Romanulu, octombrie 1871 (Anul 15)

1871-10-24

ANUL D AL CINOI-SPRE­ PEDELE Adminîstrațiunea in Pasagrali Româna. No. 1—Redacțianea Strada Colțea, No. 42. VGESGE ȘI VEI PUTE A­BONA MÎHLÎ TI IN CAPITALE : unu anü 48 lei; șase lun! 24 lei trei luni 42 lei; 1 lună B lei. IN DISTRICTE : unú anü, 58 lel; ?ése luni 29 lei; trei luni 15 lei; un lună 6 lei. Abonamentele începu la 1 și 16 ale lunei Unü exemplara 20 bani. Francia, Italia și Anglia pe trimistru franci 20. Austria și Germania trimestru 7 fl. arg. (18 franci.) Amintiuri, pagina IV, linia 30­ litere — 40 bani Inerți sunt 1i reclame, pag. III, linia 2 lei — — Scrisorile și ori-ce trimiteri NEPEANCATE vor fi R­EFUSATE.— Are siere nepublicate ce vor­ arde. Edițiunea de sera SERVIȚII­ TELEGRAFICII AI­ U­ROHAM LII. Paris, 4 Noembre. — Principele Napo­leon, printr’un epistolă către alegătorii săi la consiliul­ generale, recomandă respec­tarea guvernului și stăruiesce asupra necesității de a se consulta națiunea prin plebiscite. Berlin, 4 Noembre. — Reichstagulă a adoptat­, cu 185 de voturi contra 88, propunerea de a se institui parlamente în tote Statele federale; ministrului Me­­cklemburger, combătu acestă propunere. liena. 4 Noembre.— „Noua Presă Liberă“ dă scriea că Kellersberg, însăr­cinată de imperatura cu formarea noului cabinetă, a propusă lista următore : Kel­lersberg, președinte de consiliu și mi­nistru de interne; Holzgethan, ministru de financie; Stremagter, de culte și in­strucțiune publică; Chlumetzky de justi­ția ; Pioner de comerciă; Schall de res­­belă și apărare; se crede că la departa­mentul de agricultură se va numi Gro­­cholski. Programa cabinetului Kellersberg ară desaproba ori­ce politică de ’mpăcare cu diferitele naționalități și ară propune disol­­verea dietelor­ Bo­emiei, Moraviei, Car­­nioliei, Austriei-de-susă, Galiției și Bu­covinei. Bucurescii șt Sk­if Pressa de astă­­ii are uă revistă poli­tică de mare î nsemnătate: celora cari seie a o citi le póte procura multe lumini și lămuriri. Luândă m­ă tonă discretă și înțeleptă, organul­ guvernului recomandă (diarielor) cea mai adâncă tăcere asupra afacerii căieloră ferate, și previne pe publică a nu­miti cee­a ce scriă cele-l­alte diarie, în acestă cestiune, spre a nu fi amăgită. Pentru mai deplină lămurire, guvernul­ consulelui prusiană adauge în organilă sex: „In materie de lucrări publice, tote Sta­rturile din lume preferă companiele cari „le facă propunerile cele mai bune, era „despre naționalitatea loru, nici că se „ocupă, etc.“ Cel cari sciă că Pressa a fost„ pa­trona convențiunii Strousberg, apoi a ru­­șindsel și rum­ătorei conversiuni; cel ce redă că ea nu se ocupă „despre națio­nalitatea" concesionarilor nt, înțelegă pe deplină. I. Că diferitele companii, ce se certfi între dânsele pentru apucarea caselor­ nostre ferate, suntă atâtă de nefaste pen­tru România, în câtă guvernulă se teme ca nu cumu­va diamiele se da pe fac­ă nouele coțcării, se lumineze opiniunea pu­blică, și prin urmare se facă imposibile primirea loru. II. Că puterea esecutivă trebuiă se pa­troneze vr’uă nouă coțcărie străină, de acea­ a nu vrea se se „ocupe de na­și­ționalitatea companieloră.“ Acesta fiind o înțeleată celă mai lă­murită ală discrețiunii și înțelepciunii Pressei, calea tutoră diam­elară ce voiescu apărarea României de pericolele de cari a fostă deja încercată, este însemnată de sine. A desveli și desbate tote uneltirile străi­ne în cestiunea caselor­ ferate . A combate ori­ce companiă străină, căci ea nu ne pote veni de­câtă de la acea­ași sorginte înveninătore pentru Ro­mânia. Suntemă in facia unei adeverate inva­­ziuni de concesionari străini, cari năvă­liră din tote părțile asupra grasei prade ce le oferă uă întreprindere ca acea a căieloru nostre ferate, când­ este vorba de-a trata cu ună guvernă de uă mora­litate atâtă de înaltă, în­câtă ministrulă de financie este totă-două-dată și conce­sionară și tovarăși cu concesionarii. In facia acestei invasiuni din care re­­sară nume ca ale d-soră Blakreder, omă de afaceri și de încredere ală d-lui de Bismark, Offenheim, tovarășială d-lui Ma­­vrogeni, Vitali, protegiatulu d-lui Strat, Zarifi, Harrei etc, etc, în facia acestei invasiuni dh­emă, organul­ guvernului ne recomandă cea mai asolută tăcere, „păne cândă cestiunea va veni naintea Camerei,“ ca doră astă­ feră surprinderea se’și potă produce efectele ce asceptă de la dânsa puterea esecutivă. Cu atâtă mai multă dâră noi vomă vorbi, și vomă da lucruriloră adeveratulă loră nume. D. Blakreder, capitalistă din Berlin, și persană de încredere a d-lui de Bismark, vine în Bucuresci ca represintante ală unoră detentori ce posedă obligațiuni pen­tru vre 150 de milione. Acesta este ti­­tlul ă seu oficiale; cea a ce ’să face casé puterică, suntă titlurile oficiase și chiară iptime: d-sea este mai cu sumă repre­sintante ală d-luî de Bismark, și se scie dacă în acestă calitate va primi respectă și susținere din unele regiuni ale puterii esecutive. D-sea mai este încă susținută cu căldură și recomandată în Bucuresci din partea rudelor a celor­ mai de aprope ale gloriosului imperată, de stâlpii și ca­riatidele ilustrei case de Hohenzollern, amestecată cu bănasa coțcărie strousber­­giană, se scie dacă asemeni ilustre reco­­mandațiuni au de cine se fiă primite și susținute din tote puterile, chiară prin nouă amenințări de abdicare, în unele re­giuni ale puterii eocoutice din România. Ecă dură ce este d. Blakreder. Pentru a susține ună asemene lucru, ce nu va fi pusă în mișcare! Promisiuni, ademeniri, amenințări, minciuni, mai cu sumă minciuni, disolvere de Camere — în amenințare celă puțină, — schimbări de­­ ministerie, abdicare etc. etc. Dură până a ajunge acolo, fiindă că nu trebuie lăsată la uă parte nici unu mijlocu, nu vom­ fi dați uitării nici de­­ten’torii români de obligațiuni. Și cine ară putu se’î­ndemânască în destulă pen­tru a’I adauge la cortegială Biakrider Bismark-Hohenzollern? numai „notre amic La lucru dâră „notre amis“ N­ă­vâdurămă atunci profitândă de uă convocare făcută în cugetă curată și ro­­mânescă detentorilor­ români de obliga­țiuni ‘ și chiară din a doua întrunire a ace­stor­a detentori, amicii și complicii domnului „notre ami“ scoseră nu nu­mai una actă de adesiune la pr­opu­nerile celui care venia cu recomanda­­țiuni de la Bismark și de­ la rudele gloriosului împărații, dară încă ce­va mai multă, despre care, ca Români suferimă de-a vorbi, a­sta este de dure­­rosă de-a vede pe nesce detentori români, întrecândă în zelă către Blakveder-Bis­­mark, pe înșiși detentorii prusiani de obligațiuni. In scurtă „«ötre amia se póte făli c’a servită bine pe aceia­ a ce aă pusă atâta încredere în capacitatea și zelulă seă, a reeșită a’și bate âncă vă­ dată jocă de Români, ș’acumă, după ce recomandă în diab­ură seă cea mai asolută tăcere în cestiunea căieloră ferate, misiunea ’I este aprópe terminată, ca detentoră și­­ ziaristă, și nu mai are de­câtă a veni la minis­­teriă pentru a ’și corona opera, a face cu Blakreder conversiunea rușinosă pe care Camerele a­ respins-o deja ș’a spori da­­toria coțcarilor, peste 300 de milione a­­runcând-o totă în spinarea României. Este forte probabil e că in curândă pos­turi vacan­e se vo­r deschide în minis­­terie, și e că pentru ce : Va veni lupta între Blakreder și Offen­heim ; dacă aceștia se vor­ înțelege îm­preună, totulă va merge bine și ’n bună înțelegere: — na și ție, na și mie! țâra se plătască. Dară dacă nu se vor­ înțelege, căci d. Blakreder, ca Prusiană, vrea tată, tată pentru imperialii și princiarii sei patroni?... Atunci se complică lucrurile. Puterea ese­cutivă se va despărți în doua tabere : pe drapelul­ unei­a va fi scrisă Blakreder, pe drapelul­ celei-I­alte Offenheim. Ce spectacolă! E că Românie, cârma Sfatului teu , Câr­macii se luptă între dânșii pentru prăda­rea tea, ș’aprope de stâncă, ești lăsată în voia furtunei! Ce spectacolă! In acestă luptă, desnodământulă nu ni se pare îndouială: în cumpăna Leptății Suverane greă tragă recomandațiunile lui Bismark și epistolele de pe la augustele mătușe de a­casă; așia doră ministrală concesionară, care va avu nenorocirea de a fi tovărășia cu Offenheim, dacă nu va trăda interesele asociatului său, va fi aruncată din fotoliă de greutatea precum­­penitare a cunoscutelor­ recomandațiunî. Va veni atunci rândulă lui netre ami, sca­unul amică ală scă, d. Ieparând spre exemplu; în totă casnlă va venii rândulă unui Blakrederist. Dară are singură d. Mavrogeni va trece pe banca de deputată pentru a sus­ține interesele asociațiunii sale? Ore în ruina sea nu va atrage, prin nesce legă­turi pra puterice, până și pe însușî pre­ședintele cabinetului? Ș’atunci e că între­­gulă ministeriă resturnată de uă nouă companiă de coțcari prusian!. Ecă d. Ie­puranu și d. Boerescu, cari ca deputați aă adusă cu Strousberg conversiunea pe ușiă, — aducându-o acumă ca miniștrii pe ferestră, suptă firma Blakreder. E că concordatulă, falimentulă isgonită de Ca­meră în aplausele națiunii, adusă suptă altă firmă, de aceia­ași omeni, în acea­ași Cameră. Ce batjocoră! Și va vota-o Cățăra? este peste pu­tința. Nu’i voma face inauți» !« » bănui măcară uă asemene degradare. România, prosperitatea iei, afacerile iei cele mai vitali, desvoltarea iei, nu suntă nimică pentru putinu­l dilei; concesiuni și fară concesiuni, întovărășirea cu conce­sionarii străini, a că unica și frumósa loru preocupare. Camera voteză dă lege prin care se statornicesce prețuirea lucrurilor­ și ma­­terialeloră căieloră ferate. Ministeriulă, face uă prețuire, nu cumă s’a cerută, a­­dică oferindă detentoriloră de obligațiuni și chiară concesionarilor­ tóte garanțiele posibili de dreptate, ci în secretă, pen­tru ca apoi concesiunea, trecându-se la tovărășia Offenheim, acesta se aibă a despăgubi cu mai puțină pe detentorii de obligațiuni. E că marele preocupări ale miniștrilor­ României; ecă resultatulă Domniei bâte­­loră, în urmă nu se vede de câtă scep­­ticismă, discredi­ă, desprețiă către auto­­torități, desprețiă către guvernă, neîn­­crede în Tronă, neîncredere în ori­ce­ încetere de-a se cârmi țara după vo­ința concesionarilor­ și a coțcarilor­ străini. De trei ani, nu mai domnescă de­câtă el în România; ei facă și desfacă Camerele; ei aducă și resturna ministeriele; conce­siunile suntă unica preocupare a puterii; tote cele­l­alte ramure ale ativității pu­blice părăsite, plângerile generale. La asemene râu nu este de­câtă ună singură lâcă: a tăia scurtă cu tote con­cesiunile străine. Altă­ fetă nu vomă scăpa de situațiunea morale și materiale în care ne aflămă , vomă repeti dură . Nici uă concesiune, resiliare, lichidare cu concesionarii; apoi, urmarea lucră­­riloru prin propriele nóstre mijioce. IV CONGRESULU PRESEI ROMÂNE. Comisiunea însărcinată cu elaborarea proiectului declarațiunii de principie ter­­minându’și lucrarea sea . Supt­ semnații cu onore a convoca Con­­gresul­ Presei Române pentru­­ Ziua de Marți, 26 Octombre, la 7 7a ore sara, în salonulă de la ospeța Lazăru (noă), calea Mogoșdiei. Președinte, Al. D. liolbanu. Secretară, G. Dem. Teodor­escu. DUMINICA, 24 OCTOMBR& 1871. luzueszA-tb șz veI fi A I J o N A K K A. IN BUCURESCI. Ia IN DISTRICTE, la Pentru Anuniiuri a Administrațiunea­­ Jiariului. corespondinții set și cu p< ș se adresa la administratiune I.A­PAHI8 Pentru abonamente , la d. Darris-Hallegrafa, de l’ancienno comedie, 5 Pentru anunțiuri: la d­»U Craiu, et Micoud, 7 R Rochecchouart. * VUM u IHIUUItUICUMJ ĂS% markt *15 . a. ATUPUTIOJ, Pentru anunțiuri: la d-ni­ Haanseste in Neuermarkt 11 fief« fi » SÂNTULU dumitru. Sosesce sântulă Dumitru, diua mută­­riloră, cândă chiriașii cari nu ’și-ad ținută Îngagiamintele suntă dați din casă afară. Și pe mulți îi auită di­ândă: se sperămu că și minii^.dați acumă afară din minii­^cp­^Se^^erămă! Pentru ce? Se spe*jimiiȘ'0i'!hi 'ministere, cel ce dorescă li Se .spo^iji­ile mănose ale miniștrii^^T^r^d/ră noi eești­ I­ alți, cinci ce avemă de sperată de la schimbarea miniștriloră? Ș’a­­poi, de ce s’aruschimba el? Găcînușaă ținută îngagiamentele ? Dâră, nu s’aă dată bieții ómcul peste capă, șî, de nită și Turcuță în ajutoră nu ca se zălogâscă țara coțcari Berlin prin faimósele lor[ cu] conversiuni? n’aă osândită la școlari, fără se’și fi dată măcar­ l d’a căuta se probeze că osândiți­ suntă într’adevără puștii de copil cari aă tur­burată digestiunea domnului de Radovici la prasniculă îm­părătescă ? n’aă disolvatu uă Cameră, n’aă adusă alta prin bâte, și, decă acestă Cameră se va incăpuțina a uita că este chrămată din poruncă, nu suntă eu gata a o disolve și pe dânsa ș’a ne da uă nouă și mai pipăită probă de virtutea releveiului în esercițială su­veranității poporului? Ce li s’ar fi putută cere mai multă? Cu tote aceste, de unde se scimă noi de ș’au ținută s­ă nu în­gagiamentele ? Ce! Nemți suntemă noi? Cel ce credu că minister­ele sunt­ ale erei. Că Camerele dau rntații și senatorii cere ingagiamente de a miniștrii, vorbescă din carte, viseză, sau după timpii aceia. Acumă miniștrii dau Camerele, el ceră de la Camere în­­gagiaminte și că darulă și puterea d’a ace­astă­ felă, căci la noi miniștrii suntă sudiți, singura condițiune ce li se cere, e d’a fi după placulă străiniloră, și daci nainte regimele va găsi și cu mai mare înlesnire totă miniștrii după placă, căci nu numai nici ună Română, care se res­pectă, dară nici chiară una Jidovu sau m­ă Nâmță seriosă nu va mai consimți se se îmbarce în galera, numită nava Sta­ulul, fără cârmă, fără pânze, fără lest ’ără greutate antr­ensa, putrezită înainte d’a fi sfîrșită, care trosnesce în tote în­­chiăiăturile iei, chiară acumă, în timpul l­iniștit morminteloră, cândă nici frunda dopului nu mișcă, și care se va cufunda o eicură la cea mai mică adiere a vân­tului. Se sperămă mai bine că regimele ti­­rîșu grăpișu va mai duce-o, va mai dăi­nui până ne vomă trebi din pirotela nós­­tră și vomă deschide ochii mari, căci ar fi de dorită se nu mai jucămu d’a baba­­arba. In câțî-va ani amă făcută mai multe revoluțiuni, și le-amu făcută de minune, cu cea mai mare înlesnire, tote s’aă pe­trecută astă­ felu precumă le-amă cerută noi. Negreșită, și astă­ di amu putu face uă revoluțiune, și cu mai mare înlesnire, se vedemă ânsă după atâtea isbândi la ce resultată amă ajunsă ? A ne da țara pe aă dinastie. Pe totă minutulă ni se duce lăsați-mâ se mai mușcă uă dată din corpură și din sufletulă vostru, că nu mai potă.... mâ sfârșescă! Lăsați-mâ se mai mușcă uă dată, s­ă mă ducă. Amă sacrificată averea, libertatea, demnitatea, drepturile nóstre , mâne ne vomă pierde și limba. Apoi, va veni și rândulă reli­­giou­l. Dămă totă pentru consolidarea di­nastiei, și dinastia stă cu caii înhămați. Intr’uă bună dimineța póte s’anisimă pe dinasticulă Iohan portarulă cântândă: uiulu cu teiulS era temeiulu.­râ bine ca într’uă buni|yinw?in^/a se se nev^* dută.^fe^^^^^foă Dinastia în mila Domnulfilor»fiffeYRmnânulă uicî nu scie ce este Dinastiă, și se ne vedemă dale nós­tre, se vorbimu româneșce. El bine, ro­­mâneșce vorbindă, nu mai merge, numai merge de felă! Intr’adevară, ce mai putemă ascepta, cândă vedemă pe consilierii tronului îm­­pingân­dă cinismul, pâne a face din me­­sagială domnescă să parodiă, pân’a face să apoîeosă din starea de desolațiune care se debate frumósa și nenorocita,­­Iata, batjocorita nóstră Româniă, ș’a slide spuindu-ne mai din nainte că, ă ca se sfîrșescu cu dânsa, voră­re­­a legile nóstre cele mai esențiale penale și politice, adică voră șterge tote garanțiele nóstre de libertate și de justițiă din cartea cea mare a națiunii pe care acumă i o țină închisă? A­­cine ne ar putu da gradul­ și suma suferințelor: materiale, morale, pri­vate, publice, naționale, care mistuiescă pe totă­­ fiua iubita nostră patriă, care ’n câțî­va ani aă ofilită, aă gârbovită acestă puternică vlăstară ală românismului, mân­dria și speranța a totă­râmului româ­­nescü? Se nu mi se <fică că exagereză, căci nu se vedu abia multe protestări și plângeri. Este adevărată, plângerile vu încetată mai de tată, și tocmai acesta ne dă măsura zeului. Ar fi aprópe două luni, trișaY „nfi htoHi­u,britfitină în m­ada unoră mari suferințe, și’I­­jisel:—de ce nu pe­­tiționați, de ce nu dați jalbă, nu vă plân­geți la subprefectă, la prefectă ? Țăra­­nilă aidica umerii și’mi respunse : — Se ne plânge mă la zapciă și la ispravnică ? — căci țăranii, cari cunoscă mai bine de­câtă noi pe acești dregă­tori, îl numescă fată zapcii și ispravnici— dară tocmai ei ne jupuie de vii! — Dacă este asta, plângeți-ve mai susă, plângeți-vă la miniștrii, la Dom­­nițoră. — La cine se ne plânge mă? — La guvernă, la Vodă Carolă, sfisele mele fură pentru bietulă ță­rână uă crudă ironie, și, tăindu’mi cu­­vântulă, îmi strigă C’m­ă surîsă înfioră­­toră sa nu mai glumi domnule; căci nouă nu ne arde de glume ! Se scula, și pleca. Remăsel îngrozită ; și’mî tjisel cea­a ce repeți! aci în gura mare :—nu mai merge! Alți țărani, cari ne ascultaseră, adăugiră, are dreptate Stană , cel cari m­ergă cu jalbă la Bucuresci sunt­ stinși de pe facla pământului, apucă câmpii, suntă resvră­­titori, zavergii, și li se spulberă și ce­nușia din veti a. D’aci ’nainte, uă plaie de ’njurâturi și de blesteme, care m’aă silită se mă depărteză și pe cari că, care amă citită Constituțiu mea, nu se potă spu­ne aci. Tote suntă bune, adică toți vedemă că ma’ răă nu putemă fi—o se’mî diceți, bunii mei cititori­—demi ce e de făcută ? Se ne ntrunimu, se discutămă, se ne ’nțelegemă, se facemă ună adevărată programă ro­­mânescă și democratică, ș’apoi se nepu* nemți cu dinadinsură a studia, ne spune, a propaga teoriele, sistemele, metodele cele mai bune și mai potrivite cu starea țărei nóstre asupra diferitelor­ materii care facă ob­ectură seiințelor ei politice, sociale și e­­conomice. — De minune! voteză cu a­­m­ândouă mânele. Numai spuneți’mi, vă rogă, câte o jile ne mai română ? Ș’vă dată esistența garantată, mai spuneți’mi: cine o se aplice, sar celă puțină a se în­cerce se aplice frumusele, bine-făcătorele

Next