Romanulu, ianuarie 1873 (Anul 17)
1873-01-05
anulu al șeptespre șecele VOESCE ȘI VEI PUTE ■ce cereri pentru România, se adresptă la administrațiunea diabiului. anunțuri Pgina a IV, spațiulu de 30 litere 40 bani In pagina a III, linia 2 lei. s adresa LA PARIS: la d-niî Drain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. L TIENA: la d-niî Haasenstein și Vogler Neuermarkt, II. rpriși orî ce trimiteri nefrancate vor a fi state.—Articlele nepublicate se vor arde. BANI ESEMPLARITLU............................................ Nredactiimea și Administrațiunea, Strada Academiei, No. 26. (B) n f, iFfliliii Tira öe dimineta Scomotulu desmințitu prin depeșiă nostră telegrafică, publicată ’n Românulu de la și 3 cuvinte, era relativă la publicarea unei proclamațiunî a fostei împărătese Eugenia, adresată poporului francesc, prin care se ’i anunțe că iea ’n manile séle regiuța pe timpulu minorității principelui imperiale. BUCIUM, ,1 CARIEDARI. Sărbătorile și vacanția Camerelorüspendândü viéța publică, spre a o încătra cu plăceri din cari Gestiunile publice sunt descluse, căci altafelu mărijiirea ar înlocui plăcerea, începuseră măi noi a resimți efectele suspendării, îându d. primű-procuroru de Ilfov a avu buna ideiă de-a ne scote din încurcătură printr’unu avertismentu în totă bruia. Acesta ne făcuse vedema că regimulă nu ’și perde timpulu ca cei mai mulți petrecindă prin baluri și serate, ci urmezu de-aș’i petrece solidă călcândă mereu legile. E straniu de totu acesta d. primăprocuroru seu că, adormită tocmai din timpulu cândă se dedau avertismente (Jlarieloru, abia acum se desceptă, ca Fetii-frumoșii din poveste, seu că, lipsindu’i conseiința legiloru prin cari ne domniinu încă,’se pomenesce scriindu la avertismente în mijloculu reformezi rii proiectate de demnul a seü capu, ministrulu justiției. Ori cum ar fi, făptuit este că ne trămite una avertismentu, ordonându-ne, într’ună modu câtă se pite de puțină cuviincioșii, se’lă publicămii. Ridemit din totă âuima, aruncândă la cosă respectabilulă autografă ală d-lui primă-procurore. Rîsulă este singura satisfacere ce ne-a mai remasă în fața călcătorilor de legi. Déja cititorii sunt de sicură curioșile-a cei care faptă gravă a motivată ce stă escepționale urmare a parchetului și poliției, căci d. primii-procuroră scrie și în numele poliției. Este vorba de unii vizitiă de la palita. In ajunul Crăciunului, „trăsura domlescá*—cum nediced. prim-procuror— trece peste oă femeiă ș’o ucide. Faptu.nu este de sigură fórte regretabilii, case asemeni nenorociri putenduse întâmpla și conducetoriloră trăsurei domnesci, precum s’a întâmplată de mai multe ori și conducetoriloră trăsurei unoră simplii muritori, noi unii n’amă făcută absolută nici mă casă de densulă, ne amă abținută de a ’să trece chiaru între felurimi, pentru ca tu cumva se se creția că esploatămu «ine scie cum uă asemene nenorocire, linii lipsită chiar de la datoria nostră le puri chronicari, ca se nu dămă ninănui pretestă de vorbă, ca se nu potă vmneni f]ice că, dintr’ună asemene faptă,olină se cobimă areă, seă cine mai de ce. Acesta este fună faptă, de care perămă că eelă puțină d. primă-procuoril, împreună cu poliția, avea se neină semn. Enso ^iariul. Telegrafulu află că în privința vizitiului, care codusese trăsura lomnescă peste peptură sărmanei fenei, nu se procedea ca în privința tuloră vizitiiloră căroraa li se întâmplă asemeni nenorociri. Deși nu pate fi în urne omnă mai de plânsă de câtă ună asemene vizitiă, care pate fi uneori cu desăvârșire inocentă și nerespundetoră 1 de faptă, legea totuși cere cu dreptă curentă se mergănaintea justiției, și, din tote cazurile câte suntă la cunoscința nostră, nu este nici unulă în care Âfizitiulă se nu fi fostă condamnată, fiă și lasă pedépsit ușioră, acesta cu scapă de a obliga pe toți vizitii se bage bine de semă, se nu repete asemeni nenorocit’. Telegrafulu denundă cleru, escepțiunea, întrebândă décâ „ vizitii palatului sunt inviolabili.“ Aci nu mai era vorba de una nefericită accidentă, ci de uă călcare de lege, în facia căreia celu mai micu lucru, ce ne era permisă a face, era de-a reproduce pură și simplu întrebarea făcută de Telegrafulu, supt respunderea lui. E că cea provocată avertismentul!! d-lui prim-procuroră. Ne judecă rea d-sea pentru ceama reprodusă acelă faptă după Telegrafulu. Ciudată pretensiune! Nu cumva ară voi se ceremă permisiunea d-sele pentru orice reproducere după altă fiamă?.. Sciamă că d. prim-procuroră s’a ocupată în câtă-va de Ziaristică, căci de!... trebuie se mărturisimă,... cândă studia (?) în Italia, scria mereu corespondințe la Românului. Ei bine, cum de a uitată d-sea că, décâ mă fiariă publică mă faptă, sute altele îlă potă reproduce, fără ca respunderea se iă de câtă numai a celui d’ântâiă ? Pentru ce deru nu ,s’a adresată frumosă și cuviinciosă la Telegrafulu și numai la densulă ? Deru asemene uitucie nu e lucru de mirare: cândă cineva boteză penasea douădinioră în călimărele unei poliție ca cea de astăzi, ea nu mai póte produce de câtă astă felă de opere. „ Ve invităm se rectificați prin publicarea acestuia. „Prim-procuroră, I. Ciuflea.“ Se aferămă de la cosă acestă frumosă ultimă fraie a avertismentului, spre a da acum și cuvenita satisfacere d-lui prim-procuroră. Se se observe că d-sea vorbesce la Înmulțită. „Ve invitămă prin urmare séu că ’și ié, spre a ne ordona se publicămă, totă ifp sulă de prim-procuroră, séu că prin acesta arată că vorbesce din partea și-a poliției și a d-sele. Apoi termină cu „publicarea acestuia“. Ce acestuia? De sigură numai avertismentului. Lucrul ădejii nu e de glumă, și câtă se ne supuneam. Da, este adevărată că informațiunile Telegrafului nu erau destul de întinse. D. prim-procuroră ne sili se căutămă a afla adevérul. Déca d-sea nu recurgea la avertismente, n’aveamă câtuși de pucină de gândit a ne ocupa de acestă tristă afacere, și ne pare în adeverareti că ardentală funcționară ală regimului ne aduse aci. După ce sărmana femeia fu transportată la spitală, unde espiră, poliția, ale cărei neomenii au ajunsă ună obiectă de scîrbă chiară pentru omenii ordinei cari se mai respectă pe denșii gușii, acestă poliția a începută a căra la martori cari se prefăceau că se uită la mortă și de îndată esclamaă: — „Ei, dejű o cunoscă pe asta! era uă bețivă, uă surdă, amă rădicată-o chiară că mortă bâtă de pe stradă!“ Astăfetă se insulta cadavrul acestei sărmane femei, despre care în urmă alți martori probază că nu era nici surdă nici bețivă. Totă-d’uă dată se dă ordină de îmormêntare imediată, fără autopsie, și prin îngrijirea poliției și sosia măcară funebru spre a o rădica. Pene aci cunoscea pe semne Telegrafulu acesta tristă afacere, în care poliția n’a putută se nu’și introducă infamiele, și fundă că tóte nu tindeaăt decâtă a scăpa de orice respundere pe vizitiă. Telegraful avea totă dreptul ă se întrebe daca „vizitii palatului suntă inviolabili.“ In urmă ease, se retrase ordinală de îmormântare imediată, și se dete astură de autopsia, care se făcu după ce sosise carulă funebru. Asemene rudele nefericitei probează că ea era uă sărmană văduvă, nici surdă nici bețivă, deri care lasă uă fata orfană. Ni se asigură că M. Lea Domna luă cu generositate supt protecțiunea sa pe fiica repansatei, asigurândă-o contra incercărilor, lipsei ș’a tristei sorte de orfană. E că ce seamă despre faptă, d. primăprocurorii ne mai spune că la 13 ianuariă cuvinte, vizitiulă se va înfățișa înaintea justiției. Ori ce s’ar fi făcută în urmă, faptulă este că poliția nu s’a putută reține de a mesteca și în acesta nenorocire miseriele sale, și de sicură ară fi mersă pene în capătă, déca nu primia ordină de a se opri, póte și de frica pustieloră acestora de istorie, până ce, voindă Dumne^eă și reformele d-lui Iepurelui, sevoră regularist și densele. Atunci de sicură voră deveni inviolabili nu numai vizitiii palatului, dorii ș’ai tutoră miniștrilor, cu totă nemulțitoră. Credemă că d. primă-procuroră a remasă mulțumită, a vrută se ne ocupămă de acesta nenorocire, ne-amă ocupată. In vederea curățeniei de sufletă cu care i-amă spusă mai totă ce scimă, sperămă că se va împăca cu trista sórie ce este păstrată ridiculului său avertismentu, că ’și va readuce aminte de art. 24 din Constituțiune încă nesuprimata, și că altă dată, décá va voise’i publicămii ceva, se va adresa cuviinciosii, terminândă cu „rugămintea se bine-voimit a publica,“ era nu dând și ordine, de care nu scimă decâtă a ne bate jocă. In asemene casă, complicitatea ară fi pe deplină vădită. Spațiulfi ne silesce a ne opri aci pentru astădî. Scirile din Roma esprimă temerea de disordine ’n Sicilia, din causa perceperii impositelor, care causeză un mare agitațiune. Afară de puntele relevate în primulu nostru Bucuresci de ieri, în privința liniei Piteșci-Vârciorova, mai aflămii de mulți care caracterisă cu fidelitate atâtă cutezarea concesionarilor ei străini, câtă și complicitatea sau celu mai puțină servilismul, celă mai neamfită aici regimului către dânșii. Ni se asigură că consiliul tehnică n’ar fi aprobată proiectul companiei pentru linia Piteșci-Vârciorova, ca contrariu cu totul convențiunii, pentru că conține pante mult mai mari și curbe mult mai mici decâtă cele espresă prevăzute în convențiune. Prin urmare acestă proiectă are masă neaprobată de guvernă. Cu tote aceste, compania își bate jacă deaprobarea sau neaprobarea guvernului; ea merge înainte cumă îi place și guvernulă o lasă în pace; ea publică licitațiune pentru darea în întreprindere a liniei Piteșci-Verciorova, conformă proiectului neaprobată de guvernă. In facia acestei călcări vădită de convențiune, în facia acestui dispreț să din partea concesionarilor, pentru convențiune și pentru guvernă, ce face acesta?... Nimică. Accepta pe semne să se dea și în întreprindere linia, pentru ca apoi să nu mai fiă nimică de făcută. După VEvénement, mai mulți generări francese, între cari generălii Pajol, Frossard, Douay și mareșialele Caurebert au cerută președintelui Republicei autorizațiunea d’a pleca la Londra se’și împlinescă către fostulu imperatore ultimele loră detoriî. Dup’uă depeștă inserată ’n l’Inderpendance helge, s’anunță din Viena că jiariulu la Presse afirmă că d. Thiers aru fi ’nsărcinatu pe ambasadorele Franciei se esprime d-lui Andrassy profunda părere de zea a guvernului francesc în privința incidintelui Gramont. Daily News publică să depeștă, cu data de 9 ianuarie, prin care se comunică că scirile din Constantinopole anunță că Porța e decisă se nu facă nici uă concesiune Serbiei. Pregătirile militare se urmăresc cu activitate. Proiectele de legi, depuse de ministrulu culteloru în camera deputațiloru Prusiei, suntu privitóre 1) la desființarea confesiunii catolice, 2) la educațiunea pregătitore și învestitura membriloru clerului catolică, 3) la puterea disciplinară eclesiastică și la stabilirea unei curți supreme de justiție, destinată a cunosce afacerile eclesiastice. Doctorele Falk a fostă forte agresivă în contra bisericei catolice: «Guvernulu Germaniei,fisc densulu, trebuie se facă actu de vigóre; trebuie se se renunțe la sistema concesiuniloru, sistemă urmată péne ar]i, și se se opună pretensiuniloru Romei, a cărei purtare amenință însuși statală. Proiectele depuse nu suntă legi comandate d’uă necesitate trecetóre, ci trebuiescu considerate mai multă ca primii pași făcuți spre regularea raționale a situațiunii tutorii confesiunilor religiose, asimilate ’n dreptă corporațiuniloră.» La Patrie publică că uă foia oficiosă anunța că numele lui Rochefort fusese ștersă din lista condemnaților, cari au fost îmbarcați la 6 Ianuarie pe vaporul Orne, ca se fiă conduși la Noua Caledoniă. Guvernul ă s’a basată, ca se rețină ’n Francia pe d. Rochefort, pe raportul comisiunilor medicale, însărcinate se visiteze pe condamnați mai nainte de ’mbarcarea lor’. Aceste comisiuni se zice că opinaseră, în privința sea, că sănătatea nu ’î permitea se ’ntreprindă uă lângă cale, deju s’asigură că d’astă dată comisiunea a declarată că se găsesce ’n stare d’a pute suferi acestă călătorie. VINERI 5 IANUARIU 1873 lumineză-te și VEI FI ABONAMENTE n Capitale: unui anu 48 lei; șese luni 24 le trei luni 12 lei; un lună 5 lei In Districte: unu anu 58 lei; șase luni 29 le trei luni 15 lei; un lună 6 lei Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 2 Austria și Germania, pe trimistru franci 18 A se adresa LA PARIS: la d. Darras-Halegrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d-nuí Drain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA VIENA: lad. B. G. Popovici,Fleischmarkt, 15. Dislocarea centrului stângă din Adunarea de la Versailles, anunțată de servițiulu nostru telegrafică, s’a produsă în urma alegerii birroului acestei grupe parlamentare. Elementulă care inclina către stânga estremă a reușitu s’alegă ca președinte, cu 63 de voturi, pe d. Christophle, pe cându elementulu cu tendințe către drepta a dată cele 57 voturi ale sale d-lui Casimir Périer. Iespresiunea testualei părinților orașului, d. ministru-președinte le-a afirmată într’undă modă forte directă,Jscendă că, după tóte stăruințele, nu i s’aă presintată socotelile pe patru ani din urmă, și și-a manifestată dorința d’a constata acele hoții. Vuietulă publică, că sară fi numită uă comisiune de anchetă asupra primăriei capitalei—cum dice d. ministru— pare a afirma dorința d-sele d’a constata onorabilele hoții ale onorabililor părinți ai orașului, deși onorabilele ministru sere de ajunsă, din ancheta făcută la polițiă, că, pe câtă vreme cei supianarișiii și acusariștii se află pe fotolieleforă, resultatulă nu pate fi de câtă uă onorabile spălare, cum se spălaă de pecate în meriiură eră cu bulele papali. Oricum se fia, la dorința d-lui ministru d’a constata zisi hoitele, venimă se-i relevămă și noi mă casă. Uă personă de mare ’ncredere ne afirmă că, in gestiunile anuale de venituri și chiăltuiăli ale bisericelor, Amza și sf. Ionică, s’ară fi făcută mai multe onorabilități, de vr’uă trei mii de galbeni, de cele semnalate în cameră de d. Iani de băcanulă; că ună curatore alărjiseloră biserici, anume d. colonelă Crăsnaru, le-ară fi denunțată onorabilei municipalități; că onorabila municipalitate ară fi numită p’una membru ajutoră, și anume pe d. ^■lulenu^ recunoscută prin multai și profit.aio n‘i-cel a casurii mHHBS) onorabile miuiiuni, deși aici ulii de adevărate tóte cele. •■BHHHj de 1. col..Iu < Vámáru și suM^eS^Bap către enoriași, dórii, amiele precepte ale evangeliei :e ren aprójului." a făcută evanBiwin^Hr^i a, scăpată mă pină de la chiară hoță acestă cină, căci eva nu face deosebire ’ntre hoță și păgubașiă, dovedă că Christosă, celă mai mare păgubașiă, a fostă răstignită între doni tâlhari. Persona ’n cestiune ne mai afirmă că d. colonelă Crăsnaru, care, se vede, ține mai multă cu sf. Nicolae de la Amza și cu sf. Ionű de la sf. Ionică, de câtă cu Christosă între doni tâlhari, cu care șine d. Râduleni, a protestată, fâcendă primăriei, prin raporturi, denunțări peste denunțări, calificândă conduita d-lui Râduleni cu calificarea dată mai târziiă de d. Ionide în plină areopagă, ceră, ca prin minune, tóte raporturile d-lui Crăsnaru, câte nu se puneau la chelă spre sclintă, i-se înapoiaă cu porunci supt scrise, uneori de d. Râdulenu, alte ori de d. Racotă, în cuprindere că: „sunt lipsite de buna cuviință.“ Ce este dorci seriosă că d. ministru doresce se afle câte ceva, n’are de câtă se ruge pe curatorele bisericescă, d. colonelă Crăsnaru, se-i presinte totă corespondința dintre curatelă și municipalitate, precum și compturile închiriate, și astă-felă, osebită că ’și va atinge scopul ă d’a pune mâna pe ce caută, se va pune bine și cu făcător ală de minuni ierarhulă Nicolae și cu botezătorulă și ’nainte mergătorulu Ionu. Citimă în Telegrafulu: La interpelarea d-lui deputată Ioni de băcanulă, relativă la hotiele—dămă CESTIUNEA UHRINOSKI Amă promisă se revenimă asupra acestei cestiuni, care preocupă atâtă de multă uă parte din presă și căreia amă dorise i-se puse capătă câtă mai curândă. Uniunea liberale din Iași, în numerală său 113, publică următorea notă de tote actele penale, intentate contra d-lui Iosefa Uhrinoski, și a casnicilor săi: No. 44, anulu 1864, Noembre 10, George Badraganu și Constansinü alü Ferăriței, din comuna Dersca, pentru maltratarea a 4 locuitori din Dersca. No. 12, anulă 1865, Marte 20, Cedisi