Romanulu, octombrie 1871 (Anul 15)

1871-10-27

ANUL P­AL OINOI-SPRE­ ț>ECELfI Adminiatrațiunea in Pasaginu­l Românii, Vo. 1.-- Redacțiunea Strada Colțea, No. 42. MERCURI, JOUI, 27, 28 OCTOMBRE, 1871. VIESCE ȘI VEI PIXTfI ARONA­MENT JJSI CAPITALS : unii »n­n 48 lei; ece« luni ,4 lei trsî lun! f12 leî; 1 lună 5 leî. ÎN DISTRICTS : unu anii, 58 lei; șese luni la 9 lali trei luni 15 lei; uă lună ß leî. Abonamentele începu la 1 și 16 ale Tunei Unit­eeen aplarü 20 bani. francia, Italia și Anglia pe trimistru franci 20. Austria și Germania trimest­ru 7 Ő. arg. (18 francii) ANUNȚIUEl JkauniturT, pagina IV,­linia 30 litere — 40 lei.S înerți sunt și reclame, pag. III, linia 2 lei — — Scrisorile și ori-ce ti­imiteri NEFRANCATE vor f R­EFITSATE.— Artfatal* republicate se vor­ arde.ROMANDSC (A) CONGRESULU PRESEI ROMANE. Congresul­ este convocată, în ședință, astă-zi­, Jouî, 28 cuvinte, la or­­e 7 la séra, în locuri de pén’acume, salonulu de la Ospețulu Lazura (nou), calea Mo­­goș0ieî. Președinte, Al. D. liolbanu. Secretară, G. Dem. Teodor­escu. SE II­VICIU TELEGRAFIC ALU ROMANULUI» Viena, 7 Noembre.— Noua presă li­beră publică scriea că cornițele de Beust și-a dată demisiunea pentru motive de sănătate. Cornițele Andrassy îlfi va înlocui la mi­­ministeriul­ afacerilor­ străine. Cornițele Longay va înlocui pe d. Andrassy la președința ministeriului ungurescă. Noua presă adauge că demisiunea d-lui de Beust n’ar fi de­loc­ spontaneă. (Servițiul­ privată ale Monitorului). Constantinopole. 4 Noembre. — Se­­ zice că nunciula Franchi a părăsită Constan­tinopole, fiindă că Porta a refuzată d’a intra în negocierî cu Papa asupra posi­­țiunii sudiților­ creștini. Ea nu voiesce a se amesteca în afacerile lor­ religiose, reservându’șî numai drepturile sale suve­rane în privința posițiunii esterice. Prin urmare misiunea lui Franchi se póte con­sidera ca fără efectă. Berlin, 4 Noembre, — Reichstagului a adoptată legea relativă la formarea tesa­­urului militară de 40 milione talere. Mai multe amendamente cerândă modificări au fosta respinse. Praga, 4 Noembre. — In dieta Bohe­­miei s'a dată citire rescriptului imperiale, care arată că legile create și sancționate pentru tratarea afacerilor­ comune trebuie se se pună în vigore în totă monarh­ia. Rescriptulă someza dieta se dea concur­­sulă căă pentru a trimite represintanți în Reischrath, spre a lucra la marea operă de conciliare. Imperatorele speră cu atâtă mai multă că dieta va ține comptă de acesta foraațiune, cu câtă răspunderea ar căda asupra acelora cari, prin ab­­sința lor­, ar împedica săvârșirea operei conciliării comune. Edițiimea de sera LUMSEZA­TS ȘI VEI PI­­a.BOWARSIA. 1ST BUCHUESCI, la Administcrațiunea diabiuri­i. IN WSSBICTE, la coraspondințiî 8«! ?i eu p. 8 Pentru Anunțiurl a se adresa la administrațiune I.A. PREIS Pentru abonamente: la d. Darrse-Hallegrala, de l'iincúiueuomedíe, s. Pentru 8# Mieoud.T B io?!»*, Vielt síéin fi V că sora României are destulă energie, des­tulă focă și destule avuții spre a­ le stinge și dejuca condamnabilele loră speranțe. București, 2 7 Brumärelü 8 BrunmB. D. de Beust, omul și care de la 1866 a condusă destinatele Austriei, a demi­sionată, elă este înlocuită de d. Andrassy, personagiă inventată de d. de Beust d’uă dată cu dualismulă. întrebarea ce este naturale se’șî facă ori cine este: care se fiă causa de­­misionării d-lui de Beust? D. de Beust înțelegea prin dualismă uă egalitate perfectă între drepturile Un­gariei șale Austriei, se înțelege cu nă­bușiră drepturiloră tutoră celora­l­alte naționalități, lăsându totuși Austriei, în re­­lațiunile esteliere, uă ore­care nuanță de preponderență. Totă certa a fostă asupra acestei nu­anțe, care displăcea forte multă îngâm­fării unguresc!. In scurtă, d. de Beust voia ună imperiă Austro-ungurescă, și d. de Andrassy se mulțămia d’uă cam­­dată cu ună imperiu Ungaro austriacă. Scurtură accesă de dreptate, ce apucă pe împeratură Franciscă­ Iosifă prin nu­mirea ministeriului Hohenwart, și sfiiciósa încercare de a acorda națion­alităților­ transleitane unele din drepturile ce re­­clamnă, înăspri și mai multă pe Unguri contra d-lui de Beust, care, de­și nu se pronund­ în favorea sistemei Hohenwart, totuși nu protesta în modă formale în contrast și nu demisiona. In timpul­ ministeriului Hohenwart, d de­ Beust juca ună îndouită rolă, pluti în două luntre, cumă dice Românulă, cea­a ce făceaă Sașii din Transilvania în tim­pul­ revoluțiunii de la 1848, cari, cândă treceau Românii prin sătulă soră, rădicaă iute drapelsilă românescă și vorbină ro­mânesce, cândă trecea. Ungurii ascun­deau f drapelulă românescă, rădicaă pe celă ungurescă, și vorbiaă unguresce. Consecința unei asemenea purtări fu de­misionarea s­a și triumfarea tendințelor­ maghiare, triumfare ce decurge firesce din resturnarea ministeriului Hohenwart printr’ună veto maghiară. Ecă­dérii acumă căzută în mâna Ma­ghiarilor, acea nuanță de preponderință pe care o mai invidiaă Austriei. Cance­­lariul­ imperiului Austro-ungurescu este ună ministru ungurescă: acesta va place de sigură forte multă Unguriloră, plăce va însă totă atâtă de multă și Austria­­cilor­, și mai cu sumă cealră-!-alte nați­onalitățî ale Austro-Ungariei ? Indouiala este permisă. Singurul­ faptă ce da pre­care tăria dualismului, era împăcarea elementului germană cu elementul ă ungurescă. Ce se va întâmpla, prin urmare, îndată ce ele­­mentulă germană nu va voi acumă a’și pleca capulă supt preponderanța ungu­rescă ? Nu vede ore imperatură și consilierii săi că unui momentă de se va rupe buna înțelegere între Germani și Unguri, care singură mai dă vă părută vieță im­peri­­m­ului Habsburgilor­, că teribile catas­trofă devine neînlăturată? Seimü pre bine că Unguriloră nu le pute păsa de acestă catastrofă, pe care suntu în stare a o provoca chiară, căci se pred fi destulă de tari, și facă destulă larmă cu honvezii loră, pentru a spera se âsă cu independența deplină a rega­tului ungurescă din nimicirea Austriei. Ne mirămă ânsă multă cumă imperatură și cu consilierii săi austriac­ nu vădă pră­pastia spre care’î duce fatale influința maghiară, care pare a domni asupra cu­­getărilor, ctdoră mai intime ale cur­ții ; dérit cumă (fire proverbală românescă: „Dumnezică ia mai ântâiă mintea celui pe care vrea se’să portrá.“ In totă casuță, noua stare de lucruri din Ungaro-Austria este deptate de a do­uă resolvere a marii cestiuni politice de care se preocupă de mai mulți ani omenii politici ai Austriei: ea nu pate fi albia sigură și bine trasă în care se se mestece și se curgă într’uă lină desvol­­tare tote aspirațiunile naționalităților­ din imperiul­­ipoligotă; ea nu pate face să înceteze starea sbuciumată și precarie a acestui imperiu. Singura resolvere posi­bile a marei cestiuni de stată a imperi­ului Habsburgilor, este precumü ame dis-o de multă deja, Federațiunea, cu egala îndreptățire a tutoră naționalități­­loră; și de acestă resolvere curtea impe­riale se departeză neîncetată, aruncându­­se din ce în ce mai multă în bravele Maghiariloră, cari într’un di­vorți nabu­­și-o de mare dragoste, Asia dorit, până când­ Austria nu se decide a căuta fatulă salvării sale în Fe­­derațiune, nimicu stabile nu se póte as­­cepta de la evenimin­tele politice din Viena sau din Pesta. Ieri ministeriulu Hohen­wart aJä­ i­l ministeriulu Kellersberg, ieri Beust astăzi Andrassy, mâne cine mai scie ce ministeriă și ce cancelaria imperiale, și stabilitate, putere nicâirl, nici ua legătură, nici uă comunitate de interese între diferitele popore ale impe­riului, uă suflare puterică, și desmem­brarea, nimicirea este fatale și neapărată. Și pare că nici vă­ dată Austria n’a a­­vută mai mare nevoie de stabilitate și de întărire, nici uă­dată n’a avută mai mare trebuință de împăcarea tutoră naționali­­tăților­ și a celor­ slave în particulară, pentru a le opri asta­felü de-a face an­te-garda inamicei sale secularie care, re­­organizându-se și aruncându-se neconte­nită a ajunsă a nu-și mai ascunde sco­purile. In adevără, cel ce ne spune Co­­respondința Slavă de la 2 Noembre : „Amă semnalată de mai multe ori lu­crările de apărare pe cari Rusia la e­­secută la fruntariele sale occidentali; pare-se că aceste lucrări așîța la Berlin, uă mirare care nu e lipsită de neliniște. Guvernul­ francese se îndeletniceșce și dânsulă cu lucrări analoge. Legea pen­tru reorganizarea armatei trebuie se se presinte Camerelor­ francese la redeschi­derea loră. Tóte acestea dar multă de gândită Berlinesiloră: e rândulă diplo­mației d’a restrînge prin tóte mijlocele posibili alianța Franciei cu Rusia, a­­lianț­ă care singură pate pune pe Europa în posițiune de­ a se opune ambițiunii ger­manice.“ Dérü óre acesta este uă amenințare numai pentru Austria, și pentru ambițiu­nea germană? Ore existența națiunilor­ slabe, neorganizate, asupra căror­­ a pla­­neta de secol! privirile răpitorilor, vul­turi muscălesc, sau nemțesc!, nu va fi pusă în jocu în lupta ce s’ar încinge între două elemente atâtă de puternee, ambele limitrofe României? La Praga mai fără grijă se póte vorbi despre un asemene luptă, căci Boemii națiune slavă și subjugată de elementulă germană, nu potți vede fără uă patriotică satisfacere sdrobirea acestui elementă, din Austria celă puțină, de către celă Slavă; noi Românii ânsă amenințați «in­­ternă și dintr’uă parte și din cea­l­altă, și alianșța franco-rusâ póte fi salvatore pentru noi, numai cu condițiunea de a ne pune pe lucru de ma î­­nainte, de-a contribui puterică la propășirea ideielor­ de pan-latinismă și la intrarea României în alianța pan-latinâ. Cu mare anevoință și lungă acceptare astă­zi, Camera s’a putut­ în fine com­pleta. A și începută lucrările sale, acor­­dândă câte-va concedie unoră domul de­putați obosiți de atâta muncă, sau cari voiescă a și-o cruța nevenindă lu Bucurescî, s’a procesă apoi la alegerea a douî secretari, dintre cari numai unulă d. Moscuna a­jutată întruni majoritatea asolută a de­­putațiloră presind­, celă­altă a remasă a se revola, după alegerea comisiunii în­sărcinată cu­ redactarea respunsului la discursul­ tronului. Pentru acastă comi­siune aă întrunită majoritatea d-nii G. Cantacuzino, G. Vtrnescu, V. Boerescu, Gr. Balșă, Al. Lahovary, C. Brăiloiu și Antaohe. A fostă apoi alesă secretară d. conomu. Aci își termină Camera lucră­rile (jilei. tată epistole de acreditare, este un ade­vărată batjocoră pentru demnitatea țere). Guvernul­ ne respinse prin Monitorii că d. de Radovici are epistole de acre­ditare și că le va presinta în audiență solemne. Trecură de­ atunci două septemâni, pen­tru ce epistolele de acreditare nu sunt­ încă presintate ? Organul­ guvernului ne respinse din partea I că d. de Radovici este împuter­nicită deja ca represintante ală Germa­niei de Nord­ — care nu mai existe.— Pentru ce atunci guvernulă a <jîsă prin Monitori­: „d. de Radovici aginte și consule generale al imperiului germană“? In totă casulă, pentru ce epistolele de acreditare promise, nu se mai presintă în audiență solemne ? Se care și ascepta óre uă schimbare de ministeriă pentru a se presinta acele epistole, sau plecatele ru­găciuni adresate la Bernn pentru schim­barea formei loră, umilitóre pentru tronu, n’am primită âocă respinsă ? Camera celă puțină ar trebui se scie ce insemneza acestă multă lungă ascep­tare pănă la presintarea epistolelor­ de acreditare ale d-lui de Radovici. Este câtă­va timpă de cândă ama spuse revenirea d-lui de Radovici in Româ­nia, și împuternicirea sea din partea gu­vernului română ca aginte ală imperiului Germaniei mai nainte de a’șî fi presin. După constatarea făcută liniei ferate de la Veresd la Botoșani de către oă comisiune trimisă în fada locului, găsin­­du-se bine esecutatâ după planurile apro­bate de ministeriă și conformă disposițiu­­nilor­ concesiunii, s’a dată în circulațiune de la 20 ale curintei. Se publică acesta spre cunoscința pu­blicului. De la 4 Noembre curinte, stilă noă, vapor le accelerate în Baziaș-Galațî înce­­tândă a mai circula pe Dunăre, cursa poștale între Bucuresci-Constantinopole se va efectua numai oă dată pe săptămână și va pleca din Bucuresci, Mercur­, cu trenul­ de la 4 ore sera, din Rustschiuk, Jouî, cu trenul­ de dimineța, și din Varna, Jouî, la 8 ore sera. Acesta se face cunoscută spre sciința generale. (Monitorele). Times conține u­ notă de natură a li­niști pe toți aceia cari se puteau teme că Francia va fi sdrobită supt escesulă sarcineloră ce ’i s'aă impusă de celă din urmă resbelă. Dup’ună calculă ală d-lui Michel Chevalier resulta că datoria con­solidată și datoria flotante de diferite na­ture s’ară ridica la 40 de milione livre Sterlinge. Anglia, după resbelele imperiului, avea să facă fac­ă unei detorii, care absorbia pe fie­care ană 49 de milione livre Ster­linge, adică 9 milione mai multă de­câtă are se platesca Francia, a cărei bogăție și poporațiune suntă superiori sorginți­­loră posedate, supt acestă îndouită raportă, de Anglia ’n 1816. Comparațiunea între aceste doue sume dă cifra următore, e represintată a franci. Dobânzile datoriei anglese 'n 1816, ir. 1,255,000,000 Dobân­jile datoriei francese ’n 1871, ir. 998,118,000 Diferința ’ntre unele ș’altele de franci 277,182,000 Francia déro­are se plătescă cu aprope trei sute de milione mai puțină de­câtü Anglia, după victoria sea de la Wa­terloo, Deoa se ține n­oemă și valorea monetei, care e mai mică, și desvoltarea bogăției publice, ce va recunosce că com­­­parați­unea e forte favorabile, cu totă mă­rimea sacrificiului impusă patriotismului francesc.­­ Inamicii Franciei n’au țintatu de­câtă s’o ruineze; astăzi trebuie se ’nțelegă CARTEA D-LUI BENEDETTI. D. Benedetti, ambasadorele Fran­ciei ia curtea din Berlin pe tim­­pul­ imperiului, a publicată de câ­­te o do­uă forte interesante broșură, în care, cu numerose do­cuminte o­­ficiale, lasă pe cititorii se vedă pe adevărații causatori ai desastrosului resbele franco-prusianü. Tóte dliariele străine s’ac ocupată d’acestă publicațiune, reproducéoda actele ce Ii s’ac purutü mai inte­resante. Importanța gravelorü cestiuni ce suntü la ordinea zlilei la noi, ces­­tiunî privitóre d’a dreptul­ la inte­resele României, condusă d’una gu­verna ca cela de a’î, ne­ a oprită d’a vorbi pen’acuma despre dânsa. Etă însă uă apreciare fórte neme­­rită, pe care i-o face LAvenir na­tional, cu ocasiunea unui memo­rand­o, publicată de guvernulă pru­­siană, ca justificare la acusațiunea ce cartea d-lui Benedetti lasă se cadă asupră’î. Pen’acuma în Germania, ca și ’n Fran­cia nostră — oire VAvenir national — s’a studiată mai cu deosebire a doua parte a cărții d-lui Benedetti. Tóte factele ger­mane s’aă grăbită a traduce depeștele coprinse ’ntr’ânsa, spre a proba că res­­ponsabilitatea declarațiunii imediate a reg­atului cade asupra lui Napoleon III și a miniștrilor ă sei. Totă d’aceleașî depește s’aă ocupată și ia noî, organele de pub ilicita­te ș’acesta se esplica. In marele procesă contra unui guvernfl criminale, interesulu Franciei și ală ina­micei sele se confundă, în adevăr­, penS a ună ore­care puntă. S’uă parte și cea­l-alta aă se ’șt­im* iute seriose nedreptăți. Aci, majoritatea națiunii francese, ne­demnă esploatată, fu complicea imperiu­­ui, lăsându-se a fi fórte lesne tărîtă, prin slăbiciune, ignoranță și ușturință, într’uă nebună aventură; din­colo, întrega na­­țune germană, apucată după feră de vérteje, în urma victorielor­ sale ne­mai auzite, se făcu complicea­­ guvernului seă, prin manifestațiune necugetata carl ’i aă permisă a exagera pretensiunile sale. De acea­a din ambele părți se simte că egale necesitate d’a demasca și condamna pe principalii culpabili, cu scopă d’a dezvino­văți națiunea însășî. Publicarea documintelor­ conținute in a doua parte a cărții domnului Benedetti a făcută se fiă iertate tristele personagie ale imperiului, daci ’nainte vestejite și pătate pentru totü-de­una. Déja lumea începe ce se ocupe și de prima jumătate a descoperirilor­ diplo­matice ale vechiului represintate ală im­periului la curtea din Berlin. E vădită că foile devotate d-lui de Bismark nu vor­­bescă de câtă c’uă ore­care ură d’acesta parte, relativă la negoțiațiunile dintre Prusia și imperiul­ francesa, anteriore resbelului din 1866. Ș’acesta se ’nțelege,­­zice Gazt­ta de Francfort de la 22 Octombre, căci suntă intrensa documinte cari voră arunca uă lumină estraordinară asupra marelui omu de stată, care con­duce astăzi f destinele Germaniei, și care a ajunsă idolului patrioților­ germani. La acésta lumină, d. de Bismark ni s’a­­réta, celă puțină — se simă prudințî...— ca unulă din acei jucători, d’uă dată în­­drăzneță și fericită care soie se socotască tóte probabilitățile: „Májlocele cu cari sa servită primul- ministru prusiană spre a decide pe re­gele șeii se declare re­belă Austrie?; re*

Next