Romanulu, iunie 1872 (Anul 16)

1872-06-01

A A V­ ANULU ALU ȘESE-SPRE-Z­ECELE * DESCE ȘI VEI PUTEA ■A.33 CVN AMJEM 'X'JH j«! CVI­TALE: unii anu 48 lei; țese lun­ 24 lei; trei luni 12 lei; u,4 lună 6 lei. IN DISTRICTE: unii anu 58­ lei; șese luni 29 lei; trei luni 15 lei;­uă luni 6 lei. As­o­lamentele începu la 1 și 16 ale lunei TJuűesemplarul 20 bani. Frau­ța, Italia și Anglia, pe trimistru franci 20. Austria și Germania, pe trimestru franci 18. A­NTINȚTIKl Annnéiul 1, pagina a IV, linia 30 litere — 40 bani. las­ti­uni și reclame, pag. III, linia 2 lei-----­Soliscul si ori­ ce trimiteri NEFRANCATE vom­ fi REFL SATE. — Articlele nepublicate se vor­ arde. Redacțiunea și ■Administrațiunea, Strada Academiei no. 26. Edițiunea de sera Din causa serbătorii populare a Moșilorii, tipogra­fia fiind­ închisă,­­fiariulă nu va eși mâne. Pressa nu se póte consola de respin­gerea proiectului de concesiune a ali­mentării cu apă ce era se se de d-lui Monnier. Acesta una și singură dată con­­siliulti comunale s’a lăsată impresiona de justele aservărî ce i s’au făcută, s’a în­voită a respecta legea comptabilității, re­­fuzândă d’a acorda, fără licitațiune, uă întreprindere de mai multe milióne, și­­ jiariulă d-loră Botăresci și C-lă nu se póte împăca cu aceste scrupule. Revista politică a Pressei, articlele ieî speciali se ocupă numai d’acastă cestiune și vină a­desaproba singurulă antă care, într’uă­­ ji> va pleda în favorea actualii autorități comunale. Nu cerce­târnă căușele acestei amără­ciuni a Pressei, nu voimi se scimă dacă ea a perdutü séd nu ce­va cu căderea­­ fisei concesiuni, admitemă că interesul­ publică singură dicteza oservările iei. Tocmai pentru acesta însă, permiță-ne a-i face urmâtorele întrebări: Crede­­re că, dacă concesiunea s’ar fi acordată ad­ună, d. Monnier ar fi putută începe îndată lucrările de construcțiune și canalisare pentru alimentarea cu apă a Capitalei ? Este cu neputință ca chiaru Pressa s’aibă curagială a esprime un asemene cre­dință, căci este un­ lucru evidente pen­tru celă mai simplu o mă că­nesce ase­meni lucrări reclamă studie preliminarie, apoi pregătiri de materiale, etc. etc. Tóte acestea vor­ necesita neaperată patru și cinci suue de­­ Iile, prin urmare, vomă ajunge în iernă înainte d’a se pute în­treprinde vre­oă lucrare pe pămîntă. Ce va perde dară Capitalea, ca timpă, dacă se vor­ face de pe acumă studiere de către oă comisiune de omeni compe­ting seă dacă, — oma ce ni se pare și mai nemerită,­­ se va deschide concu­rență pentru facerea studielor­ și a pro­­iectelor­ de alimentare cu apă, acordân­du-șu­ uă primă de 10—15 mii de franci, celui mai bună, mai lămurită și mai a­­vantagiosa proiectă pentru orașiă? Uă asemene lucrare va reclama ne­greșită 3 seci 4 luni, publicarea licitațiu­nii pentru darea în întreprindere a ese­­cutării proiectului admisă, va cere și ea celă puțină 2 lune, vomă ajunge ast­­­feră la luna lui Decembre pentru diua adjudicării definitive. Campania lucrări­ soră pe ter­mă neîncepeade însă de câtă la Aprile, adjudicătab­ulă va ave înainte­ I tota iarna, astră-minte perdută, adică totă timpulă trebuinciosă spre a se pregăti. Prin urmare lucrările nu voră suferi nici uă întărnilare și Capitalea va câștiga nea­perată forte multă, atâtă din puntuliî de vedere ală financielor­ sele, câtă și din acele­a ală solidității lucrărilor­, resul­­tândă din nesce condițiuni clare și bine determinate și din buna sistemă ce este probabil e că se va admite după examina­­rea și desbaterea tutorii proiecteloră ce se voră presinta. Cândă dară, pentru orî­ ce omă cu bună simplă cea­ a ce­­ b­eemă aci este învede­rată și nediscutabile, cândă este conformă și prescrieriloră sciinței și interesului ora­­șiului și legiloru țărei, întrebămă ânc’vă dată pe Pressa pentru ce stăruiesce-a se da, în modă precipitată, fără nici ună studii prealabile, uă întreprindere de mi­lióne, a cării executare, în orî-ce casă, nu se va pute începe înainte de anulă viitoră ? Cum­ nu vede că uă asemene stăruință, astră­minte neexplicabile, nu pote de câtă se inspire bănuiele asupra mobilului ce o dicteză ? Cumă nu vede că ea aduce aminte și coțcăria celoră1­ 45 de milione, date în mânele lui Strousberg, contra legii, de către d. Boiărescu și consușî, și șmecheria numirii d-lui Ambron, făcută totu de d. Boiărescu și ai săi și încă, după cum­u a spusu d. Al. G. Golescu, fostulü séö colegă, prin m­a fele de sur­prindere, și coțcăria rotăriei municipale de 10 milióne, încuviințată totu de d-nu Boiărescu, și alte multe asemeni tre­buri în cari domnu V. Boiărescu, prin­­cipalul d­omn alü Pressei, a jucatü una rolü activă și forte însemnată ? Cum­ nu vede că, ch­iar­ dacă afacerea Monnier ar fi limpede ca apa, — nu acea­a pe care vrea se ne-o­oe de băuții, — și curată ca argintul­, totuși este destulă ca lumea se sflă că organulu d-lui Botă­rescu o susține pentru ca se se îngri­­jască de sartea milióneloru comunii? Consiliămă daru Pressei ce­va mai multă reservă în asemene materie, în interesul­ amiciloru sei ch­iarü. Totu acesta îi ch­ema și în ce privesce cei 1000 de galbeni dați în daru de d. ministru Costa-Foru d-lui C. Botărescu. Dacă vr’un índosielu putea esiste că acei bănise de desera gratificare, intervențiunea Pressei în acestă cestiune și necazulă iei că amü relevată lucru, este dovada cea mai mare că am lovită justă. — D.V. Boiărescu, apelăndu pe fratele seu C. Boiărescu pen­tru acestă onestă căștigă, ne dă și mai exacta mesura morale a faptului. Ca se fi­mă însă imparțiali, trebue se mărturisu că nu scimu bine dacă ace­și lo­O de galbeni s’au luată toți de d. C. Botărescu. Se zice că una altă avocată, care acumă ocupă u­ înaltă funcțiune publică și care prin urmare nu mai putea pleda, era deja tocmită ca se susții­ cestiunea înaintea autorităților­ judiciarie­­i afirmă că el­ ar și fi primită parte din bani, și, ca se nu fiă restituiți, ei ară fi intrată în complnia celor­ 1000 galbeni dați d-lui C. Botă­rescu. Nu seimă dacă faptul­ este posi­­tivă, elu menționămă, în ori­ ce casă, ca se dovediră acestui din urmă că sun­­tem­ dispuși a­i găsi circumstanțe uștu­­râtorie și a-i da în publică actu d’acésta împârțâlă frățescâ, care, confirmându teo­ria moraleloră multiple, dovedesce toto d’uă dată și desinteresarea d-lui C. Boiă­­­rescu și amarea d-lui Costa-Foru pentru banii Statului, Iați și prin escelinte raționamente, uătesă democratică justă, derű­lare chiară prin­­tr’acesta da locă la desvoltări oratorice ardinți și pasionate. Adunarea s­a ascul­­ată c’uă rară atențiune, ce­va mai multă: impuindu răcire ostilității sistematice a estremei drepte în contra ori­cărei idei presintate de d. Gambetta, ca napoia co­­misiunii articlulă combătută. Acestă ar­ticle păstra te­­rmenul­ d’apelă, adică ură­­­elă de esonerare timpurară, care fară acorda, după părerea administrațiunii co­munale, unoră categorii de tineri pentru cari ară existe seriose inconveniente daca ară fi distrași de la carierele loră civile. Comisiunea, prin organul- d-loră Betli­­mont, Chanzy și de Chasseloup-Laubat, mai ântâiă și-a mănținută cu energie pro­punerile, ânse caracterul ă loră reă defi­nită și jicnirile ce potă aduce simțimen­­tului egalității — și mai susceptibile încă cândă e vorba de impositură sângelui de câtă ori­care altulă — aă fostă atâtă de relevate de categorica și concisa ar­­gumentațiune a d-lui Gambetta, în­câtă până ’n cele din urmă comisiunea a con­­chisă ea însăși că articlul­ trebuie na­­poiată. Cu pensiunea conflictelor­ iscate în Germania între autoritatea civile și de­ruta catolică, foile oficiase anunțaă luart­a unui șiră de măsuri legislative, destinate a reprime impietările episcopatului și mai cu semn neî ncetatele agitațiuni ale jesui­­țiloră. Dup’uă versiune care circula bilele acestea, ordinea iesuitică ară fi obiectulă celoră dantâră rigori din­ partea guver­nului și se anunța că vă lege n sensulă acesta se va presinta parlamentului chiară în cursulă sesiunii actuale. Uă telegramă din Berlin face alusiune la proiectul­ de lege pe care guvernulă ară ave de gândă se’să presinte și care s’ară resuma în a ’Í lipsi de indigenare s’a trata ca străini pe iesuițiî cari aă jurată uă supunere absolută unei alte puteri străine. Iesuițiî germani vor­ fi deli* cvia JZ «»««* popuot la isbirea unei espulsiuni eventuale, în­tocmai ca iesuițiî străini, cari aă fostă goniți din Posen. Legea ’n cestiune s’ară aplica asemenea și la episcopi, déca eî voră stărui ca, mai nainte d’a intra în funcțiune, se subordineze jurăm­entulă de fidelitate, depusă către suverană, jură­mântului depusă capului bisericei. Bucuresci, 31 12 Florarfi Cireși ar fi 1872. ERATA. Ie revista de ieri, la periodul ă ală II-le care începe prin cuvintele: „Și con­silia comunali, etc.“ s’a făcută uă gre­­șială la scoterea corecturei, care face două frase cu desevârșire neînțelese. Tre­buie deră se se citescá: „Și consilie comunali, precumă celă din Iași, și tribunale, și curți, și atâte ș, atâte jurie, au luată parte la aceste na­turali acte de protestare contra arbitrarei voințe a puterii esecutive. Pilduirile pe cari le-au promisă și esecotată domnii miniș­trii etc. “ Citimă în Independința belgică de la 4 Iunie stilu nou : Evenimentul­ dilei în E­rancia e marele succesă repurtată la 1 Iunie de d. Gambetta în Adunarea de la Versailles cu ooasiu­­nea discutării legii pentru recrutare, suc­­cesă constatată chiară de diariele cari de ordinară s’arătau forte puțină simpa­tice oratorelui. D. Gambetta fu destulă de abile pledândă, în termeni forte mode-Madrid, 3 luni­. Mareșialele Serrano a esplicată a4h de pe banca’I de deputată, convențiunea de la Amorovieta. Majoritatea va presinta uă propunere prin care va sprijini pur­tarea mare și alesul, carele — după ce se va vota propunerea — va depune jurămentă ca președinte al­ consiliului de miniștrii. Circulă scomptură că mai mulți radi­cali vor­ imita retragerea d-lui Zorrilla. New­ York, 3 luni al. Cabinetul­ din Washington stăruiesce în refusul fl sră d’a napoia Senatului trata­­tulă suplimentară spre a fi modificată. Mareșialele Serrano speră se dobân­­desc­ de la Cortesi ratificarea conven­­țiunii ce­a ’nchiriată cu carlifu­l, demon­­strândă că disposițiunea cea mai criticată e fără valore practică. In adevără, din informațiunile ce s’aă luară, resultă că ’n bandele carliste nu suntu de câtă trei oficiali cari, nefiindă în activitate la 1870, participaseră ’n acelă timpă la mișcare ș’apoi emigraseră, cici acumă, conformă convențiunii, voră fi restabiliți ierăși în posițiunea de la 1870. E fórte probabil e că majoritate Corte­­siloră va primi aceste esplicațiunî, după cum­ se-a primită deja și ’ntregulu­rai­­­isteriă. D. Zorrilla persistă a se retrage din Adunare, cu tóte stăruințele partitei sale. Senatorii și deputații radicali, într’uă n­­trunire ținută ’n sera de 1 Iunnă, după ce au trimisă d-lul Zorrilla uă deputa­­țiune care nu l’a pututC face se’șî schim­be părerea, aă numită vă jantă directare. Citimă în le Siècle. D. Jules Favre a fostă ascultată la Iunnă st. n. de comisiunea însărcinată cu cercetarea acteloră guvernului apă­rării naționale. Depozițiunile sale, forte lungi, aă dată locă la­să forte animată discnsiune în privința armistițiului de la 28 Ianuarie. D. Jules Favre a explicată în urma căr­oră împrejurări a fostă es­­ceptată de armistițiu armata de est și cumă puterile prusiane, degagiate pe Loire și la Paris, o constrînseră a sa retrage n Elveția. D. de Bismark consimția ca armistițiulă se nu se pute n esecuțiune de­câtă după trei­­ zile de la suptscriere. In timpul­ acestoră trei i­ile, armata de est, înaintea armatei generarelui Manteuf­­fel cu 24 ore, s’ară fi putută perde din vederea inamicului, retrăgându-se spre Besantion. Ensé depeșta espediată din Pa­ris d-lui Gambetta, prin îngrijirea d-lui de Bismark, nu făcea mențiune de acesta întânjiare de trei zile, acordată pentru ese­­cutarea armistițiului, căci d. Jules Favre, în emoțiunea sea, uitase d’a o trec» ’n depeștă. Ună corespondinte ală­­ siariului Times, care a visitată departamentală Ardennes spre a studia mai d’aprope ocupațiunea prusiană, a fostă surprinsa de cruda tur­bare a Germanilor, în contra franctirori­­lor­ francesă, și e silită se marsuresc« că Prusianii s’aă purtată ca ună poporă barbară. Acesta mâniă, dice densubl, ag­îțată pentru că ’nvingétorii ’i considerau ca uă formă nelegitimă a resbelului, pare că dintr’ună timpă într’altulă a ’ntrecută ori­ ce limită ș’a făcută pe inamici se’și uite disciplina obicinuită — disciplină care chiară inamicii loră mărturescă că era admirabile — ș’a se purta c’uă brutali­tate atâtă de desonorătore ș’atâtă de rară într’ună resbelă de nesce popare civi­lisate. Inregistrămă — 4>ce Siécle — registramă acesta deci o rațiune fără mentarie. m­co-Citimă în la Patrie. Constituirea consiliului de resbelă, în­sărcinată a judeca pe marerialele Bazaine, nu s’a terminată încă, de­și se urmeza cu cea mai mare solicitudine. Instrucți­unea continuă și generarele Riviere a luată mare și ale lui mai multe interogatorie lungi și minuțiose, în privința faptelor­ militare, săvârșite de la 11 până la 21 Augustă. Studiulă făcută de comisiunea de anchetă pentru capitulațiuni e de mare ajutor a generalului însărcinată cu luarea instruc­țiunii, care va fi forte lungă. Afacerea e plină de amănunțimi și numărul­ mar­­turiloră, pe cari va ave se-i asculte ge­nerarele instructori, e forte considerabile. Epoca deschiderii desbaterilor­ publice nu se pute âncă precisa. JUDI, 1 IUNIU, 1872. EummézÁ-TE și ve! fi ^UOISTA-KJŰA. IN BUCURRECI, la Administrațiunea­­ Jianului; IN DISTRICTE. 1« corespondențil 8el și cu postia. Pentru Anunțiuri a se adresa la administrațiune. X.A T­ARIS5 Pentru abonamente: la d. Darras-Hallegrain, Aice de l’ancienne comedie, 5. Pentru anunțiuri: la d-nuí Órain et Micoud, 7 Ri­e Rochechouart. la A. WIENA Pentru abonamente: la d. B. Q Popovici, Fleisch­markt. 15. Pentru antirațiuni, la d-nii Haasenstein și Vogler Neuermarkt. 11. Vizitto din Roma dă următorele infor­­mațiuni : De cât­eva zile se observă la Vatican preocupațiuni particulare despre starea sănătății lui Piu IX. Sanctitatea s­a a fost­ cuprinsă de dureri forte vii la ar­­ticulațiunile inferiare, dureri însoțite de îmflături. Aceste din urmă simptome in­spiră mediciloră ore­care grijă, căci suntă cu atâtă mai seriose, cu câtă se producă la uă personă 'n vârstă de 80 de ani. Reproducemă după Vevenir national, D. de Bismark a manifestată intențiunea d’a cere Reichstagului se prelungescá încă pentru mnă ană situațiunea escepționale a Alsaciei și Lorrainei. La Dijon sa formată ună comitată cu misiunea d’a deschide oă suptscripțiune destinată a rădica ună monumentă gene­­rarelui Garibaldi și consocilară sfii. Amă crezută o’afaierea Alabama s’a terminată; amă vorbită puindă încredere ’n telegrafă ; trebuie însö se recunoscema că telegrafulă a făcută mai multă de câtă era datoră se facă, adică d’a merge răpede, căci a mersă pre răpede; ba încă a făcută mai multă de câtă a transmite scîrt­­­e­a și inventată. Guvernulü englese, 4‘ce d* 1 ° hn movine în Journal des Débats, prin tele­­grafă continue ’n acestă momenta cu gu­vernul­ Statelor­­ Unite negoțierile cari trebuie s’ajungă la mnă capătă, de­ore­­ce congresulö americanii se amână la 3 luniă penă ’n luna lui Decembre. D. Glad­stone, făr’a intra ’n nici ună amănuntă, s’a mărginită a­ztee că totulă încă nu se sfîrșise, dară a 4Î8’o c’imu tonă și’n nisce termeni cari nu lasă nici uă ’ndou­­iela ’n privința anulării definitive a fai­mosului tratată. Soluțiunea va fi regreta­­ w _v »lict unu p«Anu­l înto­căl­* tariu și se da­ună esemplu utile în re­­gularea ne’nțelegerilor­ internaționale prin arbitrii, în loc­ d’a se face apelă la forță. Din nenorocire cestiunea fusese reă pre­­sintată de la ’ncepută, și cândă se ci­­tescă depeștele secrete, astăzi devenite publice, schimbate ’n acastă cestiune, toți se miră cum împăcarea nu s’a conside­rată ca imposibile âncă de la primulă momentă. Corespondința particulară a ROMANULUI. Viena, 2 lunisl. 1872. Astă-da se amormântă ’n cripta imperială la monastirea Capuțini­­lor+r c’uă pompă estraordinară și cu ceremoniei« cele mai sărbătorescî, cadavrul­ arh­iducesei Sofia, mama imperatorului Austro-Ungariei. De­și repausata­ arh­iducesă era două etaje înaintată. ..totuși mortea iei produse asupra membrilor, fa­miliei imperiale dă impresiune pro­fundă, espirarea fiindă fără veste și neașteptată. »Prin­ mortea archidu­­cesei Sofia, partita conservativo-feu­­dale și Camarila primi uă lovitură nereparabile, căci perdu îti persona decedatei pe cea mai puternică pro­­tectrice a sea. Ori­cândă era vorba d’a se lua măsuri supryspétare și reacționare ’n contra ^boggtituționa­­lismuluĭ ș’a liberalism­rul. în Aus­tria^ reacțiunea afla ’n archiducesa Sofia celă mai elocinte interpretă. Ea era cea mai fidele pă^store a­­t Í

Next