Romanulu, august 1873 (Anul 17)

1873-08-05

ANULU ALU SEPTE­ SPREJOCELE VOESCE ȘI VEI PUTE Ori­ ce cereri pentru România, se adre­­sezií la administrațiunea­­ Jianului. ANUNȚURI n pagina a IV, spațiul si de 30 litere 40 bani In pagina a III, linia 2 lei. A se adresa LA PARIS , la d­-nii Crain et Mi­­coud, 9, rue Drouot, 9. LA WIEN A: la d-nn Haasenatein și Vogler Neuermarkt, U. Scrisori și ori-ce trimiteri nefrancate vor­ fi refnsate.—Articlele nepublicate se vor arde. 20 BANI EXEMPLA RULU. Din causa serbătorii de Luni, diab­ulu nu va a­­părt. Marți. Redacțiunea și Administrațiiunea, Strada Academiei, No. 20. ■ [UNK] gjjJI «tammmmmmamwmmm ini _JJ.l.. a» dgfg.«»«iw: DUMINECA, LUNI, 5, 8 AUGUSTU, 1873; LUMINEZI­TE ȘI VEI EI AUO­NAMENTE in Capitale: unuanii 48 lei; ș ese lunî 24 let tret luni 12 let; uă. lună 5 let .» Districte'infi'anű 58 let;șase luni 29 let . tret lunt 15 let; uă lună 6 let. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20 Austria și Germania, pe trimistru franci 1. A se adresa LA PARIS; la d. Darras-Ba­­legrain, Rue de l’ancienne comedie 5, șiiTM (1-nit Órain et Micond, 9, rue Drouot, 9. LA WIENA; Iad. B. G. Popovict.Fleisct - markt, 15. Edițiunea de sera ț­arială Pressa de aț­i împle două coló­ne, ca revista, cu espresiunile na­turale ale regimului de astăzi : „Clapiștî, demagogi, tonți“ și altele. E­ oprixa — strigă apoi fóia oficiósa, — actul­ prin care voiu pute se strivesc« capulu idrei roșii, se probeză a lorii necunoscință, lipsă de logică, neones­­titate în politică,hoții, jafuri și nu mai ținemă minte câte trădări, ș’acesta, cum­­ jiserame, într’ună spațiu de două colone. In sfîrșită ajunserămă la ad­­ulți celă teribile, căci Pressa d’astă dată vorbia cu ad­ulți în mână, și ce neȘurăm fi! Unu (siariu ală consiliului de mi­niștrii din anul­ 1867, închiriată după referatulu d-lui Donici, și relativa la propunerea făcută de nesce întreprin­zători ca să le cedeze uă liniă de căi ferate. După cum se vede din coprinderea acestui actű, pe care ila reproducemu mai la vale ca să­ lă judece și sé ne judece tota lumea, d-nii V. Obedenu și Gr. Raquier,în înțelegere c’uă bancă din Viena, ceru să li se promită acor­darea unei concesiuni de cale ferată de la Bechetu la Craiova, pe valea Jiului, cu cutare condițiuni, plus ia­­răși promisiunea ca, la casa cândă gu­­vernulu arű voi să prelungescă linia de la Craiova spre frontieră, se fiă preferați totü d-lorii pentru acestă lucrare, în condițiuni egale. Intrebămă acum pe ori­ce om, cu bună simții ș’onestă, unde este crima, sau măcară greșiela supt scriitorilor­ acestui actă de arhivă? Noi n’aveamă atunci nici uă linie votată, și prin urmare nici uă funcțiune, și punctură Vulcană, în lipsa Verciorovei, se pute admite cu­lesnire. Aci este ce­va și mai neînsemnătoră. Unii întreprinz­ă­­tori cere guvernului cutare concesiune folositare țărei, — spre exemplu linia ferată de la Bech­etă la Craiova,—derű pe lângă cele­l­alte condițiuni avanta­­giose ce vă propună, adauge elă, vă ceră încă, ca de veți voi vre­mă­ dată să faceți scară la ceră, să mă prefe­rați pe mine cu condițiuni egale, pen­tru ce dera ministrulă să-i refuse cere­rea, întru­câtă condițiunile cele­l­alte voră fi acceptabile ? Ei bine, e că ’n ce constă și crima celoră cavi­nă supt­­scrisă (siab­ulă în cestiune, din care Pressa a voită se facă uă spérijuratare pentru adversarii iei. E că, Zipenie și noi, „âncă vă probă elocintă despre logica, onestitatea po­litică a patrioților­ și neprihăniților­ bărbați represintați prin Pressa. „Daca nu ne­î noiată aparițiunile, se prepară mare catastrofă în relațiunile reciproce ale celor­ mai putinte curți europene, care va produce în Europa fără neouiă să­uă constelați­une poli­tică cu totul­ nouă. „Apropierea Rusiei cu Austria este atâtă de clară și vădită, în­câtă ori­cine pate s’o considere deja ca ună faptă. Acesta a declarat-o, în fac­a Europei, însuși împăratulă Rusiei, în­tr’ună modă oficiale, rădicândă în Var­­șiova una toastă, „în sănătatea am­­biloră mareși ali (celui austriacă și prusiană) ca represintanți ai ambelor­ state amicale ale Rusiei.“ „Din aceste cuvinte semnificative se constată până la evidință relațiunile stabilite și ’ntărite chiarü pate prin tratată, cari voră concura puternică la sortea Europei. „Deru pare e’acăstă triplă ab­anciâ a puteriloră de nordă are se’șî mai lăr­­gescă cerculă, primindă într’ănsa și pe Marea­ Britanie. Inadevără, Gladstone a dec­larată în parlamentul­ englese „că marția­iele membrilor­ dinastiei nu mai au însemnătate politică,“ dera a terminată cu următorele cuvinte: „acestă legătură însă va schimba ve­derile poporului englese.“ Asia derű, după cum se vede, „acestă legătură nouă“ va produce nu numai uă trans­formare în opiniunea publică, ci va face uă schimbare chiar și în conce­perea intereselor­ englese în Asia și mai cu sem­ă în priintele din Europa. „Deru orî­cine va fi la guvernă în Anglia nu va mai pute opri faptul­ căderii Turciei. Popórele chreștine din priinte trebuie derű se’șî deschidă o­­chii mai de timpuriă, pentru ca nu catastrofa, ce se prepară cu atâta evi­­dință în ’ntrega situațiune a lucruri­­loră, se f­ă momentulă patriei loră. Ne place a crede că, pentru noi se i­­vesce necesitate d’a ne folosi cu ’nțe­­lepciune d’acestă situațiune. „Nainte de toté ară trebui se ’ntă­­rimă legătura între poporele chreștine din priinte. Solidaritatea nostru ară trebui se fiă nu numai comună, ci bine definită și clară dedusă din ori­ce punct de vedere. Și tocmai atunci ni se va presinta necesitate a ’ncepe lucru, a­­vendă in vedere și situațiunea poli­tică a Europei. „Anglia a fostă totu­de­una contra­ria revoluțiunii din priinte, e redjendă că pentru densa este celă mai conve­­nibile lucru a se menține Turcia. Însă omenii de stată din Londra s’aă con­vinsă deja că acestă travaliă este ală unui Sisyphe, care nu va fi nici vă­­dată terminată. Anglia, avăndă în ve­dere acestă faptă, va fi silită a căuta altă combinațiune, ș’acesta de sicură nu va fi, de­câtă a veni în ajutoră e­­reditarilor­­legali ai „bolnavului,“ spre a ’și redobândi drepturile lor”. „Temerea ce exista cum că — o spune că pe faclă— Rusia va ’nlocui pe Turcia, nu ’și mai are loculă. Mai ântâiă împăratulă Alesandru II a părăsită cu totulă ideia d’a mai pă­trunde in Europa cu sabia ’n mână: elă a dec­larată oficialminte în mai multe rânduri, că Rusia nu voiesce conciste noui în Europa. Afară de a­­cesta, Rusia chiară de țară ține de politica imperatorului Nicolae, totă ară fi cu neputință a realisa aseme­nea planuri în peninsula Balcanului. Cine ară părăsi seü ară sacrifica as­­tă­­i independința mea? Ore Elenii, cari au plecat pe calea unei politici strictă naționale? Ore Serbii, cari prin esis­­tența loră politică în timp­ de cinci­zeci de ani aă probată că libertatea este pentru ei tată ce aă mai sacru, și că simtă gata a -și apăra acestă te­­saură cu ori­ce preță și chiarü de fra­tele lorii, în casă cândă acesta ară cuteza să puie mâna pe elă? Bulgarii are, cari pentru independința loră bi­­sericescă aă susținură atâtea lupte crâncene, și cari nară renunța la in­dependința loră politică chiară cu pericululă de peirea unei genera­­țiuni întregi? Românii are, cari și că desemnată că politică independintă în ori-ce privință? Prin urmare ni­meni nu vrea se sufere un­ă stăpână străină, și Europa chiară este de si­gură încredințată, că cea­a ce va câș­tiga priintele, el­ se va bucura sin­gură d’acesta câștigă și nimeni altă. Tóte aceste suntă astăzi așta de clare și lămurite, în­câtă și opiniunea pu­blică în Anglia a ’nceputu deja a cu­­nosce câtă de injustă a fostă vechia sea concepere. Daci ’nainte dera din partea Europei vomă ave din ce în ce mai puține opstacule. Timpul ă lui Pal­­merstone a trecută pentru totă­de­­una! Acum noi poporele orientale tre­buie numai se simă preparați, ca se ne putemă folosi de situațiunea ge­nerală, ce ni se oferă asta de bine, și cu care în adevĕrü este legată și inte­­resul­ Europei întregi. „Pentru aceste cuvinte, amu fi do­rită se ’ndreptămă mai desă atențiu­nea către ómenii noștrii de stată, dérfi nu mai puțină și către acei ai veciniloră și amiciloră noștrii din pe­ninsula balcanică.“ Mulțămimă vitejiloră noștrii vecini de buna opiniune ce au avută și mai ad­âncă despre noi. Serbii însă, pen­tru ca se pute vorbi astă­felă despre deplina morte a vechiului bolnavă, aă pentru denșii buna-voință a Ru­siei și aliand­a Slaviloră din juru­ le. Ei ad­âncă, după darea de se­mă pu­blicată mai de­ună­ Zi de mai multe Ziar­e străine și de Pressa din Bucu­­rescî, 115,386 de soldați, cu 192 guri de focă și 6,000 cai. „Afară de acesta trenulă și corpulă sanitară numeră celă puțină 14,000 omeni. Parcul­ de artileria de la Kra­­guejewacz cuprinde celă puțină 500 tunuri de diferite calibre, lucrate tote forte escelente. Țera póte dispune de celă puțină 10,000 de cai de cavale­ria.“ De câte pusei și de câte tunuri va fi dispusado óre și guvernulă nostru? Câte pusei și câte tunuri adusu-s’aă în țeră, afară de cele comandate de ministeriul­ Golescu-Bratianu ? Ce alte pregătiri de apărare a țărei făcută­ a și face guvernulă, afară din funcțiunile Vulcană, Brașiovă și Oi­­tuză, promise deja de densulă Ungu­­rilor­? Anima ni se ’nchide,ni se plecă capulă și ne cade condeială din mână. sailles aru fi decisü se convoce Adunarea na­ționale imediată după evacuarea teritoriului, spre restabilirea monarc­iei. Acestă scrie A­­gința Havas o declară lipsită de ori­ce fun­damentă. Se asigură că membrii stângei au renun­țară la ideia de a interpela pe guvernă în sî­­nul­ comisiunii permani­nte, în privința fu­­siunii celor­ doue ramure ale familiei bur­­bone. Ministrulu francese de comerciu va pleca la Viena spre a visita esposițiunea. Ducele de Marnier, deputată, a murită. S’a răspândită scomptulu ca d. Gambetta s’aru­ti logodită cu d-șiora Deufert, fiica a­­părătorului cetății Belfort, și s’asceptă că a­­cestă scrie se se confirme. In vederea nouelora alegeri ce an se se facă în Francia, guvernulă a oprită la Li­moges publicarea diarinlă la Progressis, prin organulă generarelui Bittard-Desportes; la Lyon a foieî le Petit Lyonnais, prin gene­ratele Bourbaki; la Havre a főtei le Peuple souverain , și ’n departamentală l’Aude a jianului la Fraternite. Locuitorii din Metz se vor­ presinta ca părți civile în procesul­ Bazaine. Cu data de 10 Augustă, se­ telegrafieză din Madrid Ziaru­lui le Danube, că ministe­rială h­otărîtă se respingă cererea cortesiloră privitóre la amnistia pentru personele ce au luată parte la ultima insurecțiune. Desbate­­rea Constituțiunii a ’nceputu. Madrid, 11 Augustă. — Se comunică de la Albacite . Contreras a părăsită Murcia cu 2000 de omeni și 2 tunuri spre a ataca Ma­­dridul­. Guvernulă, informată, a trimisă oă colonă de 1000 de omeni la Chinchilla, punc­tul­ de despărțire ale drumului de ierii din Madrid. Insurginții au fostă îndată a­­t­acațî de trupe. Contreras, împreună c’uă parte din colona sea, făcu­ră retragere, care ’n urmă degenera în învălm­ășielă . 400 insurginți au fost­ prinși, tunurile și mate­­rialurile de resbelă luate. Contreras și șefii principalii au scăpată, ense se crede că­ vom­ fi prinși, trupele nu au suferită ni­­ci uă per­eiére. Pesta, 12 Augustă. —­ D. Horn invită pe guvernă, prin zioiele Ellender și Ilon, se con­vuce Reichstagulu pentru câtă­va timpă, énse iute, spre a’î face propuneri privitore la măsurile ce trebuie se se ia în privința tristei situațiunii financiare a țerei. Este mai învederată acum că cei trei imperatori au­otărîtă că d’astă dată Turculut se plătescă amb­ia loră. In facia acestei otărîri, nu suntű­are datori Românii se cugete matură, se desbată, și toți, întruniți în cugetă și n voință, secante și se găsescă ce tre­buie se facă pentru ca surparea impe­riului otomană se nu’i copleșescă și se’i ucidă? E că ce scrise în acestă privință, la 27 iulie,­­siariulă oficiosă ală guver­nului Serbiei, Vidovdan: Reproducemü seriile urmă­tore după edițiunea de di­mi­neta a­­ sia­­riului nostru din numerala trecută: ț­iariulu francesc Le Soir a anunțații că comisiiunea permanente a camerei din Ver­ Citima d­in Indipendința belgică. Impresiunile din Francia nu simtă de­locă favorabile fusiunii celoră două ramure din casa burbonă. Republica­nii sunt­ mai convinși de câte ori cândă de imposibilitatea unei înțele­geri între orleaniști și legitimiștî, din causa divergințeî ideieloră loră asu­pra maselor­ esențiale ale regimulul­ ce vară se constituiescă. Supunerea comitelui de Paris și­ a unch­ilor­ săi comitelui de Chambord nu va schimba întru nimicit acestă ordine de lucruri, și, după cum se esprime d. Marcel Barthe, într’uă epistolă adresată tarei Independent des Basses Pyrenees, Adu­narea națională, la finele prorogării, se va ’ntorce la Versailles totă în sta­rea de desbinare de până acum și, prin forța lucrurilor­, va fi nevoită se se disolve, sau se organiseze Republica fără a o proclama. Le Bien public, într’un­ articlu care s’atribuie inspirăriloră d-lui Thiers, revendică drepturile Republicei conser­­vatore și lasă a se ’ntrevede că di­­solverea va fi singura măsură reală și logică care se va pute lua, pentru ca Francia se era din starea de neliniște, în care o țină intrigele monarchice. Stă cum se esprime acelă Zi amtă: „In notele prin care Ziariele confi­­diate interpretă cele ce s’aă petrecută la Frohsdorf, vedemă că se vorbesce despre Adunarea naționale. N’amă fi avută nimică de obiectată deca, în loc­ d’aceste cuvinte, s’ară fi Z’să su­veranitatea naționale, însă nu s’a zisă astă­felă. „N’amă contestată nici-vă­ dată pu­terile actualei Adunări, recunoscemü­­ c’avea deplină autoritate se decidă­­ despre pace, se puie ’n esecutare tra­­­tate, se reorganiseze teza; suntemă de părere că ea are puterea necesar­ă d’a vota legi organice, d’a regula lină mo­dus vivendi, d’a opri se se producă uă vacanță ’n puterile publice, d’a ’mbu­­nătăți chiară cutare sau cutare lege ’nsemnată, ca legea electorale: tóte aceste lucruri dau mai multă stabili­tate presintelui făr’a lega sau înstrăina viitorulă. Totu­de­ una ama aprobată Adunarea, cândă a refusată se trecă peste puterile sale. Nu vomă face însă totă astă-selă déca, schimbându-se îm­prejurările, sară lăsa se fiu dusă la nișce acte grave, care ară fi uă impie­­tare asupra drepturilor­ imprescrip­tibile ale țării. Déca se crede c’a so­sită ora d’a se regula destinele Fran­ciei, drumul ă ce trebuie să se urmeze ni se pare lămurită. Adunarea ’și va termina repede opera, apoi nisce ale­geri generale motivate voră trăiaste noui represintanți, ală căroră man­dată speciale și definită se va esercita in totă independința și cu deplină in­­teligință. Acestă tesă amă susținut-o de mai multă d’um­­ană, într’uă pole­mică cu Verdre, care, consecințe prin­­cipieloră sele, cerea ca țera se fiă con­sultată pe calea unui plebiscitu. A­­cesta nu e u­ invențiune de momenta, ci chiară logica și consecința forțată a actului împlinită de principii d’Or­­leans. Recunoscăndă ca singură re­­presintante ală principielor­ monar­chice pe cornițele de Chambord, prin­cipii aă primită, în modă tacită, con­vingerile și principiile regelui soră. Monarc­ia liberale și constituționale a ’ncetată d’a esiste; principiul­ suve­ranități naționale nu se mai póte e­­sercita, după acești monarc­iști, de­câtă printr’unft­actă supremă de supu­nere represintantelui regilor­ legitimi. D’atunci situațiunea s’a simplificată și datoria liberaliloră e arătată ’n modă clară. I ntre monarh­ia dreptului divină și între imperiă, nu mai e locă pentru că monarh­ia temperată, eșită din voința națională. D’ac­ ’nainte Repu­blica e singurulă tereme pe care se potă­­ întâlni liberalii. Nu ne vomă plânge dorii de evenimentul­ de care se bucură m­onarebiștii puri, căci Re­publica va profita de densulă. Actu­alei Adunări nu ’i credemă voința d’a impune uă soluțiune țării, căci, déc’amü voi o, o credemă neputinciosă pentru unu asemenea lucru. In șirurile invingătorilor, de la 24 Mai­, mânia e mai vină de­câtă ori­­cându în contra „sinistrului bătrână.“ care e aclamată în tota Francia cu ocasiunea evacuării teritoriului. , ț­iam­ele orleaniste începu și ele se­­ jărescă că sarcina d’a resturna Repu­­blica nu pre c ași ora și că ’n acelă jocă principii, amicii soră, n’aă reu­șită de câtă se le compromită demni­tatea și interesele partitei. D’acea­a nu vorbescă de ’ntâlnirea de la Froh­sdorf, de câtă ca s’o reducă la propor­­țiunile unei întâlniri de familia. Din­­tr’ună articlu din cele mai autorizate resultă că, déca cornițele de Paris s’a împăcată cu vărul­ său, renegândă­ actele ascendinților­ săi și abdicendă în ori­ce pretensiune dinastică, cu tóte acestea n’a luată nici ună îngagia­­mentă de natură a ’nlesni suirea la tronă a nepotului lui Carol X. Acestă declarațiune ară mai pute liniști pu­țină pe orleaniști, ingrijați de per­spectiva unei restaurări a monarh­iei absolute, darii va fi multă mai puțină bine primită de legitimiștî și nu va contribui de­locă la reconciliarea drep­tei cu centrulti dreptă. Citimă în La Répuhlique francais : Se pare, citindă Ziariele monarchice, că Francia ’ntregă este la Frondsdorf

Next