Romanulu, octombrie 1871 (Anul 15)
1871-10-27
ANUL PAL OINOI-SPRE ț>ECELfI Adminiatrațiunea in Pasaginul Românii, Vo. 1.-- Redacțiunea Strada Colțea, No. 42. MERCURI, JOUI, 27, 28 OCTOMBRE, 1871. VIESCE ȘI VEI PIXTfI ARONAMENT JJSI CAPITALS : unii »nn 48 lei; ece« luni ,4 lei trsî lun! f12 leî; 1 lună 5 leî. ÎN DISTRICTS : unu anii, 58 lei; șese luni la 9 lali trei luni 15 lei; uă lună ß leî. Abonamentele începu la 1 și 16 ale Tunei Uniteeen aplarü 20 bani. francia, Italia și Anglia pe trimistru franci 20. Austria și Germania trimestru 7 Ő. arg. (18 francii) ANUNȚIUEl JkauniturT, pagina IV,linia 30 litere — 40 lei.S înerți sunt și reclame, pag. III, linia 2 lei — — Scrisorile și ori-ce tiimiteri NEFRANCATE vor f REFITSATE.— Artfatal* republicate se vor arde.ROMANDSC (A) CONGRESULU PRESEI ROMANE. Congresul este convocată, în ședință, astă-zi, Jouî, 28 cuvinte, la ore 7 la séra, în locuri de pén’acume, salonulu de la Ospețulu Lazura (nou), calea Mogoș0ieî. Președinte, Al. D. liolbanu. Secretară, G. Dem. Teodorescu. SE IIVICIU TELEGRAFIC ALU ROMANULUI» Viena, 7 Noembre.— Noua presă liberă publică scriea că cornițele de Beust și-a dată demisiunea pentru motive de sănătate. Cornițele Andrassy îlfi va înlocui la miministeriul afacerilor străine. Cornițele Longay va înlocui pe d. Andrassy la președința ministeriului ungurescă. Noua presă adauge că demisiunea d-lui de Beust n’ar fi deloc spontaneă. (Servițiul privată ale Monitorului). Constantinopole. 4 Noembre. — Se zice că nunciula Franchi a părăsită Constantinopole, fiindă că Porta a refuzată d’a intra în negocierî cu Papa asupra posițiunii sudiților creștini. Ea nu voiesce a se amesteca în afacerile lor religiose, reservându’șî numai drepturile sale suverane în privința posițiunii esterice. Prin urmare misiunea lui Franchi se póte considera ca fără efectă. Berlin, 4 Noembre, — Reichstagului a adoptată legea relativă la formarea tesaurului militară de 40 milione talere. Mai multe amendamente cerândă modificări au fosta respinse. Praga, 4 Noembre. — In dieta Bohemiei s'a dată citire rescriptului imperiale, care arată că legile create și sancționate pentru tratarea afacerilor comune trebuie se se pună în vigore în totă monarhia. Rescriptulă someza dieta se dea concursulă căă pentru a trimite represintanți în Reischrath, spre a lucra la marea operă de conciliare. Imperatorele speră cu atâtă mai multă că dieta va ține comptă de acesta foraațiune, cu câtă răspunderea ar căda asupra acelora cari, prin absința lor, ar împedica săvârșirea operei conciliării comune. Edițiimea de sera LUMSEZATS ȘI VEI PIa.BOWARSIA. 1ST BUCHUESCI, la Administcrațiunea diabiurii. IN WSSBICTE, la coraspondințiî 8«! ?i eu p. 8 Pentru Anunțiurl a se adresa la administrațiune I.A. PREIS Pentru abonamente: la d. Darrse-Hallegrala, de l'iincúiueuomedíe, s. Pentru 8# Mieoud.T B io?!»*, Vielt síéin fi V că sora României are destulă energie, destulă focă și destule avuții spre a le stinge și dejuca condamnabilele loră speranțe. București, 2 7 Brumärelü 8 BrunmB. D. de Beust, omul și care de la 1866 a condusă destinatele Austriei, a demisionată, elă este înlocuită de d. Andrassy, personagiă inventată de d. de Beust d’uă dată cu dualismulă. întrebarea ce este naturale se’șî facă ori cine este: care se fiă causa demisionării d-lui de Beust? D. de Beust înțelegea prin dualismă uă egalitate perfectă între drepturile Ungariei șale Austriei, se înțelege cu năbușiră drepturiloră tutoră celoralalte naționalități, lăsându totuși Austriei, în relațiunile esteliere, uă orecare nuanță de preponderență. Totă certa a fostă asupra acestei nuanțe, care displăcea forte multă îngâmfării unguresc!. In scurtă, d. de Beust voia ună imperiă Austro-ungurescă, și d. de Andrassy se mulțămia d’uă camdată cu ună imperiu Ungaro austriacă. Scurtură accesă de dreptate, ce apucă pe împeratură Franciscă Iosifă prin numirea ministeriului Hohenwart, și sfiiciósa încercare de a acorda naționalităților transleitane unele din drepturile ce reclamnă, înăspri și mai multă pe Unguri contra d-lui de Beust, care, deși nu se pronund în favorea sistemei Hohenwart, totuși nu protesta în modă formale în contrast și nu demisiona. In timpul ministeriului Hohenwart, d de Beust juca ună îndouită rolă, pluti în două luntre, cumă dice Românulă, ceaa ce făceaă Sașii din Transilvania în timpul revoluțiunii de la 1848, cari, cândă treceau Românii prin sătulă soră, rădicaă iute drapelsilă românescă și vorbină românesce, cândă trecea. Ungurii ascundeau f drapelulă românescă, rădicaă pe celă ungurescă, și vorbiaă unguresce. Consecința unei asemenea purtări fu demisionarea sa și triumfarea tendințelor maghiare, triumfare ce decurge firesce din resturnarea ministeriului Hohenwart printr’ună veto maghiară. Ecădérii acumă căzută în mâna Maghiarilor, acea nuanță de preponderință pe care o mai invidiaă Austriei. Cancelariul imperiului Austro-ungurescu este ună ministru ungurescă: acesta va place de sigură forte multă Unguriloră, plăce va însă totă atâtă de multă și Austriacilor, și mai cu sumă cealră-!-alte naționalitățî ale Austro-Ungariei ? Indouiala este permisă. Singurul faptă ce da precare tăria dualismului, era împăcarea elementului germană cu elementul ă ungurescă. Ce se va întâmpla, prin urmare, îndată ce elementulă germană nu va voi acumă a’și pleca capulă supt preponderanța ungurescă ? Nu vede ore imperatură și consilierii săi că unui momentă de se va rupe buna înțelegere între Germani și Unguri, care singură mai dă vă părută vieță imperimului Habsburgilor, că teribile catastrofă devine neînlăturată? Seimü pre bine că Unguriloră nu le pute păsa de acestă catastrofă, pe care suntu în stare a o provoca chiară, căci se pred fi destulă de tari, și facă destulă larmă cu honvezii loră, pentru a spera se âsă cu independența deplină a regatului ungurescă din nimicirea Austriei. Ne mirămă ânsă multă cumă imperatură și cu consilierii săi austriac nu vădă prăpastia spre care’î duce fatale influința maghiară, care pare a domni asupra cugetărilor, ctdoră mai intime ale curții ; dérit cumă (fire proverbală românescă: „Dumnezică ia mai ântâiă mintea celui pe care vrea se’să portrá.“ In totă casuță, noua stare de lucruri din Ungaro-Austria este deptate de a două resolvere a marii cestiuni politice de care se preocupă de mai mulți ani omenii politici ai Austriei: ea nu pate fi albia sigură și bine trasă în care se se mestece și se curgă într’uă lină desvoltare tote aspirațiunile naționalităților din imperiulipoligotă; ea nu pate face să înceteze starea sbuciumată și precarie a acestui imperiu. Singura resolvere posibile a marei cestiuni de stată a imperiului Habsburgilor, este precumü ame dis-o de multă deja, Federațiunea, cu egala îndreptățire a tutoră naționalitățiloră; și de acestă resolvere curtea imperiale se departeză neîncetată, aruncânduse din ce în ce mai multă în bravele Maghiariloră, cari într’un divorți nabuși-o de mare dragoste, Asia dorit, până când Austria nu se decide a căuta fatulă salvării sale în Federațiune, nimicu stabile nu se póte ascepta de la evenimintele politice din Viena sau din Pesta. Ieri ministeriulu Hohenwart aJä il ministeriulu Kellersberg, ieri Beust astăzi Andrassy, mâne cine mai scie ce ministeriă și ce cancelaria imperiale, și stabilitate, putere nicâirl, nici ua legătură, nici uă comunitate de interese între diferitele popore ale imperiului, uă suflare puterică, și desmembrarea, nimicirea este fatale și neapărată. Și pare că nici vă dată Austria n’a avută mai mare nevoie de stabilitate și de întărire, nici uădată n’a avută mai mare trebuință de împăcarea tutoră naționalităților și a celor slave în particulară, pentru a le opri astafelü de-a face ante-garda inamicei sale secularie care, reorganizându-se și aruncându-se necontenită a ajunsă a nu-și mai ascunde scopurile. In adevără, cel ce ne spune Corespondința Slavă de la 2 Noembre : „Amă semnalată de mai multe ori lucrările de apărare pe cari Rusia la esecută la fruntariele sale occidentali; pare-se că aceste lucrări așîța la Berlin, uă mirare care nu e lipsită de neliniște. Guvernul francese se îndeletniceșce și dânsulă cu lucrări analoge. Legea pentru reorganizarea armatei trebuie se se presinte Camerelor francese la redeschiderea loră. Tóte acestea dar multă de gândită Berlinesiloră: e rândulă diplomației d’a restrînge prin tóte mijlocele posibili alianța Franciei cu Rusia, alianță care singură pate pune pe Europa în posițiune de a se opune ambițiunii germanice.“ Dérü óre acesta este uă amenințare numai pentru Austria, și pentru ambițiunea germană? Ore existența națiunilor slabe, neorganizate, asupra căror a planeta de secol! privirile răpitorilor, vulturi muscălesc, sau nemțesc!, nu va fi pusă în jocu în lupta ce s’ar încinge între două elemente atâtă de puternee, ambele limitrofe României? La Praga mai fără grijă se póte vorbi despre un asemene luptă, căci Boemii națiune slavă și subjugată de elementulă germană, nu potți vede fără uă patriotică satisfacere sdrobirea acestui elementă, din Austria celă puțină, de către celă Slavă; noi Românii ânsă amenințați «internă și dintr’uă parte și din cealaltă, și alianșța franco-rusâ póte fi salvatore pentru noi, numai cu condițiunea de a ne pune pe lucru de ma înainte, de-a contribui puterică la propășirea ideielor de pan-latinismă și la intrarea României în alianța pan-latinâ. Cu mare anevoință și lungă acceptare astăzi, Camera s’a putut în fine completa. A și începută lucrările sale, acordândă câte-va concedie unoră domul deputați obosiți de atâta muncă, sau cari voiescă a și-o cruța nevenindă lu Bucurescî, s’a procesă apoi la alegerea a douî secretari, dintre cari numai unulă d. Moscuna ajutată întruni majoritatea asolută a deputațiloră presind, celăaltă a remasă a se revola, după alegerea comisiunii însărcinată cu redactarea respunsului la discursul tronului. Pentru acastă comisiune aă întrunită majoritatea d-nii G. Cantacuzino, G. Vtrnescu, V. Boerescu, Gr. Balșă, Al. Lahovary, C. Brăiloiu și Antaohe. A fostă apoi alesă secretară d. conomu. Aci își termină Camera lucrările (jilei. tată epistole de acreditare, este un adevărată batjocoră pentru demnitatea țere). Guvernul ne respinse prin Monitorii că d. de Radovici are epistole de acreditare și că le va presinta în audiență solemne. Trecură de atunci două septemâni, pentru ce epistolele de acreditare nu sunt încă presintate ? Organul guvernului ne respinse din partea I că d. de Radovici este împuternicită deja ca represintante ală Germaniei de Nord — care nu mai existe.— Pentru ce atunci guvernulă a <jîsă prin Monitori: „d. de Radovici aginte și consule generale al imperiului germană“? In totă casulă, pentru ce epistolele de acreditare promise, nu se mai presintă în audiență solemne ? Se care și ascepta óre uă schimbare de ministeriă pentru a se presinta acele epistole, sau plecatele rugăciuni adresate la Bernn pentru schimbarea formei loră, umilitóre pentru tronu, n’am primită âocă respinsă ? Camera celă puțină ar trebui se scie ce insemneza acestă multă lungă asceptare pănă la presintarea epistolelor de acreditare ale d-lui de Radovici. Este câtăva timpă de cândă ama spuse revenirea d-lui de Radovici in România, și împuternicirea sea din partea guvernului română ca aginte ală imperiului Germaniei mai nainte de a’șî fi presin. După constatarea făcută liniei ferate de la Veresd la Botoșani de către oă comisiune trimisă în fada locului, găsindu-se bine esecutatâ după planurile aprobate de ministeriă și conformă disposițiunilor concesiunii, s’a dată în circulațiune de la 20 ale curintei. Se publică acesta spre cunoscința publicului. De la 4 Noembre curinte, stilă noă, vapor le accelerate în Baziaș-Galațî încetândă a mai circula pe Dunăre, cursa poștale între Bucuresci-Constantinopole se va efectua numai oă dată pe săptămână și va pleca din Bucuresci, Mercur, cu trenul de la 4 ore sera, din Rustschiuk, Jouî, cu trenul de dimineța, și din Varna, Jouî, la 8 ore sera. Acesta se face cunoscută spre sciința generale. (Monitorele). Times conține u notă de natură a liniști pe toți aceia cari se puteau teme că Francia va fi sdrobită supt escesulă sarcineloră ce ’i s'aă impusă de celă din urmă resbelă. Dup’ună calculă ală d-lui Michel Chevalier resulta că datoria consolidată și datoria flotante de diferite nature s’ară ridica la 40 de milione livre Sterlinge. Anglia, după resbelele imperiului, avea să facă facă unei detorii, care absorbia pe fiecare ană 49 de milione livre Sterlinge, adică 9 milione mai multă decâtă are se platesca Francia, a cărei bogăție și poporațiune suntă superiori sorgințiloră posedate, supt acestă îndouită raportă, de Anglia ’n 1816. Comparațiunea între aceste doue sume dă cifra următore, e represintată a franci. Dobânzile datoriei anglese 'n 1816, ir. 1,255,000,000 Dobânjile datoriei francese ’n 1871, ir. 998,118,000 Diferința ’ntre unele ș’altele de franci 277,182,000 Francia déroare se plătescă cu aprope trei sute de milione mai puțină decâtü Anglia, după victoria sea de la Waterloo, Deoa se ține noemă și valorea monetei, care e mai mică, și desvoltarea bogăției publice, ce va recunosce că comparațiunea e forte favorabile, cu totă mărimea sacrificiului impusă patriotismului francesc. Inamicii Franciei n’au țintatu decâtă s’o ruineze; astăzi trebuie se ’nțelegă CARTEA D-LUI BENEDETTI. D. Benedetti, ambasadorele Franciei ia curtea din Berlin pe timpul imperiului, a publicată de câte o două forte interesante broșură, în care, cu numerose documinte oficiale, lasă pe cititorii se vedă pe adevărații causatori ai desastrosului resbele franco-prusianü. Tóte dliariele străine s’ac ocupată d’acestă publicațiune, reproducéoda actele ce Ii s’ac purutü mai interesante. Importanța gravelorü cestiuni ce suntü la ordinea zlilei la noi, cestiunî privitóre d’a dreptul la interesele României, condusă d’una guverna ca cela de a’î, ne a oprită d’a vorbi pen’acuma despre dânsa. Etă însă uă apreciare fórte nemerită, pe care i-o face LAvenir national, cu ocasiunea unui memorando, publicată de guvernulă prusiană, ca justificare la acusațiunea ce cartea d-lui Benedetti lasă se cadă asupră’î. Pen’acuma în Germania, ca și ’n Francia nostră — oire VAvenir national — s’a studiată mai cu deosebire a doua parte a cărții d-lui Benedetti. Tóte factele germane s’aă grăbită a traduce depeștele coprinse ’ntr’ânsa, spre a proba că responsabilitatea declarațiunii imediate a regatului cade asupra lui Napoleon III și a miniștrilor ă sei. Totă d’aceleașî depește s’aă ocupată și ia noî, organele de pub ilicitate ș’acesta se esplica. In marele procesă contra unui guvernfl criminale, interesulu Franciei și ală inamicei sele se confundă, în adevăr, penS a ună orecare puntă. S’uă parte și ceal-alta aă se ’știm* iute seriose nedreptăți. Aci, majoritatea națiunii francese, nedemnă esploatată, fu complicea imperiuui, lăsându-se a fi fórte lesne tărîtă, prin slăbiciune, ignoranță și ușturință, într’uă nebună aventură; dincolo, întrega națune germană, apucată după feră de vérteje, în urma victorielor sale nemai auzite, se făcu complicea guvernului seă, prin manifestațiune necugetata carl ’i aă permisă a exagera pretensiunile sale. De aceaa din ambele părți se simte că egale necesitate d’a demasca și condamna pe principalii culpabili, cu scopă d’a dezvinovăți națiunea însășî. Publicarea documintelor conținute in a doua parte a cărții domnului Benedetti a făcută se fiă iertate tristele personagie ale imperiului, daci ’nainte vestejite și pătate pentru totü-deuna. Déja lumea începe ce se ocupe și de prima jumătate a descoperirilor diplomatice ale vechiului represintate ală imperiului la curtea din Berlin. E vădită că foile devotate d-lui de Bismark nu vorbescă de câtă c’uă orecare ură d’acesta parte, relativă la negoțiațiunile dintre Prusia și imperiul francesa, anteriore resbelului din 1866. Ș’acesta se ’nțelege,zice Gaztta de Francfort de la 22 Octombre, căci suntă intrensa documinte cari voră arunca uă lumină estraordinară asupra marelui omu de stată, care conduce astăzi f destinele Germaniei, și care a ajunsă idolului patrioților germani. La acésta lumină, d. de Bismark ni s’aréta, celă puțină — se simă prudințî...— ca unulă din acei jucători, d’uă dată îndrăzneță și fericită care soie se socotască tóte probabilitățile: „Májlocele cu cari sa servită primul- ministru prusiană spre a decide pe regele șeii se declare rebelă Austrie?; re*