Romanulu, octombrie 1873 (Anul 17)

1873-10-01

ANULU ALU ȘEPTE-SPEE-ț­ECELE Red­acțiunea și Administrațiunea, Strada Academiei, No. 36. VOESCE ȘI TEI PUTE Ori­ ce cereri prin­ru România, se adres­eag& la administrațiun­ea­­ pariului. ANUNȚURI I­n pagina a IV, spațiulu de 30 litere 40 bani In pagina a III, linia 2 lei. A se adresa LA PARIS, la n­ niî Crain et Mi­coud, 9, rue Drouot, 9. LA VIENA:la d-nii Haasenstein și Vogler Neuermarkt, II. 8 ab­sorî și ori­ ce trimiteri nefrancate vor­ fi refusate.—Articlele nepublicate se vor arde. 00 BANI EXEMPLARULU­­ I SERVICIULU TELEGRAFICII ALU «ROMANULUI». Pesta, 11 Octombre.— Fóta Lloyd spune că s’a remista ambasadei austriace, fără supt­­semnătură, una mem­orii din partea Turciei în privința afacerii de la Banjaluka, unde s’a ’ntâmplata unu conflicte între consulele austro-maghiară și autoritățile otomane lo­­­cale. Lloyd susține că acusațiunile ce me­­morialü conține în contra consulelor aus­triacă sunt­ fără fundamentă și declară că atitudinea comitelui Andrassy va depinde de la esplicațiunile necesarie pe cari le va da Porta. In totă cusulă, va trebui ca Tur­cia să recunoscă, în modă formale, că a­­cele acusațiuni suntă fără tem­elă. Reproducem și soriile urmatore după edițiunea de dimindță a sia­­riulu­i nostru din numerala trecută.: Barcelona, 6 Octombre.— Sabal­s și Don Juan de Bourbon su aă întrunită cu Don Alfonso și Dona Blancha la San­ Guirico de Besora, în urările in­­tusiaste ale carliștilor­, cari atribu­­iescă înfrângerea lor­ de la Caseras lipsei lui Sabau­s. Apropierea colonei de Reyes i-a făcută să plece grabnică pentru Vidra. Madrid, 5 Octombre.­Spiritul­ tru­­pelor­ în fad­a Cartagenei este esce­­linte. Insurgenții desbarcați la Garru­­cha nu putu să se re’mbarce din cau­sa vântului. Patru­spre­zece carliști aparținendă bandei lui Sabartigos s’aă presintată autorităților­ de la Caceres, solicitândă amnistia. Voluntarii de la Fraga au respinsă oă bandă de 4 pene la 5 sute carliști, și i-aă împedicată CUMINEZâ-TE ȘI VEI FI abonamente In Capitale i um­­ană 48 lei; șase luni 24 lei trei luni 12 lei; un lună 5 lei in Districte: ună ană­ 58 lei; șase luni 29 lei trei luni 15 lei; un lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistrii fr. 20 Austria și Germania, pe trimistru franci 1. A se adrosa LA PARIS: la d. Darrag-Ha­­legrain, Rue de l’anoienne comedie 5, și la d-nii Óráin et Micoud. 9, rue Drouot, 9. LA HIENAí lad. B. 5. Popovici,Floiscb markt, 15, Edițiunea dóséra BUMESCI, ,1«CTOMBRE. Respun­zendű la cele ce amil­tisu și reprodusă după alte ziare, în nu­­mărul­ nostru de la 27 Septembre, despre oprirea lucrurilor­ de pe linia ferată penă la Verciorova, organulü oficiosii alți guvernului Ilie : „Liberi sunt­ cei de la „Rom­ă­­milț“ a desnatura faptele, a inventa neadevăruri, a avansa lucruri cari se facă treburile adversarilor­ țârii.“ Se cuvine ca fisele miniștriloră unui stat, se le fiă conforme cu fap­tele, ca afirmările se nu li se pot­ slăbi, desminți și spulbera prin enseși actele ce singuri comită. Din nenorocire, nu urmezi astă­felă și miniștrii de la Pressa. In locă d’a se ține pe teremurü unei discnsiuni demne, cuviinciose, dumnelor, péné într’atâta își uită posițiunea, péné într’atâta voie scă se calce regulele elementare ale decenței, în­câtă nu găsescă alte espresiuni se ne adreseze, de­câtă că „ași rămti ura și bănuiela altoră state străine, ca se ne satisfa­­cemă miserabilele interese de gașcă.“ Se­amă spusă și repetămă că nu ’i vomă urma, că nu ’i putemă urma p’acésta cale , dumnelora suntă inte­resați a ’și apăra faptele chiară cu prețul­ perderii respectului către sine, pe cândă noi suntemă animați d’uă preocupare cu totulă deosebită, acea­ a d’a nu lăsa ca calomnia se ’mbrâncescă adevĕrulu. Ce e dreptă, ne era destulă de cu­noscută advocățesca tactică a celoră de la Pressa d’a ne ’njura necontenită ori de câte ori le demascămă inten­­țiunile și um­irile, ori de câte ori le arătămă faptele în totă ideia loră go­liciune. Nu sciamn­énsé că ’și voră măr­­turi singuri neputința, mergendă pâne la ridiculă. Căci, in adeveră, ce pote fi mai ridiculă de­câtă a ultragia pe adversarulă sinceră și leale, făr’a­’i pro­ba că ești in dreptă se’să ultragiezi, ș’acesta cândă e vorba de cestiuni a­­tâtă de ’nsemnate? Care suntă faptele ce nui­amă des­­naturată, neadevărurile ce amă in­ventată, lucrurile ce amă „avansată,“ de natură a face treburile inamici­­lor­ țării , miniștrii de la Pressa nu ne spună nimică din tote aces­tea. Prin urmare suntemă provocați, siliți să reaminformă noi, câtă de pe scurtă, unele dintre casele. Am­a susținută — s’amă probată cu acte pe cari cei de la Pressa n’aă fostă In stare sĕ le dărâme—că n tate oca­­siunile, miniștrii ordinii, departe d’a se purta cu demnitate in facia stră­initoră, departe d’a avé doră d’acastă țeră, departe d’a’i ține susă și respec­tate drepturile și autonomia, din contra, s’aă umilită înainte­ le și le-aă servită interesele prin tóte mijlocele manifeste sau ascunse, de temă ca nu cum­va să le displacă și se pérta din mână puterea pe care să primită-o prin a loră intervenire. Amă arătata care fu purtarea gu­­verneloră reacționare în facia deni­­grărilor, ce uă presă venale arunca asupra națiunii române, cum fu ea în cestiunea Jidaniloră, și ce promisiuni chete­ct. 13. Boerescu lordului Claren­don la Londra. Amă atrasă atențiunea asupra ati­tudinii miniștrilor, în facia insulteloră din epistola către Auerbach, și dum­nelorü nu voră pute pretinde că dem­nă și românescă le-a fostă conduita ce aă avută către principii corcari, complici ai lui Strasberg, Jacques, Am­­bron ș’ai protectorilor ă lori.­­Cuteza-voră se nege că, la votarea legii pentru convențiunea Bleichröder, n’am înconjurată Camera cu armată, n’aă înțesată tribunele cu bătăuși și n’aă amenințată pe deputați cu inva­­siunea Europei coalisate? Noi scris-amă „cartea roșie“ a Aus­triei, pentru ca din ea să se constate că grațiarea rabinilor, condamnați de justiția țârii pentru profanarea cate­dralei din Ismailă s’a făcută numai după ordinile d-lui Andrassy? Noi amă destituită procurori și ma­gistrați pentru capriciulă agințiloră străini sau alți căprarilor ă soră? In cestiunea regularii fruntariei oră, ca și ’n conflictul ă cu consulele elenă de la Brăila, are cine a comisă acte de natură a face treburile străiniloru? Noi amă făcută memorande, prin cari se ’nsosimă națiunea nostră ? Noi amă făcută stăpâne peste Prută pe Rusia și pe Austro-Ungaria, făr’a lua nici uă garanția? Noi amă consiliată pe principele Carol se ție limba giulă ce­a ținută diferitelor­ deputațiuni ale alianței israilite și se promită Austro-Unga­­riei acordarea funcțiunilorii linielor­ ferate, în contra votului precisă ale națiunii? In fine, noi­amă afirmată că Ca­mera, numai din ignoranță a respinsă acele juncțiuni în sesiunea trecută? A ’nregistra aceste fapte, este d­e a­ le „desnatura“, a „inventa neadevă­ruri“ și „a face treburile adversari­­loră țerii“ ? Dară... pentru Dumnezeu­ domni miniștrii-redactori, aveți pu­țină milă de proprii d-vestre fii și nu’i renegați, nu’i batjocoriți cu atâta sfruntare, căci... lumea ve rîde, stră­inii ve disprețuiescă. Ce-amă jisă, de ce ne-amă plânsă noi în tote ocasiunile menționate ? De nimică altă de­câtă că guvernulu nu apără cu destulă zelă prestigială, drepturile și interesele României, că este pre umilită, pré plecată ordine­­lor, ori­cărui străină, singura condi­­țiune cu care se póte menține la pu­tere. Acesta conduită a sea n’amă încetată d’a o denunța, onsé țerii, pentru ca ea s’o scie și se ié măsuri de ’ndreptare, eră nu strâi­iloră, carii o cunosceaă deja. A veni dară ații ș’a ne acusa pe noi de faptele dumneloru, cine nu vede că acesta e ună ridiculă pe care numai donșii suntă capabili se’să provoce ? Venindă acum la cestiunea înce­tării lucrurilor a căiei ferate la Seve­­rino-Verciorova, vom­ spune și do­vedi Pressel că, cerândü lămuriri gu­vernului, despre seometele respândite de Telegrafulű, cum că aceste lucrări sară fi suspendată, după o­ inter­venire a guvernului austro-ungară, supt motivă că prin aceste lucrări se distruge calea halagiului, nu numai că n’amă „desnaturată faptele, n’amă inventată neadevăruri, n’amă avansată lucruri cari se facă treburile adversa­rilor , țârei, și n’amă­nțîțată ura și banuiala altoră state străine,“ de m­­ânca amă fortü pre circumspecți și forte discreți in acesta cestiune, fiindă­­că sciamă câtă este de gravă pentru interesele autonomiei țerii, și câtă de maliție se potu fi apreb­ările diploma­­ților­ de la Pressa, cândă amă cerca s’o atingemă astăzi. Încă de la 31 Augustă, cee ce a­­veamă tradusă pe biuroulă nostru de pe suplimentul­ ziarului National Zeitung de la 28 Augustă, supt titlulă: Juncțiunile române și societatea basti­c­a mentelorü danubiano : „După cum află foiele vienese, prin mijlocirea consulelui austriacă din Bucureșci, a reușită a se forma uă ac­țiune politică despre ală cărei cuprinsă nu s’a­fisă pen’acum­ nim­ică, cu tóte că este de mare importanță pentru societatea bastimenteloră austriaco pe Dunăre. Construirea funcțîunii ro­mâne a fostă încredințată de guver­­nul­ princiare unui întreprin jetore ge­nerale de construcțiuni, făr’a se exa­­mina mai nainte proiectulă într’ună modă detailată, și astă­felă sară pute ’ntâmpla că, prin efectuarea con­struirii acestei căi ferate în apropia­­rea Porților--de-Feră,navigațiunea va­­porelorü în acestă locă ală Dunării se se pericliteze atâtă de multă, în­câtă se fia chiară suspendată. Partea drepta a Dunării este în acestă locă pentru navigațiune cu totulă netre­­buinciosă, oră partea stângă a fluviu­lui a fost­ revendicată prin construi­rea căiei ferate. Presiunea guvernului austriacă a isbutită, în fine, ca obsta­­cululă causată prin construire se fie astă­felă regulată, în câtă continuarea construcțiunii se se permită numai a­­tunci, când o proiectulă în cestiune va fi astă-felă modificată, în câtă se nu î ntrerupă navigațiunea câtuși de pu­țină.“ De la 31 Augustă și până la 27 Septembre, noi n’amă fisă u­ă sin­gură cuvântă în acestă cestiune, și n’amă fi fisă nici în acestă zi, déca, în facia scomoteloră reproduse de si­nele fiare, îi’amă fi crezută că facemă m­ă servin­ă guvernului, provocându-i ocasiunea ca se ne arate dovezile de iubire și protecțiune ale Austro-Unga­­­riei către țara nostră, iubire și pro­tecțiune pe cari guvernulu se sprijină atâtă de multă,— după cum neconte­nită afirmă Pressa,—în resolverea tu­­turor c­hestiunilor­ naționale. Am păstrată tăcerea în acesta ces­tiune fiindă­ că, mârturisimă, n’amă putută da pre­lementü scriseloră aduse de sorele nemțesc­ că guvernulă aus­tro-ungară a făcută presiune,— pen­tru oprirea lucrurilor a căiei ferate,— asupra unui guvern, cu care se află în cea mai strînsă amiciția. Probă despre acésta ’ndouiéla a nostră suntă chiară cuvintele cu cari amă cerută guvernului lămuriri. Eco ce amă sisit, reproducéndö in­for­mațiunile j­iar­ul­ui Telegrafulu : „In fada marei dragoste de care regimele ne asigură că este prinsă d’nă­­dată Austro-Ungaria pentru noi, n’amă putută da deplină evejementu aces­­toră serii, pe cari noi âncă de multă le aflaserămă, și nici chiară astă­zi nu dă­mă cursă cugetărilor ă ce ele ne in­spiră, pene ce nu vomă auzi mai ân­­tâiă ce jice , cu nu zice régimélé, prin organele séu oficiale séu oficiese.“ Unde vede Pressa în aceste clise ale n­óstre desnaturare de fapte, neade­văruri inventate și ațîțare la ura sta­telor­­ străine, „ca să ne­satisfacemă miserabilele interese de gașcă ?“ A reproduce nesce scomote persis­­tente și grave, ce atingă interesele și drepturile țarei, nedându-le eve­nementü și cerendo guvernului esplicațiuni, este, după Pressa, a satisface interese mise­­rabile de gașcă? Ce feră? Pressa afirmă singură că compania vaporelor­ de pe Dunăre a rădicată dă dificultate în lucrările că­iei ferate, supt curentă că, prin aceste lucrări, se distruge drumulu de halagiu, și cândă noi ceremă guvernului uă lămurire intr’uă asemenea cestiune, este a ne­­ satisface interese miserabile de gașcă ? Dema noi,—și noi respundemű și co­municatului,— nici n’amă putută cre­de c’uă companiă străină și particu­lară putea se aibă ocasiunea d’a rădica asemeni dificultăți pentru nesce lucrări ce se facă pe teritoriulă română, căci grificinlii •f­in n Vmiți sa c­ m­esco nari suntă obligațiunile statului nostru ca Stată riverenn ală Dunării, în pri­vința căiei de l­alagiă. Deea este adevărată că compania căieloră ferate, prin lucrările liniei Severină-Verciorova, distruge unde­va calea de ralagiu, guvernul, trebuia de la sine, prin infor­ațiunile ingineri­­lorü de controlu, se opresc u­nesce a­­semeni lucrări de la începută chiară, e să nu se accepte umilitórea „protes­tare și presiune,“ „prin consulată,“ a unei companii străine privată, pentru ca se intre în îndeplinirea deton­elor­ sale. Guvernulu trebuia âncă de cândă s’a făcută traseulă liniei Severină-Ver­ciorova se observe déca se atinge un­­de­va calea de halagiă, și se nu aprobe u­ă asemenea plană, spre a nu fi es­­pusüse primescá ordinele companiei de vapore. Pressa ensé este deprinsă a vede guvernul ă iei îngenuchiată în facia unoră asemeni umiliri, și de acea­a recurge la injurii, în lipsă de argu­mente ca se-și apere patronii. Acestea în privința cestiunii de ha­lagiă, câtă pentru cestiunea studie­­lor­ preliminare la Porțile-de-Feră, spa­­țiulă nu ne permite s’o tratămă a di. d’a mai trece apa Store, arjându-le bărcile. Miliția din Almadén a bătută din nou banda lui Talaran, dislocând-o din Charlin și silind-o a se retrage spre Ayudo, Madrid, G Oetombre.­Ocuparea o­­rașiului Estela de către Moriones des­­curagieză și demoraliseza pe carliști, cari ’ncepă a’șî acusa șefii de trădare. In nordul­ Cataloniei, carliștii au în­cepută se porta teremurű. Moriones și-a schimbată tactica: în loc­ d’a o­­pera cu colóne mici, necontenită es­­puse atacuri­lor­ inamice, nu se mișcă de câtă cu divisiuni forți, în fac­a că­rora carliștii fugă în toto­de­una iu­ră se put­ profita, ca mai nainte, de po­­sițiunile strategice. Două­zeci și umilă in­surgenți din Cartagena au fugită în tabăra repu­blicană. Republicanii au primită ună ajutoră de 400 carabineri. Paris, 6 Octombre.—Aji, ieri ș’a­ 1* altă­ieri, s’aă ținută la d. Thiers multe ’ntruniri, la cari aă luată parte d-nii Dufaure, Jules Simon și Gambetta. D. Thiers a insistată să i-se lase ’ntrega și absoluta direcțiune în lupta parla­­mentară, garantândă succesulă. Toți capii diferitelor o nuanțe­ră aderată. Totă aji, s’a ținută la Versailles oă ’ntrunire a estremei stânge, cu scopă d’a ’ncunosciința pe toți mem­brii iei despre resoluțiunile d-lui Thiers, și d’a lua ore­cari măsuri pentru a ob­ține o­ disciplină absolută în partita republicană, nu numai în adunare, dor âncă și ’n presă și ’n tóte comitatele și asociațiunile. Rom­a, 5 Octombre.—Papa,primindă uăul epuitațiune de catolici din­­ Civita­ vecină, a pronunțată urîti discursă, în care „a deplânsă amărăciunile cari ’i conseza opresiunea ce suferă biserica în diferite țări, adăugându că necre­dincioșii moderați suntă tată atâtă de periculoși ca și sectarii violenți.“ A deplânsă guvernală italiană, „care opreșce pelerinagiele, sunt protestă de salubritate publică, pe cândă autorită întruniri teatrale mari, periculose pen­tru morale.“ L'Opinione anunță că regele a sem­nată decretele pentru reorganisarea armatei, a circumscripțiunilor­ mili­tare ș’a ’ntregului serviciă aparținând ministeriului de resbelă. Scrisorea d-lui Thiers continuă d’a produce cele mai bune efecte, și ea este obiectulă desbaterilor­ întregei prese europene. „Deca Francia, dice Independința belgică, va pute se scape încă vă­dată dintr’uă nebunie mai mare de­câtă resbelulă întreprinsă în contra Ger­maniei, acesta se va datori în mare parte bunului simță, energiei și cu­­ragiului ilustrului omnă de stază. A fostă îndestulă ca elă se jică câte­va cuvinte pentru a ’ncuragia pe timiji, a arăta calea cea drepta retăcițiloră, a reaminti onorea celoră cari o da­­seră la uă parte. „Dorű și f­uriele regaliștilor, în con­tra sea nu mai du nici uă margine. Unii îlă trateză de comunardă, alții m­ergă pe la cerca­se’să înhațe ca pe ună iscoditoră și conducători ală a­­gitaținii republicane. „Unulă din bunele efecte ce-a făcută scrisorea d-lui Thiers este c’a deter­minată pe d. de Rémusat a primi candidatura ce refusa încă în depar­tamentală Haute-Garonne. Vechiul­ ministru ală afacerilor­ străine a­n­­țelesă că, cu totă vârsta ’naintată și cu tóte servințele sale făcute, nu putea se refuse a nu urma exemplulă d-lui Thiers ș’ă nu merge se apere alături cu densulă principiele. „Vă nedibăciă a administrațiunii d-lui Beulé a contribuită la acestă re­­sultată. Desgropândă uă lege a impe­riului, a cutesatü se opréscu colporta-

Next