Romanulu, octombrie 1873 (Anul 17)
1873-10-01
ANULU ALU ȘEPTE-SPEE-țECELE Redacțiunea și Administrațiunea, Strada Academiei, No. 36. VOESCE ȘI TEI PUTE Ori ce cereri prinru România, se adreseag& la administrațiunea pariului. ANUNȚURI In pagina a IV, spațiulu de 30 litere 40 bani In pagina a III, linia 2 lei. A se adresa LA PARIS, la n niî Crain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA VIENA:la d-nii Haasenstein și Vogler Neuermarkt, II. 8 absorî și ori ce trimiteri nefrancate vor fi refusate.—Articlele nepublicate se vor arde. 00 BANI EXEMPLARULU I SERVICIULU TELEGRAFICII ALU «ROMANULUI». Pesta, 11 Octombre.— Fóta Lloyd spune că s’a remista ambasadei austriace, fără suptsemnătură, una memorii din partea Turciei în privința afacerii de la Banjaluka, unde s’a ’ntâmplata unu conflicte între consulele austro-maghiară și autoritățile otomane locale. Lloyd susține că acusațiunile ce memorialü conține în contra consulelor austriacă sunt fără fundamentă și declară că atitudinea comitelui Andrassy va depinde de la esplicațiunile necesarie pe cari le va da Porta. In totă cusulă, va trebui ca Turcia să recunoscă, în modă formale, că acele acusațiuni suntă fără temelă. Reproducem și soriile urmatore după edițiunea de dimindță a siariului nostru din numerala trecută.: Barcelona, 6 Octombre.— Sabals și Don Juan de Bourbon su aă întrunită cu Don Alfonso și Dona Blancha la San Guirico de Besora, în urările intusiaste ale carliștilor, cari atribuiescă înfrângerea lor de la Caseras lipsei lui Sabaus. Apropierea colonei de Reyes i-a făcută să plece grabnică pentru Vidra. Madrid, 5 Octombre.Spiritul trupelor în fada Cartagenei este escelinte. Insurgenții desbarcați la Garrucha nu putu să se re’mbarce din causa vântului. Patrusprezece carliști aparținendă bandei lui Sabartigos s’aă presintată autorităților de la Caceres, solicitândă amnistia. Voluntarii de la Fraga au respinsă oă bandă de 4 pene la 5 sute carliști, și i-aă împedicată CUMINEZâ-TE ȘI VEI FI abonamente In Capitale i umană 48 lei; șase luni 24 lei trei luni 12 lei; un lună 5 lei in Districte: ună ană 58 lei; șase luni 29 lei trei luni 15 lei; un lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistrii fr. 20 Austria și Germania, pe trimistru franci 1. A se adrosa LA PARIS: la d. Darrag-Halegrain, Rue de l’anoienne comedie 5, și la d-nii Óráin et Micoud. 9, rue Drouot, 9. LA HIENAí lad. B. 5. Popovici,Floiscb markt, 15, Edițiunea dóséra BUMESCI, ,1«CTOMBRE. Respunzendű la cele ce amiltisu și reprodusă după alte ziare, în numărul nostru de la 27 Septembre, despre oprirea lucrurilor de pe linia ferată penă la Verciorova, organulü oficiosii alți guvernului Ilie : „Liberi sunt cei de la „Romămilț“ a desnatura faptele, a inventa neadevăruri, a avansa lucruri cari se facă treburile adversarilor țârii.“ Se cuvine ca fisele miniștriloră unui stat, se le fiă conforme cu faptele, ca afirmările se nu li se pot slăbi, desminți și spulbera prin enseși actele ce singuri comită. Din nenorocire, nu urmezi astăfelă și miniștrii de la Pressa. In locă d’a se ține pe teremurü unei discnsiuni demne, cuviinciose, dumnelor, péné într’atâta își uită posițiunea, péné într’atâta voie scă se calce regulele elementare ale decenței, încâtă nu găsescă alte espresiuni se ne adreseze, decâtă că „ași rămti ura și bănuiela altoră state străine, ca se ne satisfacemă miserabilele interese de gașcă.“ Seamă spusă și repetămă că nu ’i vomă urma, că nu ’i putemă urma p’acésta cale , dumnelora suntă interesați a ’și apăra faptele chiară cu prețul perderii respectului către sine, pe cândă noi suntemă animați d’uă preocupare cu totulă deosebită, acea a d’a nu lăsa ca calomnia se ’mbrâncescă adevĕrulu. Ce e dreptă, ne era destulă de cunoscută advocățesca tactică a celoră de la Pressa d’a ne ’njura necontenită ori de câte ori le demascămă intențiunile și umirile, ori de câte ori le arătămă faptele în totă ideia loră goliciune. Nu sciamnénsé că ’și voră mărturi singuri neputința, mergendă pâne la ridiculă. Căci, in adeveră, ce pote fi mai ridiculă decâtă a ultragia pe adversarulă sinceră și leale, făr’a’i proba că ești in dreptă se’să ultragiezi, ș’acesta cândă e vorba de cestiuni atâtă de ’nsemnate? Care suntă faptele ce nuiamă desnaturată, neadevărurile ce amă inventată, lucrurile ce amă „avansată,“ de natură a face treburile inamicilor țării , miniștrii de la Pressa nu ne spună nimică din tote acestea. Prin urmare suntemă provocați, siliți să reaminformă noi, câtă de pe scurtă, unele dintre casele. Ama susținută — s’amă probată cu acte pe cari cei de la Pressa n’aă fostă In stare sĕ le dărâme—că n tate ocasiunile, miniștrii ordinii, departe d’a se purta cu demnitate in facia străinitoră, departe d’a avé doră d’acastă țeră, departe d’a’i ține susă și respectate drepturile și autonomia, din contra, s’aă umilită înainte le și le-aă servită interesele prin tóte mijlocele manifeste sau ascunse, de temă ca nu cumva să le displacă și se pérta din mână puterea pe care să primită-o prin a loră intervenire. Amă arătata care fu purtarea guverneloră reacționare în facia denigrărilor, ce uă presă venale arunca asupra națiunii române, cum fu ea în cestiunea Jidaniloră, și ce promisiuni chetect. 13. Boerescu lordului Clarendon la Londra. Amă atrasă atențiunea asupra atitudinii miniștrilor, în facia insulteloră din epistola către Auerbach, și dumnelorü nu voră pute pretinde că demnă și românescă le-a fostă conduita ce aă avută către principii corcari, complici ai lui Strasberg, Jacques, Ambron ș’ai protectorilor ă lori.Cuteza-voră se nege că, la votarea legii pentru convențiunea Bleichröder, n’am înconjurată Camera cu armată, n’aă înțesată tribunele cu bătăuși și n’aă amenințată pe deputați cu invasiunea Europei coalisate? Noi scris-amă „cartea roșie“ a Austriei, pentru ca din ea să se constate că grațiarea rabinilor, condamnați de justiția țârii pentru profanarea catedralei din Ismailă s’a făcută numai după ordinile d-lui Andrassy? Noi amă destituită procurori și magistrați pentru capriciulă agințiloră străini sau alți căprarilor ă soră? In cestiunea regularii fruntariei oră, ca și ’n conflictul ă cu consulele elenă de la Brăila, are cine a comisă acte de natură a face treburile străiniloru? Noi amă făcută memorande, prin cari se ’nsosimă națiunea nostră ? Noi amă făcută stăpâne peste Prută pe Rusia și pe Austro-Ungaria, făr’a lua nici uă garanția? Noi amă consiliată pe principele Carol se ție limba giulă cea ținută diferitelor deputațiuni ale alianței israilite și se promită Austro-Ungariei acordarea funcțiunilorii linielor ferate, în contra votului precisă ale națiunii? In fine, noiamă afirmată că Camera, numai din ignoranță a respinsă acele juncțiuni în sesiunea trecută? A ’nregistra aceste fapte, este de a le „desnatura“, a „inventa neadevăruri“ și „a face treburile adversariloră țerii“ ? Dară... pentru Dumnezeu domni miniștrii-redactori, aveți puțină milă de proprii d-vestre fii și nu’i renegați, nu’i batjocoriți cu atâta sfruntare, căci... lumea ve rîde, străinii ve disprețuiescă. Ce-amă jisă, de ce ne-amă plânsă noi în tote ocasiunile menționate ? De nimică altă decâtă că guvernulu nu apără cu destulă zelă prestigială, drepturile și interesele României, că este pre umilită, pré plecată ordinelor, oricărui străină, singura condițiune cu care se póte menține la putere. Acesta conduită a sea n’amă încetată d’a o denunța, onsé țerii, pentru ca ea s’o scie și se ié măsuri de ’ndreptare, eră nu strâiiloră, carii o cunosceaă deja. A veni dară ații ș’a ne acusa pe noi de faptele dumneloru, cine nu vede că acesta e ună ridiculă pe care numai donșii suntă capabili se’să provoce ? Venindă acum la cestiunea încetării lucrurilor a căiei ferate la Severino-Verciorova, vom spune și dovedi Pressel că, cerândü lămuriri guvernului, despre seometele respândite de Telegrafulű, cum că aceste lucrări sară fi suspendată, după o intervenire a guvernului austro-ungară, supt motivă că prin aceste lucrări se distruge calea halagiului, nu numai că n’amă „desnaturată faptele, n’amă inventată neadevăruri, n’amă avansată lucruri cari se facă treburile adversarilor , țârei, și n’amănțîțată ura și banuiala altoră state străine,“ de mânca amă fortü pre circumspecți și forte discreți in acesta cestiune, fiindăcă sciamă câtă este de gravă pentru interesele autonomiei țerii, și câtă de maliție se potu fi aprebările diplomaților de la Pressa, cândă amă cerca s’o atingemă astăzi. Încă de la 31 Augustă, cee ce aveamă tradusă pe biuroulă nostru de pe suplimentul ziarului National Zeitung de la 28 Augustă, supt titlulă: Juncțiunile române și societatea bastica mentelorü danubiano : „După cum află foiele vienese, prin mijlocirea consulelui austriacă din Bucureșci, a reușită a se forma uă acțiune politică despre ală cărei cuprinsă nu s’afisă pen’acum nimică, cu tóte că este de mare importanță pentru societatea bastimenteloră austriaco pe Dunăre. Construirea funcțîunii române a fostă încredințată de guvernul princiare unui întreprin jetore generale de construcțiuni, făr’a se examina mai nainte proiectulă într’ună modă detailată, și astăfelă sară pute ’ntâmpla că, prin efectuarea construirii acestei căi ferate în apropiarea Porților--de-Feră,navigațiunea vaporelorü în acestă locă ală Dunării se se pericliteze atâtă de multă, încâtă se fia chiară suspendată. Partea drepta a Dunării este în acestă locă pentru navigațiune cu totulă netrebuinciosă, oră partea stângă a fluviului a fost revendicată prin construirea căiei ferate. Presiunea guvernului austriacă a isbutită, în fine, ca obstacululă causată prin construire se fie astăfelă regulată, în câtă continuarea construcțiunii se se permită numai atunci, când o proiectulă în cestiune va fi astă-felă modificată, în câtă se nu î ntrerupă navigațiunea câtuși de puțină.“ De la 31 Augustă și până la 27 Septembre, noi n’amă fisă uă singură cuvântă în acestă cestiune, și n’amă fi fisă nici în acestă zi, déca, în facia scomoteloră reproduse de sinele fiare, îi’amă fi crezută că facemă mă servină guvernului, provocându-i ocasiunea ca se ne arate dovezile de iubire și protecțiune ale Austro-Ungariei către țara nostră, iubire și protecțiune pe cari guvernulu se sprijină atâtă de multă,— după cum necontenită afirmă Pressa,—în resolverea tuturor chestiunilor naționale. Am păstrată tăcerea în acesta cestiune fiindă că, mârturisimă, n’amă putută da prelementü scriseloră aduse de sorele nemțesc că guvernulă austro-ungară a făcută presiune,— pentru oprirea lucrurilor a căiei ferate,— asupra unui guvern, cu care se află în cea mai strînsă amiciția. Probă despre acésta ’ndouiéla a nostră suntă chiară cuvintele cu cari amă cerută guvernului lămuriri. Eco ce amă sisit, reproducéndö informațiunile jiarului Telegrafulu : „In fada marei dragoste de care regimele ne asigură că este prinsă d’nădată Austro-Ungaria pentru noi, n’amă putută da deplină evejementu acestoră serii, pe cari noi âncă de multă le aflaserămă, și nici chiară astăzi nu dămă cursă cugetărilor ă ce ele ne inspiră, pene ce nu vomă auzi mai ântâiă ce jice , cu nu zice régimélé, prin organele séu oficiale séu oficiese.“ Unde vede Pressa în aceste clise ale nóstre desnaturare de fapte, neadevăruri inventate și ațîțare la ura statelor străine, „ca să nesatisfacemă miserabilele interese de gașcă ?“ A reproduce nesce scomote persistente și grave, ce atingă interesele și drepturile țarei, nedându-le evenementü și cerendo guvernului esplicațiuni, este, după Pressa, a satisface interese miserabile de gașcă? Ce feră? Pressa afirmă singură că compania vaporelor de pe Dunăre a rădicată dă dificultate în lucrările căiei ferate, supt curentă că, prin aceste lucrări, se distruge drumulu de halagiu, și cândă noi ceremă guvernului uă lămurire intr’uă asemenea cestiune, este a ne satisface interese miserabile de gașcă ? Dema noi,—și noi respundemű și comunicatului,— nici n’amă putută crede c’uă companiă străină și particulară putea se aibă ocasiunea d’a rădica asemeni dificultăți pentru nesce lucrări ce se facă pe teritoriulă română, căci grificinlii •fin n Vmiți sa c mesco nari suntă obligațiunile statului nostru ca Stată riverenn ală Dunării, în privința căiei de lalagiă. Deea este adevărată că compania căieloră ferate, prin lucrările liniei Severină-Verciorova, distruge undeva calea de ralagiu, guvernul, trebuia de la sine, prin inforațiunile inginerilorü de controlu, se opresc unesce asemeni lucrări de la începută chiară, e să nu se accepte umilitórea „protestare și presiune,“ „prin consulată,“ a unei companii străine privată, pentru ca se intre în îndeplinirea detonelor sale. Guvernulu trebuia âncă de cândă s’a făcută traseulă liniei Severină-Verciorova se observe déca se atinge undeva calea de halagiă, și se nu aprobe uă asemenea plană, spre a nu fi espusüse primescá ordinele companiei de vapore. Pressa ensé este deprinsă a vede guvernul ă iei îngenuchiată în facia unoră asemeni umiliri, și de aceaa recurge la injurii, în lipsă de argumente ca se-și apere patronii. Acestea în privința cestiunii de halagiă, câtă pentru cestiunea studielor preliminare la Porțile-de-Feră, spațiulă nu ne permite s’o tratămă a di. d’a mai trece apa Store, arjându-le bărcile. Miliția din Almadén a bătută din nou banda lui Talaran, dislocând-o din Charlin și silind-o a se retrage spre Ayudo, Madrid, G Oetombre.Ocuparea orașiului Estela de către Moriones descuragieză și demoraliseza pe carliști, cari ’ncepă a’șî acusa șefii de trădare. In nordul Cataloniei, carliștii au începută se porta teremurű. Moriones și-a schimbată tactica: în loc d’a opera cu colóne mici, necontenită espuse atacurilor inamice, nu se mișcă de câtă cu divisiuni forți, în faca cărora carliștii fugă în totodeuna iură se put profita, ca mai nainte, de posițiunile strategice. Douăzeci și umilă insurgenți din Cartagena au fugită în tabăra republicană. Republicanii au primită ună ajutoră de 400 carabineri. Paris, 6 Octombre.—Aji, ieri ș’a 1* altăieri, s’aă ținută la d. Thiers multe ’ntruniri, la cari aă luată parte d-nii Dufaure, Jules Simon și Gambetta. D. Thiers a insistată să i-se lase ’ntrega și absoluta direcțiune în lupta parlamentară, garantândă succesulă. Toți capii diferitelor o nuanțeră aderată. Totă aji, s’a ținută la Versailles oă ’ntrunire a estremei stânge, cu scopă d’a ’ncunosciința pe toți membrii iei despre resoluțiunile d-lui Thiers, și d’a lua orecari măsuri pentru a obține o disciplină absolută în partita republicană, nu numai în adunare, dor âncă și ’n presă și ’n tóte comitatele și asociațiunile. Roma, 5 Octombre.—Papa,primindă uăul epuitațiune de catolici din Civita vecină, a pronunțată urîti discursă, în care „a deplânsă amărăciunile cari ’i conseza opresiunea ce suferă biserica în diferite țări, adăugându că necredincioșii moderați suntă tată atâtă de periculoși ca și sectarii violenți.“ A deplânsă guvernală italiană, „care opreșce pelerinagiele, sunt protestă de salubritate publică, pe cândă autorită întruniri teatrale mari, periculose pentru morale.“ L'Opinione anunță că regele a semnată decretele pentru reorganisarea armatei, a circumscripțiunilor militare ș’a ’ntregului serviciă aparținând ministeriului de resbelă. Scrisorea d-lui Thiers continuă d’a produce cele mai bune efecte, și ea este obiectulă desbaterilor întregei prese europene. „Deca Francia, dice Independința belgică, va pute se scape încă vădată dintr’uă nebunie mai mare decâtă resbelulă întreprinsă în contra Germaniei, acesta se va datori în mare parte bunului simță, energiei și curagiului ilustrului omnă de stază. A fostă îndestulă ca elă se jică câteva cuvinte pentru a ’ncuragia pe timiji, a arăta calea cea drepta retăcițiloră, a reaminti onorea celoră cari o daseră la uă parte. „Dorű și furiele regaliștilor, în contra sea nu mai du nici uă margine. Unii îlă trateză de comunardă, alții mergă pe la cercase’să înhațe ca pe ună iscoditoră și conducători ală agitaținii republicane. „Unulă din bunele efecte ce-a făcută scrisorea d-lui Thiers este c’a determinată pe d. de Rémusat a primi candidatura ce refusa încă în departamentală Haute-Garonne. Vechiul ministru ală afacerilor străine anțelesă că, cu totă vârsta ’naintată și cu tóte servințele sale făcute, nu putea se refuse a nu urma exemplulă d-lui Thiers ș’ă nu merge se apere alături cu densulă principiele. „Vă nedibăciă a administrațiunii d-lui Beulé a contribuită la acestă resultată. Desgropândă uă lege a imperiului, a cutesatü se opréscu colporta-