Romanulu, februarie 1872 (Anul 16)
1872-02-02
ANULU ALU ȘfISE SPRE PECELE._____________Administrațiunea în Pasagîniri AnJnii, $o. î. Redacțîunea, »rata Țolica, No. 42. VOESCE ȘI VEI PUTEA ABONAMENTE N CAPITALE: unii anii 48 lei; șese luni 24 lei; trei luni 12 leî;uă lunii 5 lei. IN DISTRICTE: unit ană>8 lei; șișe luni 59 lei; trei luni 15 lei; ua lună 6 lei. Abonamentele începu la 1 și 16 ale lunei. : un esemplaru, 20 bani. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru franci 20. Austria și Germania, trimestru 7 fl. arg. (18 franci) ANUNȚURI Anunțuri: pagina a IV, linia 30 litere — 40 bani. aserțiuni și reclame, pag. III, linia 2 lei — — Scrisori si ori-ce trimiteri NEFRANCATE voru fi REFULATE. — Articlele nepublicate se voru arde. (A) Edițiunea de sera MERCURI, 2 FEBRUARIU 1872 lumineza te și veî fi ■ABONAREA IN BUCURESTI, la Admintetrațiunea diamilui; • IN DISTRICTE. .1* corespondenții sei’și cu poșta Pentru Anunțțuri a se adresa la administrațiune. I^Y PREIS Pentru abonamente: la d. Darras-Itallegrain, Rue de l’ancienne comedie, 5. Pentru anuntiuri: la d-fin Órain et Miroud. 7 fille Rochechouart. Jj. ciena Pentru abonamente: la d. B. O. Pop viel, Fleischmarkt. 15. Pentru anunțțuri, la d-nii Haasenstein și Vogler Neuermarkt. 11. Din causa serbătorii de astăzî, diariulii nu va apare Joul. SERVICIU TELEGRAFIC AL IU UHOMASSULui.» Londra, 12 Februarie. — Diabiule Daily telegrafii dă spirea venită de la Berlin că Bismark a oferită a interveni la Londra și la Washington pentru uă bună înțelegere asupra cererilor Statelore Unite. Bucuresc î, Faurarü. D. de Bismark, profită de ocasiunea ce i se presintă, pentru a oferi bunele sale servicii Engliterei și Americei. Acestă bunătate de animă îl procură ocasiunea d’a juca rolulu de deuală păceî și totü d’uădată d’a scăpa de periclele cele roarî cu eari’să amenință une resbelu între Engliteza și America. Certa, dintre ceste doue din urmă State provine din amesteculö indirectă ală guvernului englesă, în resbelulul celă mare dintre America Sudului cu a Nordului. Patru corăbii englese au fostă prinse dândă ajutoră După lungi desbateri, Americei Sudului, guvernul englesil facă una tratată cu America prin care consimte a da Americei despăgubirile ce se vorăotărî două comisiune de arbitrii din Elveția, pentru pagubele ce se voră constata că au adusă aceste patru corăbii. Vădată tratatulu făcută, America dice acumă că trebuie se i se plătescă nu numai pagubele directe dară și cele indirecte, ceea ce ar face pe Englitera se plătescă căteva miliarde, căci pe America a constata-o acelu resbelu vre (j ece miliarde. Decă dară s’ar încinge unu resbelu între Englitera și America, și deca în acelu resbelu Francia ar lua parte pentru Englitera, și cu densa póte și întréga ginte latină, cine nu vede că ’n urmă Englitera ar contracta mari îndatoriri către Francia și că nu ar merge de locu bine d-luî de Bismark ? Domnulü de Bismark dejn intervine, cu atâta mai cu semă că se afirmă că guvernulu Americei a lăsată deja partea cea gravă din pretențiunile sale, și prin urmare intervenirea se face tocmai la timpă. Mișcarea în favorea guvernământului directă al poporului, face progrese mari în Elveția. Mai multe propuneri s’aă făcută în consiliulu naționale, între cari și cele urmâtore: Puimo, nici uă lege în privința financielor, se n’aibă valore pene ce nu va fi supusă votului directă al poporului. Secunda: deputatulü alesă se potă fi revocată decă se va face cerere de 30,000 de cetățiani. Aceste propuneri fură respinse. Adunarea ensé a votată: 1. orice lege se fie supusă uinui plebisctiv, déca se va face cerere de către 50,000 de cetățiani. 2. «’acordă poporului dreptului d’a propune legi în deliberarea represintațiunii federale, déci ele voră fi cerute de 30,000 de cetățiani. Lovascăderă reacțiunea, îmbate-se întru a iei putere, pene oare âncă în mână, căci cu câtă va lovi mai tare, cu atâta va grăbi resolverea și care d’acumă iu mai póte fi alta decâtă guvernarea de dreptură a poporului prin elă însuși. Beția reacțiunii ne conduce d’a dreptur ă la Berlin și la Bucuresci. Poliția de la Berlin dete mai demă dl iama în diarie; ea opri distribuirea mai multor;). Acastă lovire preventivă aduse aminte berlinezilor( ijdlele cele rele ale domniei polițieneșci, precum neaduse în nouă aminte de dilele regulamentare arestarea preventivă a mai multor cetățiani. In Berlin case tribunalul a interveni și lovi acțiunea ilegale a poliției; la noi stau âncă în închisore preventivă d-nii Orășianu, Valentinoiul, Eftimie lonescu și Mălinescu. In Berlin se găsiră deputați cari interpelară pre ministru , aci nu s’audi nici uă voce. Miniștrii din Berlin declarară că s’a făcută să erere; la noi miniștrii nu r«ĭ cunoscă că facă greșeli: abia marele ministru Catargi, avu bunătatea a ne prevesti că, de câte ori este bântuită de nesomnul, nervele sele simtă surescitate și atuncî val de cel asupra cărora își varsă foculă și ’și destinde nervele. Camera noastra audi de acestă legale și constituționale bolă și, temându-se și dânsa de nuvele surescitate ale ministrului, trecu la ordinea dilei, și ne lăsă astă-feră pe toți în prada nerveloră ministrului nostru celui mare. In Berlin, miniștrii presintată uă lege prin care Statulă, ca se scape sculele de suptă domnia câlugăriloră, ie asupră’î deplina loru administrare. Mesura este plăcută celoră cari fugă de instrucțiunea calugărescá; acesta o soii miniștrii din Berlin pentru și d’aceaa profită de ocasiune a ’alătura și autonomia comunale. Comunele se plătescă, dacă miniștrii din Berlin, dară atâta numai restul ă se privescă pe guvernă; instrucțiunea și educațiunea copiilor, se ftă în mâna guvernului, precumă mișcarea și cugetarea omenilii, este, trebuie să fiă în mâna poliției guvernului. Municipalitățile din Prusia, și mai cu semă cea din Berlin, nu voră se -nțelegă acestă părintescă îngrijire a guvernului, și protestară la Cameră. Nu schiu încă ce va face Camera din Berlin, oeră vedemă că cea din Bucuresci, a încuviințată ilegalele loviri contra profesorilor, și prin urmare avemă dreptul ă a crede că ea va vota în curânda nouele legi comunale și judeciane, prin care națiunea română cade totu în asoluta guvernare a poliției. Reacțiunea din Francia, ca și cea din Austria, din Berlin, din Spania și din România se nomoleșce din ce în ce, credându-se în ajunul celui mai deplină și eternă triumfă ală materiei asupra spiritului. Cornițele de Chambord, care stăruiesce a se crede Enric al I V-lea prin grația lui Pumnedeu, mai de temă manifestă prin care spuse că el nu va paetișa nici oă dată cu Revoluțiunea. Dreptură divină, drapelură albă și popa cea credulii lui. Asia a făcută și la noi beliada Grigore Sturda prin programarea, presintată Camerei suptă formă de petițiune, adoptată de către guvernă prin mesagiul Tronului, și represintată de fiii Camerei, suptă formă de proiecte de legi pentru comune, pentru consilii judeciane, pentru reformarea codului, s. c. I. Singura osibire, între Enric ală V-lea și miniștrii din Bucuresci, este că acela vorbesc ® în numele a patru-spre-dece sedii de glorie a străbunilor ă sei, și miniștrii noștril vorbescu în numele bandeloru de pușcăriași ș’a sângelui vărsată la Cuca-Mâcăi, Pitești, ș. c. 1; că elă spune, limpede și curată, că voii see asoluta domnie a popei ș’a boiarului din nosetre, și c’aŭ nostriĭ s’ascundă suptă Constituțiunea de la 1860, ca tâlharuli suptă paturu omului, pentru a comite, în timpul somnului, uciderea și jafulă. Orleanosul nici nu recunoscă nici nu combată pe facă Republica. Ei lucraza așia cumă spuse marele nostru ministru c’ar fi lucrându la noi candidații la domnie; el se scaldă noptea în apele reacțiunii de rădina nu-î,prinde nicîlirî; nimene nu-î vede nici unde este de apărată unu,dreptă alăcereî, sau dreptulă unui omă, nici acolo unde interesulă esecutiveî ar cere ca eî se se declare în publică cu dânsa și pentru dânsa . De ună di se dete în Camera Franciei mă votă în contra Parisului. Principii de Orleans deciară acumă că eraă în acea di la vânătore, la moșia baronului Rothchild. Asia n’aăsclută și fosti noștrii domni și viitorii candidați — după dechiararea ni dormitului nostru mare minitru, — despre cumă se bate și se sbuciuma biata nostră țară, cu Gestiunea Bleimeder, cumă se bate și se frământă suptă bâtele bmdeloră, suptă monopolurile votate, și suptă ciocamda celă mare care bate fertilă în debilă Mitropoliei și în sala Academiei, spre a face acele lanțuri grele cari se numescă legi comunale și județiene, revizuirea codului, saline și vămi, căi ferate la Seulens, loviri ș’arestări ilegale, jafă și robie în tôte și ’n totu. Majoritatea Camerei din Francia închide ochii ca ș’a nostră, și merge nainte cândă cu iurușă, cându șovâindă, cu speranța că nevoinde-a vede ce se petrece în juru’I, va intra d’uă dată în portură monarhiei orleaniste. Ea nu voieșce a ’nțelege, că alesă Ia 8 Fevruarie 1871, supt baioneta prusacă, mandatul iei este sfîrșită, căci fu și ruptă în atâtea rânduri prin manifestările națiunii în alegerile ce se făcură d’aimeî și pân’aonină^ Eeă ca dice Camerei Vjianulă celă mai moderată din lume și celă mai devotată Camerei actuale, diabulu Débats: „Votulă care amână indefinită discuțiunea asupra întorcerii Adimnării la Paris, este mai puțină periculosă în urmările sale, pentru că póte fi reparată într’uă altă di printr’ună altă votă. Enseelă este cumă nu se póte mai imprudinte, și fostă din cele ofensătore în formă. Nu voimă se insistămă asupra unui faptă împlinită pentru momenta; ne vomă mărgini a repeți încă vă dată că astă feră se face depărtarea și mai între Paris și Adunare, mare, nu numai dérit și între Adunare și Francia, fiindă că Francia și Adunarea nu comunică împreună decâtă prin Paris. Regretămu adâncă acastă resoluțiune, și tendințele pe cari le ascundă ne inspiră neliniști pe cari ne este peste putință a le ascunde. In ambele cazuri, este aceaașî sistemă. Prin politica comerciale, Francia este isolată de Europa și de lume; și Europa și lumea, lăsându-o în singurătatea sea neecundă, vor urma fără dânsa opera civilisațiunii. In același modă, represintațiunea naționale, isolându-se de Paris, se isolă de Francia. Parisulă își va urma viețatea proprie, care este resumatulă vieței națiunii, déri în cele din urmă nu se va mai ocupa regulată de Adunare, și atunci vomă vede decă Francia se va ocupa mai multă.“ Déja Camera nostră, prin ce are s’a pusă și se pune ea în comunicare cu națiunea ? prin bandele de pușcăriași, sau prin voturile date și cele care va mai da, și cari aă provocată și provocă gemetele, suspinele și spaima națiunii întregi? Și déci Camera Franciei, este dovedită de amicii iei, că pune națiunea în periclu, printr’uă votă data în cestiuni economice, în ce periclu are, este și rămâne dovedită că pune națiunea română Camera actuale, care a dată și dă străiniloru vecini sploatarea și posesiunea căilor ferate și a întregei nóstre averi naționale ? Decă Camera Franciei este acuzată că pune națiunea în periclu, fiindă că nu este adevărata iei represintare și nu se mai află cu dânsa în comunicare de idei și de simțiminte, la ce periele óre nu e spune România Camera actuale, care n’a fostă, nu este, nu pate și nici că voiesce a fi cu națiunea, nici măcară nu relați mnii de politeță și de bună cuviință? Ce dérit va eși din acestă înstrăinare a națiunii din ale iei și dintr’ale iei? Marile ministru, împinsă la sinceritate printruă nópte de nesemnă, ne-a spusă ce se va face." Elă ne-a mărturisă că dintre candidații la domnie cari se agită, va alege unulă, care-i va conveni mai bine, déci va vede că domnia-sea nu trece. Spre a ajunge la acestă scapă ne-a spusă, că va face ună felă de 3 Augustă, și l’a și pregătită anu s dăndu că țara este bântuită d’uă conspirațiune năprasnică — căci totula devine năprasnică cu și prin d. Lascar Catargi,—și c’acea năprasnică conspirațiune a pusă și pune țara în perie prin revolvere, cari negreșită, suntă revolvere supt formă, ele în fondă suntu tunari Krup. Și ca se nu remâie nimene în îndouială, despre conspirațîunile guvernului și despre revolverele poliției, écu tată plenulii guvernului de tu pe faciă de către chabiule Le Courrier diplomatique de la 31 Ianuarie. Citiți domni senatori și deputați; citiți domni candidați la domnie; citiți voi toți câți ve dicețî Români și câți voiți a fi Români, și dacă nici acuma nu veți înțelege, atunci .... atunci este dovedită că ora morții a sosită și nu mai puteți înțelege, căci nu mai sunteți între cei vii. „Gestiunea drumurilor de Ierü Române este in sfârșită resolvată după dorințele și după ordinile d-lui de Bismark. „Miniștrii românii, pentru a decide Camera se voteze concesiunea Bleichröcht, aăusate de tóte mijlocele cunoscute și de tóte presiunile imaginabile. El a comunicată în ședință secretă totă corespondința diplomatică cu Constantinopolul și cu Berlinul, și ’ntre alte documente, scrisarea marelui viziră către principele Carol, declarându’se că d. de Bismark voia convențiunea Bleichröder, și nu admitea nici una alta. A trebuită ca țara Românască se se esecute. Da aci înainte România este debitarea directă a detentorilor de obligațiuni, mai multă âncă, ea plătesce cupónele cu scadințî trecute, ea renunță la orice urmărire pentru cele 59 de milione sustrase din casa de la Berlin, și 919 kilometre de drumu de seră vară fi proprietatea Prusianilor, în timpă de ună seciu. Deputații au votată acesta concesiune cu martea în sufletă; ei n’au făcută casé mai puțină ună actă de neiertată slăbiciune. „Lucrurile voră urma dorü pe alunecu șiulă soră fatale, și nici nu se scie dacă se va da țereî repausulă unul între-actă, căci se ține multă la desființarea Constituțiunei; nu se admite de câtă ună Senată și unui consiliă de Stată. Uă mică represintațiune dată de poliță pe straiele Bucurescilor, va servi de protestű. D.de Bismark va propune uă Conferință, și România va trece în stare de colonia Germană. „Cererea de-a introduce în acea țară colonii Germane este consemnată întru o petițiune care a fostă presintată astă véra Camerei. „Altă dată erau în România agințî străini, avândă fiăcare în parte politica sea: era acolo uă politică engleză, uă politică franceză, uă politică austriacă ce împecheaă mai multă sau mai puțină acțiunea Rusescă; astă dî încotro se va ’ntorce cineva în România nu găsesce de câtă sucursale ale politicei Prusace, agenți politici, consuli generali conduși de ună gerante ală consulatului prusiană, d-nula Tilla, care n’are nici ună caracteră diplomatică. Câtă pentru Portă, ea lucrază supt diciea agentului nemțescă. „Etă unde suntă lucrurile, ară și a despera de Europa decă n’amü avé, ca se ne consolămă, cuvântulu lui Solon către Cresus: „Orîre sară întâmpla, totă se găsesce acolo ună mică grupă de omeni, caG și voră face datoria pâne la cea din urmă estremitate.“ Ia maiorulü 5 aluniariului vienesc „Der Osten“ din 4 Fevruarie 1872, citim urmatorele: „Un depeșe din Bucuresci ne face cunoscută că caricaturistul Dembinsky, de naționalitate Polonă, care desemna ilustrațiunile pentru mai multe foi umoristice, fu arestată de către agenții poliției-în atelierul litografuluî Baer, pentru de a fi transportata peste fruntarie. Totă două dată aflămă din altă parte că, Dembinsky lăsă în Bucurescî oă soție cu patru copii și că aă apelată în zabară la protecțiunea generalo-consulatului austriacă. Ne vedemă constrînși a da cu totă accentulă posibile, espresiune părerii nóstre de reă că representantele austriacă nu aă apărată pe sermanulă Polonă tratată în prhmă modă vastă felă de brutale, ci l’aă lăsată se cadă victima bar barieloră unui guvernă despre țintă, în patria sea proprie. Este cunoscută că noi nu am făcută nici uă dată secretă din simpatiile nóstre față cu ínvecinatala Stată română și că am recomandata față dauna politicei austriece respectă către drepturile poporului românesc”. Dară acestă guvernă română actuale, care provocă între blestemele și anatema tuturoră cetățianilor onești ai țereî, într’ună modă impertinentă disperată publică, care posede nerușinarea a sa făli față cu Europa că aă despoiată țara pâne la cea mai de pe urmă cămașie, pentru a scăpa aă ceta de concesionari încetătorî de a nu fi închiși în temniță, nu are nici uă pretensiune la stima ce’ă compete poporului română. Din contra, poporul română este respectată numai supt escluderea a ori și ce felă de solidaritate a sea cu guvernul ă seă actuale. „Precumă esistă-nă dreptă internaționale, astăfelă esistă și uă morală internaționale, și chiară în interesul ă acesteia sară fi cuvenită a demonstra pe stuncit oră de astăzi din Bucuresci că barbara sistemă polițienescă, pe care o au întocmitft supt domnia uneia din cele mai liberale constituțiuni ale Europei, este desaprobată și condamnată de către tote națiunile civilizate în același grade, ca și din partea Românilor sfânșișî. Chiare dace Dembinsky nu ar fi Galițiană și nu ar fi avută dreptulă se asieleze la protecțiunea austriacă, represintantele imperiale, totuși, ar fi secerată recunoscința generale, decât și ar fi rădicată vocea sea avertisantă și de consiliatore față cu ună actă de uăresbunare meschină, comisă către ună străină polonă. Domnii consuli ce ’șî aă reședința în Bucurescî, deja adesea ’și aă impusă consiliulă și opiniunile loră guvernului de acolo, în cestinul de a cärora deslegare autonomă țara era cu totu dreptură gelosă, și într’unu timpu în care guvernulu se află în mânele unoru bărbați ce se bucurau de încrederea publică în gradulu celu mai mare. Cu atâtü mai multu ar fi fostă acuma cină marea loră a’șî rădica vocea, pentru a împiedecată brutalitate, care pote fi comisă numai din partea unui astafelu de guvernă imorale și miserabile, precumü este acela ce din nefericire sÜ posede astă-zi multă cercata Românie.“ ’ AIHIVAIlul DENul TAFILORU Ședința de Luni 31 Ianuarie, 1872. Presinți 76 deputați. ■ Ședința se deschide la 1 fără unu pătrarü, supt președinta d-lui Dimitrie Ghika, cu formalitățile obicinuite. Se pune la votă în totale legea asupra pensiunilor. Resultatulu fiindă : Votanți 74 deputați: Maj. ales. 33 voturi; Bile albe pentru 60: Bile negre contra 14. Președintele proclamă că Adunarea a primită legea. D. N. Ceaur Aslan anunță uă interpelare ministrului de lucrări publice. După ce lege d. ministru se crede n drept[ a interveni ’n afacerile comuneloru?