Romanulu, iunie 1873 (Anul 17)
1873-06-10
5 OS Noulti guvernatore ale Algeriei, generalele Chanzy, arü fiotărîtu se’și dea demisiunea de deputată. La Viena, spre a se neutralisa câm se pote mai multa efectele crisei monetare de care sufere de multa piața acelei capitale, s’a constituit,—deși cam tânjit! — unii comitati de ajutorare, a cărei misiune e d’a preveni că ruină comerciale și industriale. ROMANULU 10 IUNIU 1873 Următorea corespondință s’a schimbată între președintele comitatului directore ală partitei republicane din Brasilia și d. Emilio Castelar : D-lui Emilio Castelar etc. Partita republicană din Brasilia, prin intermediulu membrilorü sei supt semnațî, trântite salutările séle Republicei spaniole în persona unuia din apostolii ei cei mai glorioși și mai demni de admirațiunea democrației moderne. Amu reftitü cu bucuria și orgoliu triumfându nobila și falniia Iberiă, acesta patria a atâtoră ilustre personaie, menite a servi de exemplu umanității’ntregî, și mai cu sema marei familie latine. Sortea păstra generosei și vitezei națiuni spaniole stabilirea unui președinte nou și fecundă și consacrarea libertății în lumea civilisată. Trimitemu derű din acesta emisferă, în care triumfă și domnesce drepturií poporeloru și opresiunea privilegiului, trimitemu cordialele și intusiastele nóstre felicitări poporului spaniole. Brasilia asceptă cu nerăbdare Jiua î n care progresul națiuniloru civilisate și libere va versa peste masele nóstre popolare rasele luminóse și datatóre de vieță, care vor face se ’nfloresca ’n noi înaltele simțiminte pe cari le coprindă patrioticele vóstre animi. Amicală și coreligionarulă nostru politică, doctorele Ferro Cardoza, plecă cu misiunea d’a merge din parte-Deși ’n numele nostru se vă stringă mâna cu iubire și căldură, ca să dovedă despre stima și fraternitatea ce au toți republicanii brasilianî pentru emininta d-vóstre persona. Rio-Ianeiro, 16 Martie, 1873. Comitatulü direotore alü partitei republicane, Ioaquim Saldanlio Marino, lose Maria Amoral, și alții. Acestei epistole d. Castelar a răspunsă la modulü următorii : D-lui Ioaquim Saldanho Marino, președintele partitei republicane federale din Brasilia. Primescu ca uă forte mare mulțămire epistola d-vóstre, prin care felicitați națiunea spaniole de noulu pasă cea făcută pe calea progresului. Amu lucrată multă ca se producemă Republica și ne mai remâne multă de făcută ca s’o consolidămă. Dară virtuțile de care e dotată poporulu spaniole, energia sea unită cu moderațiunea, ne garanteză că opera fondată prin nesee mari silințe se va mănține c’uă mare gloria. Dificultățile sunt numerose, deru credința ’n principiele nóstre și ’ncrederea în viitoru nu ne voră părăsi. Asemenea ne mai adapămă c’ună mare curagiu din amiciția poporeloru luminate ș’a tuturoru ómeniloru cu agime sincere și generóse cum suntu ale d-vóstre, ș’acestă amiciția ne servă ca compensare pentru marele lucrări ce avrmu de’ndeplinitu,și va fi pentru nouă forte dulce consolațiune în grijile ce intem pinamu iu cale. Cea cerută ca dorințele d-vóstre relative la Spania se se realiseze și ca populii latini dintr’una și din cealaltă emisferă se se arate și se devie totă atâtă de buni cetățiani, după cum au fostănesee eroici soldați și ’îndrăsneți navigatori. Bine-voiți a esprime aceste simțiminte comisiunii pe care o presimațî și carea bine- voită se trimită felicitările séle guvernului spaniole, primindu, domnule, dovadă despre profunda mea amiciția. Emilio Castelan, tribunei — cu ordonarea dării séle ’n judecată și, pentru totă ce privia urmăririle de arestare, n’avea să se consulte de câtă pe sine. Acum câteva luni, tóte faptele ce se impută ar fi d-lui Ranc erau cunoscute. Acum câteva luni, tote actele cu care se înarmeza astăzi în contra’i, le posedau. Nici ună faptă noă nu s’a produsă d’atunci, nici uă nouă incriminare. Décadérii a fi principiulă egalității dinaintea legii face generarelui Ladmirault uă detoriă d’a urmări pe d. Ranc, ea nu era mai puțină imperiósa pentru dénsulü acum câteva luni, și a se acorda autorisarea ce vi se cereară fi sé se recunosca c’a lipsită de la acea detoriă. pice-se-va ore c’atunci d. Ranc n’a fostă urmărită pentru că nu’să aveaă în mână? Déra elă nu s’a ascunsă, deră a fostă alesă ca candidată pentru consiliul ă municipale, deră a esereitată funcțiunile de conciliară municipale în facă și cu soirea tuturoră, déra a fostă citată și ascultată ca martură de justiția militară. Nimica nu era mai lesne decâtă a’lă aresta. Pentru ce n’aă făcută-o ? De bună semn pentru că n’au voită ! Și pentru ce n’aă voită? Pentru că e probabile c’aă crezută că nu era lacă de voită. Și ’n adeverit, era ună pmă câte s’avá intr’uă posițiune identică cu a d-lui Rancca. Ulysse Parent. D. Ulysse Parent fusese numită membru al Comunei ca și d. Ranc și împreună cu d. Ranc. Densula participase la aceleași acte, își dedese demisiunea în aceleași timpă și pentru aceleași motive, și, fiind adusă înaintea justiției militare, fusese achitată. Nu era ore naturale ca achitarea sea se se fi considerată ca și cum ară fi trebuită s’atragâ neapărată după sine și p’a d-lui Ranc, că d’atunci înainte devenia de priso să se mai fie urmărită? Oricum’arű fi, ceaa ce putea justiția militară ’n privința d-lui Ranc, deliberândă asupră’i, s’a abținută d’a o face, și prin urmare acordarea autoritării de urmărire ce vi se cere ară fi uă indirectă isbire ce i s’ară da și ei. Nu cumva s’ară pretinde că cu modulă acesta s’ară servi interesulă justiției ? Câtă despre interesulă guvernului seală Adunării, ară fi se cădemă într’un curiosă erore, deca ne-amă uni c’uă măsura care are dreptă resultată redesceptarea atâtoră emoțiuni durerose, ale căroră urme, pentru pacificarea țarei nóstre, e necesariü se se stergá câtă se va, pute mai multă. Cum? Etă uă omă care se putea aresta, care nu s’a arestată cândă era simplu cetățiană, când a deveni consilieră municipale, și spre a’lă isbi s’a asceptată tocmai ca ală douilea orașiă ală Franciei, dându’i 89,000 voturi, se’lă trămită ’n Adunarea națională! Și, spre a’la isbi, se pute are alege tocmai a doua z i după ună evenimentă de natură a imprima unora urmăriri — cu totulă tânjii, nu uitați! — caracterul unei resbunari, caracterul unei iubiri de partită? Guvernul și Adunarea are se fiă ele interesate a arunca unu felă de desfidere alegétorilor? Și ce-ați câștiga, ve ’ntreba, daca publiculu ară fi adusă acolo în câtă se vetju, în actulă care vi se cere, efectul pasiunilor politice ascundându-se supt masca justiției? nulă austro-ungară a încercată se liseze de uă măsură arbitrariă, în gestiunea aplicărei convențiunei poștale, închiriată între ambele țări limitrofe, măsura cam analogă cu aceaa ce administreza afiliariului Românulă, și ministerial Golescu-Brătianu era cum a procedată și la ce resultată a ajunsă: Prin convențiunea poștală, închiriată cu Austro-Ungaria, se prescria, la disposițiuni transitede, că de la cutare termină, diligențele austriace ce circulau în țara nostră, de la Bucuresci la Brașiovă și vice-versa, nu mai potă circula, purtândă mai cu semn și espedițiune de scrisori, grupuri, obiecte de valore, etc. Compania acestoră diligențe, patronată de guvernul austro-ungară, voia să derîme , în faptă, ceea ce se stabilise in formă:diligențele, purtând pe ele corona sântului Ștefanii și K. K. privilegiate, nu încetat de-a’și face cursele regulată, peste terminulă ce espirase. Câteva somațiuni formale se facă de direcțiunea posteloră române a gințiloră ce represintaă <fisa companiă. Acești străini cnsé, carii în timpă de mai multe zecimi de ani esploataseră poșta română, făcândă din ea ună felă de monopolă, nu se puteaă deprinde cu ideia că trebuie să înceteze uâ-dată din abusură ce făceau, și continuaă înainte cu servițiulă.Aticei uă notiță telegrafică de câteva cuvinte se ține guvernă prefecture de Prahova, ca se opri5&c^n care orice diligență austriacă, care atu mai circula. Timpul cândă trecea prin Ploiesci aceste diligențe era între orele 12 și 1 noptea. La acesta oră, potrivită notiței telegrafice, polițaiulă orașiului, d. Recar, se afla la o telul Europa, unde se opria diligență, acceptândă ocasiunea case esecute ordinulu ce primise de prefectură. La orele citate, era diligență de la Bucurescu pentru Brașov, avându ca pasageri numai uă damă, deja purtândă uă mare espedițiune de scrisori, grupuri și obiecte de valore. îndată ce conductorele se dă josă de pe capră, d. polițată se apropie de densulă, îl chiamă la uă parte, îi și opresco cine este, și-i face cunoscută ordinulü ce are de esecutată. Conductorele, cu căciulița cu corona, ii răspunde că el nu pote re- j cunosce asemeni ordine, căci și elă are ordine de la stăpânulă seă. „Amu disti uă ăată, replică d. polițaiă, că trebuie se esecută ordinul guvernului meu, în facia căruia că nu cunoscă alte ordine, se înceteze prin urmare orice vorbă.“ D-le comisară, pune se tragă diligență în curte la otelă și orânduiesce două caraule, pene la ală douilea ordină; te facă răspunzătoră de densa și de totă ce este într’ensa.“ Cum se zice, asta se -i făcu îndată. Pentru pasageră ensé, prefectura, pe socotela sea, îi puse la disposițiune uă trăsură particulară, cu cai de poștă, pentru a-și continua drumul înainte. In timpul acesta, conductorele alergâ la căprarură nemțescă din prașiă, — a fi numită vice-consulă, — și acesta vine furiosă la facia locului, avenda aerulă apoi se desreguleze cele regulate de autoritatea poliției, și fâcen dă multă larmă pe limba nemțăscă. „Orele fiindă prea înaintate și cetățianii avend o trebuință de liniște, vărogă, “d-le, ori cine veți fi, se aveți bună-voință de-a nu face tapată pe stradă, acesta fiindă vă contravențiune la regulamentele polițienesc!“• i Jise d. polițaisi, cu zonă camă apăsată pe linele puncte, și căprarulă se făcu nevăzută. Ce credeți case, dforă miniștrii, că s’a întâmplată a doua zi? Credeți că consululă a plecată din țară, lăsândă bandiera josă, și honvezii că trecută fruntariele ? Nimica din tote acestea. Din contra, diligențele austro-ungare au încetată îndată, diligențele române aă începută, se circule mai întâiă péné la fruntaria, apoi péné în Brașiovă, și guvernulă nostru a fostă guvernă, și autoritatea sea autoritate. — Veți face totă asia și d-vóstre? Se vedemă, căci, atunci erau tulburătorii la putere, și azi sunt omenii de ordine. GESTIUNEA ORÎÎNTELUI. Atmosfera politică este cam înăbușită. Deși se apropiă stagiunea mortă, când diplomații se pregătescă de băi, deși esposițiunea internațională din Viena ar trebui se absorbă totă atențiunea, deși visitele atâtoră Domnitori la Viena ară trebui se aline, se molcumescá spiritele, ba se le insufle și ’ncredere, pesimismulă se lățesce mai tare ca altă-datâ. Criza financiară, care detestă cumplită lovitură și moralității politice din Austro- Ungaria, contribuie multă la descuragiata situațiune ce domnesce dincolo și dincolo de Leita. Apoi prestigiură paseriloră cobitare vine a ’ngreuna situațiunea. Asia Z^mulă vechiloră conservatori, Vaterland, chiar în Ziua înaltei visite a țarului tuturoră Rușiloră la curtea imperială din Viena, cobesce rea, forte reu că cei doui țari de la nordă ar fi decisă între ei împărțirea imperiului austro-unguresc. Mare obrăsniciă strigă învierșiuiată tóte organele partitei credinciose constituțiunii, și ’ntre acestea în primul loc. Noua presă liberă — care nu găsesce +strălini destulă de aspru în lesiconul ă iei celă pru^uescil ~ înjurâ pe tóte tonurile pe necăjitură Vaterland, care, deși organă boierescă, nu cunosce nici esemintele politețe!. Ce e dreptă, cobitura lui Vaterland, chiară în presința marelui și putintelui țară, dovedesc o puțină curtenire și pre care lipsă de civilitate, déru ce se-i faci omului îngrijită? Cum se-i impun temerile patriotice, mai alesă cândă scii că cei din tagma boierescă — avendă nasulă mai sensibile și n totă întâmplarea nasulă ancă austriacă, ere nu nasulă celă grasă prasiănescă ală cumpăratei Nouă prese libere— vom fi mirosită a mortăciune, și daci cântecul ăcobitară? Noi lăsămă ca aceste organe să se certe între sine, și nu ne vomă încumeta la conjectare, mai alesă după ce din altă parte, destulă de acreditată, ne sosescă sciii favorabile, precum vomă arăta mai la vale. Ne marginimă dorit a observa faciă cu temerile din Vaterland că mortea unui imperiu ca, Austria nu se decide așia de ușooră nici chiară de puteri mari ca țarii de la nordă, ci perirea staturiloră se opereză în sînulă lară, daca ele portă de multă germenele penirii. Austro-Ungaria, de va fi se péra, va peri prin păcatele iei, și cei ce’i voră da ultima lovitură voră culege numai fructele cele copte. Déca Austro-Ungaria va tată ferbe, precum ferbe de la 1848 péne astăzi, făr’a se putea dată consolida prin mulțămirea elemintelor constitutive, atunci firesce că nu pate fi departe timpulă în care organismul acestui mare stată va trece în descomposițiune, în disoluțiune, precum vedemă operându-se în imperiulă uădinioră pre putinte ală Otomaniloră, a cărui cădere n’o mai potă împedeca marele puteri, adică rivalitatea loră, chiară cum nu putuse Țiganulă se oprescu pe dinainte țeva pușcei, după ce arma fisise pe dinapoi. Se lăsă mă dérü pe Vaterland se strnge păzesce! éra pe Noua presă prusască se strnge scandalii! și noi se înregistrămă cea,-l-alta scrie, care nu este de mai puțină interesă. Acesta scrie este că intre ambii cancelari, principele Gottchinkoff și comitele Andrassy, chiămândă la consiliu și pe solul Germaniei, s’ară fi făcută ïnvoiéla — horribile dictu—cu privire la cestiunea orientală. Medicina pentru radicala vindecare a bolnavului de la Bosforu, s’ară fi găsită. Medicii s’ară fi înțelesă și asupra modului procederii ca patiintelui veninulu să i-se dea în dosă mare, după ce dosele cele mici ale mediciloră de mai nainte n’aă folosită nimică. România, Serbia, Egiptulă și Muntenegru să se proclame ca sfaturi deplină suverane! inceputulă curei este forte nemerită. Ce va fi case cu Bulgaria, Bosnia, Brțegovina, Epirulă, Macedonia și Tesalia? Creștinii, imediată supuși Turciloră, voră și ei libertatea. Via fatam invenienti Aceste provincie, la rândula loră, aă să devină mai ântâiă semi-suverane , apoi sau se voră adesa la suveranele vecine, se se voră proclama independinți. Etă opera viitorului. Ceaa ce d’astă dată ne pune in uimire, este înțelegerea intre cele trei mari puteri asupra suveranității provincielor, până acum vasale Turciei. Pene mai ieri al-altă ieri tota înțelepciunea diplomației consta întru a mențina suzeranitatea forței otomani; asta cereau vitalele interese ale Turciei, asia cerea ecilibrulu europenii. S’a schimbată lucrurile, și, déca scirea este adevărată — ânsăși credula fuia Wanderer se cam îndouiesce — noi n’amă puté de câtă se aplaudamă diplCratia filtra acestă triumfă ală învingerii de sine. Ce „Ziceaă creștinii din oriinte creștiniloră de la apusă, ocrotitori ai Turefioră? Lăsați-ne să mmă liberi; vomă deslega noi cestiunea orientale fără scuduire, fără a se încinge Europa în fratere. Să facemă noi: de la voi nu ceremă decâtă să nu stăruiți, în contra naturii, a susțină ceea ce este putredă. Cadavrele trebuiescă îngropate, căci, de unde nu, infectă atmosfera și se molipsesce lumea. In adevérit, repetimă, decă scirea s’ară adeveri, puterea ideillor triumfatóre arü ave serbatere jubilară și ară constata în facia lumii că ideiele sunt mai putinți decâtă marele puteri. Lăsați poporele să facă ele de sine: privntele vasei face și elă de sine. (Federațiunea). BURSA VIENEI. Se comunică că șapte stabilimente de bancără adresată guvernului cererea colectivă de a fusiona. Numele acelor stabilimente sunt: Börsenbank, Universalbank, Börsenverkehrsbank, Italisch-Oesterz.— Bank, Austro-Türkischebank, Report-und-Creditbank și Effectenbank. Tóte aceste bance ceru se se metamorfoseze intr’n singură societate, care va lua numele de Disconto-und-Handelsgesellschaft și ală cărei capitală va fi de 40 milione. Guvernul a refuzată în ultimii timpi mai multe concesiuni care fuseseră cerute pentru crearea de nouă societăți prin acțiuni. Apoi oă instrucțiune adresată tuturoră șefilor, administrațiunii provinciale anunță că ministerial de financie va refusa orice autorităm ce s-arăcere pentru organisarea caselor de credită comunale, de economii și societăți financiare. Asemenea va respinge orice cerere de modificare a statuteloră companielorăesistente, îndată ce ară are de scopă sentință cerculă operațiuniloră aceloră societăți, impuindu noul sarcine pieței financiare. Din nenorocire, în zelulu scă d a contribui DISCURSUL!! D-LUI LOUIS BLANC, prin care a combatutu cererea de autorisare pentru urmărirea deputatului d. Ranc. Caută se vede în ce interesă vi se cere urmărirea d-lui Ranc și caută în zabară. Acum câteva luni, generarele Ladmirault era ca și a fi guvernatore ală Parisului, singură însărcinată—d. Dufaure ne-a spus-o de la nălțimea OPRIREA „ROMANDLOR IN UNGARIA. Vorbindă despre interdicțiunea pronunțată de ministerial din Pesta ca Jiariul nostru scriu mai circule pe teritoriul coronei Sântului Ștefană . Telegraful se esprime în modul următor ă : Ceea ce nu credemă de prisoă este, se întrebămă mereu pe guvernă, ce va face densulă cu aceste fiame, în fața estradării Romanului de către guvernul austro-ungară ? Ne aduce să aminte că, supt ministerium Golescu-Brătianu, guver ...—