Romanulu, iunie 1873 (Anul 17)

1873-06-25

560 stări. Totul se va face, totul se va ’ndeplini după, procederile legitime, cu simplicitatea formelor și răbdarea ce distinge Republicele solide. Prin răbdare, Statele Unite, și densele federative, au isbutitü se dea uă durată d’unu seculi constituțiunii soră; cu aceași răbdare Elveția își menține constituțiunea din anul 1848. Noi nu suntemü din acei revoluționari, din acei puternici carii nu lucrezu decâtă prin mițjloce violenți. Violența aparține numai celoră ce n’aă alături rațiunea, și, fiindă că reacționarii n’au avută niciuădată rațiunea, nu se să se ’ntrebuințeze forța și violența. (Aplause prelungite). Noi, domniloră, avemă pentru noi ideia, dreptulă, era ultramontanulă netolerante, care nu vrea libertate religiósă, se desparte de restulă Elveției și rădică stindardul revoluțiunii ’n Sunderbund. Sclavistulă, care vrea se calce ’n picioire pe o mulă negru spre a’lă biciui mai bine ș’a trăi din sângele și din sudarea sea, rădică insurecțiunea ’n Statele Unite. Carlistulă, care nu vrea nici libertate religiosă, nici democrația, nici federațiune, care nu vrea Republică — se spune că cuvântulu — plămădesce insurecțiunea In Pirinei. Dém noi, domniloră, suntemă dreptulă și păstrămă liniștea și siguranța pe care o dă dreptatea, și, fiindă că suntemü dreptulă în facia conșciinței umane, noi represintămă pacea ’n patriă și vomă fi binecuvântați de Dumnezcu și istoria ne va binecuvânta și dânsa. (Scomptose aplause). CÂTEVA CUVINTE DESPRE ARMATA TERITORIALE. Opiniunile nóstre ’n privința înarmării naționale sunt deja cunoscute: n’a lipsită nici uă ocasiune, în care se nu fi susținută ca art. 118 din Constituțiune, care din totă cetățeniilă face mă oștână, se fiă pusă în aplicare cu seriositate și bună-voință. In întrunirea ziariștiloră, amă emisă și sprijinită ideia ca esercițiele militare se fiă introduse chiară în scale, după exemplulă altoră națiuni, cărora, deși mici, propria le forță le dă dreptă la stima și respectulă statelor celoră mai însemnate. Legea pentru organisarea puterii armate, votată’n 1868, avea descopă punerea ’n practică a art. 118 din Constituțiune, și guvernul d’atunci începuse s’o realiseze prin cumpărarea de arme, prin organisarea și instruirea gardei naționale în mai tote orașiele României. Faptele petrecute de atunci încóce sunt pre recinte pentru a se fi putută șterge din memorie și pentru a mai fi nevoie se insistema asupră-le. După 1868, instituțiunea gardei naționale începu a se neglige și duseră vieță monotonă pene mai acum câtă va trupă, cândă actualele ministru de resbelă bine-voi a o desarma și a’i modifica, prin Cameră, legea constitutivă, prevăzută chiară în pactură din 1866. Astacji nu i se mai conservă de câtă numele, suvenirea: de faptă, amă pută (ji cemai că nu esistă, dovadit că și exercițiele’i suntă oprite sau suspendate, deși comunele ’și împlinescă regulată datoria d’a contribui pentru ’ntreținerea corpului oficiărescă, despre a cărui calitate, celă puțină în cea mai mare parte, ne abținemă d’a mai vorbi cu acestă ocasiune. Modificândă legea ’narmării din 1868, guvernulă împărți armata ’n patru categorii, schimbă unele disposițiuni din vechia legiuire, mai cu sema numirea unor arme și corpuri, puse grănicerii supt legea comună supt numele de dorobanți și, împreună cu milițiele, îl distribui ’n batalionî pe diferitele districte ale țărei. Organisarea milițielor , basalinei armate naționale, forma cea mai ROMANILI 26 IUNIU 1873 ardinte preocupațiune a guvernului ce obținuse votarea legii modificate. După retragerea seamase acestă ntreprindere fu lăsată "’n părăsire și ajunse pena forma chiară obiectulă unoră interpelări. Cei ce au urmată desbaterile Camerei își amintescă declarările puțină înveselitore ce făcea ’n acestă privință ministrulă de resbel din 1870, d. Gr. Manu. Esercițiele se fâceau cu ciomege, era ministrulă mărturisia nu numai că nare arme sĕ le dea, deră că nici nu e în stare se organiseze acestă elementă. Cu tóte astea trebuie sĕ recunoscemü că celă puțină d. G. Manu era sinceră, pe cândă, din contra, actualele ministru de resbelă este abile: nu cunoscemü nici uă ocasiune în care sé nu se fi arătata că portă armatei celă mai mare interesă. Garda dispărândă, milițiele ’i luară locală, și astăzi e instituțiunea militară care atrage atențiunea publică în unele orașie, și mai cu deosebire în capitale, prin exercițiele dominicale de pe piețele publice. In privința organisărilor distincte a acestui gen de armată, ținemă a spune că suntă comune, și comune principale, în care nici că se pomenesce de eserciție. In Bucuresci înse, grația unor împrejurări despre care vomă vorbi, aceste eserciție au fostă mai multă activare, în câtă esistă uă batalione de milițian căreia ună viitoră apropiată îi păstreza cele mai lăudabile succese. Déca ensen capitale se pună silințe pentru punerea n practică a legii de înarmare, acesta nu e uă rațiune că ea s’aplică cu totă seriositatea ’n întréga țară. Câte cadre, constituite aprópe ’n completă, de la celă mai naltă penă la celă mai de josă gradă, se delectezâ numai cu situațiunea pitorescă a localităților și cu aerulă curată din provincie, făr’a se gândi să organiseze acele falnice și utile legiuni de oșteni, care, bine instruite, bine consolidate,bine conduse, ară fi de ajunsă ca se asigure forța și viitorul acestei țări! Și cu tote acestea cadrele sunt constituite de la 1868, în câtă până la lună, 1872, milițiele districtuale trebuiaă se facă progrese mai mulțumitore de câtă in Bucuresci, unde abia s’aă instituită în urma legii din 27 Marte, 1872. Marturimense—imparțialitatea ne impune acestă datoria—pe d’uă parte că sunt și escepțiuni, că 'n unele districte acele progrese acceptate s’aă realisată, era pe dalta că, la prima vedere, sarcina se pare cam dificilă, și gradul de instrucțiune ală poporului nostru tinde a justifica întru câtă-va acestă aserțiune. Se nu se creda c’acésta armată e numai de formă, ună nume sonoră pusă în legi spre a ne face obiceiulă d’a ne făli cu cea a ce n’avemă. Din nenorocire, în asemenea cestiuni s’a pusă în genere pre puțină vigore, s’a lăsată se planeze asupra acestor corpuri pre puțină ’ncredere în câtă, avându-se ’n vedere exemplulă fostei garde naționale, nimeni nu iea ’n seriosă menirea și constituirea regimentelor milițiane. Enseși faptele vină se concure la sporirea îndouielii generale. Cadrele, instructorii ce se dau acestoră corpuri nu s’alegă dintre soldații cei mai escelenți, ci mai totu-de-una dintre aceia cari suntă priviți ca puțină capabili de armata permanente. Ș’apoi — far’a voi s’atingemă susceptibilitatea cuiva — oficialii de prin districte are totî își îndeplinescă marea misiune ce le e încredințată, cu acea sfântă ardere pe care le o impune că mare ideia națională ? Organisarea și perfecționarea armatei teritoriale e uă cestiune din cele mai însemnate. Pe câtă va fi de utile, de avantagiose, de necostisitare pentru stată, îasé cu tóte acestea aducătere de servicie incalculabile de mari, pe atâtă instrucțiunea ei cere puține sacrificie : ensé condițiunea sine qua non, ca s’ajungă a fi ceaa ce e destinată se fiă, constâ în acesta, ca conducătorii ei se fiă aleși dintre oficialii cei mai buni, mai învățați, mai energici, mai consciințioși și mai bine-crescuți. Când aceste condițiuni nu sunt întrunite, legea nu póte remâne de câtă uă literă mortala din contra, ea se arétá ’n tótá splendórea și ’și revărsă binefacerile, mai curende sau mai târzii, peste coprinsul și în care găsesce apostoli demni și lăudabili. Casulă d’ântâiă amă pute (fice că e aplicabile prin districtele unde nu se face nimică : casulă din urmă afirmămă că se aplică ’n capitale, și ’n specie ’n colorea de roșiu. Ca orice lucru la ’ncepută], erau multe dificultăți de ’nvinsă, mai cu semă ’n capitale, mai cu sema ’ntr’uă colore poporată de mulți tineri inteliginți, unii învățați și capabili, unde prejudițiele, susceptibilitățile și presumțiunea puneü pedice seriose întruniriloră la eserciță. Ș’apoi mai erau și opiniunile politice și precami sacrificie, destulă de mari pentru cei neobicinuiți se ftă ’n piciore dis-de-dimineță și se rabde arșița sorélul în timpul căldurosă. Ei bine, prin afabilitatea, tactură și consiliere sale, comandantele acestei companie soiu se facă pe toți a uita că li se impune ceva și a considera totală ca să onore, a veni atrași de iubire, a se asimila acelui spirită de concordiă și de corpore, ce distinge uă adevărată oștire. La acestea nu puțină contribui și ’ncrederea ce se inspira printr’uă profundă cunosciuță de instrucțiunea militară, prin zelulă și buna-voință cu care se oferi a preda juniloră milițiană teoria sculei de soldată în cursul iernei trecute. Pe do uă parte dferă inteligința nouilor oșteni, pe dalta inteligința conductorului soră, însoțite de 'mprejurările mai sus- menționate, făcută ca compania de roșiu se ftă cu multă mai naintafcă decâtă cele- 1-alte. Daca acesta nu e celă mai pură adevără, rugamă pe oricine se ne demonstre contrariulă. Intre cele-lalte companii, cea de galbenă succede celei de roșiu, pentru motivul plausibile că fostu’i șefă luase și dănsulă lucrurile ’n seriosă, era celă actuale — după cum ni se afirmă și după cum se pare — e ună june din cei mai învățați în artea sa și totă atâtă de bine-crescută, totă cu același tactă ca și camaradul de la roșiu. In privința celoralalte colori se speră că și oficialii însărcinați a le conduce își vor da mai multă silință ea se imite exemplulă ce li se ofere. Despre inspecțiunea generală, făcută de ministrul de resbelă la Filaretă, în Dumineca de la 17 Iuniă curinte, crede că de prisasă a insiste asupră’i, în urma reproducerii după Monitorele oficiale a dorit-de-semn despre acea mică serbare a milițianilor bucuresceni. Ministrulă și-a făcută datoria după cum trebuia se și-o facă, viindă, în personă se ’ncuragieze pe nescețineri care seă a prețui îndestulă acésta procedere. Ceaa ce amă dori cu stăruință e ca aceași impulsiune s’o dea prin tóte districtele, se inspecteze, se ’ncuragieze, ca ’n Bucuresci, și cele-l-alte miliții, pentru ca art. 118 din Constituțiune s’ajungă ’n fine uă realitate, după sacrificiele ce face țara pentru armata mea, atunci, deră numai atunci, lamă pute felicita pe deplină. Câtă despre șefulă regimentului al treilea de Dorobanți, din care face parte bataliunea din capitale, d-sea e destulă de simpatică, destulă de inteliginte, cu destulă bună-voință și instrucțiune pentru ca parte din meritul succeseloră realizate se i se atribuie cu dreptă cuvântă și d-sele. Nu mai puțină bună-voință a manifestată și manifestă șeful bataliunii. La amândouă case crede că de detoriă a le esprime două dorințe de natură a le duce la bună capătă silințele, mai ântâiă d’a impune și mai multă seriositate în constituirea acestui corpă pe base militare, căci acum, cândă pasulă celă mai greă e făcută, disciplina și seriositatea trebuie se succedă de sine măsurilor amicabile care la ’ncepută erau neapărate, era ală douilea cascadrele luate din armata de liniă și acei oficiali, pe cari îi cunoscă că nu corespundă misiunii lor—daca suntă unii— se facă a fi cea-a ce trebuie se fiă. In fine, comandanții de companiă amă dori se ’ncepá din nou și cu scrupulositate recensemêntulu milițianiloră, mai alesü în urma mutărilor de domiciliu ce obicinuită la noi se facă de doué ori pe ană, căci mulți, forte mulți s’aă strecurată far’a fi înscriși. Cunoscemu strade ’ntregi, pe care le putemă cita la trebuință, mari și poporate de tineri viguroși și falnici, în mare parte de meseriași cari, nefiindă înrolați, Duminica ’și chieltuiescă timpulă cu joculă în nuci sau în petreceri inutile, în loc d’a ’nvăța întaritarea și frumósa scliță a armeloră. Acestă lacună, impunitatea celoră ce lipsescă multă timpă și fără motivă de la eserciție, și ună necugetată regulamentu ce scutesce cu totul pe junii funcționari—regulamentu care cu părere-de-reă vedem ca chiar ura roșiă își porduce neplăcutele efecte— tóte acestea suntă de natură a descuragia fórte multă pe cei ce și împlinescă cu scumpătate datoria, căci vedd în acestea, deci nu vă favure nejustificabile, celă puțină vă negligință, vie ea din partea oricui. Apoi, uă altă pedică ce se pune ’n genere răpedului avântă ală instrucțiunii militare în corpurile de milițiane lipsa de arme care se se potă da tuturoră p’acasă spre a le mânui câtă mai desă și mai cu înlesnire. Aflămă că ’n Bucuresci sară fi distribuită pașei și cartuși are milițianiloră gradați, case nu la toți și nu ’n tóte colorile. Și apoi câtă de mică e numerala gradeloră în comparațiune cu ală miioră de înscriși ce compună bataliunea bucurescéná! Ași aderă ministrulă de resbelă, décá voiesce se vod á făcându-se mă ce completă, trebuie se se grabescă a distribui asemenea arme la toți milițianii capitalei și chiară unora de prin districte, care au ajunsă se cunoscá a loră mânuire. Déca neajunsurile mai susă semnalate se vor ă înlătura, cu ajutorul ă ș’ală milițianilor gradați, — cari nu ne ’ndoaimă că se voră grăbi a ’lă da — déca arme se voră împărți la toți, déca progresele de pen’acum voră merge crescendo și tóte stările și clasele de milițiani, împreună cu cel ce aă lipsită de la eserciție, voră fi puse în posițiune s’ajungă pe cei ce și-au împlinită datoria pen’acum, vomă are dreptulă a ne bucura cu toții, și ’n curându, de reușita acestei născânde instituțiuni, atâtă de frumosă, atâtă de tradițională, atâtă de românescu. G. Dem. T. PROCESULU BAZAINE. Iflamulu oficiosă ală Republicei francese dă urmatórele seri despre procesulă Bazaine: Consiliulă de resbelă, însărcinată a judeca pe marerialele Bazaine, e compusă astfel: admiralele Tréhouart președinte, membrii vice-admiralele Penhouet, generării d’Aurelles de Paladines, de Martimprey, De la Motterouge, Vinoy, cornitele Schramm. Cea dintâiă audiență va ave loc la 10 Octombre. Dáta despre alegerea orașiului în care trebuie se se ’ntrunesc o consiliulă, guvernulă va lăsa judecatorilorü grija d’a ’lă alege. In totă casulă, orașiele ce oferă ună locale mai potrivită sunt: Blois, Bourges și Pau. INFLUINȚA LOCALULUI MOBILIAR IL U SCOLEI asupra vederii și lisicului copiilorű. 1) — Inchiăiate 2) — In ceea ce privesce forma și construirea mobiliarului, s’a observată c’uă mulțime de afecțiuni ieă nascere din roua construire a mobiliarului scólei. Relele efecte ce posițiunea plecată și încovăiată a copiiloră în scóla esercitéza asupra plămânilor, viscerelor abdominale, conformațiunii corpului și vederii, au desceptat atențiunea și au dat ocasiune la uă mulțime de scriitori se trateze cestiunea din punctul de vedere igienică; printre aceștia, mai cu sema Elvețianulă Fahrner a arătată, în opera sea intitulată Copilului pupitru, tote relele ce resultă din un asemenea stare de lucruri, a arătată cari suntă principalele defecte ale mobiliarului sculelori, pe cari le resumără în patru categorii : 1. Lipsa de rezemători, sta rezemători rea făcute. 2. Pre marea distanță între scautiu și pupitru. 3. Disproporțiunea adesea pre mare între Înălțimea scaunului și aceaa a pupitrului. 4. Roua formă și roua înclinare a pupitrului. Eco cum resumeza acum: d. Liebreich, relele ce resultă din aceste defectuosități ale mobiliarului. Decà recemátarea lipsesce scu nu este bine dispusă, forța muschilară cari mențină colona vertebrală dreptă nu este îndestulătore ca s-o facă se păstreze multă timpă uă posițiune verticală; corpulă se apleca, partea inferioră a colonei vertebrale se rncovoie înainte, comprimă viscerele și plămânii și împedică libera acțiune a acestor organe; décá copilulă trebuie se citescáuă carte pusă la pre mare distanță, elă se așafjă pe marginea scaunului, posițiune nesănătosă și forte obositore. Elă își repauseză corpulă pe bracie și, déci disproporțiunea între pupitru și scaunü este pre mare, umerii proiectați înainte susțină peptilă, în loc de a fi susținută de torace. In curenda posițiunea devine forte obositore, capulă atârnă înainte, se îngreuiază și are trebuință se fie susținută de uă mână sau de amândouă mânile, rezemate de temple, seu de barbă, rezemată pe ambele brade. Este încă și mai reă a seri după scaunele și pe pupitrele ordinare, fiindăcă numai singură braciulă dreptă repauseza pe mésa, pe cândă celalalta rămâne suspendată, astăfelă că cotulă atinge genuchele stângă și numai vârfula degeteloră atingă caietulă; marginea hârtiei nu mai este paralelă cu acea a 1) Revista științifică. 2) A vede «numărulil» trecut fi.