Romanulu, aprilie 1872 (Anul 16)
1872-04-01
üMJLtf ALÜ șEBE-BPKE-pECELE Adninlslratlnne# In Passgiiilo fc n h it, Fe I — j cdacllnnea, Strain (folțca, Wo. 42. T CEL CE ȘI VEI PUTEA .A BOTST AMINT 13 N CAPITALE: una an A 48 lei; șese luni 24 lei; trei luni 12 lei; ua lună 5 lei. IN DISTRICTE : unu ana 58 lei; șase luni 29 lei; trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Abonamentele începu la 1 și 16 ale lunei. nn esemplaru, 20 bani. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru franci 20. Austria și Germania, trimestru 7 fl. arg. (18 francî) ANUNȚITEl A) Edițiunea de sera Anunțiuri, pagina a IV, linia 30 litere — 40 bani, neerțiuni și reclame, pag. III, linia 2 le! — — Scrisori și orî-ce trimiteri NEFRANCATE vor f ß REFUSATE. — Articlele nepublicate se vor arde. Avis membrilor si baroului românu. D. Dimitrie Cristea, autor» le revistei din No. 4, urmânda a se judeca ’naintea juraților: «foui G Aprilie, facimd apelul la membrii baroului românii, ce crede în presă, re bine-voiască a se ’nscrie pentru apărarea sea. Distanța de la București sau Iași perie la Bacău este mică, cândă este vorba a apăra unü dreptu consacrații de Constituțiune. (Gazeta de Barău.) București. În SÍTTM Dóul miniștrii au plecatu , cela de financie și cela de justiție. Pentru unuia, plecarea este constată prin procesa verbale, publicata în Monitoru; câtu despre celu-1-aUu, Monitorulu crede cuviincioșii a tăce. Cela d’ántaiö, avându a merge ca comisarii ala guvernului la Berlin, pentru anularea obligațiuniloră coțcariloru prusian, — anulare decisă de Camere a se face de către uă comisiune legisativă,—s’a credutü însărcinarea pro onorătore pentru unu ministru alu României, spre a nu fi consemnată prin procesa verbale, publicată în Monitoru. Nu scimă énce dacă s’a mai vâdutu într’uă țară, alu cărei guvernă se respectă câtușî de puțină pe sine și puterea ce represintă, ca unu ministru se margă în personă în altă țară, spre a regula afaceri, nu cu guvernulă acelei țări, ci cu persone particulare. N’a găsită pre guvernulu actuale, printre numeroșii seismici politici și funcționari, nici unu omu, unuia singură măcar și, spre a ’i încredința acestă sarcină, care n’are de loc o gingășia suptsemnării obligațiuniloră ce se făcu supta ministeriula Dumitru Ghica în 1870 ? Aci nu este alta nimică de făcutu, decâtă de anulatu obligațiuni vechi, pentru a se emite în același numără altele noul, cari suntul proprie ale companiei, fără a privi întru nimică pe guvernă. Și apoi prin legea de la 24 Decembre, Statuia este îngagiata pentru suma fisă de 245,160,000, nici unii batul mai multă. Ori câtă va emite deja noua companie, Statului română numai cu atâtă este îngagiata, și, a se mesteca în emiterea obligațiuniloră, este a da protestă — la casă de-a se întâmpla din nou era a ce s’a întâmplată cu obligațiunile Strousberg — se se facă iară Statuia română respunsători de coțcăriile Prusianilor. Guvernulu d-lui Dumitru Ghica, cu călcarea legii, cu călcarea vedită a actului de concesiune, a ordinată supt semnarea obligațiunilă Strousberg de către ună comisarB ală Statului românö, pe de altă parte, prin epistolă domnescă, s’a autorizata liberare a obligațiunilor din lada cu două cliiăî. Aceste două călcări de lege și acte coțcărescî au făcuta singure se se transforme conec-iunea Strousberg într’una adeverată țară și ruină pentru țară, spre a se înavuți fraudulosil și rămâne repidepsitî coțcării prusianl. Și daca România a fosta trecută pe supt furcile caudine ale lui Bleichröder, una din principalele cause, este că nu se putea urma prodeulă, fără ca Ambron se producă la publică, naintea justiției, spre desculparea sea, acea epistolă domnescă. 1) Amintimö tote acestea, căci puțină, forte puțina trebuie pentru ca coțcării prusiani, împreună cu complicii loru de aci, se facă din cestiunea Bleichröder cea a ce aü 1) Acestă epistolă, împreună cu alte, acte s’a publicau íntr’unu suplimenta »lu „Românului“ la începutulnului 1871, făcută deja din cestiunea Strousberg. Ei vor profita de orice întindere a guvernului român, mai departe decât a îi permite legea, spre a atribui României sarcine și răspundemi noul. Vedemă, în jurnalul consiliului de miniștrii, prin care se trimite d. Mavrogheni la Berlin, uă trase care nu e delocü liniștitore pentru nisce greu pățiți și încercați cumă suntu Românii. Ministrul va merge în personă, orice actulă oficiale, „spre a constata numerulü obligațiuniloră depuse pene n presinte, ca adesiune la disposițiunile prescrise de legea din 24 Decembre, 1871.“ Ce are statură română se constate care este nnpertilă adesiunilor și ? Ore acesta nu privesce absolut aminte numai pe nouii concesionari? Au nu el ș’am luatu asupră-le, prin ci nvevențiune, sare na și de a schimba obligațiunile aderinitioră cu altele nouă și proprie ale loră, și de-a plăti obligațiunile celoră cari nu vom adera? A se mesteca déjit guvernulu română în acestă constatare, este a face ceea ce singură compania Bleichröder trebuie se facă, și a da protestă de a se crea Statului românü respunderi ruinătore și neesistente în lege. Singura sarcină ce este prin urmare dată guvernului românu, prin legea de la 24 Decembre, este de a pune timbrulu de anulare pe obligațiunile Strousberg ce i se va da companiei Bleichröder, și pe care a permite apoi emiterea a atâtea obligațiuni noul pe câte vechi s’au anulată. Se admitema chiar a imposibilulu: că compania va vrea să ascundă uă parte din obligațiuni, ei bine, acesta este cu totulil indiferente pentru noi, căci, din momentulă ce ea a primită și suptsemnatu convențiunea, tote obligațiunile vechi o privescö, și remâne se se înțelagă, fără amesteculu nostru, cu depuitorii acelora obligațiuni, cari au acte de primirea loră de către companie. Orice va face prin urmare guvernu lă românii, mai multă decâta atâtă, se póte întorce în seriosa daună a țârei. Ce caută dorit d. ministru Mavrogheni la Berlin? Se piivască cumă se pune ștampila de anulare ? Nici pentru atâta lucru n’a găsită una omu, una amică, care se’să represinte lângă ștampilă? Misiunea este déja ridiculâ, umilitóre, din cele mai amilitóre pentru unu ministru și pentru țara ce represinta. Dară se va ifice, trimiterea pentru anularia obligațiuniloră iste numai una protestă; alta e misiunea d-lui Mavrogeui. Nu va ave d-sea a trata nu acestă cestiune cu persone particulare, ci în alte afaceri; ș’apoi nu numai cu particularii va avea face; trebuie se ne gândimă ca este de multă deja de cându se totă îndeplinesc, la ligagiaminte, luate în noptea de 11 Marte 1871, și, cu câtă de multe arü fi foste, totă trebuie se se fi sleită în mare parte ; este deci timpă a merge la sorginte, la Berlin, spre a lua instrucțiunile și îngagiamintele necesarie pentru a pute urma și termina opera de înstrăinare și reacțiune începută in România. Nu dhemă că nu voru avu absoluta» minte dreptate cei cari credu astafelu; este din contra logică și forte naturale ca ori ce Românu, în fada celoră ce se petrece, se facă cu durerea umilinții asemeni reflecțiunî; pentru acesta ensu, departe de a diveni mai puțină umilitóre misiunea, care totă remâre oficialminte mărturită, a călotorieî d-lui Mavrogheni, ea iu póre de câtă se crâscă jine la rușine, pentru toți aceia cari vedü și îndură in tăcere atâtea sosurițî, atâtea felurite și ucidetóre specule, grămădite asupra României de puterea străină și mimică, care o domnesce. Pe pănda d. Mavrogheni câlâtorea spre apus, d. Costa-Foru plecase spre răsărită. Sosise la Galați tocmai în 4iua cântă, pentru hatîrul unui căpraru austo-unguresc”, se judeca naintea juraților, fostul preșidinte ală tribunalului din Brăila, d. Stoenescu, acuzată c’ar fi comisă fraude pentru a scăpa pe d. Vrăbiescu, inculpată de a fi fostă causa morții unui supusă austro-ungurescii. Se anundă cu mare scomptă sosirea d-lui ministru: acesta trebuia se impresioneze pe jurați. Desbaterile fură întrerupte prin câteva incidinte forte caracteristice, despre c;risperămă a da semă ’n curândă; ensa, în cele din urmă, și cându îl era lumia mai dragă d-lui căprarul și d-lui Costa-Foru, jurații eșiră cu acelă îngroziturămu, cu care respundă totă-dauna adi virații represintanți al opiniunii publice, ori de câte ori puterea esecutivă le reclamă complicitatea în actele cele de umilință către străini și de reacțiune în întru. Încă una la mână! D-luî redactare al siiamiului ROMANULU. Domnule redactor?, Bine-voiți a publica urmatorea telegramă ce am adresat o președintelui consiliului de miniștrii. Deși am trămis’o d-vóstră și prin telegrafă, o trămitu și prin poștă, temându-mă se nu ve fi comunicat. Bine-voiți, d-le redactare, a primi încredințarea pre osbitei mele corsicii rațiuni. Colonelă demisionată, D. Leca. Domniduî ministru președinte. Silită a dimisiona din causa persecuțiuniloră iesuitîce ale colegului vostru la restitlă, acuma vedü că și lofa de la 6 Decembre până la 3 Fevruarie mi-a secestrat-o. Dacă este ceva sacru, este lofa oficialiului, cu atâtă mai multă a mea, care am lăsată în săclile corpuriloră ce am comandata, vânătorii și alți 7-lea, economii peste 6 mii gabeni. Nu ma asceptam și la aiasta supt ministeriul vostru pe care vamă scosu de la Golașei și vamă făcută locotminte domnescu. Nu ceră grație, ci justiție. Colonelă Leca. Acestă telegramă, deși ne-a fostă trămisă telegrafica, cumă dice d. colonelă Leca, n’a sosită ânsa nici până astă iji la redacțiunea flomănului, și probabile este că n’ar fi roșită nici uă dată, decă nu ne-o trămitea d. colonelă prin poștă. Citima în Uniunea liberale, de la 26 Martie, Ieri s’a tratată la tribunalele de Iași sec. 1Y procesură corecționale intentată de ministrul cultelorü prea cuviosului Nifon, sarpitulă monastirii moldo române, din mumele Atos. Constiinlă spălării se compunea din d-nii Cimara, N. Ionescu, Manu, A. M. Șendre și Buicliu. Procurore era d-lă Negruzzi. După sa desbatere de patru ore in care au luată parte d-nii Cimara, Ionescu și Buicliu, tribunalulu a dată sentința achitatore în aplausele mulțimii publicilui care era față. Justiția a dat, în acestă afacere, uă sentință de înaltă moralitate publică și de supremă justie! . . . Aproposte de scomptele relative la ’ntorcerea’I în Italia, regele Amedeo ar fi declarată : „nu vom părăsi Spania de câta îmbălsămată “ îmbălsămată ! — observă diabulă iranscese din Viena. — Acesta dovedesce pate credința robustă a regelui italiană din Spania în soliditatea tronului șeii, dară acesta cuvânta în același timp o face pe lume se credă că politica d-lui Sagasta și consorții arü putu reduce mai nainte de timpă în stare de momiă pe Amedeos. Acestă politică produse fructe triste la Grenada, unde uă ’ntrunire electorale republicană fu disolvată ’n contra legii. D’aci resulti nesce adunări pe cari răutatea le ’mprăștiă cu lovituri de pus I. Aprópe vre patru.deci de persóne ară fi fostă ucise și rănite. E temere ca nu cumă va asemenea scene se se tencuiescă și ’n alte orașie. L. Gand.ta — spune că depeștă telegrafică publicată de Gazette des étrangers, cu data de 6 Aprile — a plecată la Nice. Se desminte ’n cercurile bine informate, diceuă telegramă din Belgrad a aceluiași islaiic, scomptulu că principele Milan se va logodi c’un principesă rusă, Tzarina Rusitî, de la 26 Marte, se află ’n Crimeia.fiamiele vorbescă despre un aliat șiă ’ntre Rulia și Prusia. In a âstă privință fóia francesé din Viena constată că Italia nu nutresce câtuși de puțina nescaîva proteste ostili ’n contra Franciei. D. Visconti-Venosta ară fi protestată pe lângă guvernul francese, în contra ideiei despre uă alianță germano-italianâ, care s’stă îndrepta ’n contra Franciei. E sa după Bohemia, organü oficiosa din Praga, între Italia și Prusia s’arü fi făcuta vă ’nvoiélá chiaru inscrisü. Aceași foță afirmă că de curândă cabinitele din Roma și din Berlin s’arü fi mărginită numai în a constata concordareța intereselorű lor) în diferite cesiuni. Ministrul de reblă alu Republicei francese a î ntrunitüuă comisiune, însărcinată a studiat cestiunea drumurilor a de ferit în raporta cu mișcările armatelor, spre a se evita pe viitorii tristele unor îndueli observate urcă de la ’nceputulu celui din urmă resbelă.Gaz des étrangers.) SA BATA 1 APRILIU 18/2 LUMIKÉZÁ-TE ȘI VEI FI ABONAREA IN BUCURESCI, la Administrațiunea diariului. IN DISTRICTE. 1„ corespondinții sei și cu» oștii Pentru Anunțiuri a se adresa la administrațiune. LA 3.ABIS Pentru abonamente: la d. Ourras-Hallegrain, Ru de l’ancienne comedie, 5. Pentru anunțiuri: la d-nii Drain et Micoud, 7 Ru#* Rochechouart. LA WIEN A Pentru abonamente: la d. B. G Popovici, Filémarkt. 15. Pentru anunțțuri: la d-nil Haasenstein și VooJ Neuermarkt. 11. CURIERULU BUCURESCILORU simpulă. Teatrui Condric du Wiest, d șora Boranescu, alte succese Morții, profanațiunea morminteloru. Procese de presa. Radu Rosetti. Moravuri. Baluri. Artiști.trupe viit óre. Limbriiă francese. A fostu ventu și plóie! Timpulu în aceste din urnă dile a vruta se ne probeze să nu este totudeuna senină, rî jetorii, frumoșii. Cerulü are, ca și inima omului, posomorîrile, întristările lui; moriî trecu, déru adueü în sufletă uă adinca melancoliă, apoi cerulu se ’nsenină, rîde ierășî, și, rade voiâ se aruncă asupra pământului uă căldură bine-făcâtare. Asia este timilă! Asia este și viața omului! Asia este și ’nesistența națiunilor : cându senină, bucuriă, mulțămire, < andö întristare, durere, căință ! Cina ce ne distra de posomorirea cerului era tiablü! Acolo gästama unü refugia în contra recoltă și a urîtului! Frîndă să vorbimă de teatru, se spunn ma că teatulă româneștii de supt direcțiunea d-lui Pascaly, singurulă teatru românescă teama avutü — căci nu putemă da acastă runire la câteva spectacole compuse din cârpieți spre a completa câte va represintațiuni pe ici pe colea,—’și-a luată diua bună de la publică pentru stagiunea acasta, c’uă frumosă comediă de Ponsard „Leucii înamorată“, uă strălucită și totă d’uă dată nenorocită represintațiune, vă probă că administratorele cela mai abile, director dle celei mai capabile, scriitorele cela mai aptă póte aluneca uneori p’und povârnișia ne’nemerita. Acastă represintațiune a fostă nefericită, nu ca succesü, căci publicul a aplaudat-o forte multa dorü ca alegire de spectaculo și ca traducțiune. „Leala înamorată“ este oă producțiune literară dramatică atâta de dificile, încâtă n’o putea scăpa de câtă uă desăvârșită perfecțiune de interpretare a rolurilor, de către întregul persnaje care juca: meritul, talentele necontestabile ale bunilor artiști, d-na și d nulă Pascaly, nu puteau scăpa de câtă personagiile ce represintau, și nu erau d’ajunsă pentru a rădica întrâga piesă în care fiăce rolu, până ș’ară muscadinului, are importanța lui. Producțiunea de ’naltă scela dramatică a lui Ponsard este, așia dicândă, epopea tot fi d’uă dată și a revolațiunii de la 1789, și cea a ce Francei ii numiau pe atunci „La dhouannerie“. Ea cântă eroismul, virtuțile, patriotismule, măriri a incomparabile a acelora republicani pe cari ’i potiiviit cu drepta cuvântă cal fi a de feroci, trecéndu prin tóte ororile terorismului, înoâodă în sângele respândită și râie de gilotină, déru scăpândă patria, sacrificândă și viața, averea, cinară orurea, ânsâ ’nă hârdă in loculă prejud'țiuriloră ș’ală decăderii morale, principiurile salvatore cari au regenerată omenirea, și fundândă în locul ă unui poporil cädutu în degradațiune, uă națiune mare și demnă. Dară ea rădică totu-d’ua-datä la apogeulă unei măriri incomparabile, care inspiră uă admirațiune ce nu se póte descrie, curagiule, abnegațiunea, sacrificiele acesoră nobili ghtilomi al regalității, cari, pentru nisce privilegiul ruginite, pentru uă credință sfărâmată de bunulu simțit și de patriotismulă unui poporB întregă, sfâșiați chiar țara, învâluind-o în măcelurile crâncene ale resbelului civile, murindu cu nepăsare și strigândă: „trăiescă regele!“ Ponsard le dă uă mărire, vă aureolă de strălucire chiarü în prejidițițnle, chiar în căderea loru! Tribute ca uă națiune se fi trecută prin aceste ’ncercări sângerose, prin cari, pentru onerea și fericirea iei, România n’a trecută, ca una piblică se se potă mișcă și se potă simți tote peripețiile episdului descrisă de Ponsard : trebuiescă artiști ajunși la culmea perfecțiunii ca se potă esprime bine roluri ca d-na Tallien, ca generarele Hoche, ca generalele Bonaparte, tipuri escepționale, tipuri gigantice, cari aă răspândită suflarea de viață a revoluțiunii francese, suflarea de libertate și de drepturi ale omului asupra poporelorü de 1e ’ntregulă pănântă ! Acela care împlinia rolulă generare lui Bonaparte mai cu sumă trebuia neapărată se ve dea uă ilusine completă dispre acelă vulturii care sfârșia ca unöuleu de pradă, despre acela republicană teribile care ducea represintanților a regizoră și imperațiloră spâimântați, că „Republica este ca sarele, orbi suntă aceia cari nu vedu radele sele;“ despre acelă generare ihstru, care dicea soldaților Franciei, în Egipetă, că „din vârfulă aceloru piramide 40 de secuii îî privescă,“ despre acelă semețea, despre impăratulu Napoleoné I, care, cucerindă poparele își sfârși viéța ca unu simplu muntore pe stânca de la Sf. Efor a