Romanulu, septembrie 1872 (Anul 16)

1872-09-21

y y ANULU ALU ȘESE SPRE-ZECELE îledacțiunea și Adminisiunilimea, Strada Academiei, No. 26. VOESCE SI VEI PUTEM ABONAMENTE In Capitale Sun* anii 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 5 lei. In Districte:una anii 58 lei; șese luni 29 lei, trei luni 15 lei; uă, lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20, Austria și Germania, pe trimistru franci 18. A se adresa LA PARIS: la d. Darras-Hal" legrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d-niî Órain et Micoud, 7, rue Rocheehouart. LA WIENA; la d-nii Haasenstein și Vogler Neuermarkt, II. (A) Edițiunea de séra SERVICIUL TELEGRAFIC ALU ,.R 0 M A N U L U I“. Constantinopole, 30 Septembre. — Consiliul* ecumenicii a declarat biserica bulgară ca schismatică. Adultt schismei s’a citită ieri în biserica orientale din Fanară. Ună singură membru al conciliului patriarhiei din Ierusalimă a refusată se supt semne adusă. BUCUESCI. 1 Ka. Mai tote pariele românesci au reprodusü după ciabula Times un telegramă din Constantinopole, care constituia pentru România unula din cele mai durerose acte de umilire, ții&unele române cereau ca Monitondu se spună de îndată decă este sau nu adevărată scirea dată de pariulu Times, și, la casa de a fi, întrebări ce a făcutu guvernulu românii spre a rădica demnitatea țerei în facia insultei ce i se făcea jRomânulu, spre a nu fi acuzatu că esploată gestiunile cele mai umilitore pentru țară, a tăcută, sperându că Monitorulu, celui pucinu în acésta ocasiune, va pute desminți că scrie după care Domnitorulu României ar fi fostu tratată de vizirul ca celu mai de pe urmă pașă turcescü, séu, celu pucinü, decă n’o va fi pututu desminți, va puté spune că respunsulu Domnitorului și ală guvernului românii, a sciutu se rădice demnitatea țerei naintea acestui ultragiu. Deșertă așceptare, trecută săptămână de când fi vorbiră jiariele române, și nu numai că Monitorulu tăcu ca mormêntulu, deri și zelosulu apărătorii alü regimelui, și onestulu susțiitoră alii dinastiei,pariula Pressa, nu spuse nici unu cuventü macara despre acesta noii acte de umilire, datorita regimelui născută din rușinea nopții de 10 Martie. In facia unei asemeni tăceri, Romanul nu se póte face complicele (panelem ce au misiunea de-a încuragia, fia și prin tăcere, orice act de fosorire a demnității țerei. Ero telegrama publicată în Times: «Constantinopole, 18 Septembre. «Vă scrisóre de la înalta Portă, trimisă principelui, Carol I, relativă la arestarea viceconsulului grecii din Brăila, exprimă speranța că plină satisfacere va fi dată părții interesate, și că autoritățile române nu voru lipsi în viitorii de respectă la limanulii adușii de consule de la curtea suzerană.» Firmanul îi în cestiune este celü adusii de d. Antonopulos, la așezarea sea ca consule la Brăila. Acesta firmanu este deja uă umilire. Prin urmare scrisórea turcescă trimisă de-a dreptul principelui Carol I, nu guvernului română, cere se se respecte acela firmanu, se înghiță România ultragială ce'i făcuți, staroste prin că arestare violente pe teritorială română se vedea cu umilință guvernulu românii acestui statoste esecuatorulă pe care ’la retrăsese cu dreptu cuventu, și „pe viitorii autoritățile române se nu „mai cuteze a lipsi ile respectu firma ne„sorü curiei suzerane,“ ci, ca în cele mai corupte epoci ale domniră fanariote, se le primescă in genuchi și se le lipescă de respect pe buze și pe frunte; e că ce cere scrisórea curtei suzerane, către Domnitorii, întocmai precum i se cerea uădinioră de la Domnii fanarioți. Și celu puțin atunci pe Domnii fanarioți Turculii îi axxnxia, Turculiî se dedea ordine, țara era scosă din cestiune; pe când xx acumu, insulta se sirnes și asupra țerei, căci ea își puse Domnul* și Turcul* xx poruncesce. Fericite clile ajunserămă! Uitată-a óre Pressa osanalele ce cânta ilustrului nostru Domnitoră cândă cu visetele pe la Livadia, Viena, Berlin ? uitată-acumă nu se temea de-a afirma atunci că nici uă dată nu sară fi făcută tronului României atâtea onoruri, daca n’ar fi stată pe densulă ună principe din ilustra familie de Hohenzollern? are și onorurile ce se facă acumă acestui tronă de către Turcă totă ilustrei familie de Hohenzollern se le atribuimă, după cumă ne învăța Pressa? Ore totă acestei împrejurări se atribuimă reîntorcerea României suptămă regime de umilire naționale, cumă n’a mai esistată din timpul Fanarioțiloră? Cedică despre acesta bunii Români de la Pressa ? Nu bine-voiesc a se ne esplice dumneloră, cari suntămn posițiune de-a sei tóte, cui avemu óre a détori actulă prin care guvernulu turcesc* cere de la domnitorulu Românilor* respectu pentru firmanulu cu care veni starostele grecii la Brăila? Ore atâtă de buni Români se fiă cei de la Pressa, în câtă totă ce este onoratoră, iotă ce este spre rădicarea demnității țârei, sei-să răpescă spre a ’lă atribui ilustrului Domnă din cea mai ilustră familie, și iotă ce este rușinosă și umilitorii, se ’lă înlăture deasupra acestora ilustrațiuni, spre a lă arunca numai asupra țerei ? Ce feră: primirile onorătore din 1859 erau adresate, după fiariul) guvernului, mai cu sema principelui Carol I de Hohenzollern și numai de pe urmă și culegea și țara puțină temáie, numai lui îi datora acesta, și acumă cândă guvernului turcescă adreseza aceluiași principe uă epistolă ce este ună ultragiă pentru țară, Pressa ar pute se fiă atâtă de neconsecințe, încâtă se dică că și acesta nu totălui o détorima? Acesta se fiă logica celor u de la Pressa? Ii rugămă se n’o cârmescă; se ne spună lămurită cui détorima acestă actă de umilire, spre a sei cui se mulțămimă. Amă face acestă mulțămire și fără permisiunea Pressen', temându-ne casĕ se nu greșimă,ne vom mărgini ae spune pe scurtă cumă privimŭ noi cestiunea, cumă, dintr’una într’alta ajunserămă pene aci. După noi gheșeftulă e causa tutorii releloră, și e că cumă : Ven concesiunea Strousberg cu promisiunile cele mai înalte și cele mai strălucite; și iiudă că pe atunci, țara vitregă credea ceea ce spune Pressa astâzî, credea că „aprinsă pe Dumnedeă de-ună picioră“, cumă Jice Românulu, cu așeetarea nonei și ilustrei domnii, mai toți crezură acele înalte și strălucite promisiuni, și concesiunea se votă cu siguranța că România are se aibă cele mai frumóse căi ferate din Europa Cândă veni deșceptarea, ne pomenirăm* că totul* nu era de câtă gheșeft* și ier* gheșeft*, alcătuită cu străinii! De atunci tote merseră după cumă se schemă ministerul cade, pentru că amenința se compromită gheșeftală; altul e adusă se să rădice și susțină; și totă așta, umilă ca de altulă vine, cu scopă numai de a se ocroti și sever și cele mai mari gheșefturi cu străinii, cari în realitate ei facă și desfacă minis« terțele, Veni 10 Martiri: ună consule străină bătu din picioră; ună ministeriă română călu, și ună altulă după plăcu’i, veni. Era și timp* se vină; gheșeftulă Strousberg amenința din noă a fi nimicită ; ș’apoi mai era ă și alte gheșefturi în perspectivă. Unde se mai vede umbra demnității naționale în tote aceste ? Cândă nici ună singur ministeriă nu este resturnat sau adusă de voința Camerelor, cândă prin urmare numai voința și interesele străinului sunt consultate, mai pute óre se remână cuiva, și Turcului în speciale, celă mai mică respectă pentru guvernulű țerei? Mergându din rou în mai rou, era forțe naturale se ajungeră pân’ la d. Costaforu. Și dăruindu-mi’să pe acesta voința străinului, era forțe naturale se ajungemă la batjocora și umilirea de la Brăila. D. de Radovici insultă țera și plecă, guvernul o înghite și aprobă. Starostele ungurescă de la Severin rupe sigiliurile române, guvernul o aplaudă și aprobă. Starostele ungurescă de la Brăila cere destituirea unui magistrată, guvernul o destituie și dă judecății magistratulă. Se supără mă consule: ministrulă de esterne alergă la Stămbulă se ceru iertare etc., etc. Unde era se mergem* cu atâta degradare ? Neapărată că consulii și starostii trebui să se ajungă a crede că nici mai că trebuință se ceră ceva de la guvernă spre a li se împlini dorința, ci că pot face singuri, orice, șiruri de aprobarea guvernului. Astfelă și făcu celă grecescă de la Brăila. Atunci casé pe negândite d. Costaforu se supără, și ca ne-altă dată, retrase starostelui esecuatorulă și să deze judecății. Pre bine! Deri consulii deprinși la altă purtare cu totulă, se revoltară. Acesta este forțe naturale, și nu consulii suntă de vină, decă d. Costaforu îi învățase astă-felă. Lucrul, totuși ar fi eșită cu bine la căpătei, decă d. Costaforu și regimele actuale în genere n’ar fi dată și jutjiseră instructori măreți învăță , precumă învățaseră pe consuli la acte de umilință, învățaseră și pe agenții justiției la acte de violență. Judele instructore în locă d’a urmări regulată și liniștită pe fostulă staroste, îl urmări conformă regulelor. Costaforu: îl luă cu gendarmi și lă duse la poliție. De aci înainte se întâmplă ceea ce se scie. După oă seriă întregă de acte de umilire, ajunserămă pene la ultimul* ultragiă din epistola Forței către principele Carol I. Judece se acumă cui detprima acestă ultragiă, acestă batjocorire a demnității române, acestă intorcere la unăregime tată atâtă de umilitorii, câtuși domnirea străină și degrădătorea Fanarului. Și după ce judecata se va rosti, mai cugetesc ce póte se ajungă România décá va mai domin încă multă timpă asupră’s ună asemene regiune, armatelor* austriace, însă șî Rusia fu pusă ’n scenă și, când* refuză că nici ea nu se mișcă ca și cele-lalte state ,fise catolice, falșii profeți inventară faimósele note diplomatice pe care tote cabinetele Europei avea* se le adreseze colectiv* Italiei îmărmurite. Mai tânji* se pretinse că marile puteri avea* se ’și chiăme ambasadorii din Roma și că a stuferit, printr’uinst fel* de carantină diplomatică, avea*se’șî arate disprețul* ce sfinția* pentru noului edifici* italian*. Două ani trecură de când* aceste neesactitățî fură publicate de presa catolică, și Victor Emanuele e tot* la Quirinal, pe când* Piu IX, liber* în Vatican, se consolă de distrugerea puterii sale temporale vedând* respectul* cu care regele Italiei împresură autoritatea’î spirituale. Cu tot* repausul* de care se bucuză adî, Italia e pré prudinte ca se uite că tot* mai are inamici ascunși, cari ar* vrea s’o vedă redusă din no* a nu fi decât* u d espresiune geografică. Astu ferit, după exemplul* celei mai mari părți din Europa, ea consacră acelea_mari lucrări, care pare că dă de mai nainte să crudă desmințire speranțelor* amicilor* păcii, speranțe încuragiate pute pe nedrept* de resultaturii arbitragiunui din Geneva. Italia ’și reorganiseză forțele militare și se prepară pentru eventualitățile viitorului. De mai mulți ani împlinesce acestă sarcină, și deja ’ncepe a fi satisfăcută de reformele ce-a operat* în armată și ’n veniturile ce și-a agnonisit*. Astăzî, decar* fi atacată, ar* pute dispune de 653,000 omeni, în 1873 va ave 695,000, în 1874 va ave 754,000 și ’n Octombre 1875 va ave 780,000, cifră mai mult* decât* îndestulătore pentru apărarea teritoriului se*. Din cei 653,000 soldați, ce pote pune în liniă, 333,000 sunt* pe deplin* instruiți și disciplinați, 163,000 a* câte 40—90 cile de instrucțiune și 125,000 n’a* decât* uă ’nvețătură militară incompletă. Forțele dor* i se pot* considera ca suindu-se la 300,000 soldați escelenți. Acestă armată e cu abundință aprovisionată de puști, ce se pot* compara cu avantagia celor* maî bune arme din Germania și Francia, pușca Wetterli, pe care o fabrică ea însășî în proporțiuni superiore trebuințele rsele. Cavaleria italiană, a cărei reputațiune dateza de mult*, nu lasă nimic* de dorit*, nici în privința cailor* nici în privința instrucțiunii, disciplinii și curagiului: la trebuință se póte ridica la 100.000 cavaleri, cifră mai considerabile decât* a celor* mai multe armate din Europa. S’a imputat* armatei italiane că n’are uă artileria de campania îndestulătore și că neglige formarea unei artilerii de fortărețe și de asediu. E adeveratö că ’n 1866 nu poseda decât* 80 baterii cu câte 6 tunuri, astăzînse numără 100 baterii cu câte 8 tunuri, ceea ce represintă enorma sporire de 320 tunuri, dintre cari mare număr* de oțel* și ’ncărcându-se pe la calotă. In deposite maî esiste unu mare immer* de tunuri destinate pentru mobilisarea trupelor* milițiilor* provinciale, și arsenalele care se măriră de cumul* lucreza ne’ncetatu, supt direcțiunea oficialilor* de cel* maî nalt* merit*, la urmărirea progresului artileriei francese, englese și germane. S’amintinm apoi că guvernul*, la ’nceputulu acestui anu, a făcut* comande forte ’nsemnate la fabrica Krupp și la mai multe mari stabilimente francese. Noul* proiect* de lege pentru reorganisarea armatei declară că companiele de artilerie ale milițielor* se voru pute transforma ’n baterii de resbel*. In fine un* credit* de 4 milione s’a afectat* pentru fabricarea de nouă tunuri, alu căror* model* se păstrezi încă supt mare secret* de autoritățile italiane. Admițând* c’armata lui Victor Emanuele nu coprinde ’n acest* moment* de cât* 300,000 omeni presințî supt drapele, c’uă disciplină ș’uă instrucțiune ’ncercată, cu 800 guri de foc*, proporțiunea ar* fi de 2,66 tunuri la 1000 ómeni. Acesta proporțiune se va rădica ’n curând* la 4 tunuri pentru 1000 de omeni, ca ’n armata germană și armata francese, făr’a maî vorbi de marea artileriă, mitraileuse etc. In fline marina italiană represintă un* efectiv* care ’i permite se reclame alu treilea rang* între marinele Europei, dup’a Englitereî ș’a Franciei. Reproducem după Tevenir national reflesiunile următore: Italia celebr’o a doua aniversară a luării Romei în posesiune ș’a căderii puterii temporale, done eveniminte cari fură salutate cu bucurie de tote spiritele luminate din timpul nostru. Nu s’a* uitată funestele prevestiri se urmară după marele cataclism* alti bisericei. A doua zi după intrarea trupelor* italiane în legitimale capitals, clericalii anunțau c’mutonii proteticii că Francia avea se’șî rencuiescă crima din 1849 și se sugrume din nou dreptul* la Roma, apoi. Bavaria trebuia s’alerge în ajutorul* succesorului lui Sântu-Petru, mai târziu s’anunța apropiarea JUOI, 21 SEPTEMBRE, 1872. LUMINEZĂ-TE SI VEI FI A Ori ce cereri pentru România, se adresezí la administrațiunea dlarmnlnî. ANUNȚURI In pagina a IV, spațiului de 30 litere 40 bani. In pagina a III, linia 2 leî. A se adresa LA PARIS: la d-niî Órain et Micoud, 7. Rue Rochecchouart. LA IVIENA: lad. B. G. Popovici, Fleischmarkt, 15. Scrisori și ori-ce trimiteri nefrancate vor fi refusate. Articlele nepublicate se vor arde UNU ESEMPLARŰ 20 BANI. Aceste considerațiuni le credem* de ajuns* spre a areta amicilor* acestei june și simpatice națiuni că n’au nici unu curent* se se ’ngrijescă despre viitorul* militar* alu Italiei. Al* 72-lea regimentă francese de linie, care e ’n garnisonă la Troyes, supt ordinile generarului Guépratte, a primit* ordine d’a fi gata ca la 1 Octombre se plece la Chaumont, unde va ’nlocui regimentele germane care deja a* evacuat* departamentul* Haute- Marne, în cea mai mare parte. Trupele au fost* primite de primarele din Chaumont și de municipalitate cu cel* mai mare intusiasmu. Contrariu aserțiunilor* diferitelor* diarie, d. comite d’Apponyi, ambasadorele Austro- Ungariei, n’a îmânatu d-luî de Remusat, ministrul* de esterne francese, nici uă protestare ’n contra aplicării legii asupra materielore prime ’n ceea ce privesce productele provenite din Austria și menționate ’n tratat*. Intr’nntt comun* acord*, puterile cu care Francia e legată prin tratate de comercitt, ca se lucreze, accepta resultatul* negocierilor* începute cu Englitera, a căror* soluțiune, în ceea ce le privesce, o vor* primi, sciindit bine că principiul* liberuluischimb* nu póte ave un* mai bun* apărător* decât* cabinetul* din Saint-James. Marerialele Bazaine, precum* se scie, a afirmat* că ’mpresurarea Metzului fusese completă la 18 August*. Resultă din deposițiunile oficialilorti prusianî, transmise generalului Riviere, că numai la 20 August* armata germană a luat* disposițiuni pentru completarea ’mpresurării. Pen’atunci se mărginiseră a observa rîpa dreptă a Mosellei și, la 19 August*, principele Frederic Carol se temea încă d’uă ’ntorcere ofensivă a mareși ale lui Bazaine. Aflăm* că, dintr’un* scop* de economiă, guvernul* spaniole ar* ave intențiunea se modifice la Paris situațiiunea d-lui Orozaga, care nu va mai ave titlul* de ambasadore, ci p’acela de «ministru plenipotențiar*.» S’adauge că d. Olozaga n’ar* fi dispus* a primi acesta situațiune și că, daca guvernul* spaniole ar* stărui ’n proiectiltt se* și l’aru pune ’n esecutare, d. Olozaga va părăsi ambasada Franciei. Le Siecle de la 21 Septembre conține seriile următore: Generalele Bourbakd va veni la Paris, la ’nceputulu lunii lui Octombre, ca se ’și facă deposițiunile sale ’n procesul* Bazaine. Se scrie de la Saint-Étienne că, pentru ziua de 22 Septembre, cu ocasiunea presiunei d-lui Gambetta, s’a dat* la d. Dorian unu banchet* de vre 100 persone. La 10 ore d. Gambetta adresa aceste câte-va cuvinte mulțimii ce venisese’la felicite de bună-venire: «Cetățianî, ve mulțămescu de bine-voitórea primire ce faceți trecerii mele. Sunt* forte simțitor* la dânsa, căci în persona mea aclamați Republica. Printre dumneavostră sunt* multe mame,lor* li se cuvine sarcina d’a forma pe susțiitorii guvernului republican* și pe resbunătoriî patriei. Republica ne va da egalitatea, nu acea-a pe care ne-o impută calomniatorii noștriî, ci acea-a care se baseză pe drept* și pe lucrarea tuturora. Le ne ajutăm* unii pe alții. Noi avem* trebuință de d-vostră, oase și d-vostră aveți nevoie de ómeni luminați, cari și-au dat* misiunea d’a ve conduce și ’nveta. Le mergem* dér* uniți și trăiescă Republica.» După uă depeștt a diariului Times, împăratul* Germaniei ar* fi oțărîtit ca corpurile de ocupațiune din Francia se fie forte însemnat reduse, după plata celui d’alu douilea miliard*.