Romanulu, iunie 1873 (Anul 17)

1873-06-10

5 OS No­ulti guvernatore ale Algeriei, genera­­lele Ch­anzy, arü fi­otărîtu se’și dea demisi­­unea de deputată. La Viena, spre a se neutralisa câm­ se pote m­ai multa efectele crisei monetare de care sufere de multa piața acelei capitale, s’a constituit,—de­și cam tânjit! — unii co­­mitati­ de ajutorare, a cărei misiune e d’a preveni că ruină comerciale și industriale. ROMANULU 10 IUNIU 1873 Următorea corespondință s’a schim­bată între președintele comitatului di­­rectore ală partitei republicane din Brasilia și d. Emilio Castelar : D-lui Emilio Castelar etc. Partita republicană din Brasilia, prin in­­termediulu membrilorü sei supt semnațî, trâ­ntite salutările séle Republicei spaniole în persona unuia din apostolii ei cei mai glo­rioși și mai demni de admirațiunea demo­crației moderne. Amu reftitü cu bucuria și orgoliu triumfându nobila și falniia Iberiă, acesta patria a atâtoră ilustre persona­ie, menite a servi de exemplu umanității’ntregî, și mai cu sema marei familie latine. Sortea păstra generosei și vitezei națiuni spaniole stabilirea unui președinte nou și fe­cundă­ și consacrarea libertății în lumea ci­­vilisată. Trimitemu derű din acesta emisferă, în care triumfă și domnesce drepturií popore­­loru și opresiunea privilegiului, trimitemu cordialele și intusiastele nóstre felicitări po­porului spaniole. Brasilia asceptă cu nerăbdare Jiua î n care progresul­ națiuniloru civilisate și libere va versa peste masele nóstre popolare rasele luminóse și datatóre de vieță, care vor­ face se ’nfloresca ’n noi înaltele simțiminte pe cari le coprin­dă patrioticele vóstre animi. Amicală și coreligionarulă nostru politică, doctorele Ferro Cardoza, plecă cu misiunea d’a merge din parte-De­și ’n numele nostru se vă stringă mâna cu iubire și căldură, ca să dovedă despre stima și fraternitatea ce au toți republicanii brasilianî pentru emi­­ninta d-vóstre persona. Rio-Ianeiro, 16 Martie, 1873. Comitatulü direotore alü partitei republicane, Ioaquim Saldanlio Marino, lose Maria Amoral, și alții. Acestei epistole d. Castelar a răs­punsă la modulü următorii : D-lui Ioaquim Saldanh­o Marino, președintele partitei republicane federale din Brasilia. Primescu ca uă forte mare mulțămire e­­pistola d-vóstre, prin care felicitați națiunea spaniole de noulu pasă cea făcută pe calea progresului. Amu lucrată multă ca se producemă Re­publica și ne mai remâne multă de făcută ca s’o consolidămă. Dară virtuțile de care e dotată poporulu spaniole, energia sea unită cu moderațiun­ea, ne garanteză că o­­pera fondată prin nesee mari silințe se va mănține c­’uă mare gloria. Dificultățile sunt­ numerose, deru cre­dința ’n principiele nóstre și ’ncrederea în viitoru nu ne voră părăsi. Asemenea ne mai adapămă c’ună mare curagiu din ami­ciția poporeloru luminate ș’a tuturoru óme­­niloru cu agime sincere și generóse cum suntu ale d-vóstre, ș’acestă amiciția ne servă ca compensare pentru marele lucrări ce avrmu de’ndeplinitu,și va fi pentru no­­uă forte dulce consolațiune în grijile ce in­tem pinamu iu cale. Cea cerută ca dorințele d-vóstre relative la Spania se se realiseze și ca populii latini dintr’una și din cea­l­altă emisferă se se arate și se devie totă atâtă de buni cetă­­țiani, după cum au fostă­nesee eroici sol­dați și ’îndrăsneți navigatori. Bine-voiți a esprime aceste simțiminte comisiunii pe care o presimațî și care­a bine- voită se trimită felicitările séle gu­vernului spaniole, primindu, domnule, do­vadă despre profunda mea amiciția. Emilio Castelan, tribunei — cu ordonarea dării séle ’n judecată și, pentru totă ce privia ur­măririle de arestare, n’avea să se con­sulte de câtă pe sine. Acum câte­va luni, tóte faptele ce se impută ar fi d-lui Ranc erau cunos­cute. Acum câte­va luni, tote actele cu care se înarmeza astăzi în contra’i, le posedau. Nici ună faptă noă nu s’a produsă d’atunci, nici uă nouă incriminare. Déca­dérii a fi principiulă egalității dinaintea legii face generarelui Lad­­mirault uă detoriă d’a urmări pe d. Ranc, ea nu era mai puțină imperiósa pentru dénsulü acum câte­va luni, și a se acorda autorisarea ce vi se cere­ară fi sé se recunosca c’a lipsită de la acea detoriă. pice-se-va ore c’atunci d. Ranc n’a fostă urmărită pentru că nu’să aveaă în mână? Déra elă nu s’a ascunsă, deră a fostă alesă ca candidată pen­tru consiliul ă municipale, deră a e­­sereitată funcțiunile de conciliară mu­nicipale în fac­ă și cu soirea tuturoră, déra a fostă citată și ascultată ca martură de justiția militară. Nimica nu era mai lesne de­câtă a’lă aresta. Pentru ce n’aă făcută-o ? De bună semn pentru că n’au voită ! Și pentru ce n’aă voită? Pentru că e probabile c’aă crezută că nu era lacă de voită. Și ’n adeverit, era ună pmă câte s’avá intr’uă posițiune identică cu a d-lui Ranc­­ca. Ulysse Parent. D. Ulysse Parent fusese numită membru al­ Comunei ca și d. Ranc și împreună cu d. Ranc. Densula participase la ace­leași acte, își dedese demisiunea în a­­celeași timpă și pentru aceleași mo­tive, și, fiind­ adusă înaintea justiției militare, fusese achitată. Nu era ore naturale ca achitarea sea se se fi con­siderată ca și cum ară fi trebuită s’a­­tragâ neapărată după sine și p’a d-lui Ranc, că d’atunci înainte devenia de priso să se mai fie urmărită? Ori­cum’arű fi, cea­a ce putea jus­tiția militară ’n privința d-lui Ranc, deliberândă asupră’i, s’a abținută d’a o face, și prin urmare acordarea au­­toritării de urmărire ce vi se cere ară fi uă indirectă isbire ce i s’ară da și ei. Nu cum­va s’ară pretinde că cu modulă acesta s’ară servi interesulă justiției ? Câtă despre interesulă guvernului se­­ală Adunării, ară fi se cădemă într’un curiosă erore, deca ne-amă uni c’uă măsura care are dreptă resultată redesceptarea atâtoră emoțiuni dure­­rose, ale căroră urme, pentru pacifica­rea țarei nóstre, e necesariü se se stergá câtă se va, pute mai multă. Cum? Etă u­ă omă care se putea aresta, care nu s’a arestată cândă era simplu cetățiană, când a deveni con­­silieră municipale, și spre a’lă isbi s’a asceptată tocmai ca ală douilea ora­­șiă ală Franciei, dându’i 89,000 vo­turi, se’lă trămită ’n Adunarea națio­nală! Și, spre a’la isbi, se pute are a­­lege tocmai a doua z i după ună eve­­nimentă de natură a imprima unora urmăriri — cu totulă tânjii, nu ui­tați! — caracterul­ unei resbunari, caracterul­ unei iubiri de partită? Guvernul­ și Adunarea are se fiă ele interesate a arunca unu felă de des­fidere alegétorilor­? Și ce-ați câștiga, ve ’ntreba, daca publiculu ară fi adusă acolo în câtă se vetju, în actulă care vi se cere, efectul­ pasiunilor­ politice ascundându-se supt masca justiției? nulă austro-ungară a încercată se li­seze de uă măsură arbitrariă, în ges­tiunea aplicărei convențiunei poștale, închiriată între ambele țări limitrofe, măsura cam analogă cu acea­a ce ad­­ministreza afi­liariului Românulă, și ministerial­ Golescu-Brătianu era cum a procedată și la ce resultată a a­­junsă: Prin convențiunea poștală, închir­iată cu Austro-Ungaria, se prescria, la disposițiuni transitede, că de la cu­tare termină, diligențele austriace ce circulau în țara nostră, de la Bucuresci la Brașiovă și vice-versa, nu mai potă circula, purtândă mai cu semn și es­­pedițiune de scrisori, grupuri, obiecte de valore, etc. Compania acestoră diligențe, patro­nată de guvernul­ austro-ungară, voia să derîme , în faptă, cee­a ce se stabilise in formă:diligențele, purtând­ pe ele corona sântului Ștefanii și K. K. privilegiate, nu încetat de-a’și face cur­sele regulată, peste terminulă ce es­­pirase. Câte­va somațiuni formale se facă de direcțiunea posteloră române a gințiloră ce represintaă <fisa com­­paniă. Acești străini cnsé, carii în timpă de mai multe zecimi de ani esploata­­seră poșta română, făcândă din ea ună felă de monopolă, nu se puteaă de­prinde cu ideia că trebuie să înceteze uâ-dată din abusură ce făceau, și con­­tinuaă înainte cu servițiulă.­Aticei uă notiță telegrafică de câte­va cuvinte se ține guvernă prefectu­re­ de Prahova, ca se opr­i5&­c^n care ori­ce diligență austriacă, care atu mai circula. Timpul­ cândă trecea prin Ploiesci aceste diligențe era între o­­rele 12 și 1 noptea. La acesta oră, potrivită notiței telegrafice, polițaiulă orașiului, d. Recar, se afla la o telul­ Europa, unde se opria diligență, accep­­tândă ocasiunea ca­se esecute ordinulu ce primise de prefectură. La orele ci­tate, era diligență de la Bucurescu pentru Braș­ov­, avându ca pasageri numai uă damă, deja purtândă uă mare espedițiune de scrisori, grupuri și obiecte de valore. îndată ce conductorele se dă josă de pe capră, d. polițată se apropie de densulă, îl­ chiamă la uă parte, îi și opresco cine este, și-i face cunoscută ordinulü ce are de esecutată. Conductorele, cu căciulița cu co­­rona, ii răspunde că el­ nu pote re- j cunosce asemeni ordine, căci și elă are ordine de la stăpânulă seă. „Amu disti uă­ ăată, r­eplică d. po­lițaiă, că trebuie se esecută ordinul­ guvernului meu, în facia căruia că nu cunoscă alte ordine, se înceteze prin urmare ori­ce vorbă.“ D-le comisară, pune se tragă diligență în curte la otelă și orânduiesce două caraule, pene la ală douilea ordină; te facă răspun­­zătoră de densa și de totă ce este în­­tr’ensa.“ Cum se zice, asta se -i făcu îndată. Pentru pasageră ensé, prefec­tura, pe socotela sea, îi puse la dis­­posițiune uă trăsură particulară, cu cai de poștă, pentru a-și continua dru­­mul­ înainte. In timpul­ acesta, conductorele a­­lergâ la căprarură nemțescă din prașiă, — a­ fi numită vice-consulă, — și a­­cesta vine furiosă la facia locului, a­­venda aerulă a­poi se desreguleze cele regulate de autoritatea poliției, și fâ­­cen dă multă larmă pe limba nem­­țăscă. „Orele fiindă prea înaintate și cetă­­țianii avend o trebuință de liniște, vărogă, “d-le, ori­ cine veți fi, se aveți bună-vo­­ință de-a nu face tapată pe stradă, acesta fiindă vă contravențiune la re­gulamentele polițienesc!“• i­ Jise d. polițaisi, cu zonă camă apăsată pe li­nele puncte, și căprarulă se făcu ne­văzută. Ce credeți case, d­foră miniștrii, că s’a întâmplată a doua zi? Credeți că consululă a plecată din țară, lăsândă bandiera josă, și honvezii că trecută fruntariele ? Nimica din tote acestea. Din contra, diligențele austro-ungare au încetată în­dată, diligențele ro­mâne aă începută, se circule mai în­­tâiă péné la fruntaria, apoi péné în Brașiovă, și guvernulă nostru a fostă guvernă, și autoritatea sea autoritate. — Veți face totă asia și d-vóstre? Se vedemă, căci, atunci erau tulburător­ii la putere, și azi sunt­ omenii de or­dine. GESTIUNEA ORÎÎNTELUI. Atmosfera politică este cam înăbu­șită. De­și se apropiă stagiunea mortă, când­ diplomații se pregătescă de băi, de­și esposițiunea internațională din Viena ar­ trebui se absorbă totă a­­tențiunea, de­și visitele atâtoră Dom­nitori la Viena ară trebui se aline, se molcumescá spiritele, ba se le in­sufle și ’ncredere, pesimismulă se lă­­țesce mai tare ca altă-datâ. Criza fi­nanciară, care dete­stă cumplită lovi­tură și moralității politice din Austro- Ungaria, contribuie multă la descura­­giata situațiune ce domnesce dincolo și dincolo de Leita. Apoi prestigiură paseriloră cobitare vine a ’ngreuna situațiunea. Asia Z^m­ulă vechiloră conservatori, Vaterland, chiar­ în Ziua înaltei visite a țarului tuturoră Ruși­­loră la curtea imperială din Viena, cobesce rea, forte reu că cei doui țari de la nordă ar­ fi decisă între ei împărțirea imperiului austro-unguresc. Mare obrăsniciă­ strigă învierșiuiată tóte organele partitei credinciose con­­stituțiunii, și ’ntre acestea în primul­ loc. Noua presă liberă — care nu gă­­sesce +strălini destulă de aspru­ în lesi­conul ă­ iei celă pru^­uescil ~ înjurâ pe tóte tonurile pe necăjitură Vater­land, care, de­și organă boierescă, nu cunosce nici esemintele politețe!. Ce e dreptă, cobitura lui Vaterland, chiară în presința marelui și putintelui țară, dovedesc o puțină curtenire și pre­ care lipsă de civilitate, déru ce se-i faci omului îngrijită? Cum se-i impun­ temerile patriotice, mai alesă cândă scii că cei din tagma boierescă — avendă nasulă mai sensibile și­­ n totă întâmplarea nasulă ancă austri­acă, ere nu nasulă celă grasă prasiă­­nescă ală cumpăratei Nouă prese li­bere— vom­ fi mirosită a mortăciune, și daci cântecul ă­cobitară? Noi lăsămă ca aceste organe să se certe între sine, și nu ne vomă încu­meta la conjectare, mai alesă după ce din altă parte, destulă de acreditată, ne sosescă sciii favorabile, precum vomă arăta mai la vale. Ne margi­­nimă dorit a observa faciă cu temerile din Vaterland că mortea unui impe­­riu ca, Austria nu se decide așia de ușooră nici chiară de puteri mari ca țarii de la nordă, ci perirea staturiloră se opereză în sînulă lară, daca ele portă de multă germenele penirii. Austro-Ungaria, de va fi se péra, va peri prin păcatele iei, și cei ce’i voră da ultima lovitură voră culege numai fructele cele copte. Déca Austro-Ungaria va tată ferbe, precum ferbe de la 1848 péne astăzi, făr’a se pute­­a­ dată consolida prin mulțămirea elemintelor­ constitutive, atunci firesce că nu pate fi departe timpulă în care organismul­ acestui mare stată va trece în descomposiți­­une, în disoluțiune, precum vedemă operându-se în imperiulă uă­dinioră pre putinte ală Otomaniloră, a cărui cădere n’o mai potă împedeca marele puteri, adică rivalitatea loră, chiară cum nu putuse Țiganulă se oprescu pe dinainte țeva pușcei, după ce arma fis­ise pe din­apoi. Se lăsă mă dérü pe Vaterland se strnge păzesce! éra pe Noua presă prusască se strnge scandalii! și noi se înregistrămă cea,-l-alta scrie, care nu este de mai puțină interesă. Acesta scrie este că intre ambii cancelari, principele Gottchinkoff și co­mitele Andrassy, chiămândă la consiliu și pe solul­ Germaniei, s’ară fi făcută ïnvoiéla — horribile dictu­—cu privire la cestiunea orientală. Medicina pen­tru radicala vindecare a bolnavului de la Bosforu, s’ară fi găsită. Medicii s’ară fi înțelesă și asupra modului procede­­rii ca patiintelui veninulu să i-se dea în dosă mare, după ce dosele cele mici ale mediciloră de mai nainte n’aă fo­losită ni­mică. România, Serbia, Egip­­tulă și Muntenegru să se proclame ca sfaturi deplină suverane! inceputulă curei este forte nemerită. Ce va fi case cu Bulgaria, Bosnia, Brțegovina, Epirulă, Macedonia și Tesalia? Creș­tinii, imediată supuși Turciloră, voră și ei libertatea. Via fatam invenienti Aceste provincie, la rândula loră, aă să devină mai ântâiă semi-suverane , apoi sau se voră adesa la suveranele vecine, se­ se voră proclama indepen­­dinți. Etă opera viitorului. Cea­a ce d’astă dată ne pune in ui­mire, este înțelegerea intre cele trei mari puteri asupra suveranității pro­­vincielor, până acum vasale Turciei. Pene mai ieri a­l-altă­ ieri tota înțe­lepciunea diplomației consta întru a mențina suzeranitatea forței otomani; asta cereau vitalele interese ale Tur­ciei, asia cerea ecilibrulu europenii. S’a schimbată lucrurile, și, déca scirea este adevărată — ânsăși credula fuia Wanderer se cam îndouiesce — noi n’amă puté de câtă se aplaudamă di­­plCratia filtra acestă triumfă ală învingerii de sine. Ce „Ziceaă creștinii din oriinte creș­­tiniloră de la apusă, ocrotitori ai Tur­­efioră? Lăsați-ne să mmă liberi; vomă deslega noi cestiunea orientale fără scuduire, fără a se încinge Europa în fra­tere. Să facemă noi: de la voi nu ceremă de­câtă să nu stăruiți, în con­tra naturii, a susțină cee­a ce este putredă. Cadavrele trebuiescă îngro­pate, căci, de unde nu, infectă atmos­fera și se molipsesce lumea. In ade­­vérit, repetimă, decă scirea s’ară ade­veri, puterea ideillor­ triumfatóre arü ave ser­batere jubilară și ară constata în facia lumii că ideiele sunt­ mai pu­­tinți de­câtă marele puteri. Lăsați poporele să facă ele de sine: privntele va­sei face și elă de sine. (Federațiunea). BURSA VIENEI. Se comunică că șapte stabilimente de bancă­ră adresată guvernului cere­rea colectivă de a fusiona. Numele ace­­lor­ stabilimente sunt­: Börsenbank, Universalbank, Börsenverkehrsbank, Italisch-Oesterz.— Bank, Austro-Tür­­kischebank, Report-und-Creditbank și Effectenbank. Tóte aceste bance ceru se se metamorfoseze intr’n­ singură societate, care va lua numele de Dis­­conto-und-Handelsgesellschaft și ală că­rei capitală va fi de 40 milione. Guvernul­ a refuzată în ultimii timpi mai multe concesiuni care fu­seseră cerute pentru crearea de nouă societăți prin acțiuni. Apoi oă instruc­țiune adresată tuturoră șefilor, ad­­ministrațiunii provinciale anunță că ministerial­ de financie va refusa ori­ce autorităm­ ce s-ară­cere pentru or­­ganisarea caselor­ de credită comu­nale, de economii și societăți finan­ciare. Asemenea va respinge ori­ce cerere de modificare a statuteloră companieloră­esistente, îndată ce ară are de scopă se­ntință cerculă ope­­rațiuniloră aceloră societăți, impuind­u noul sarcine pieței financiare. Din ne­norocire, în zelulu scă d a contribui DISCURSUL!! D-LUI LOUIS BLANC, prin care a combatutu cererea de autorisare pentru urmărirea deputatului d. Ranc. Caută se vede în ce interesă vi se cere urmărirea d-lui Ranc și caută în zabară. Acum câte­va luni, generarele Lad­­mir­ault era ca și a fi guvernatore ală Parisului, singură însărcinată­—d. Dufaure ne-a spus-o de la nălțimea OPRIREA „ROMANDLOR IN UNGARIA. Vorbindă despre interdicțiunea pro­nunțată de ministerial­ din Pesta ca Jiariul­ nostru sc­riu mai circule pe teritoriul­ coronei Sântului Ștefană . Telegraful­ se esprime în modul­ ur­mător ă : Cee­a ce nu credemă de priso­ă este, se întrebămă mereu pe guvernă, ce va face densulă cu aceste fiam­e, în fața estradării Romanului de către guvernul­ austro-ungară ? Ne aduce să aminte că, supt mi­­nisterium­ Golescu-Brătianu, guver­ ...—

Next