Romanulu, aprilie 1872 (Anul 16)

1872-04-22

358 s’afla de servină In sala ’ntrunirii, somă pe președinte se chiăme la ordine pe oratare. Președintele mai ântâiă rugă pe cetățianulă Walster a’și explica acesta cuvântă. „In adevără, m’ama servită d’acastă espresiune, dise Walster, deju constată că nu efl, ci comisarul poliției, c’acestă cuvântă s’aplica poliției din Dresda, căci că amă vorbită în generale.“ (Ilaritate prelungită) stă resoluțiunea ce se luă ’n unanimitate: „Adunarea și toți indivizii no presințî declară, nu numai că suntă complici intelectuali cu condamnații procesului de naltă trădare, care se desbate de curândă în Lipsea, dură c’aă comisă mai multă scă mai puțină tate actele pentru cari doi. Leibknecht și Rebel au fost condamnați. Adunarea declară prin urmare că e solidară cu cel doul mai susă numiți și toți membrii iei șomeză, în corpore și individualminte, pe tóte parchetele din Germania d’a interveni ’ntr’ună procesă, colectivă se’ individualminte, la Adunare și la membrii iei, pentru crima de naltă trădare.“ clamă binefacerile iei. Că mare dificultate a obligațiunii e lipsa de scule ’n unele ținuturi ale Franciei; se calculeză că, spre asigurarea eficacității obligațiunii, ară trebui se se creeze ’n Francia ca la 20,000 școli nouă, și unui bugetă atâtă de ’ncărcată ca ală Franciei nu se mai potă impune noul sarcine. Solrile din Alsacia sunt mereu forte bune pentru Francia și forte neplăcute pentru Germani: orașială Colmar a trimisă d-lui Thiers oă sumă de 18,000 franci pentru liberarea teritoriului. La Mulhouse, marele familii industriale din orașiă adoptată peutru naționalitatea francese. Diamele germane suntă rate de acestă patriotismă neclintită. Ocuparea unor departaminte e de bunăsemă pentru Francia uă sarcină forte grea, dorite destulă de stînjinitore și pentru Germani; disciplina se slăbesce forte multă în corpul armatei de ocupațiune; soldații se pătrundă de ideile de egalitate cari domnescă în societatea francese; soldații nu mai permită de câtă abia oficialiloră dreptul ă d’a-i bate; mărfuri oculari mi-aă narată în acastă privință nesce fapte curiose. Tóte astea voră contribui negreșita a grăbi deșertarea teritoriului francesc de Germani. Atâtă mai bine. (Coresp. slavei Paris, 23 Aprile. Dup’uă vacanță de trei septemâni, Adunarea de la Versailles se deschise ieri, 22 cuvinte. Mai nainte d’a se separa, Adunarea negligiase d’a’și fisa ordina <fileî, d’acea a prima ședință fu forte scurtă. Incidintele principale fură interpelarea d-lui Raoul Duval, relativă la călătoria d-lui Gambetta. Interpelatorele nu insistă asupra discursuriloru d lui Gambetta, ci asupra părții că unii din magistrații municipali— spre exemplu primarele de la Havre — au asistată la banchetele date ’n onorea sea. Partita monarhistă se ’ngrijesce forte multă de popolaritatea meică crecândă a d-lui Gambetta. Mulți deputați recunoscură că ’ntr’ânsulă esiste stofă d’ună omă politică; se citesce c’uă atențiune ne’ntreruptă diabulă seă La Republique franțaise care, după cumű se pate convinge oricine, actualminte e unulă din cele mai bune din presa parisiană. Trei cestiuni să se ocupe Adunarea ’n perioda actuale: legile financiare necesarie pentru acoperirea bugetului; legea militară și legea pentru instrucțiunea primară și pentru reforma Facultăților și, cu principiulă libertății î nvățemântului superiore. Apropozțto de instrucțiunea primară, s’a luată fórte multă în băgare de semă discursulă ce d. Guizot a pronunțată într’uă ’ntrunire a protestanțiloră, celebrulă doctrinară s’a pronunțată în favorea ’nvețământului obligatoriu și laică, câtă despre gratuitate, crede că ea e inutile, deorece e asigurată oricarul germană care re ROMANULU 22 APRILIU 1872 Din Tecuci ni se trimite spre publicare următorea petițiune adresată ministrului justiției. Daca faptele nea cuprinse sunt adevărate, rugami pe d. Costa-Foru se se bucure de fructele ce produce sistema adoptată de acestfi guvernă în alegerea și numirea funcționarilor, ce represintă autoritatea sa prin districte Domnule ministre. Cu celă mai profundă respectă mă vădă pusă în cea mai neplăcută și neașceptată posițiune ca se denunță unul din cele mai scandalose fapte, cea putută comite până adî vr’ună funcționară, din cel ce vă represintă în județe, și care, pentru cei ce n’au fostă faciă, se pare incredibile. Acesta o facă atâtă ca se luați actă și se daui judecăței p’acei funcționari, câtă și pentru ca se cunosceți că suntă multă mai prudinț cetățianul ce cată a evita scandalulu provocată de funcționari, cerândă mai ântâiă dreptate d-vóstre, în contra celoră ce, nesocotindă demnitatea posturilor, ce ocupă și carii credă a vă aduce serviție prin jertfe, formându-se ’n [bande, violeză domiciliulă cetâțianului în timpul nopții și ’lă atacă chiară pe stradă ca furioși. Etă cumă s’a petrecuta faptulă : A seră, între orele 7 sec 7 și jumătate, diua de Mercuri, în septemâna patimeloră salvatorelui lumii, mergândă pe strada Sântului Nicolae, d’uă dată audă cântândă și vădă eșindă în gena cailoră uă birjă din curtea unoră femei publice. Decă nași fi ovită mă cală peste botă, ca astăfelă, sfiindu-se, se mă potă lipi celă puțină de păretele unei case, m’ară fi luată caii în piciore și m’ară fi sfărîmată trăsura. Cine ’n boemmî nară fi observată birjarului se fiă mai atentivă, căci, de nu viața, celă puțină vrmă membru ală corpului mi-era ’n peliculă ? Mie nu-’mî fu permisă nici acesta. Personagiele de mai josă, în numără de șese, într’uă singură birjă, carieșiaă de la femei publice și anume Nicu Șerbănescu, primarele orașiului, V. Gh. Razu, președintele tribunalelor locale, V. Sion, casîarulă generale ală județului, Vișană, șeful oficiului telegrafică, M. Necolenu și Costache Moisache, fără nici uă ocupațiune, fără se ridică celă mai mică cuvântă, se daă josă, într’uă posițiune vrednică d’a le-o plânge chiară posturile ce ocupă, — căci caseși piciorele le retușau servițiulă, mă ’nconjură cu birjarii cu toți, se constituie ca autoritate supremă, mă maltrateză ’n modulă celă mai cruntă, până ce mi forțeză sângele pa nașă, amenință cu arestare pe cel ce ar fi cutezată se mă scape, în câtă eă unulă în contra a 7 n’amă putută fi nici în posițiune de legitimă apărare. Acestea s’aă petrecută în facia mai multora, pe cari îl voi declara la timpă. Judece oricine, și se va convinge că 6 persóne, într’uă singură trăsură, în săptămâna patimeloră, eșindă cântândă de la femei publice, în urmă toți în bandă, se maltrateze uă singură omă, pentru c’a lovită mă cală, voindă se’și apere viața, n’aă fostă de câtă lipsiți de asură rațiunii, după cumă voiă proba. Parte din acești domni, câtevaile în urmă, cu putereaă intrată cu musică în curtea unui cetățiană onorabile, după medalii nopții, de unde au fost scoși afară cu insulte, astăfelă încâtă ei nu respectă nici viața nici casa, nici averea cetățianului. Acestea le-amă suferită, d-Ie ministre, de la cei cari vă represintă pe d-vostră și ceilalți colegi în județă, cari imiteză pe bandiți, călugări ,jiua în sanctuarul justiției și noptea rădicândă la călătoră mâna de sacrilegiu. Seamă suferită, d-le ministre, ca recompensă pentru dările ce plătescă ca cetățiană română către Stată prin sudare de sânge și micșiorarea hranei copiiloră, ca se’mi sfărâme osele. Nu credă c’aceste fapte se fiă privite cu indiferință de vr’uă omă de ânimă. Nu credă ca funcționarii de astăzi se fiă pentru noi cea a ce aă fostă Spaniolii ’n contra vechilor locuitori ai Americei. Domnule ministre, fiindăcă cel de mai susă funcționari suntă cel d’ântâiă chiămațî a da exemple de moralitate și suntă supuși ordinilor, d-loră miniștrii de cari depindă, în ceaa ce privesce servițiulă, eră pentru delicte și crime directă d-vóastră ca capă ală justiției, d’acea a ’mlacă cea d’ântâiă și de pe urmă detoriă d’a ve ruga se bine-voiți a orânduită anchetă care se constate de urgință și se dea ’n judecată pe culpabili, căci decă mă veți crede, până la etatea ’n care suntă, ca șefă de familiă, n’amă suferită eviturî de la nimeni și nici p’acestea nu voiă a se lăsa nereparate pe calea justiției. Totă d'uă dată, în numele justiției, și spre a triumfa adeverulă, vă rogă se regulați suspendarea provisoriă a susă dișilor, funcționari, căci ei, precumă scră cunoscândă martorii, i voră amenința se fure adevărulă. Primiți, etc. N. B. Muntenu. In diabiulă Românulu de la 10—11 cuvinte colon a 3-a din prima pagină, se vede unăarticulă prin care redacțiunea se plânge contra violațiunii secretelor din scrisori și a neînmănării regulată a acestui dramă. Direcțiunea se grăbesce a’i face cunoscută că, în ceea ce priveșce violațiunea secretului scrisorilor, nu se póte lua nici uă măsură de urmărire până ce acea onoră redacțiune nu ne va denunda într’ună modă categorică persone și începuturi de probe, spre a avisa prin parchetulă respectivă la urmărirea culpabililoră,ară în ceea ce privesce neînmânarea siabelorű d-sorit George Guși, la comuna Cilibia, din districtulă Buzeă, d-lul colonelă Călinescu, la comuna Cărcinovă, districtulă Muscelă, și d-lore Petre Pop și Nicolae Kiriacă, la comuna Albesci, districtulă Prahova, direcțiunea, neavendă încă înființate poște rurali, și abia acumă fiindă în ajunulă înființării loră, nu póte lua asupră’și solidaritatea nepredării la destinațiune a diamelor și, decâtă în acele localități unde există biutouri poștali. Directore generale, G. Lahovary, No. 7,174. (Comunicată). (Monitorulii) FELURIMI. După raportele mai multor spitale din Viena, vărsatură și tifusulă ieși din nenorocire ună caracteră din ce în ce mai endemică în capitala Austriei. Bonaparțit facă bani din orice. Se va pune în vânjare la 9 Mai, în Londra, colecțiunea strînsă la Palais-Royal de principele Napoleon, uă colecțiune forte ’nsemnată d’anticități egiptiene, grece și romane ; curiosități d’uă mare valore, din epoca renascerii; în fine tabeluri maitate desemnate de celebrii italiani, tr’ală XV și XVI-Iea seculă. Productul ieșită din vinderea obiectelor a lui Rochefort se va trimite autorelul Lanternei îndată ce va sosi din Noua Caledonie. Fata din New York World publică următorea depeștă, cu data de 4 Aprile, din San-Francisco: Vulcanul și mexicană Colima, care de două ani dedese semne de activitate, acumă abruptă pe deplină și aruncă nouri de cenușiu, care cade p’uă mare ’ntindere a țarei. Fumulă ce ese din crateră e astăfelă de grosă, încâtă întunecă sarele. Privirea vulcanului e represintată ca uă stare de ’ngrozitate magnificială. Eră ce respinsă s’atribuie d-lui Ales. Dumas fiulă . Ună membru ală Academiei francese oferind-lui Dumas fiulă d’a-i presintă candidatura sea celoră patru-fiece membru al Academiei, numiți astă-felă pentru că nici uă-dată nu suntă mai mulți de trei-deci și noue. — Nu voiă se facă parte din Academiă daca nu mi se va permite ca discursură meă se fiă lauda părintelui meu. — Pentru ce ? — Pentru că se va crede că ’I succedă. Cu ocasiunea nchiderii sesiunii legislative, guvernul ungară a publicată mnă raportă asupra actelor, de la venirea la putere a cabinetului actuale, în 1867, și penéadî. In elă găsim câteva amănunte destulă de curiose asupra desvoltării banceloră și stabilimentelor de credită în cursul acestei periade. Astăfelă, în 1867, țera ’ntregă nu poseda decâte 4 bănci. Azi se numără 68, afară de cele 28 stabilimente d’același fel și gata a se organisa ’n acestă lună Aprile, 1872. In 1867 esistau 56 case de economii în jumătatea transleitană a imperiului austroungară; adî numărul ă loră se suie la 175, afară de alte 70 gata a se organiza. In 1867 depozitele acestora institute era de 43,000,000 fr. In 1867 societățile de asigurare ungare erau în numără de 6, atji sunt 15, afară de alte 27 agenții autorizate de societăți de acelașî felu, cu reședința în Austria. (Gaz. des étrangers). Berlint șii nu mai vorbesc și nemțesce , vorbescă ună dialectă francesc, amestecată cu vorbe nemțesci, c’uă pronunțiă particulară, care le e cunoscută. din FOIȚA „ROMÂNULUI.“ IULIA DE TRECOEUR DE Octave Feuillet, membru al Academiei francese. II. — Urmare I) — George René de Lucan era intimă legată cu cornițele Pierre de Moras, vărulă Clotildel. Amândoul erau tovarăși de copilăria, de tinerețe, de călătorii și chiară de bătaiă, căci, întâmplarea conducându’l în Statele Unite când a isbucni resbelulă civile, ei găsiseră oă bună ocasiune d’a primi botezul focului. Amida se oțelise și mai tare în aceste pericale ale resbeluluî pe cari le ’ntâlniseră frățesce departe de patria loră. Ș’apoi acestă amidă avea de multă ună rară caracteră de’ncredere, de delicateță și de târlă. Se stimau mutuale forte multă, ș’aveau dreptate, de și nu’și semănaă supt nici ună punctă de vedere. 1) A vedé „Romänulü“ de la 20 Aprile péne a Și Pierre de Moras era d’uă mare taliă, bălană ca ună Scandinavă, frumosă și tare ca ună leă, dorű ca ună leă de trebă. Lucan era ochieșiă, mică, elegantă și seriosă. In privirea ’I mândră și camă posomorită, în accentu ’I rece și dulce, în manierele sale chiară era ună fel și de grabă amestecată cu autoritate, care impunea și răpia. Nu mai puțină neasemănați erau și din punctul de vedere morale: unulă de chiefu, sceptică absolută și răbdătoră, ne’ngrijitoră stăpână ală unei dănțuitore; celăaltă totfi-de-una turburată, cu tota liniștea ’i esterioră, romantică, pasionată, turmentată de iubire și de teologie. Pierre de Moras, la ’ntorcerea loră din America, presintase pe Lucan verei séle Clotilda, și chiară din acelfi moment a fură două puncte asupra cărora se ’nvoiră : uă profundă stimă pentru Clotilda ș’uă profundă antipatiă pentru bărbatul ăiei. A prețui a fi fiecare deosebită caracterulă și purtarea d-lui de Trecoeur. Pentru cornițele Pierre, Trecoeur era nu o mai uă ființă răufăcătore; pentru d. de Lucan era ună criminale. — Pentru ce criminale ? dicea Pierre. Vina lui e déca s’a născută cu tóte flăcările infernului în măduva oselora ? Mă ’nvoiescă se ’i spargă bucurosă capului, cândă vădă pe Clotilda cu ochii roșii, déru și dăc’așî fi mă șarpe n’așî fi are totă atâtă de furiosă ? Asta e natura lui I — Mă ’ngrozescî, respundea Lucan. Acésta mică sistemă suprimă forte simplu meritulă, voința, libertatea, într’uă cuvântă lumea morală. Déca noi nu suntemă stăpâni peste pasiunile nóstre, celă puțină într’uă largă măsură, și décá din fatalitate pasiunile ne stăpânescă pe noi, déc’una omă e de nevoie bună sau răfi, onestă sau mișelă, trădătură séd leale după placulă instincteloră sele, spune’mî puțină, te rogă, pentru ce mă onorezi cu stima și cu amiciția d-tele ? N’amă la densele mai multă dreptă de câtă celă d’ântâi fi venită, de câtă ensușî Trecoeur. — Mă ierta, amice, dise cu seriozitate Pierre : în ordinea vegetală, unul spino preferă uă trandafiră ; în ordinea morale, lui Trecoeur te preferă pe d-tea. Esti ună omnă distinsă : îmi pare bine și profită d’acesta. — Ei bine, scumpură meă, est! într’uă deplină erore, te’ncepea Lucan. Eă, din contra, eramă născută cu nesce blestemate instincte, cu germenele tutorii villelorfi. — Ca Socrate. —Ca Socrate, întocmai. Și décá tatăl că nu mi trăgea cu biciuiala timpă, déca mumă-mea nu era uă sfântă, dacă ’n sfirșită nu’mi puneamă că ensu’mi voința ’n servițiulă conșciinței, cu destulă energiă, ași fi fostă ună nelegiuită, fără credință și fără lege. — Déru nimică nu ne spune că ’ntr’ uă di poți se fii ună nelegiuite, amiculă meă. Nu a nici ună omfi care la timpul ă seă se nu potă deveni ună nelegiuită. Totulă depinde de la puterea ispitei. . . Chiară d-tea, ori cari ară fi instinctele d-tele de onore și de demnitate, ești destulă de sigură că nu vei întâlni nici uă dată uă ispită care se le domine? Nu’țî poți închipui, de exemplu, împrejurarea că vei iubi destulă de multă vr’uă femeiă spre a comite că crimă ? — Nu, o jise Lucan, doru d-tea ? — Bă .. . că n’amă nici ună merită. .. n’amă pasiuni, suntă mâhnită că n’amă, dară n’amă ! Suntă născută fără semenii... Iți aduci aminte de copilăria mea , eramă ună mică modelă. Acumă sântă mă modelă mare, era totă diferința ... s’asta nu me costă de locă. .. Mergeam la Clotilda? — Se merge mă ! Și se duceam la Clotilda, care și ea era forte demnă de amica acestora douî bravi omeni. Erau primiți cu un deosebită considerațiune, chiară de Julia, care părea că se supune pen’ la unuarecare grabă prestigiului acestor nature superiore. Ș’apoi amândoul avea în mănținerea și ’n simba giulă lorăită corecțiune elegantă care ’n aparință satisfăcea gustulă fină ală copilei și instinctele d’artistă. In primele timpuri ale doliului seu, disposițiunea Iuliei luase uă nuanță cam selbatecă; cândă mumă-sea primia visite, părăsia numaide câtă salonulă și se ’nchidea ’n camera sea, nu făr’a manifesta ’n contra celoră indiscrețivă nemulțămire superbă. Vârată Pierre și amiculă se aveau singuri privileging d’a fi bine primiți; ea se ’njosia chiară d’a eși din casă spre a sta cu dânșii lângă mamă-sea, cândă îl soia că suntă în întru. Clotildadérű avea dreptate se presupuse că, dec’arű preferi pe d. de Lucan, va dobândi și consimți mântură fiiei-séle