Romanulu, mai 1873 (Anul 17)

1873-05-16

432 Don Carlos și partizanii săi continuă a lua ii batjocură, la Baiona, la Biaritz, la Saint-Jean-de-Luz, decretele și circularea guvernului, francese prin care ’i opresce d’a pute șede ’n acele localități. Acum câtăva timpii la Baiona pretendintele Don Carlos, în semnă de batjocorire, rădica mă toastu pentru decretul de isgonire din Octombre, 1872. Astăzi, ca și ’n trecută, se espedieză din Francia în Spania arme, munițiuni, efecte de resbelă și totală se face conformă unor planuri combinate, cari—grația coalițiunii legitimiștilor, orleaniștilor și bonapartiștilor, și pentru cea mai mare gloria a lui Dumneiică — că sa se termine prin distrugerea societății moderne și prin realisarea visurilor ultra-montane. Cutezanța tulburătorilor, liniștii republicane nu mai cunosce dură nici uă margine. Abia reacțiunea dobândise câteva succese în Francia, și ună <fiară bonapartistă declară că bonapartiștii vor ajuta pe legitimiștî și pe orleaniști a resturna Republica și pe d. Thiers, onse c’ară fi imposibile d’a ’mpinge abnegarea pene a favorisa urnirile ce-ară face de exemplu ducele d’Aumale. Etă ună plăcută spectaculă pentru Prusianii ce tată ocupă provinciele Franciei! No. 57. Paris, Rue de Reimes, 97. 20 Mai«, 1873. D-loru redactori ai ROMÂNULUI Imbrâncirea evenimintelor, me silence d’uă camdată, domni redactori, se vé scrie mai desü. Se póre c’acéstá ’ndiesire se displacă unora, dera miam ^18ü, putêndu ori cine se trecu peste den3ele, pentru ce se nu-mi implinesc,a ceaa ce crede că este un datoriu a mea, cea-a ce crede că póte folosi Româniloră, carii staruiescu a crede ca și mine, că Francia este chiarmată a juca în curêndű, în totă Europa, una rolă mai mare, mai eficaent și mai bine-facêtorii chiar ă de câtă cela care l’a avuții și la implinitu pen’aci. Aceste vise, se intrumü în cestiune. Abia se rădică ieri cortina teatrului de la Versailles, și neîntă regaliștii de tote colorele năpădiră din „sala mormintelor“, conduși de bătrânul și totodeuna ridiculură generală Changarthier, și depuseră pe biuroulă Camerei următorea interpelare: „Supt semnații, (un numără de 200) convinși că gravitatea situațiunii impune (exige) în capulă afaceriloră ună cabinetă a cărui tăria și stăruință s'asigure Ura, ceră a interpela ministerială In privința modificarilorü din urmă carii s operară în sînulu său și asupra neapăratei trebuințe d’a face se prevaleze în guvernără politică resolută conservatóre, și propună a se otări pentru Vinerea viitóre cjiua interpelării.“ Capulă Statului este unul din cei mai vechi și mai renumiți conservatori. Ministerial actuale este compusă la întregul său de bărbați de multă cunoscuți ca ultra-conservatori. Ce deră sili pe domnii conservatori din drepta și din centrală dreptă, aliați cu bonapartiștii, se facă acestă interpelare, și s’o facă ’udată ce se rădică cortina ? Ală douilea faptă. Este stabilită se nu se depuie să interpelare făr’a se preveni ministerială. Interpelarea se depuse in contra regulei stabilite. Ministerială cere se i-se dea 24 de ore pentru ca să se potă consulta și spune de ea póte primi ca ea să se facă Vineri. Drepta primeșce cu strigări legala propunere a d-lui Dufaure, și abia, dupǎarecare șiovăire, se desceptă și primeșce ca ziua pentru desbatere să se otărască in ședința de astăzi. Al treilea faptă. Miniștișmar fi depus două proiecte ROMAD NUL 15 MA1U 1873 Kayí/M3SíűG5365 K8 Este EZJa BLiB^^feri £ de legi. Unulă pentru organisarea puterilor publice, altulă pentru crearea unei a doua Camere. Guvernul a fost însărcinată de către majoritatea Camerei d’a pregăti și a presinta aceste proiecte. D. Dufaure este la tribună. „Citesce,“ died cei din stânga. „Nu,“ strigă drepta. Președintele consultă Camera prin sculare și ședere. încercarea este forte îndouiolă. Se face a doua încercare. Ministrul justiției stă la tribună. Încercarea este ierăși forte îndouială, președintele declară că Camera s’a pronunciatü contra citirii. Stânga protestezza, drepta aplaudă, și ministrulă fu silită să se cobore de la tribună. Asia deră avemă a ’nregistra trei loviri date guvernului, și câte treie nu numai nedrepte, nu numai necuviinciose, derăâncă și contrariensului parlamentariă, și acesta în primele momente după deschiderea primei ședințe. Majoritatea Camerei a susținută și susține că are dreptulă se fie constituantă. Președintele Republicei și ministerială se îi recunoscă acest drept, și-i depună cerutele proiecte spre a’ă exercita. Proiectele sunt ultra-conservatóre. Pentru ce deră majoritatea nu voi nici măcară se se de citire acestoră proiecte ! Și pentru ce stânga, care nu recunosce Camerei acesteia o dreptul d’a constitui, cerusese de citirea cerută de ministru și de bunacuviință ? Planulă, conspirațiunea regaliștilor fiindă pe deplină învederare, voiă pune aci părțile esențiale ale proiectelor presintate de guvernă, pe carii, pe câtă seră, mai nici ună ,iartă nu vi le-a transmisă astăzi. «Art. 1. .Guvernămentului Republicci francese S3 compune d’unü Senatu, d’uă Cameră a represintanților, și d’unii președinte ale Republicei, capitală puterii esecutive. «Art. 2. Senatulu este formații de 265 de membrii, cetățianî francesi, de etate de 35 de ani celu puțin d, etc., etc. «Camera represintanțilorii se compune de 357 de membrii, în etate de 25 de ani cel puțin, etc. etc. «Președintele Republicei trebuie saiba cevn puținii patruzeci de ani. «Art. 3. Senatul este numită pentru 10 ani și se re’ncuiesce la fie-care două ani, prin a cincea parte. «Camera este numită pentru cinci ani și se reîncuiesce în întregul tiei după ală cincelea ană. «Președintele Republicei este numită pentru cinci ani; pute fi realesu. «Art. 4. Fiecare din cele 86 de departamente ale ins sniei va numi trei Senatori, teritoriulu Belfortului, departamentele Algeriei, ale insuleloră Martinica și Guadelupa vor numi fiecare câte unulă. «Alegerea se face prin votă directă de către toți alegătorii departamentului, și cu scrutin de listă pentru departamentele Franciei. (Asta este și acum.) «Art. 5.Nu potă fi aleși Senatori de câtă. «1. Membrii Camerei și foștii membrii ai Camerelor legiuitore. «2. Miniștrii și foștii miniștrii. «3. Membrii consiliului de Stat, ai curții de casațiune și ai consilielor generali. «4. Președinții și foștii președinți ai consilielor generali. «5. Membrii Institutului. «6. Membrii numiți de consiliulă superiore ală comerciala, alu agricolturei ș’alu industriei. «7. Cardinalii, archiepiscopii și episcopii. Președinții ambelor consistorii, ai confesiunii d’Augsbourg, al celor si 12 consistorii ale religiunii reformate, președintele și marele rabin dală consistoriului israelițiloră Franciei, mareșalii și generării de divisiune, amiralii și vice-amiralii în activitate sauin cidrele de reserve, guvernatorii Algeriei, s’au celoru trei man colonii carii voră fi esereitată aceste funcțiuni in timpii de cinci ani. Prefecții în activitate de serviciă. Primarii orașelor e mai pretusă de 100.000 de suflete. Cei carii la timpii de fiece ană var fi Împlinită de directori în administrațiunile centrale ale ministerielor. Magistrații în retragere ai curții de casațiune, ai curților de apelă seă care voră fi împlinită funcțiunile de președinte ale unui tribunale civile. «Art. 6. Cere orecari forme de dechlarare de la ceî îndreptă că primesci a fi trecuți în listele de eligibili. Proiectul vine apoi la alegerea deputaților. «Art. 7. Fiecare din cele 362 de arondismente ale Franciei, precum și teritoriulu Belfortă, va numi ună represintante. EusS arondismentele cari voră ave mai multă de 100,000 locuitori voră alege atâțî represintanți câtă voră ave mai multe sute de mii de locuitori; orice fracțiune suplimentare se va socoti ca 100,000. «Fiecare departamentă din Algeria va ave douî represintanți, și fiecare din cele șase colonii va ave câte mnulă. «Art. 8. Alegerea represintanțiloru se face prin votă directă de către toți alegătorii arondisementului. «Art. 9. Președintele Republicei este numită d'una congresă compusă : 1 de membrii din Senată; 2 de membrii din Cameră; 3 două delegațiune de câte trei membrii desemnați de consiliele generale ale Franciei și ale Algeriei, în sesiunea anuale a lunci lui Augustă. «Acestă congresă va fi președinta de președintele Senatului. «In termină de optăile, președintele Senatului va convoca congresul. Terminală pentru întrunire nu va trece peste 15 iile. Președintele Republicei va fi numită cu majoritatea asolută a voturilor.» Atribuțiunile puterilor sunt împărțite precum urmeză : «Ambele Camere și președintele au drepturi egale; legile cuse de imposite vor fi presintate mai ântâiă Camerei deputaților». «Renatulii se va pute constitui în Curte de Justiție case judice despre urmărirea la respundere contra președintelui, s miniștrilor și a capilară armatelor de uscată și de mare. «Președintele Republicei promulgă legile, etc. «Are dreptulă se negocieze și se facă tratate, decă aceste trebuie se fie aprobate de ambele Camere. Are dreptul de grațiare, deiă nu și d’a amnestia. Dispune de puterea armată, deră nu pate s'o comande în persona. «Președintele póte cere Senatului derolgerea Camerei. Senatulu va delibera în comitatu secretă și cu majoritatea votului va adopta să va respinge cererea. «Puterile actualelul președinte vor dăinui până ce congresul va alege pe noulă președinte.» Totă în ședința de ieri, îndată ce guvernul depuse proiectulă acestua și drepta refusacinară d’a i se da citire , deputații din eskema stânga , (uniunea republicană) depuseră, prin președintele uniunii, d. Peyrat, urmatorea propunere: «Considerândă ca nici uă Adunare alesă n’are dreptul ă d’a exercita puterea consituante decâtă în virtutea unui mandată speciale, bine definită și nediscutabile (întreruperi în drepta). «Considerândă că nici una mandată de felulu acestua nu s’adă Adunării actuale; că, chiaru în casulă cându, cea a ce sjjitemă departe d’a admite, ară fi îndouială 'n acestă privință, acestă îndouială nu s’aru pute rădica decâtă printr’unu apelă la alegători pentru numiirea unei noiu Adunări: «Declară că protestă contra presintării proiectelor constituționale, (lîsăte în drepta) care atribuie Camerei ua putere constituante, pe care supt semnații, represintanți ai poporului, staruiescu a nu i-o recunosce, (scomote în drépta) și depună prin urmarea următorulă proiectă de lege: «Art. unică, Adunarea naționale va promindia, într’unu termină de 15 mile, asupra epoceî disolverii sele.» Urginta cerută fu respinsă, și Camera primi pentru astăzi următorea ordine de zi : „Alegerea biuroului vitregă. Otărîrea Jilei pentru desbaterea interpelării. “ Acum, domni redactori, ca se potă cititorii Românului se urmeze in cunostință de causă faptele cele mari cari se voră succede, voi pune supt ochii lorii văi mici,i dérfi esașțft dnre de semă despre ce spună astăzi organele tutoră partiteloră. E că cedicele Soir: „Bătălia parlamentarie începu chiar de astăzi c’uă violență care face se se presimtă uă luptă desperată.“ Organul guvernului conchide: „Noulă cabinetă se silesc. Camera se se pronunțe printr’ună votă asupra cestiunii: „Republică sau monarhiă.“ „Astilfelu, în ziua în care se va dezbate interpelarea seu se va proclama Republica, și guvernul va aveaă majoritate spre a o constitui, séu va ave datoria s’abdice. „E că resoluțiunile ce ceră și onorea guvernului și interesele țârei, pe care crise c’aceste o scurgă ș’o omoră.“ Acestă opiniune a organului are cu atâtă mai multă tăriă, cu câtă guvernulu, în espunerea sea de motive a proiectelor, presintate ieri, (fice ele suntă „pentru organisarea Republicei.“ Espunerea de motive adauge : „Acestă guvernămentă putea fi altă ceva de câtă ună guvernământă republicană? Așiaderă lucrarea legislative ce va presintâmă are, ca primă obiectă, stabilirea regulată a Republicei. împrejurările o impună; politica asemenea comandă. „Deși înțelegemă convingerile și părerile de reți cari staă lipite d’uă formă politică care nu mai este, stăruimă a crede ca evidente că starea Franciei nu mai suferă astăzi altă regiune decâtă Republica. Ea este acum guvernamentule naturale și necesarie.“ Ecă, dd. redactori, ce făcură pen’acum necontenitele manifestări ale națiunii. Ecă pentru ce regaliștii se ’ntruniră șiotărîră se sfirșiască îndată cu guvernul d-lui Thiers, cu ea,sași d, Thiers, Ecă pentru ce tóte organele lor dedică astăzi. „Osia guvernamentale ș'a schimbată locală, puterea lăsa partita conservatóre și se strămută în tabăra inamică.“ (La Presse.) „Cu retragerea d-lui de Goulard se sfirși și ’ncercarea Republicei conservatore : totă lumea a ’nțelesă astăferă.“ (Gazette de France) Tóte cele-lalte atacă și insultă ministerialăcelă nod și pe d. Thiers, și tóte declară că ele trebuie scă se primescá îndată und ministerul din drepta séu se se ducă. Și după cuvinte vină faptele. Astăzi drepta și cu tóte părțile iei va vota pe d. Buffet ca președinte și pe d. Goulard ca vice-președinte al Camerei. Astăzi va orărî ca bătălia cea mare se ncupa Vineri, și Vineri va susține că nu póte primi nici să desbatere pene ce d. Thiers nu va lua ună mill isteria care se debiăzăști d’asigurarea „ordinii, familiei și proprietății.“ I. Thiers, inamică ală ordinii, ală familiei ș’ală proprietății! Și ve mai plângeți, domnia vostră cei de la r?omânulu,că Pressa guvernamentale d’acolo ve numesce inamici ai proprietății, ai familiei ș’ai ordinii! Se’i răsămă deră se spumege de turbare, cum spumegă și regaliștii daci, înse uniți-vă și disciplinați-va ca și apărătorii dreptului din Francia, și atunci veți fi și curi, cum suntă și cei daci, că diua dreptății sosesce cu repediciunea luminei. D. A. Rosetti. ROMANIA PENTRU ROMANI, PRIN ROMANI! In articlulă precedinteamă pusă întrebarea : cine suntă acei detractori mascați, carii ne sapă gripa și lucrezá cu furia cinismului la reeșita proiectelor străine, ucide tóre de țară, la triumfală străiniloră din afară ? Cronicele țărilor- surori sunt pline de faptele negre, prin cari s’aă distinsă în toți timpii diferitele specii de tartufi înfiați. A Fără simțioitate și nobile aspirațiuni, incapabili de sacrificii, de intusiasmă și gratitudine, ei, căutând în veci numai favorile puterii, au respunsă pururea prin trădare, viclene uneltiri și prin tendințe inculcatore, la generositatea poporului română, la proverbiala’ ospitalitate și la firesca’i caritate, căreia însăși ortodoxia datoreza a sea e sistență de astăzi. Cu mărturia istoriei in mână, desfidemă pe toți Neofiții vechi și nouî, se ne deamă singură faptă de recunoscință către națiunea română, care, impingénda în privință le generositatea pene la escesă, le-a dată asilü, nume, familie, posițiune și bogății!" Privindă cu ochiulă minții în jurulă nostru, vomă descoperi neapărată căușele desastreloră. Grațiă acelora cause, noi amă cădută în trecută și cădemă în presiune, cu tóte aspirațiunile de ginte română. Grație numai aceloră cause, ideia genetică, interesulă de ginte este luată, pe pamentula românescă, în derisiune, dreptă utopie! Pre întunecată trebuie se fiă prisma imaginațiunii, care va fi eclipsată în consciință și golulă în inimă, la cel ce trecă, cu uă suficiință bruscă, peste valorea principiului geneticii! Grație acelui eclipsă, acelui detestabile golii, poporulă română este ajunsă ]a culmea miseriei; abandonată în= tr'uă atmosferă pestilintă, elă luptă singură, ajutată numai de bunuri séu simță și de firesca’i inteligință, contra toriutelii, luptă astăzi pâne și cu elemintele climatice ca sâ’și scutéscu gârbovitură corpă, și unu sufletu plinu de amărăciuni. Noi ne revoltămă cu dreptă cuvântă la ideia vastelor proiecte teutone și slavo-ruse, déru nu voimă a înțelege că tóte acele veleități cotropitore, bine calculate și bine montate, adună imensă continginte în sînulă târeică ele, comptândă prin esperiință, pe natura renegatului, pe simpatiele unei însemnate părți din Neofiții noștri vechi și noul, incepă a lua cârpă! Ne place se fimă câtă se pate de largi Inescepțiuni și avem puternice cuvinte se sperămă multă bine de la acele onorabile escepțiuni; derű énse ne lipsescă tote indiciele pentru a ne putea liniști ună singură momenta asupra regulei. Sistema de clientelă a făcută uriașii devastațiuni in șirurile celor mai puternice popore din vechime: Austro- Ungaria suferă in aceste momente de consecințele acestei sisteme, căci numai nesațiulă, natura rapace și imoralitatea înfiaților. Jidovi a provocată teribilele cataclismă, care in definitivă va termina cu ruina ei politică. Favoritismul la noi este împinsă până in ultimele consecințe, revoltândă și bunură simță comună și morala publică, puțină timpă încă, și, continuândă în progresiunea de până acum, nu voră ajunge cele mai gigante forțe ca se strivescă capulă șerpelui monstru. Procesul de asimilare nu se póte opera cu înlesnirea ce și-o imaging