Romanulu, octombrie 1871 (Anul 15)
1871-10-24
ANUL D AL CINOI-SPRE PEDELE Adminîstrațiunea in Pasagrali Româna. No. 1—Redacțianea Strada Colțea, No. 42. VGESGE ȘI VEI PUTE ABONA MÎHLÎ TI IN CAPITALE : unu anü 48 lei; șase lun! 24 lei trei luni 42 lei; 1 lună B lei. IN DISTRICTE : unú anü, 58 lel; ?ése luni 29 lei; trei luni 15 lei; un lună 6 lei. Abonamentele începu la 1 și 16 ale lunei Unü exemplara 20 bani. Francia, Italia și Anglia pe trimistru franci 20. Austria și Germania trimestru 7 fl. arg. (18 franci.) Amintiuri, pagina IV, linia 30 litere — 40 bani Inerți sunt 1i reclame, pag. III, linia 2 lei — — Scrisorile și ori-ce trimiteri NEPEANCATE vor fi REFUSATE.— Are siere nepublicate ce vor arde. Edițiunea de sera SERVIȚII TELEGRAFICII AI UROHAM LII. Paris, 4 Noembre. — Principele Napoleon, printr’un epistolă către alegătorii săi la consiliul generale, recomandă respectarea guvernului și stăruiesce asupra necesității de a se consulta națiunea prin plebiscite. Berlin, 4 Noembre. — Reichstagulă a adoptat, cu 185 de voturi contra 88, propunerea de a se institui parlamente în tote Statele federale; ministrului Mecklemburger, combătu acestă propunere. liena. 4 Noembre.— „Noua Presă Liberă“ dă scriea că Kellersberg, însărcinată de imperatura cu formarea noului cabinetă, a propusă lista următore : Kellersberg, președinte de consiliu și ministru de interne; Holzgethan, ministru de financie; Stremagter, de culte și instrucțiune publică; Chlumetzky de justiția ; Pioner de comerciă; Schall de resbelă și apărare; se crede că la departamentul de agricultură se va numi Grocholski. Programa cabinetului Kellersberg ară desaproba orice politică de ’mpăcare cu diferitele naționalități și ară propune disolverea dietelor Boemiei, Moraviei, Carnioliei, Austriei-de-susă, Galiției și Bucovinei. Bucurescii șt Skif Pressa de astăii are uă revistă politică de mare î nsemnătate: celora cari seie a o citi le póte procura multe lumini și lămuriri. Luândă mă tonă discretă și înțeleptă, organul guvernului recomandă (diarielor) cea mai adâncă tăcere asupra afacerii căieloră ferate, și previne pe publică a numiti ceea ce scriă cele-lalte diarie, în acestă cestiune, spre a nu fi amăgită. Pentru mai deplină lămurire, guvernul consulelui prusiană adauge în organilă sex: „In materie de lucrări publice, tote Starturile din lume preferă companiele cari „le facă propunerile cele mai bune, era „despre naționalitatea loru, nici că se „ocupă, etc.“ Cel cari sciă că Pressa a fost„ patrona convențiunii Strousberg, apoi a rușindsel și rumătorei conversiuni; cel ce redă că ea nu se ocupă „despre naționalitatea" concesionarilor nt, înțelegă pe deplină. I. Că diferitele companii, ce se certfi între dânsele pentru apucarea caselor nostre ferate, suntă atâtă de nefaste pentru România, în câtă guvernulă se teme ca nu cumuva diamiele se da pe facă nouele coțcării, se lumineze opiniunea publică, și prin urmare se facă imposibile primirea loru. II. Că puterea esecutivă trebuiă se patroneze vr’uă nouă coțcărie străină, de acea a nu vrea se se „ocupe de nașiționalitatea companieloră.“ Acesta fiind o înțeleată celă mai lămurită ală discrețiunii și înțelepciunii Pressei, calea tutoră diamelară ce voiescu apărarea României de pericolele de cari a fostă deja încercată, este însemnată de sine. A desveli și desbate tote uneltirile străine în cestiunea caselor ferate . A combate orice companiă străină, căci ea nu ne pote veni decâtă de la aceaași sorginte înveninătore pentru România. Suntemă in facia unei adeverate invaziuni de concesionari străini, cari năvăliră din tote părțile asupra grasei prade ce le oferă uă întreprindere ca acea a căieloru nostre ferate, când este vorba de-a trata cu ună guvernă de uă moralitate atâtă de înaltă, încâtă ministrulă de financie este totă-două-dată și concesionară și tovarăși cu concesionarii. In facia acestei invasiuni din care resară nume ca ale d-soră Blakreder, omă de afaceri și de încredere ală d-lui de Bismark, Offenheim, tovarășială d-lui Mavrogeni, Vitali, protegiatulu d-lui Strat, Zarifi, Harrei etc, etc, în facia acestei invasiuni dhemă, organul guvernului ne recomandă cea mai asolută tăcere, „păne cândă cestiunea va veni naintea Camerei,“ ca doră astă feră surprinderea se’și potă produce efectele ce asceptă de la dânsa puterea esecutivă. Cu atâtă mai multă dâră noi vomă vorbi, și vomă da lucruriloră adeveratulă loră nume. D. Blakreder, capitalistă din Berlin, și persană de încredere a d-lui de Bismark, vine în Bucuresci ca represintante ală unoră detentori ce posedă obligațiuni pentru vre 150 de milione. Acesta este titlul ă seu oficiale; cea a ce ’să face casé puterică, suntă titlurile oficiase și chiară iptime: d-sea este mai cu sumă represintante ală d-luî de Bismark, și se scie dacă în acestă calitate va primi respectă și susținere din unele regiuni ale puterii esecutive. D-sea mai este încă susținută cu căldură și recomandată în Bucuresci din partea rudelor a celor mai de aprope ale gloriosului imperată, de stâlpii și cariatidele ilustrei case de Hohenzollern, amestecată cu bănasa coțcărie strousbergiană, se scie dacă asemeni ilustre recomandațiuni au de cine se fiă primite și susținute din tote puterile, chiară prin nouă amenințări de abdicare, în unele regiuni ale puterii eocoutice din România. Ecă dură ce este d. Blakreder. Pentru a susține ună asemene lucru, ce nu va fi pusă în mișcare! Promisiuni, ademeniri, amenințări, minciuni, mai cu sumă minciuni, disolvere de Camere — în amenințare celă puțină, — schimbări de ministerie, abdicare etc. etc. Dură până a ajunge acolo, fiindă că nu trebuie lăsată la uă parte nici unu mijlocu, nu vom fi dați uitării nici deten’torii români de obligațiuni. Și cine ară putu se’îndemânască în destulă pentru a’I adauge la cortegială Biakrider Bismark-Hohenzollern? numai „notre amic La lucru dâră „notre amis“ Năvâdurămă atunci profitândă de uă convocare făcută în cugetă curată și românescă detentorilor români de obligațiuni ‘ și chiară din a doua întrunire a acestora detentori, amicii și complicii domnului „notre ami“ scoseră nu numai una actă de adesiune la propunerile celui care venia cu recomandațiuni de la Bismark și de la rudele gloriosului împărații, dară încă ceva mai multă, despre care, ca Români suferimă de-a vorbi, asta este de durerosă de-a vede pe nesce detentori români, întrecândă în zelă către Blakveder-Bismark, pe înșiși detentorii prusiani de obligațiuni. In scurtă „«ötre amia se póte făli c’a servită bine pe aceia a ce aă pusă atâta încredere în capacitatea și zelulă seă, a reeșită a’și bate âncă vă dată jocă de Români, ș’acumă, după ce recomandă în diabură seă cea mai asolută tăcere în cestiunea căieloră ferate, misiunea ’I este aprópe terminată, ca detentoră și ziaristă, și nu mai are decâtă a veni la ministeriă pentru a ’și corona opera, a face cu Blakreder conversiunea rușinosă pe care Camerele a respins-o deja ș’a spori datoria coțcarilor, peste 300 de milione aruncând-o totă în spinarea României. Este forte probabil e că in curândă posturi vacane se vor deschide în ministerie, și e că pentru ce : Va veni lupta între Blakreder și Offenheim ; dacă aceștia se vor înțelege împreună, totulă va merge bine și ’n bună înțelegere: — na și ție, na și mie! țâra se plătască. Dară dacă nu se vor înțelege, căci d. Blakreder, ca Prusiană, vrea tată, tată pentru imperialii și princiarii sei patroni?... Atunci se complică lucrurile. Puterea esecutivă se va despărți în doua tabere : pe drapelul uneia va fi scrisă Blakreder, pe drapelul celei-Ialte Offenheim. Ce spectacolă! E că Românie, cârma Sfatului teu , Cârmacii se luptă între dânșii pentru prădarea tea, ș’aprope de stâncă, ești lăsată în voia furtunei! Ce spectacolă! In acestă luptă, desnodământulă nu ni se pare îndouială: în cumpăna Leptății Suverane greă tragă recomandațiunile lui Bismark și epistolele de pe la augustele mătușe de acasă; așia doră ministrală concesionară, care va avu nenorocirea de a fi tovărășia cu Offenheim, dacă nu va trăda interesele asociatului său, va fi aruncată din fotoliă de greutatea precumpenitare a cunoscutelor recomandațiunî. Va veni atunci rândulă lui netre ami, scaunul amică ală scă, d. Ieparând spre exemplu; în totă casnlă va venii rândulă unui Blakrederist. Dară are singură d. Mavrogeni va trece pe banca de deputată pentru a susține interesele asociațiunii sale? Ore în ruina sea nu va atrage, prin nesce legături pra puterice, până și pe însușî președintele cabinetului? Ș’atunci e că întregulă ministeriă resturnată de uă nouă companiă de coțcari prusian!. Ecă d. Iepuranu și d. Boerescu, cari ca deputați aă adusă cu Strousberg conversiunea pe ușiă, — aducându-o acumă ca miniștrii pe ferestră, suptă firma Blakreder. E că concordatulă, falimentulă isgonită de Cameră în aplausele națiunii, adusă suptă altă firmă, de aceiaași omeni, în aceaași Cameră. Ce batjocoră! Și va vota-o Cățăra? este peste putința. Nu’i voma face inauți» !« » bănui măcară uă asemene degradare. România, prosperitatea iei, afacerile iei cele mai vitali, desvoltarea iei, nu suntă nimică pentru putinul dilei; concesiuni și fară concesiuni, întovărășirea cu concesionarii străini, a că unica și frumósa loru preocupare. Camera voteză dă lege prin care se statornicesce prețuirea lucrurilor și materialeloră căieloră ferate. Ministeriulă, face uă prețuire, nu cumă s’a cerută, adică oferindă detentoriloră de obligațiuni și chiară concesionarilor tóte garanțiele posibili de dreptate, ci în secretă, pentru ca apoi concesiunea, trecându-se la tovărășia Offenheim, acesta se aibă a despăgubi cu mai puțină pe detentorii de obligațiuni. E că marele preocupări ale miniștrilor României; ecă resultatulă Domniei bâteloră, în urmă nu se vede de câtă scepticismă, discrediă, desprețiă către autotorități, desprețiă către guvernă, neîncrede în Tronă, neîncredere în orice încetere de-a se cârmi țara după voința concesionarilor și a coțcarilor străini. De trei ani, nu mai domnescă decâtă el în România; ei facă și desfacă Camerele; ei aducă și resturna ministeriele; concesiunile suntă unica preocupare a puterii; tote celelalte ramure ale ativității publice părăsite, plângerile generale. La asemene râu nu este decâtă ună singură lâcă: a tăia scurtă cu tote concesiunile străine. Altă fetă nu vomă scăpa de situațiunea morale și materiale în care ne aflămă , vomă repeti dură . Nici uă concesiune, resiliare, lichidare cu concesionarii; apoi, urmarea lucrăriloru prin propriele nóstre mijioce. IV CONGRESULU PRESEI ROMÂNE. Comisiunea însărcinată cu elaborarea proiectului declarațiunii de principie terminându’și lucrarea sea . Supt semnații cu onore a convoca Congresul Presei Române pentru Ziua de Marți, 26 Octombre, la 7 7a ore sara, în salonulă de la ospeța Lazăru (noă), calea Mogoșdiei. Președinte, Al. D. liolbanu. Secretară, G. Dem. Teodorescu. DUMINICA, 24 OCTOMBR& 1871. luzueszA-tb șz veI fi A I J o N A K K A. IN BUCURESCI. Ia IN DISTRICTE, la Pentru Anuniiuri a Administrațiunea Jiariului. corespondinții set și cu p< ș se adresa la administratiune I.APAHI8 Pentru abonamente , la d. Darris-Hallegrafa, de l’ancienno comedie, 5 Pentru anunțiuri: la d»U Craiu, et Micoud, 7 R Rochecchouart. * VUM u IHIUUItUICUMJ ĂS% markt *15 . a. ATUPUTIOJ, Pentru anunțiuri: la d-ni Haanseste in Neuermarkt 11 fief« fi » SÂNTULU dumitru. Sosesce sântulă Dumitru, diua mutăriloră, cândă chiriașii cari nu ’și-ad ținută Îngagiamintele suntă dați din casă afară. Și pe mulți îi auită diândă: se sperămu că și minii^.dați acumă afară din minii^cp^Se^^erămă! Pentru ce? Se spe*jimiiȘ'0i'!hi 'ministere, cel ce dorescă li Se .spo^ijiile mănose ale miniștrii^^T^r^d/ră noi eești I alți, cinci ce avemă de sperată de la schimbarea miniștriloră? Ș’apoi, de ce s’aruschimba el? Găcînușaă ținută îngagiamentele ? Dâră, nu s’aă dată bieții ómcul peste capă, șî, de nită și Turcuță în ajutoră nu ca se zălogâscă țara coțcari Berlin prin faimósele lor[ cu] conversiuni? n’aă osândită la școlari, fără se’și fi dată măcar l d’a căuta se probeze că osândiți suntă într’adevără puștii de copil cari aă turburată digestiunea domnului de Radovici la prasniculă împărătescă ? n’aă disolvatu uă Cameră, n’aă adusă alta prin bâte, și, decă acestă Cameră se va incăpuțina a uita că este chrămată din poruncă, nu suntă eu gata a o disolve și pe dânsa ș’a ne da uă nouă și mai pipăită probă de virtutea releveiului în esercițială suveranității poporului? Ce li s’ar fi putută cere mai multă? Cu tote aceste, de unde se scimă noi de ș’au ținută să nu îngagiamentele ? Ce! Nemți suntemă noi? Cel ce credu că ministerele sunt ale erei. Că Camerele dau rntații și senatorii cere ingagiamente de a miniștrii, vorbescă din carte, viseză, sau după timpii aceia. Acumă miniștrii dau Camerele, el ceră de la Camere îngagiaminte și că darulă și puterea d’a această felă, căci la noi miniștrii suntă sudiți, singura condițiune ce li se cere, e d’a fi după placulă străiniloră, și daci nainte regimele va găsi și cu mai mare înlesnire totă miniștrii după placă, căci nu numai nici ună Română, care se respectă, dară nici chiară una Jidovu sau mă Nâmță seriosă nu va mai consimți se se îmbarce în galera, numită nava Staulul, fără cârmă, fără pânze, fără lest ’ără greutate antrensa, putrezită înainte d’a fi sfîrșită, care trosnesce în tote închiăiăturile iei, chiară acumă, în timpul liniștit morminteloră, cândă nici frunda dopului nu mișcă, și care se va cufunda o eicură la cea mai mică adiere a vântului. Se sperămă mai bine că regimele tirîșu grăpișu va mai duce-o, va mai dăinui până ne vomă trebi din pirotela nóstră și vomă deschide ochii mari, căci ar fi de dorită se nu mai jucămu d’a babaarba. In câțî-va ani amă făcută mai multe revoluțiuni, și le-amu făcută de minune, cu cea mai mare înlesnire, tote s’aă petrecută astă felu precumă le-amă cerută noi. Negreșită, și astă di amu putu face uă revoluțiune, și cu mai mare înlesnire, se vedemă ânsă după atâtea isbândi la ce resultată amă ajunsă ? A ne da țara pe aă dinastie. Pe totă minutulă ni se duce lăsați-mâ se mai mușcă uă dată din corpură și din sufletulă vostru, că nu mai potă.... mâ sfârșescă! Lăsați-mâ se mai mușcă uă dată, să mă ducă. Amă sacrificată averea, libertatea, demnitatea, drepturile nóstre , mâne ne vomă pierde și limba. Apoi, va veni și rândulă religioul. Dămă totă pentru consolidarea dinastiei, și dinastia stă cu caii înhămați. Intr’uă bună dimineța póte s’anisimă pe dinasticulă Iohan portarulă cântândă: uiulu cu teiulS era temeiulu.râ bine ca într’uă buni|yinw?in^/a se se nev^* dută.^fe^^^^^foă Dinastia în mila Domnulfilor»fiffeYRmnânulă uicî nu scie ce este Dinastiă, și se ne vedemă dale nóstre, se vorbimu româneșce. El bine, româneșce vorbindă, nu mai merge, numai merge de felă! Intr’adevară, ce mai putemă ascepta, cândă vedemă pe consilierii tronului împingândă cinismul, pâne a face din mesagială domnescă să parodiă, pân’a face să apoîeosă din starea de desolațiune care se debate frumósa și nenorocita,Iata, batjocorita nóstră Româniă, ș’a slide spuindu-ne mai din nainte că, ă ca se sfîrșescu cu dânsa, vorărea legile nóstre cele mai esențiale penale și politice, adică voră șterge tote garanțiele nóstre de libertate și de justițiă din cartea cea mare a națiunii pe care acumă i o țină închisă? Acine ne ar putu da gradul și suma suferințelor: materiale, morale, private, publice, naționale, care mistuiescă pe totă fiua iubita nostră patriă, care ’n câțîva ani aă ofilită, aă gârbovită acestă puternică vlăstară ală românismului, mândria și speranța a totărâmului românescü? Se nu mi se <fică că exagereză, căci nu se vedu abia multe protestări și plângeri. Este adevărată, plângerile vu încetată mai de tată, și tocmai acesta ne dă măsura zeului. Ar fi aprópe două luni, trișaY „nfi htoHiu,britfitină în mada unoră mari suferințe, și’Ijisel:—de ce nu petiționați, de ce nu dați jalbă, nu vă plângeți la subprefectă, la prefectă ? Țăranilă aidica umerii și’mi respunse : — Se ne plânge mă la zapciă și la ispravnică ? — căci țăranii, cari cunoscă mai bine decâtă noi pe acești dregători, îl numescă fată zapcii și ispravnici— dară tocmai ei ne jupuie de vii! — Dacă este asta, plângeți-ve mai susă, plângeți-vă la miniștrii, la Domnițoră. — La cine se ne plânge mă? — La guvernă, la Vodă Carolă, sfisele mele fură pentru bietulă țărână uă crudă ironie, și, tăindu’mi cuvântulă, îmi strigă C’mă surîsă înfiorătoră sa nu mai glumi domnule; căci nouă nu ne arde de glume ! Se scula, și pleca. Remăsel îngrozită ; și’mî tjisel ceaa ce repeți! aci în gura mare :—nu mai merge! Alți țărani, cari ne ascultaseră, adăugiră, are dreptate Stană , cel cari mergă cu jalbă la Bucuresci sunt stinși de pe facla pământului, apucă câmpii, suntă resvrătitori, zavergii, și li se spulberă și cenușia din veti a. D’aci ’nainte, uă plaie de ’njurâturi și de blesteme, care m’aă silită se mă depărteză și pe cari că, care amă citită Constituțiu mea, nu se potă spune aci. Tote suntă bune, adică toți vedemă că ma’ răă nu putemă fi—o se’mî diceți, bunii mei cititori—demi ce e de făcută ? Se ne ntrunimu, se discutămă, se ne ’nțelegemă, se facemă ună adevărată programă românescă și democratică, ș’apoi se nepu* nemți cu dinadinsură a studia, ne spune, a propaga teoriele, sistemele, metodele cele mai bune și mai potrivite cu starea țărei nóstre asupra diferitelor materii care facă obectură seiințelor ei politice, sociale și economice. — De minune! voteză cu amândouă mânele. Numai spuneți’mi, vă rogă, câte o jile ne mai română ? Ș’vă dată esistența garantată, mai spuneți’mi: cine o se aplice, sar celă puțină a se încerce se aplice frumusele, bine-făcătorele