Romanulu, octombrie 1873 (Anul 17)
1873-10-24
........................... prin organulă nostru, către înaltulă pre sânțitulă patriarchü ecumenicii de Constantinopoli, s’a primită binevoitorele consimțimentă și binecuvéntarea înaltă pre sanției sale, prin scrisórea sea archipastoresco către noi, din 5 Iuliă espirată, pentru disposițiunile cuprinse în citata lege. Relativă la cestiunea nevoieloră bisericei, declarămă ș’acum că ele suntă multe, precum Jheamă și ’n discursulă nostru la prima deschidere a sântului Sinodă, dară s’alegemă pe cele mai principale și arginte, cari staă la ântâiulă plană și cari reclamă grabnica și matura cercetare a sântului Sinodă. Acestea sunt urmatorele: 1. Cestiunea programei sa regulamentului de ordine si disciplină pentru seminarie, cum sacia a a autorității superiore asupra acestora școli ale Asericei. A mă are multe de <jisă în acastă privință asupra celoră petrecute în seminarie, de cândă cu înstrăinarea loră de autoritatea bisericei, ca și de spiritulăiei, dară pentru că faptele a probază deja că răă s’a făcută acea înstrăinare, căci ea n’a făcută altă, de câtă a compromisă prestigiulă bisericei și interesulă religiosă ală statului română, ne mărginimă numai a ve spune că la formarea aceloră multe programe ce s’aătată schimbată în seminarie, nu s’a observată principiulă d’a distinge bine între ce este necesariă și ce póte fi folositoru în desvoltarea tinerilor destinați pentru cariera preoției, potrivită cu timpul prescrisă pentru studii și cu starea materială a bisericei. In astăfelă de combinațiuni numai se póte vede competința ómenilorá ce sunt ă chiămațî a lucra, cum și pătrunderea loră politica despre lucruri. Departe însă de noi ideia d’a face pe cineva responsabile de tóte acestea, dară, urmândă sacrei nóstre détorii d’a espune nevoiele bisericei, întocmai după cum suntă, și d’a le clarifica prin arătarea causeloră din cari aă provenită, constatămă numai că, potrivită cu timpul de transițiune în care s’a aflată țara atunci și ’n care mai totădeuna se confundă personele și atribuțiunile, lucrurile nici nu puteau merge altă feră, și că resultatul la care amă ajunsă este de natură d’a ne pune pe grijă pe toți noi, ș’a lua măsuri seriose pentru înlăturarea lui; căci ce ’nsemneza a ’ntreține țara școli ca se aibă preoți, ș’a nu ave preoți? fiindăcă cei mulți dintre tinerii seminaristi nu voiescă a îmbrăciși a cariera preoției, ci alerga voioși la alte carieri, pentru cari, negreșită, se simtă mai bine preparați și mai capabili? D’acea a, acesta cestiune a devenită, cu dreptă curentă, proverbială, că seminariele potă se producă ori ce, numai preoți nu. Așia doric, răulă fiindă ajunsă la culme, precum se vede, remediulă trebuie să se facă, reluându’și biserica dreptul ă iei naturale și incontestabile asupra sculelor sale, ca singură competiție numai d’a da direcțiune adevărată instrucțiunii și educațiunii clericale, precum se prevede acesta chiară și prin legea organică a bisericei din 14 Decembre, 1872. Prin urmare, pentru cuvintele ce precedă, credemă că acesta cestiune merită cea mai deosebită atențiune a sântului Sinodă. 2. Cestiunea lipsei de preoți prin comunele Murali. Din căușele espuse mai susă, a provenită acea lipsă de preoți, care astăzi a devenită uă adevărată calamitate pentru țara nóstru, și de care se tânguie toți cu toții; căci din tote părțile ni se adreseză tânguiri în acestă privință: de la săteni, de la mai mulți d-ni proprietari și arendași, de la cucernicii protoierei respectivi, din partea unora din d-nii prefecți de districte, până și adrese chiară din partea d-lui ministru de culte, în urma petițiunilor ce i se adresezá și d-sele. Cum vedeți, este în tota țara ună strigătă durerosă și generale, provenită la unii din simțimentulă propria religiosă ce aă moștenită de la părinți și străbuni, oră la alții din spaima ce póte se inspire oricui sdruncinarea simțimintelor religiose și morale în poporul, produsă prin lipsa de preoți. Și, în adevără, unde mergemă, se ’ntreba, și unde o se ajungemă, cândă templele divine se pustiescă, cândă preotulă nu mai este care se amintescu poporului de Dumnez eă, de virtute, de datoriere către patriă, de respectulă către legi, decâtă, negreșită, la totala nimicire a simțimintelor religiose și morale în poporă, și prin urmare la totala ruină a pedestalelor statului ? Cestiunea deci este forte gravă; căci chiară numai în eparhia acestei sânte metropolă, precum se constată din lucrările cancelariei nóstre, suntă 220 biserici închise deja, neavăndă nici ună preotă, și că, afară d’acesta, numărul preoților, noui este departe d’a egala pe acela ală preoțiloră ce trecă din acesta viață. Astăfelă în cei trei ani din urmă, 1870, 1871 și 1872, cum și ’ncelă cuvinte, nămurită 257 preoți, ori cei noul hirotonisiți sunt numai 72 și 10 diaconi, prin urmare rămâne uă gală de 185 de preoți. Asta doric, considerândă că nici oă rațiune de stată nu póte tolera perpetuarea unei asemenea stări de lucruri anormale, și avândă în vedere că moralitatea poporului și păstrarea la dânsulă a virtuților strămoșesc trebuie se facă obiectulă celei mai mari preocupațiuni a sântului Sinodă, ca și a guvernului, apoi urmeza ca sântulă Sinodă se dea cea mai seriosa atențiune acestei grave cestiuni și se ia de ’ndatâ măsuri pentru stîrpirea răului, și măsuri chiară escepționale. Acestea fiindă cestiunile pe cari noi le credemă arginte, pentru a se regula In acesta sesiune de tomna, terminămă cu a ruga pe sântulă Sinodă se binevoiască a le lua în considerațiune și a le da soluțiunea cuvenită. Dumnea că se nefiă ’najutoră, amină. ROMANULU 24 OCTOMBRE 1873. 941 PROCESUL BAZAINE. ISTORIA ASEDIĂRII METZULUI. — Urmare 1) — Mareșialele nu seservă de balenele pornite din Metz, pentru a comunica. In fine, mareșialele n’a crezută că trebuie se utiliseze, pentru a trimite noutăți guvernului, balenele cari în cursulu unei luni nădusu din Metz în flăcare și numerose depeșe particulare. «Lipsa de noutăți și tăcerea mare și ale lui Bazaine,Jice generarele le Ho în deposițiunea sea, devenise pentru mine unu subiectă de vagi și grave iichiătudini, cari se măriră încă cându sosi la Paris, cu puține zile ’nainte de împresurare, în ajunu mi-se pare, noutatea oficiale că unui balenă pornită din Metz și căzută în vecinătățile cetății Toul, conțiindă după cum credu mai multă de 10 mii scrisori, n’aducea nicî uă informațiune asupra situațiunii armatei nóstre și nu conținea ună singură cuvântă din partea mare și ale lui Bazaine.» Instrucțiunea a recunoscută că ună ală douilea balenă fu găsită în vecinătățile orașiului Neuf-Chateau la 16 Septembre, adusese din Metz uă mare cantitate de scrisori, oeră nici să depeștă nicî deschisă, nicî cifrată pentru guvernă. Ună ală treilea balonă, cu 137 scrisori, fu găsită apropo de Epinal la 21 Septembre, n’avea nicî uă depeștă oficiale. Pe lîngă tóte acestea, instrucțiunea maî constată că, în cursul blocării, s’a ’ntemplată în diferite rânduri ca se cal]ă în manile autorităților din Metz bilete de liberă trecere, fără ca nimeni se se gândescă a trage folosă din ele. In deposițiunea locotenentelui Archambaut, care a isbutită se reintre în tabera î ntărită la 21 Septembre, se află următorele rânduri : «ară fi fostă forte facile a comunica prin apeduculă Gorze, mai cu osebire în Ziua sosirii mele, fiindă ca avâmă ună biletă de liberă trecere, valabile pentru totăl Jiua, spre a circula de la Jussy la Ars. Mi s’a cerută selințe, ceră me ’ncelamă în privința cașului ce s’ară fi făcută din instrucțiunile mele, căcît biletulă de liberă trecere, pe care l’amă depusă la statură maiore, nu s’a întrebuințată. Iă alătură aci pentru a se anesa la deposițiunea mea.» Miijlocele d’a comunica cu esterorulă nu lipsiaă deră, și déca armata Metzului n’a fostă chiamată se combine silințele iei cu acelea ale celorălalte armate francese, causa nu trebuie a se căuta aiurea, decâtă în voința comandantului șefă. Mareșialele Bazaine, continuând, după 4 Septembre, rolulă independinte ce deja ’șî dedese în facia împăratului, a urmărită, fără a se schimba vre-uă dată, acesta politică cu totul personale, pe care inamicul a esploatat-o neîncetată. (1 A vede Românul de la 4 Octombre până a fi, încercări făcute de membrii guvernului apărării naționale, pentru a intra în relațiune cu mareșialele. Pe cândă mareșialele Bazaine și a într’un așia mare reservă facia cu noulă guvernă, acesta înmulția încercările sale pentru a se pune în comunicare cu armata Metzului și pentru a’i da mijlocele d’a’și prelungi resistența. Deposițiunile generarelui le Fio, ale d-sor, Gambetta, Tachard, de Keratry și ale intendintelui Richard facă se se cunoscă silințele ce au fostă re’nouite pentru acestă scopă, cu cea mai lăudabile persistență pene la capitulare. Din primele zile ale intrării în ministeriă, care a fostă la 6 Septembre, generarele legio s’a ocupată d’a notifica la Metz constituirea noului guvernă. El a declarată că n’a neglesă nici uă ocasiune pentru a face ea mare și alele se rea cunoscință despre situațiunea politică și militară a Franciei, dară n’a avută nici uă dată certitudinea că depeștele sale aă ajunsă la destinațiune. De altă parte, ministrul de interne, d. Gambetta, trimitea, cândă de la Paris, cândă din provincie, de la 4 Septembre și până la capitulare, emisari însărcinați de a transmite mareși ale lui Bazaine instrucțiunile guvernului. Prefecții din Nord și din Ardennes, suptprefectură din Neufchateau, ministrul Franciei la Bruxelles primind în același timpă însărcinarea de a transmite mareriale lui Bazaine noutățile din țeră și voințele guvernului. încercări analoge reușiseră cu celelalte cetăți împresurate de inamică, și chiară cu Strasburgulă. Belfort trimisese guvernului raporturile sale mensuale. Bitche putuse se primescă solda garnisonei sale și a trimite cadrele pentru organisarea nouelor armate. Singură cetatea Metz, după spusa mare și alelui Bazaine, n’ară fi primită nimică nicî uădată. Tăcerea mare și alelui a părută în totădeuna ne’nțelesă membriloră delegațiunii de la Tours. D. Gambetta, în deposițiunea sea, s’a esprimată in acești termini: «In cursulă celoră 54 <jile de la 4 Septembre pene la capitulare, guvernul apărării naționale n’a primită de câtă depeșa de la 21 Octombre... așia încâtă s’ară putéa zice că mareși alură nu s’a gândită la guvernă decâtă pentru a’i comunica c’a capitulată.» Deposițiunea d-lui de Keratry conține, în privința încercărilor de comunicare făcute după 4 Septembre, ună amenință, care este esențiale a’lă nota, însărcinată d’a face se sosiască la Metz, la 13 Septembre, una din telegramele ministrului de resbelă, prin care se da noutăți despre familia mare și ale lui, d. de Keratzy anunța și dânsulă mare și alelui plecarea domnei mareșiale pentru Tours. Acestă biletă fu espediată cu depeșa ministeriale prin matelotulă Douzella. Acestă emisară încredința la 18 Septembre mesagiulăseă colonele lui Turnier, care afirmă că l’a trimisă la Metz printr’unărginte, pe care nu l’a mai revolută și despre care nu póte se dea nici uă solință. Oricum ar fi, instrucțiunea constată că, după câteva zile în urmă, marerialele Bazaine scia că familia sea a părăsită Parisulă pentru a se duce la Tours, fiindăcă elă adreseză la Tours scrisorea destinată domnei mareșiale, pe care o încredințasă, la 25 Septembre, țeranului din Donchery. De unde scla mareși ajulă orașulă în care se retrăsese familia sea? Elă n’avea la Tours nici proprietate, nicî legături de rudeniă, cari se’î fi putută face cunoscută alegerea acestei locuințe. Nu se pute explica acestă faptă decâtă prin sosirea la Metz a emisarului căruia colonelul Turnier încredințase depeșele aduse de Douzella. Vomă constata, pe lîngă acesta, ca aceleași noutăți le-a primit o mareșialură încă vă dată, de la 20—30 Septembre cu a insură despre sosirea la Thionville a nutrimentelor pentru armata sea. In timpul blocării, aprovisionarea armatei Metzului a fost una din cele mai grave preocupări ale guvernului apărării naționale și s-au încercată cele mai lăudabile silințe pentru a face să isbutescă acestă operațiune importante. La 16 Septembre, intendintele Richard fu însărcinată se facă a sosi în cetățile de pe fruntariele de Nord, convoiuri mari cu nutrimente destinate armatei mare și ale lui Bazaine. Locotenentele-colonelă Massaroli, prevenită la 21 Septembre de intendintele Richard, primi la Longwry, în noptea de 22 spre 23, 120 vagone, confundă șase mii șapte sute șase-deci și cinci ciitale metrice, nutrimente de totă felulă, conduse de d. Belley, ispectorulă principală ală companiei de Est. Operațiunea prezintă dificultăți mai seriose pentru Thionville. Calea între acestă cetate și Bettemberg fusese distrusă pe o lungime de 500 metrii și Prusianii ,și aveau posturile în vecinătate. După instrucțiunile intendintelui Richard, una miiă ómeni din garnisona de la Thionville fură trămișî în diferite puncte ale liniei și, supt a foră protecțiune, inspectorele principale putu, în noptea de 14 spre 25, se repare calea și se facă se sosiască, supt apărarea tunurilor cetății, trei trenuri cu făină și pesmețî. Se va găsi, în secțiunea relativă la comunicațiuni, alte amănunte despre numerósele încercări, cari nu încetară d’a se face pene ’n ultima <si a blocării, pentru a da mare și ale lui Bazaine acestă importante noutate. Este îndestulă se constatămă că unul din primii emisari însărcinați cu acestă misiune, guardulă mobile R'sse, trimisă de colonelul Turnier, isbutesce a strebate liniele germane. Er o remise mare și ale lui, înainte de 1-1ă Octombre, depeșa care anunța sosirea acestoră aprovisionări și care confirma în același timpă noutățile aduse la Thionville de marinarul Douzella, din partea generarului Le Fio și a d-lui de Keratry. Conținutul scrisorii ce adusă guardulă Riase la Metz este constatată prin deposițiunea sergentului furieră Calamou, plecată mai în același momentă cu dânsulă de la Thionville, și care era însărcinată se transmită verbale mareșalului Bazaine noutățile ce gardură mobile din Thionville ducea înscrisă. Sosirea lui Risse se stabilește prin actulă de îngaiamentă primită de primăria din Metz, la 8 octombre, pentru al 44-lea de liniă. Acesta sosire este conformată și prin deposițiunile martorilor Marchal și Flahaut. Acestă din urmă a primită la Metz confidențele lui Risse. Risse i-a făcută cunoscută în ce modă s’a isbutită a se introduce în Thionville aprovisionări însemnate pentru a îndestula armata. I-a <jisă c’avea jută pe mareșalul Bazaine, căruia i-a transmisă acestă noutate dupe însărcinarea ce avea. Flahaut a făcută cunoscută asemenea că, după ordinul mareșalului, primise și elă de la generalul Jaras, la 3 Octombre, misiunea d’a merge se previe pe colonelul Turnier de apropiata plecare a armatei pentru Thionville, unde se ducea seri nutrimentele ce’i erau destinate. Concordanța acestoră deposițiuni stabilesce, într’ună modă care nu se pute combate, că mareșalul Bazaine a primită înainte de 1 Octombre, celă puțină, una din numerósele comunicațiuni care’i erau adresate de guvernul apărării naționale și c’a avută cunoscință de măsurile ce fusese luate pentru a prelungi esistența armatei sale. In resumată, guvernul apărării naționale n’a admisă că, in facia invasiunii, comandantele șefă ală unei armate francese a putută se aibă alte preocupațiuni de câtă acea a d’a apăra țara sea. Guvernulă s’a grăbită a notifica mareșalului Bazaine venirea sea la putere, și i-a arătată ferma sea voință d'a resiste inamicului. De la 16 Septembre, a înțelesă argintea necesitate d’a aprovisiona Metrulă, și, grație abilelor, măsurî luate de intendintele Richard și concursului patriotică ale companiei căieloră ferate de Est, a făcută se sosiască la 25 Septembre la Thionville și ’n cetățile vecine provisiuni însemnate pentru a ’ndestula armată. Din acestă momentă, preocuparea constante a guvernului a fostă d’a încunosciința pe mareșială despre resursele ce ’să asceptaă la câteva kilometre aprópe de lagărul ă seă. Guvernul avea credința că mareșialulă sclindă că mitjlocele d’a prelungi esistența armatei sale se aflaă așia de aprope de dânsulă, va încerca uă silință decisivă. Ună mare numeră de emisari au fostă trimișî pentru acestă scapă. Primii aă isbutită îndată. Mare și alulă, deja prevenită despre intențiunile guvernului apărării naționale, prin noutățile, fiarele și documentele politice aduse de prisoniarii scăpați, a primită înainte de 25 Septembre scrisorile generalului Le Fio și ale d-lui de Keratry. De la 25 până la 30 Septembre, a primită de la emisarul Risse confirmarea acestui primă mesagră, și a fostă în același timpă prevenită că va găsi la Thionville și’n cetățile vecine nutrimente pentru armata sa. Acestă avis sosia în momentul în care mareșialulă spera uă deslegare favorabile pentru negocierile începute de Régnier. Deca deci, comandantele șefă al armatei Rhinului a reînceput tratările cu inamiculă, cum se va vede în a treia parte, fără a face nici oă încercare pentru a prelungi esistența trupelor sele, nu pute se justifice conduita sa, invocândă ignoranța în care s’ar fi găsită despre resoluțiunile energice ale guvernului și despre resursele puse la disposițiunea armatei sale. RESUMATULU PARȚII A DOUA. Inacțiunea, acesta este caracterulă periodei blocării, de la 1 Septembre și până la începutul lunei Octombre. Doue cause au determinat acestă inacțiune : eșuațiunea produsă de noutățile de la Sedan și Paris, tratativele secrete începute cu inamiculă. Cândă s’au anunțată evenimentele cari resturnau situațiunea Franciei și schimbau condițiunile resbeluluĭ, preocupațiunile mare și ale luĭ erau forte naturale, dară datoriele séle militari erau forte mari, spre a’lă scula c’a stată în totă timpulă lunea Septembre într’uă inacțiune, care permise inamicului d’a organisa, după plăcere, și fără se fi turburată liniele sale de împresurare. Oricare ară fi fostă forma guvernului , trebuia ca armata se fi trăită și se fi combătută. Mateșialele scia că resursele sale erau mărginite, și prima sea grijiă trebuia se fiă d’a le spori, în același timpă pe cândă era de datoria lui d’a le economisa. Decisă a nu mai părăsi Metzulă, trebuia se prepare un sistemă de apărare cu totulă activă. Acesta era calea pe care putea merge, cu onórea pentru dânsulă și cu folosă pentru țară. In locă d’a o urma, amă verjuză pe mare șiale, după ce a făcută cunoscută trupeloră spb compunerea noului guvernă, fără a formula cea mai mică protestațiune, dândă ascultare propunerilor inamicului, primindă pe agintele Régnier, acceptându’i proposițiunile ce aducea, și combinândă cu dânsulă proiecte pentru restaurarea regimului imperiale, a cărui cădere a înregistrat’o. Mai multă încă, mare și alele, grăbită d’a vede desnodământulă situațiunii, nu se mai teme d’a face cunoscută numarulă <fileloră câtă calculeza că va mai ține armata sea^ și descopere termenul de cândă nu va mai pute se esiste. Materialele pute se întârzie epoca acestui desnodământ, economisând promisiunile stleânse, departe d’a face acesta, se preocupa numai a ține in bună stare, și gata a eși la primulă semnală, armata pe care o destinase a juca mnă rolă politică. In cugetarea sea este cu totulă supusă uneltiriloră, la cari ambițiunea sea’lă ajuta, dară în cari nu deosibesce cursele ce’î suntă pregătite. Vădată atrasă în tratări cu inamiculă, marerialele naturalmente puțină doritură d’a se pune în relațiuni cu noulă guvernă, care n’a măgulită delocă direcțiunile sale personale, respinge numeroselor ocasiuni ce’i se oferă d’a comunica cu interiorul Franciei: elă preferă d’a se raporta la informațiunile date de inamică, spre a îngagia sorții armatei sale. .^Cu tóte acestea timpul ă trece, aprovisionările s’aproprie de sfîrșită, aginteie care se pretindea autorisată în numele imperătesei nu mai reapărea, generarele Bourbaki păstreza tăcerea. Imperatricea nu aprobă cea a ce s’a făcută, și inamiculă a țintită asupra atitudinii politice a mare și ale lui, încunosciințată asupra cantității provisiunilor, ce’i mai române, a întreruptă negociațiunile. In facia unei situațiunî atâtă de netede, în locă d’a se inspira de resoluțiunile energice de care era animată noulă guvernă, și pe care elă l’a recunoscută, continuă a se’ntări în isolare, și fără se se descuragieze de tăcerea inamicului, încercă a re’noui raporturile séle cu dânsulă, și d’astă dată va îngagia și pe locoțiitorii săi și armata sea. Dară déca încercările secrete, făcute de mareșiale, n’aă isbutită, atunci cândă armata era încă bine organisată și constituia în mânele sale uă putere de temută, ce succesă mai putea accepta mareșialele, vă dată ce armata mea era redusă la estremitate ? Vomă vede în partea a treia cum aă abortată negociațiunile, și cum, în loc d’a cade cu demnitate, marerialele perdu în demarșe inutile timpură, pe care trebuia se ’să conserve la distrugerea materialului armatei sale. (Va urma). PARTEA ECONOMICA. Severinu, 21 Octombre. — Corăbii sosite ’ncărcate 4; vapore pornite 1. Chila de grâă ciacâră, cal. I, 100—110 lei. S’aă esportată 95 chile grâă. Becheta, 21 Octombre. — Sosite deșarte 13 caice; vapore sosite 3; pornite 3. Grâulă ciacâră, cal. I, 80 --90 lei chila; presula 40. «i Giurgiu, 22 Octombre. — Corăbii sosite deșarte 5, idem pornite ’ncărcate 7; vapore sosite 5, pornite 5; bastimente faciă ’n portă 17. Grâulă ciacâră, cal. I, 96—105 lei chila; orăsulă 74—80; [presula 40—42; secara 35—38; rapița 100 —110. S’aă esportată 275 chile grâu și 344.000 ocalare. Oltenița, 20 Octombre. — Corăbii sosite deșarte 3; pornite ’ncărcate 1; vapore sosite 1, pornite 1; bastimente faciă ’n portă 8. Grâulă ciacâră, cal.I, 100 lei chila, ciacâră, cal. II, 94; porumbuță 56; orăsulă 47; secara 30.— S’aă esportată 212 chile grâu, Galați, 20 și 21 Octombre. — Corăbii sosite ’ncărcate 1, idem deșarte 41, pornite ’ncărcate 9, deșerte 1; vapore sosite 2, pornite 8; bastimente faciă ’n portă 45. Grâulă ghirca, chila 81 lei 75 bani, ciacâră’, cal. I, 78 lei 25 bani, ciacâră, cal. II, 75 lei.— S’aă esportată 1858 chile grâu, 308 chile secară, 2400 vedre vină, 111,060 ocale fasole. — Valorea totală In zone a productelor importate înscrise la vamă 126,050 lei. CURSULU VIENEI. 3 Noembre 1873. 5g Renta de cărtie--------------- 5g Renta metalică — — —-- 73 68 90 50 Loturile de fl. 100 din 1866 — — 101 — Acțiunile Băncei naționale--------- 935 — Acțiunile Credit Anstalt---------— 216 — Londra 3 luni —---------— — 113 75 Paris idem-----------------------— 74 — Oblig, rurale ungare---------— 5| 73 — Idem idem transilvane —------5| 70 — Idem idem Banat-Timișdra — — f1 1 74 — Idem idem croate-slavone — — 5| 108 25 Argintul— contra scârtii ------------— — Napoleon d’or — 9 11