Romanulu, noiembrie 1871 (Anul 15)
1871-11-03
ANUL I AL OMOI-SPRE-pECELR Administrațiunea in Pasaginlui Română. No. 1.— Redacțiunea Strada Colțea, Nr. 42. TOE 3 DE 91 vmn FOTIc ABONAMENT SI tB CAPITALE: unu anii 48 lei; șese luni 21 lei trei luni 12 lei; 1 lună 5 lei. EH DISTRICTE : unü anü. 58 lel; ?ése Inni 29 lel; trei luni 16 lel; un lună 6 lei. Abonamentele începu la 1 și 16 ale lunei Unü exemplara 20 bani. Francia, Italia și Anglia pe trimistru franci 20. Austria și Germania trimestru 70. arg. (18 franci.) .ANUNȚIURI: Anunțiuri, pagina IV, linia 80 litere — 40 bani Inerți suni și reclame, pag. III, linia 2 lei — — Scrisorile și ori ce trimiteri NEFRANCATE vor fi AWULATE.— Artirele «epublicate se Toryi ard«. Edițiunea de sera DEPEȘI TELEGRAFICE. (Servițiulă privații ală Monitorului). Versailles, 9 Noembre. — Guvernulă pregătesce budgetulă; se crede că, totalulu chiăltuiăiilor ti se va urca, din causa intereselorü nouelor detarii, la suma de 2 miliarde, 800 milione. Comisiunea permanente va examina speciale astăzi cestiunile financiare. Scomptulul că banca începe a vindecă parte din depositul seu metalica se consideră ca neesaeta. Bucuresci, x Bramare. Respectămă Camera, care, creată prin violență de uă putere străină prin nascere și prin simțiminte, a scrutu se se rădice mai presus de interesele infame pentru satisfacerea cărora fusese adusă, s’a notatü uă românască și salvatore lege în cestiunea Strousberg. Și pe câtă timpü acesta Cameră va remâne consecințe cu ea ânseși, vomă respecta-o în totă puterea cuvântului, vom respecta-o în actele sale, și mai cu semn în actul care a rădicat-o atâtă de susți , legea în Gestiunea Strousberg. Decă guvernulă care a adus-o cu intențiunea de-așl face dintr’easa instrumentulu servile alu voinței séle, ară respecta-o totul atâta câtu și noi, n’ară fi cutezată a veni acumü se’s presinte spre sancționare uă convențiune care este negarea cea mai vedită a purtării séle de péné acumu, care este contrarie, de la primulu péné la ultimulü articlu, votului dată. Ce ifice legea votată de Cameră în ceaa ce s’atinge de detentorii de obligațiuni ? Se citirau: „Art. 4. Posesorii de obligațiuni, vor fi fi încunosciințați prin tóte mijlocele de publicitate că suntu imediata puși în întârziare (mis en demeure) de a se constitui în societate de acționari îndată după resilierea concesiunii, conformii art. H din acesta concesiune. „Acésta societate din momentulu constituirii sale, și luării drumului ferată în esploatare, ’și iea dsupraî printr’acésta chiarű, drepturile ca și tóie îndatoririle concesionarilor» primitivi.“ Articlul 14 din actulu de concesiune, care nu este altă de câtă una dreptă reservatu esclusivă numai concesionariloru, prescrie asemene că snstituirea concesionariloru prin societatea de acționari se face cu luarea asupra societății a tutorii drepturilor și indatoririlorű actului de concesiune. Asia dore, în spiritură și ’n cuvintele legiuitorelui și din 1868 și din 1871 fostă ca transformându-se concesionarii în societate de acționari, condițiunile în cari România a concedatu liniete ferate, se nu se alieze și modifice întru nimică, ar fi absurdă și ineptă de a se bănui că legiuitorul a admisă un asemene modificare într’unii înțeleșii nefavorabile României. Acesta este una puntn care nici nu admite discuțiunea și legea de la 1868, și legea de la 5 Iuliu, 1871, și simplulă bună simțit confirmă acestă principii nediscutabile. Noua lege, noua concesiune propusă de ministeriumu actuale, și— după cumă ne spune anunciulă comitatului din Berlin, — închiriată deja între guvernă și compania austro-prusiană, denogă în modulă pelămai cutezătorii acestu principiu, de care a nu ne ține strînsă, ar fi ridicolă, ar fi uă batjocură pentru țară in facia străiniloră, pe lângă c’ar fi ruina nostră. Legea votată la 5 Iuliu, 1871, maî repepină, consfințesce în termeni clari acestă principiă in modulă următoriă: „Acésta societate ié asupră’i drepturile ca și tóte indetoririle concesionarilor si primitivi.“ Care este ânsă principala indétorire, indotarea indetoririloru concesionariloru primitivi? Se ne facă mai ântâiu lucrările, se recunoscemű și se primimu de bune și terminate acele lucrări, ș’apoi se’î plâtimu. Acesta este basa tutori drepturilor nóstre faciă cu concesionarii; ea este consemnată în modul ă celă mai ne ’ndouiosă în actul de concesiune. „Art. 15. Dobândîle în timpul construcțiunii, se platescu de către concesionari. Numai din riua primirii de către guvernulă română și punerii în circulațiune a unei linie guvernală se obligă către concesionari a le plăti 7 și jumătate dobândă, pentru linia primită, socotită a 270 mii de franci „kilometrulu.“ Acesta este dreptul nostru de căpetenie . A plăti ceea ce ni se promite, după ce ni se va fi făcută și terminată. A ne nega acestă dreptă, ar fi a admite că noiamă consimțită a plăti de mai nainte uă speranță, „a cumpăra, cumă fice »bula, pelea ursului din pădure.“ Ei bine, noua convențiune, care este privită la Berlin ca și închiriată. — atâtă Prusacii ne credu de supuși ordiniloru d-lui de Bismark,— noua convențiune nimicesce cu totalii acestă dreptă ală nostru fundamentale, și calcă fără nici uă cruțare legea votată de Cameră la 5 iuliu; căci pe cândă acestă lege <zice că: „Societatea întră în tóte îndatoririle concesionarilor.“ și pe cândă principala loră indatorire este de-a ne termina lucrul ă ș’apoi se’lă platimu, noua convențiune sice : „Guvernulu se obliga a plăti cuponele de la 1 ianuarin, 1872.... Și primesee liniele susti menționate ca fiindă proprii pentru esploatare.“ Cinică deridere! Acesta se numesce are „a intra în tóté iudétoririle eoncesionarilorü“ ? Ce dreptă ne mai remâne arenouă din cele prescrise în concesiunea primitivă, cându ni se răpesce dreptură fundamentale de-a plăti ceva reale ? In ce indetorire mai are a intra societatea de acționari cândă basa tutori indetoririlorü iei este nimicită? Nici una dreptă pentru Români, tóte pentru coțcării prusian?! E că sensulă în care înțelege puterea esecutivă a respecta românescă lege votată de Camtră la 5 Iuliü! Totă astă-felă înțelegă óre și represintanții națiunii votulă și demnitatea loră? Eși-voră ore din secretulă în care’i reține puterea esecutivă, pentru a da în publică concursulă soră bacantei desfrânate care’și vinde țara pentru mă zîmbetü de satisfacere a d-lui de Bismark? Acesta este peste putință, acesta nu va fi nici vă dată! Cestiunea este pe atâtă de simplă pe câtă și de oribile: nimeni nu se póte amăgi, fără voința espresă de-a s’amăgi. Speriitoriile puterii esecutive nu potă ave efectă de câtă asupra copiilor, era nu asupra unoră maturi bărbați politici, cari seră bine că mânia d-lui de Bismark nu se póte stempera, decâtă atunci cându represintații țerei voră da mâna cu densură pentru a vota prădarea și uciderea României. Ei trebuie să scie bine că acelă actă care ar pute se placă d-lui de Bismark și se-i satisfacă mânia, nu pote fi decâtă uă crimă de înaltă trădare din partea represintanților a României: cu câtă ei voră fi mai Români, mai demni, cu câtă voră îngriji mai seriosă și mai eficadă de interesele țârei soră, cu atâtă își voră atrage mânia acestui inamică neîmpăcată ală oricărui lăstară ală latinismului. D. de Bismark nu ne va ierta nici uă dată simpatiele nóstre francese, și votul Camerei de la 5 Iuliü. A pune interesele unei națiuni de ginte latină mai presusü de coțcăriile câtorăva principi prusaci, a espune mai bine la bancrută acești principi de câtă a ruina națiunea română și a o aservi țară, a fi consecințe votului Camerei de la 5 Iulie, este pentru d. de Bismark uă crimă neiertată. Ar fi dorittă crimă ca represintanții națiunii se cugete măcară a’lă împăca. Ne va declara ore resbelă ?... Ridicolă . Se nu se mai consulte dorit decâtă voința națiunii, se s’arunce in facia ministrului de externe cu două morale notele imperiase ce-i va fi adresată Bismark sau aginții lui. România este mai presusă de asemeni manifestări ale mâniei prusace. Propunerea guvernului este trădătoră; ea este ună actă de restunare ală d-lui de Bismark; ea este retractarea cea mai rușinosă a votului Camerei de 5 Iulie; ea este luarea asupra României a unei colosale datorii de vre 380 de milione adică sărăcirea desevârșită și aservirea la Nemți cari ne voră sugruma și ucide in rețiaua loră de căi ferate. Cei ce voră avè curagială, s’o voteze! Cei ce nu se voră rușina de a fi consecinți sa respingă. Românii toți, ce vede prăpastia, se cugete. Elementulă republicană, care a devenită elementulă conservatore ’n Francia, formază majoritatea consilielor generali. Ruinele ce au lăsată după dânsele 20 de ani după regime imperiale — duce la gironde — au dată ideiei republicane rădăcini puternice până și ’n provincie. „Aceste resultate, adauge Independința belgică, disperă ’n celă mai mare gradă pe organele devotate bonapartismului, cari și restmă prin injurie și calomniiia contra omenilor, cari se află actualminte la putere ’n Francia. D. Thiers pare că vrea să ’și dea partea sea din acestă situațiune, celă puțină pe câtă timpü Francia nu ’și nespusă voința sea prin alegerea unei constituante. Nu ’i se potă adresa de câtă laude pentru că resiste aceloră dintre consilieriî sei, cari ară vre se’să împingă p’un cale de represiune a contra acestoră licențe. Trebuie se se lase bunului simță publică și scrumului electorale grija d’a le face se tacă.“ Mâne, Mercur! 3, Noembre, se voră desbate la Senată interpelările d-lui Deșliu. Ca pregătire a acestei desbateri s’a urmată astăzi și ieri mare certa în secțiune între d. Costa-Foru și d. Deșliu, asupra feluriteloru punturi de apusațiune cele presimte bine guvernată în interpelările d-lui Deșliu, și ’n speciale asupra neauditei cutezări a ministrului de justiție de-a chiăma prin nota către tribunale N. 11,780, pe Evrei în compunerea curților de jurați. Péne astăzî, și pene nu ni se arăta copia acelei note, noî nu voi rămă se credemă în atâta cutezare. Asupra acestei cestiuni, animându-se discuțiunea și d. Deșliu dsceadă că se va da una votă de blama ministerului, d. Costa-Foru, de faciă cu toți gravii represintanți ai Senatului, a strigată că nu va ține semn de acelă votă ! Gravii și betrănii represintanți, tăcură și’șî plecară capulă , tăcură în facia unei asemeni injurie și într’un asemene Gestiune! Sermană țâră! Vomă vede ce voră face mâne. Serviți«in telegrafică aria ROMANULUI. Paris, 13 Noembre. Ofiarulă la France anuneță luptă totă reserva că Papa a notificată la Versailles intențiunea de-a’și schimba reședința în Francia. Thiers se silesce a’să face se renundie la acestă decisiune; cu tote acestea pusă eventuale la disposițiunea sea Castelul de la Pau. Citima în la Patrie: Consiliul d’anchetă a primită în comunicare archivele armatei din Metz, ală căroră inventaria se conține cu activitate, s’aă tradusă, spre a ’i se pune la disposițiune, documintele oficiali publicate de curendü prin siariele militare germane. Aceste ultime documinte, cari dau efectivele și nlocuirile armatelor inamice din fada Metzului, pară a nu lăsa nici uă ’ndouiela asupra tutorii cestiunilor, pe cari consiliulă va ave se le examineze. S’asigură că resultă, din posițiunea ce ocupaă cele doue părți încăierate de mai nainte, în timpul și după cele șase lupte date la Borny, Gravelotte, Saint-Privat, Servigny, Peltré și Ladonchamps, că comandantele șefă ale armatei franceze putută rupe de mai multe ori linia de ’mpresurare spre anainta seu spre Toul seu spre Verdun și a se uni cu orașiulă Chalons. Trupele francese aă arătată în tote aceste lupte una curagiă, ună avântă ș’uă energiă de care marerialele Bazaine n’a profitată. Prima din aceste lupte s’a dată la 14 Augustă, 1870 și ultima la 7 Octombre următoră. Armata s’a păstrată tote speranțele până la 15 din aaceaași lună. Numai de la acesta epocă nainte oficialii aă începută se vâd la ’ntinderea nenorocirii loră, a căreia causă n’o puteau înțelege. Se găsesce în arhivele armatei de l Metz, cari au putută fi scăpate prin devotamentuhi câtorăva oficiali, corespondința șefiloră de corpuri, care cuprinde documente și aprecieri de cea mai naltă importanță și de cea mai mare imparțialitate. Tote aceste hârtii, după lucrarea consiliului de anchetă, se vor depune in archivele de resbelă. MERCUR!, 3 NOEMBRE, 1871. MEISIIEZI-TE ȘI VEI FI ABONAREA IN BUCURESCI, la Administrațiunea pariului. IN DISTRICTE, la corespondinții sei și cu pi*ș Pentru Anunțiuri a se adresa la administrațiune Pentru aboname Pentru anul Pentru abonam Pentru anume gram, aud. 7 B Fier« »IV mică, déca ’n elü n’amü vedé uă invitațiune oficiosă, adresată tutorii guvernelor europene, d’a se abține de la orice intervențiune în raportele Germaniei cu Francia. D. de Bismark se pune înaintea tutorii puterilor, ca arbitru suverană ală păcii și ală resbelului. Cu autoritatea’I privată suprime drepturi naționale, precum și tóte tratatele cari întru nimică n’au fostă sfâșiate de ultimele evenimente, pretinde se impune Europei un pace care nu numai că consacră desmembrarea Franciei, déra care, afară de acesta, condamnă tote statele, tóte poporele fără deosebire, a suferi preponderența armatei imperiulu germană. Va trebui ca d’aci înainte Europa se trăiască, cu fruntea prosternată la fpământü înaintea împăratului teutonă; va trebui se se plece la tote voințele, la tote caprinele acestei divinități a Nordului. Totă ce se va decide în consiliulăscă va trebui se devină fără ’ntârziarele internaționale, regulă inviolabile a civilisațiunii moderne. Etă cumă se privesce la Berlin pacea definitivă fondată, și cumă principială de neintervențiune, aplicată greșită, în loc d’a fi garanția dreptului naționale, devine consecrațiunea celor mai criminale abuzuri ale puterii. Apărarea Franciei și abdicarea Europei înaintea cuceririi prusiane au esaltată până la nebunia orgoliulă castei feudale care domnesce și guvernă la Berlin. Ară fi ore posibile ca nesce pretensiuni atâtă de insolrnte se fiă rădicate de d. de Bismark la înălțimea unei teorii internaționale care de nimeni nu trebuie contestată, și care se nu devină nici chiară obiectulă celei mai mici discnsiuni diplomatice ? D. J. Wilbert, în Le Sieche face urmâtorele aprecieri: După ce în șase ani făcu șase resbele de cucerire, d. de Bismark deveni d’uă dată una amatore pasionată ală păcii. D-sea se arată, în astă privință, gelosă de noua’s stăpână, încâtă merge până a amenința cu furiele germanice pe oricine s’ar încerca în Europa se ja ua vorbă în favorea Frandei, sea se facă cea mă mică observațiune în privința situațiunii internaționale cerută de „politica ferului și a sângelui.“ Comunicatură adresată diartului Gazetta Germaniei de Nord nu însemnază nn STAREA PROVISOR! DIN FRANCIA. Deși Adunarea naționale francese —lice l'Avenir national — nu se va întruni mai curând o două lună, cu tote acestea lumea ncepe a se preocupa de sesiunea viitóre și de atitudinea politică ce va lua Camera. Unai fapta mare se petrecu de la despărțirea deputaților șia alegerile din 8 Octombre. Cám va influința acesta faptü asupra resoluțiuniloră Adunării, asupra politicei majorității? Acesta va fi fără îndouială tema tutorii discnsiunilor politice în timpul lunei ce ne desparte de deschiderea sesiunii. Dejalianele cari aparțină unor apartite forte diferite se încurcă a demonstra că starea provisoriâ actuale nu se pote păstra și că trebuie, câta maiute, a se ocupa de uă stare definitivă, care singură, condamnândű îngrijirea de mâne, va permite fereî se lucreze în pace. Decă nu lesne unora $tarie de opiniunî cu totul opuse se fiă eși acordă în privința necesității d’acte din starea provisoriă, acesta acorda din contra, ínceteza cu totulü, în cea a ce concerne mîcjlocele ce se voră întrebuința pentru a ajunge la uă stare definitivă. Trei mujloce fură indicate: Unii plebiscita; Atribuțiunea Adunării actuale de putere constituante; Convocarea unei nouă Adunărî.