Romanulu, ianuarie 1873 (Anul 17)

1873-01-05

anulu al șepte­spre­ șecele VOESCE ȘI VEI PUTE ■ce cereri pentru România, se adre­­sptă la administrațiunea diabiului. anunțuri Pgina a IV, spațiulu de 30 litere 40 bani In pagina a III, linia 2 lei. s adresa LA PARIS: la d-niî Drain et Mi­­coud, 9, rue Drouot, 9. L T­IENA: la d-niî Haasenstein și Vogler Neuermarkt, II. rpriși orî­ ce trimiteri nef­rancate vor a fi­­ state.—Articlele nepublicate se vor arde. BANI ESEMPLARITLU............................................ Nredactiimea și Administrațiu­nea, Strada Academiei, No. 26. (B) n­ f­­, iFfliliii Tira öe dimin­eta Scomotulu desmințitu prin depeșiă nostră telegrafică, publicată ’n Românulu de la și 3 cuvinte, era relativă la publicarea unei proclamațiunî a fostei împărătese Eugenia, adresată poporului francesc, prin care se ’i anunțe că iea ’n manile séle regiuța pe tim­pulu minorității principelui imperiale. BUCIUM, ,1 CARIEDARI. Sărbătorile și vacanția Camerelorü­spendândü viéța publică, spre a o în­­cătr­a cu plăceri din cari Gestiunile pu­­blice sunt d­escluse, căci alta­felu mări­­jiirea ar înlocui plăcerea, începuseră mă­­i noi a resimți efectele suspendării, îându d. primű-procuroru de Ilfov a avu buna ideiă de-a ne scote din încurcă­tură printr’unu avertismentu în totă bruia. Acesta ne făcu­se vedema că re­­gimulă nu ’și perde timpulu ca cei mai mulți petrecindă prin baluri și serate, ci urmezu de-aș’i petrece solidă călcândă mereu legile. E straniu de totu acesta d. primă­­procuroru­ seu că, adormită tocmai din timpulu cândă se dedau avertismente (Jlarieloru, abia acum se desceptă, ca Fetii-frumoșii din poveste, seu că, lip­­si­ndu’i conseiința legiloru prin cari ne domniinu încă,­­’se pomenesce scriindu la avertismente în mijloculu reforme­zi­ rii proiectate de demnul a seü capu, m­inistrulu justiției. Ori cum ar fi, făp­tuit este că ne trămite una avertis­­m­entu, ordonându-ne, într’ună modu câtă se pite de puțină cuviincioșii, se’lă publicămii. Ridemit din totă âuima, aruncândă la cosă respectabilulă autografă ală d-lui primă-procurore. Rîsulă este singura satisfacere ce ne-a mai remasă în faț­a călcătorilor­ de legi. Déja cititorii sunt­ de sicură curioși­­le-a cei care faptă gravă a motivată ce stă escepționale urmare a parchetu­lui și poliției, căci d. primii-procuroră scrie și în numele poliției. Este vorba­­ de unii vizitiă de la pa­lita. In ajunul­ Crăciunului, „trăsura dom­­lescá*—cum ned­iced. prim-procuror— trece peste oă femeiă ș’o ucide. Fapt­u.nu­ este de sigură fórte regre­tabilii, case asemeni nenorociri putendu­­se întâmpla și con­duce­tor­iloră trăsurei domnesci, precum s’a întâmplată de mai multe ori și conducetoriloră trăsu­rei unoră simplii muritori, noi unii n’amă făcută absolută nici m­ă casă de densulă, ne amă abținută de a ’să trece chiaru între felurimi, pentru ca tu cum­va se se creți­a că esploatămu «ine scie cum uă asemene nenorocire, linii lipsită chiar­ de la datoria nostră le puri chronicari, ca se nu dămă ni­­nănui pretestă de vorbă, ca se nu potă vmneni f]ice că, dintr’ună asemene faptă,­­olină se cobimă a­reă, seă cine mai d­e ce. Acesta este fună faptă, de care perămă că eelă puțină d. primă-procu­­oril, împreună cu poliția, avea se ne­ină semn. Enso ^iariul. Telegrafulu află că în privința vizitiului, care codusese trăsura lomnescă peste peptură sărmanei fe­nei, nu se procedea ca în privința tu­­loră vizitiiloră cărora­a li se întâmplă asemeni nenorociri. Deși nu pate fi în urne omnă mai de plânsă de câtă ună asemene vizitiă, care pate fi une­ori cu desăvârșire inocentă și nerespundetoră 1 de faptă, legea totuși cere cu dreptă curentă se mergă­naintea justiției, și, din tote cazurile câte suntă la cunos­­cința nostră, nu este nici unulă în care Âfizitiulă se nu fi fostă condamnată, fiă și la­să pedépsit ușioră, acesta cu scapă de­ a obliga pe toți vizitii se bage bine de semă, se nu repete asemeni neno­rocit’. Telegrafulu denund­ă cleru, es­­cepțiunea, întrebândă décâ „ vizitii pa­latului sunt­ inviolabili.“ Aci nu mai era vorba de una nefe­ricită accidentă, ci de uă călcare de lege, în facia cărei­a celu mai micu­ lucru, ce ne era permisă a face, era de-a reproduce pură și simplu între­barea făcută de Telegrafulu, supt res­­punderea lui. E că ce­a provocată avertismentul!! d-lui prim-procuroră. Ne judecă rea d-sea pentru ce­ama reprodusă acelă faptă după Telegrafulu. Ciudată pretensiune! Nu cum­va ară voi se ceremă permisiunea d-sele pen­tru ori­ce reproducere după altă­­ fiam­ă?.. Sciamă că d. prim-procuroră s’a o­­cupată în câtă-va de Ziaristică, căci de!... trebuie se mărturisimă,... cândă studia (?) în Italia, scria mereu cores­­pondințe la Românului. Ei bine, cum de a uitată d-sea că, décâ m­ă­­ fiariă pu­blică m­ă faptă, sute altele îlă potă re­produce, fără ca respunderea se i­ă de câtă numai a celui d’ântâiă ? Pentru ce deru nu ,s’a adresată frumosă și cuviin­­ciosă la Telegrafulu și nu­mai la den­­sulă ? Deru asemene uitucie nu e lucru de mirare: cândă cine­va boteză pena­sea do­uă­dinioră în călimărele unei poliție ca cea de astăzi, ea nu mai póte pro­duce de câtă astă­ felă de opere. „ Ve invităm se rectificați prin pu­blicarea acestuia. „Prim-procuroră, I. Ciuflea.“ Se aferămă de la cosă acestă frumosă ultimă fraie a avertismentului, spre a da acum și cuvenita satisfacere d-lui prim-procuroră. Se se observe că d-sea vorbesce la Înmulțită. „Ve invitămă prin urmare séu că ’și ié, spre a ne ordona se pu­­blicămă, totă ifp sulă de prim-procuroră, séu că prin acesta arată că vorbesce din partea și-a poliției și a d-sele. Apoi termină cu „publicarea acestuia“. Ce acestuia? De sigură numai aver­tismentului. Lucrul ă­dejii nu e de glumă, și câtă se ne supuneam. Da, este adevărată că informațiu­­nile Telegrafului nu erau destul­ de în­tinse. D. prim-procuroră ne sili se cău­­tămă a afla adevérul­. Déca d-sea nu recurgea la avertismente, n’aveamă câtu­și de pucină de gândit a ne ocupa de acestă tristă afacere, și ne pare în ade­­vera­reti că ardentală funcționară ală regimului ne aduse aci. După ce sărmana femeia fu trans­portată la spital­ă, unde espiră, poliția, ale cărei neomenii au ajunsă ună o­­biectă de scîrbă chiară pentru omenii ordinei cari se mai respectă pe denșii gușii, acestă poliția a începută a căra la martori cari se prefăceau că se uită la mortă și de îndată esclamaă: — „Ei, dejű o cunoscă pe asta! era uă bețivă, uă surdă, amă rădicată-o chiară că mortă bâtă de pe stradă!“ Astă­fetă se insulta cadavrul­ aces­tei sărmane femei, despre care în urmă alți martori probază că nu era nici surdă nici bețivă. Totă-d’uă­ dată se dă ordină de îmor­­mêntare imediată, fără autopsie, și prin îngrijirea poliției și sosia m­ă­cară fu­nebru spre a o rădica. Pene aci cunoscea pe semne Telegra­fulu acesta tristă afacere, în care poli­­­ția n’a putută se nu’și introducă in­­famiele, și fundă că tóte nu tindeaăt de­câtă a scăpa de ori­ce respundere pe vizitiă. Telegraful­ avea totă dreptul ă se întrebe daca „vizitii palatului suntă inviolabili.“ In urmă ease, se retrase ordinală de îmormântare imediată, și se dete astură de autopsia, care se făcu după ce sosise carulă funebru. Asemene rudele neferi­citei probează că ea era uă sărmană vă­duvă, nici surdă nici bețivă, deri care lasă uă fata orfană. Ni se asigură că M. Lea Domna luă cu generositate supt protecțiunea s­a pe fiica repansatei, asigurândă-o contra incercărilor, lipsei ș’a tristei sorte de orfană. E că ce seamă despre faptă, d. primă­­procurorii ne mai spune că la 13 ia­­nuariă cuvinte, vizitiulă se va înfățișa înaintea justiției. Ori ce s’ar fi făcută în urmă, fap­­tulă este că poliția nu s’a putută re­ține de a mesteca și în acesta neno­rocire miseriele sale, și de sicură ară fi mersă pene în capătă, déca nu primia ordină de a se opri, póte și de frica pustieloră acestora de istorie, până ce, voindă Dumne^eă și reformele d-lui Ie­purelui, se­voră regularist și densele. A­­tunci de sicură voră deveni inviolabili nu numai vizitiii palatului, dorii ș’ai tu­­toră miniștrilor, cu totă nem­­ulți­toră. Credemă că d. primă-procuroră a re­masă mulțumită, a vrută se­­ ne ocu­­pămă de acesta nenorocire, ne-amă o­­cupată. In vederea curățeniei de sufletă cu care i-amă spusă mai totă ce scimă, sperămă că se va împăca cu trista sórie ce este păstrată ridiculului său aver­tismentu, că ’și va readuce aminte de art. 24 din Constituțiune încă nesu­­primata, și că altă dată, décá va voise’i publicămii ce­va, se va adresa cuviin­­ciosii, terminândă cu „rugămintea se bine-voimit a publica,“ era nu dând și ordine, de care nu scimă de­câtă a ne bate jocă. In asemene casă, complicitatea ară fi pe deplină vădită. Spațiulfi ne silesce a ne opri aci pen­tru astăd­î. Scirile din Roma esprimă temerea de di­­sordine ’n Sicilia, din causa perceperii im­­positelor­, care causeză un mare agitațiune. Afară de puntele relevate în primulu nostru Bucuresci de ieri, în privința liniei Piteșci-Vârciorova, mai aflămii de m­ulți care caracterisă cu fidelitate a­­tâtă cutezarea concesionarilor ei străini, câtă și complicitatea sau celu mai pu­țină servilismul, celă mai neamfită aici regimului către dânșii. Ni se asigură că consiliul­ teh­nică n’ar fi aprobată proiectul­ companiei pentru linia Piteșci-Vârciorova, ca con­trariu cu totul­ convențiunii, pentru că conține pante mult­ mai mari și curbe mult­ mai mici de­câtă cele es­­presă prevăzute în convențiune. Prin urmare acestă proiectă a­re masă nea­probată de guvernă. Cu tote aceste, compania își bate jacă de­aprobarea sau neaprobarea gu­vernului; ea merge înainte cumă îi place și guvernulă o lasă în pace; ea publică licitațiune pentru darea în în­treprindere a liniei Piteșci-Verciorova, conformă proiectului neaprobată de gu­vernă. In facia acestei călcări vădită de convențiune, în facia acestui dispreț să din partea concesionarilor, pentru con­vențiune și pentru guvernă, ce face a­­cesta?... Nimică. Accepta pe semne să se dea și în întreprindere linia, pentru ca apoi să nu mai fiă n­imică de făcută. După VEvénement, mai mulți generări fran­­cese, între cari generălii Pajol, Frossard, Douay și mareșialele Caurebert au cerută președintelui Republicei autorizațiunea d’a pleca la Londra se’și împlinescă către fos­­tulu imperatore ultimele loră detoriî. Dup’uă depeștă inserată ’n l’Inderpendance helge, s’anunță din Viena că­­ jiariulu la Presse afirmă că d. Thiers aru fi ’nsărcinatu pe am­­basadorele Franciei se esprime d-lui An­­drassy profunda părere­ de­ zea a guvernului francesc în privința incidin­telui Gramont. Daily News publică să depeștă, cu data de 9 ianuarie, prin care se comunică că scirile din Constantinopole anunță că Porța e de­cisă se nu facă nici uă concesiune Serbiei. Pregătirile militare se urmăresc­ cu activitate. Proiectele de legi, depuse de ministrulu culteloru în camera deputațiloru Prusiei, suntu privitóre 1) la desființarea confesiunii cato­lice, 2) la educațiunea pregătitore și înves­titura membriloru clerului catolică, 3) la pu­terea disciplinară eclesiastică și la stabilirea unei curți supreme de justiție, destinată a cunosce afacerile eclesiastice. Doctorele Falk a fostă forte agresivă în contra bisericei ca­tolice: «Guvernulu Germaniei,­­fisc densulu, trebuie se facă actu de vigóre; trebuie se se renunțe la sistema concesiuniloru, sistemă urmată péne ar]i, și se se opună pretensiu­­niloru Romei, a cărei purtare amenință în­­suși statală. Proiectele depuse nu suntă legi comandate d’uă necesitate trecetóre, ci tre­­buiescu considerate mai multă ca primii pași făcuți spre regularea raționale a situațiunii tutorii confesiunilor­ religiose, asimilate ’n dreptă corporațiuniloră.» La Patrie publică că uă foia oficiosă a­­nunța că numele lui Rochefort fusese ștersă din lista condemnaților, cari au fost­ îm­barcați la 6 Ianuarie pe vaporul­ Orne, ca se fiă conduși la Noua­ Caledoniă. Guvernul ă s’a basată, ca se rețină ’n Francia pe d. Roche­fort, pe raportul­ comisiunilor­ medicale, însărcinate se visiteze pe condamnați mai nainte de ’mbarcarea lor’. Aceste comisiuni se zice că opinaseră, în privința sea, că să­nătatea nu ’î permitea se ’ntreprind­ă uă lângă cale, deju s’asigură că d’astă dată comisiu­­nea a declarată că se găsesce ’n stare d’a pute suferi acestă călătorie. VINERI 5 IANUARIU 1873 lumineză-te și VEI FI ABONAMENTE n Capi­tale: unui anu 48 lei; șese luni 24 le trei luni 12 lei; un lună 5 lei In Districte: unu anu 58 lei; șase luni 29 le trei luni 15 lei; un lună 6 lei Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 2 Austria și Germania, pe trimistru franci 18 A se adresa LA PARIS: la d. Darras-Ha­legrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d-nuí Drain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA VIENA: lad. B. G. Popovici,Fleisch­markt, 15. Dislocarea centrului stângă din Adunarea de la Versailles, anunțată de servițiulu nos­tru telegrafică, s’a produsă în urma alegerii birroului acestei grupe parlamentare. Ele­­mentulă care i­nclina către stânga estremă a reușitu s’alegă ca președinte, cu 63 de vo­turi, pe d. Christoph­le, pe cându elementulu cu tendințe către drepta a dată cele 57 vo­turi ale sale d-lui Casimir Périer. I­espresiunea testualei părinților­ ora­șului, d. ministru-președinte le-a afir­mată într’undă modă forte directă,­­Js­­cendă că, după tóte stăruințele, nu i s’aă presintată socotelile pe patru ani din urmă, și și-a manifestată dorința d’a constata acele hoții. Vuietulă publică, că s­ară fi numită uă comisiun­e de anchetă asupra primă­riei capitalei—cum dice d. ministru— pare a afirma dorința d-sele d’a constata onorabilele hoții ale onorabililor­ pă­rinți ai orașului, de­și onorabilele mi­nistru sere de ajunsă, din ancheta fă­cută la polițiă, că, pe câtă vreme cei supianarișiii și acusariștii se află pe fo­­toliele­foră, resultatulă nu pate fi de câtă uă onorabile spălare, cum se spă­­laă de pecate în meriiură eră cu bu­lele papali. Ori­cum se fia, la dorința d-lui mi­nistru d’a constata zisi hoitele, venimă se-i relevămă și noi m­ă casă. Uă personă de mare ’ncredere ne a­­firmă că, in gestiunile anuale de veni­turi și chiăltuiăli ale bisericelor, Amza și sf. Ionică, s’ară fi făcută mai multe onorabilități, de vr’uă trei mii de gal­beni, de cele semnalate în cameră de d. Iani de băcanulă; că ună curatore ală­rjiseloră biserici, a­nume d. colo­nelă Crăsnaru, le-ară fi denunțată ono­rabilei municipalități; că onorabila mu­nicipalitate ară fi numită p’una mem­­bru ajutoră, și a­nume pe d. ^■lulenu^­ recunoscută prin multai și profit.aio­ n­­‘i-cel a casurii mHHBS) onorabile miuiiuni, de­și aici ulii de adevărate tóte cele. •■BHHHj de 1. col..Iu < Vámáru și suM^eS^Bap către enoriași, dórii, ami­­ele pr­ecepte ale evangeliei :e ren aprójului." a făcută evanBiwin^Hr^i a, scăpată m­ă pină de la chiară hoță acestă cină, căci eva nu face deosebire ’ntre h­oță și păgu­­bașiă, dovedă că Christosă, celă mai mare păgubașiă, a fostă răstignită între doni tâlhari. Persona ’n cestiune ne mai afirmă că d. colonelă Crăsnaru, care, se vede, ține mai multă cu sf. Nicolae de la Amza și cu sf. Ionű de la sf. Ionică, de câtă cu Christosă între doni tâlhari, cu care șine d. Râduleni, a protestată, fâcendă primăriei, prin raporturi, denunțări peste denunțări, calificândă conduita d-lui Râduleni cu calificarea dată mai târziiă de d. Ionide în plină areopagă, ceră, ca prin minune, tóte raporturile d-lui Crăsnaru, câte nu se puneau la chelă spre sclintă, i-se înapoiaă cu porunci supt scrise, une­ori de d. Râdulenu, alte ori de d. Racotă, în cuprindere că: „sunt­ lipsite de buna cuviință.“ Ce este dorci seriosă că d. ministru doresce se afle câte ce­va, n’are de câtă se ruge pe curatorele bisericescă, d. co­lonelă Crăsnaru, se-i presinte totă co­­respondința dintre curatelă și munici­palitate, precum și compturile închir­­iate, și astă-felă, osebită că ’și va a­­tinge scopul ă d’a pune mâna pe ce caută, se va pune bine și cu făcător ală de mi­nuni ierarh­ulă Nicolae și cu botezăto­­rulă și ’nainte mergătorulu Ionu. Citimă în Telegrafulu: La interpelarea d-lui deputată Io­­ni de băcanulă, relativă la hotiele­—dămă CESTIUNEA UHRINOSKI­ Amă promisă se revenimă asupra a­­cestei cestiuni, care preocupă atâtă de multă uă parte din presă și căreia amă dori­se i-se puse capătă câtă mai cu­­rândă. Uniunea liberale din Iași, în nu­­merală său 113, publică următorea no­tă de tote actele penale, intentate con­tra d-lui Iosefa Uhrinoski, și a casnici­­lor­ săi: No. 44, anulu 1864, Noembre 10, George Badraganu și Constansinü alü Ferăriței, din comuna Dersca, pentru maltratarea a 4 lo­cuitori din Dersca. No. 12, anulă 1865, Marte 20, Cedisi

Next