Romanulu, noiembrie 1873 (Anul 17)

1873-11-25

A­NQLV ALU ȘIFIE-SPRE-pECSLE 5NSSV3s.rîs.*oî»îîî t/£%6S&ua&i&&­ *&=?**&■>­. L&188S^£ 22^&&­!M Redacțlimăa și Administrați­unsa, Strada Academiei, No. 26. DUMINECA, 25 NOEMBRE 1873. VOESCE ȘI VEI PUTE Ori­ ce cereri pen­ru Korafnina, se adre­­seză la administrațiunea ^iarininî. ANUNȚURI In pagina a IV, spațiu­­n de 30 litere 40 ban! In pagina a III, linia 2 leî. A se adresa LA PARIS! la C-nii Oral» at Mi cond, 9, rue Drouot, 9. LA VESNA [ la d-nii Haasenstein și Vogle» Neuermarkt, H. s­uisorî și ori­ce trâmvtari ne fran­cate vor fi fi r­afisate.—Articlele nepublicate se vor arde. !0 BANI EXEMPLARULU. s&la­­ Bi §B>^Edițiimca­­se Dim­ineta MM .­V ga» LUMINEZI­TE ȘI TEI FI ABONAMENTE lu Capitale l­uni­­ană 48 lei; șese luni 24 lei trei luni 12 lei; aă lună 5 lei si elatricte sunti anii 58 lei: și e luni 29 le trai luni 15 lei; aă lună 6 lei, Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20 Austria și Germania, pe trimistru franci ! A se adresa LA PARIS, la d. Darras-Ha iegrain, Rue de l’ancienne comedie 5, șir d-nis Drain et Micoud, 9. rue Drouot, 9. LA WIE­­VA: Ud. B. G. Popovici, Fleisch jmarkt, 15. RITMTu­VWI Binmarft. UUUUUbdlJ, 6 Undrea. Negreșită că pre marea toleranță este una răă,­rea mai mare pentru cei cati aseza de densa, de­câtă pen­tru cei cari o acordă. Pre marea nós­­tră toleranță către domnii de la Pres­sa, delicateța cu care se vorbime, cândă credemü că mai merită respinsă în vre­uă cestiune, ia făcută să ajungă la ultimulă gradă ală necuviinței, re­­lei-credințe și nerușinării, — acesta o spunemă vă-dată pentru totu-de­una, căci ne-amu desgusta curenda de péna de «Jiariști, décà ară trebui sĕ între­­buințăm­ă asemeni calificări atâtă de desă, precum le întrebuințază realii și delicații noștri­ adversari.— Numai avândo­uă speranță nemăr­ginită în estrema nóstra toleranță, a­­cești cuviincioși scriitori aă putută publica revista numărului 1oră de ieri. Spre a arunca invective, neapărată că n’aă trebuință nici de euragiă, nici de convingeri, soiindu bine că nu ne coborîmă nici-uă-dată a le rădica. Spre a pretinde însă că amă susținută cea-a ce din contra totu-de-una amă com­bătută, spre a ne atribui alegațiuni cu totulă opuse celoră lămurită es­­prese de noi, spre a arunca asupră-ne­calomniele cele mai nedemne, trebuie să dusă de nerușinare, pe care numai îngânfata bucurare de putere o pote da sufletelor­ mici. De la începută până la fine, revista Presset de ieri nu este de­câtă uă ne­demnă țesătură de neadevăruri și de calomnii: le vomă espune în puține cuvinte, luândă apoi de marturi na­­intea publicului, pe do­uă parte totă ce­­ jise Români dă asupra cestiunilor, în desbatere, și pe de alta cea­ a ce­a publicată și Pressa, de cândă se dis­cută aceste cestiuni. Lăsându tote ini­m­ele pe facia ele­­ganțiloră scriitori de la Pressa, nu ne vomă ocupa de câtă numai de fondulă cestiuniloră ce atingă. Mai ântâia pretindă că noi, în re­vista nóstra de la 20 Noembre,— completată în urmă prin cea de la 22 — voindă a combate regimul­ ac­tuală, „venimă a denund­a țara către Turcia că arü voi guvernul­ actuală, se o proclame absolută independintă.“ Neadevĕrit și calomnia. Mai ântâiă, nici uă singură dată noi n’amă denund­ată țara, ci numai guvernul­ actuală; amă avută âncă totu­ de­una de grijă a lămuri că a­­cestă guvernă nu represintă întru ni­­mică țara, pentru ca nu cum­va se se impute iei, cee­a ce nu trebuie a se imputa de câtă numai Iui. Apoi este cu totulă neadeverata că noi amă $i să vr’vă­ dată, — Să măcară și indirectă, — că „guvernulă actuală ară voi se proclame țara absolută inde­pendintă.“ — Nici­ vă­ dată n’amă pu­tută face guvernului actuală acésta mare onore, și nu ună organă ală o­­posițiunii, ci numai oficiosulă celă mai servilă s’ară fi putută gândi se ’i facă uă asemene laudă. Noi spuserămă mereu, — și luămă de marture ănseși revistele de la 20 și 22 curentă, — nu că guvernul­ voiesce se proclame in­­dependința absolută, ci că esploateza numai în modulă celă mai culpabilă acesta cântă cestiune, după îndem­­nul­ politicei austro-germane, și pen­­­­tru folosulă iei­esclusivă. Nu îsi seramă nici un singură dată măcară că gu­vernul­ actuală ară ave generasa și patriotica voință de-a proclama in­­dependința absolută, ci totu­de­una presintarămă acesta cestiuns ca un simplă uneltire a inamicilor, țârei, ale căroră aginte se făcea guvernulă actuală. In numărată de la 22 curentă, specificarămu chiară că acelă svână de independință, mișcată cu atâta în­­verșiunare de regimulă actuală, în­­ presa străina, în cea română, și în­­­rumorile ce respândia ia publică, fâcu­i parte din planură generală de atacă ală Austriei contra Turciei, spre a obliga pe acesta din urmă se -i simtă tot ca înrîurirea, și dobândi astă­feră umi­­litarea capitulare ce se făcu asupra conflictului bosniacă. Desfideră pe cei de la Pressa se gă­­sească ună singură numerü în care noi se fi presintată costiunea independin­­ței altă­ felă de câtă uă uneltire aus­­tro-ungurescă, săvărșită cu culpabilulă concursă ală guvernului din Bucuresci, spre a servi interese austriace, în ma­rea daună a intereselor­ române. Rezultatul­ a confirmată pe deplină prevederile nóstre : Austria dobândi capitularea din Bosnia, și noi ne a­­b­serămă cu note ofensatore ca ale lui Rachid, cu escluderea rușinosă din co­­misiunea Porțilorfi­ de­feră și cu negă­rile și mai rușinose încă, făcute a­­cum în tote modurile de regiun­. Prin urmare este ună neadeverit și că calomniă alegațiunea Pressei că noi amă fi țji să vr’uă dată că guver­nulu actuală „ară voi se proclame țara absolută independintă.“ Este că calomniă și mai mare, și mai nedemnă, acuzarea că noi amă fi făcută asemeni denund­ări Turciei, spre a o întărită contra României. Aceste denund­ări le făcea însuși organulă guvernului, care reproducea mereu, apr­obându-le, articole din­­ ta­­rnele plătite din străinătate, ce susți­­neau c’a venită momentulă de-a se proclama independință, sau cu sabia sau capitalisândă darulă anuală ce o să facemă astăzi. Noi din contra, strigândă mereu că aceste vaiete nu sunt și seriose, că Ro­mânia are interesă și voiesce se măn­­țină relațiunile séle actuale cu Porta, făceamă celă mai mare serviniă cau­­sei române, și linișteamă pe câtă era în puterea nóstra întărîtarea Turciei. Se judece ori­cine, între noi, cari susțineamă că interesul­ țârei este de a păstra relațiunile ce are cu Porta, și Pressa, care publica articole, ce sus­țineau­ că trebuie să se rupă aceste relațiuni, se judece și se pronunțe cine întărită pe Turcia, cine esploata în modulă celă mai culpabilă cea mai sântă cestiune. Și încă mai cuteza, acești reali scri­itori, se­ne­­ jică: „Cestiunea independinței țărei o pro­­faneza și o esploateza de multă timpă în modă nedemnă.“ Și apoi mai dă obrazură de-a a­­dauge: „Nu mai profanați acestă sacru drapelă!“ Dérü éré cine profaneze, cine es­­ploateză, cine mânjasce cele sânte? Ore nu voi apucarăți cu uă mână sacrilege acestă drapelu și­­ să tăvălt­răți în presa evreasca din Viena și Pesta ? Ore nu­­ statură oficiosă ală regimu­lui în străinătate, Gazetta de Augsburg, celă cu epistola Auerbach, publica ar­­ticoli întăritori la culma contra Tur­­­­ciei, susținăndă că guvernul­ actuală I va rupe relațiunile ce avem­ cu dănsa, I ba încă da amănunte despre modulă , în care se va să verși acésta rupere? Ore nu tată voi luarăți apoi acești f articuli și’i reproduserăți cu mari la­ r­ude în organulă vostru, fără a com­­­­bate celă puțină cee­a ce se spunea i ; despre ruperea legăturelor­ cu Turcia? Ore nu voi făcurăți din acesta sacră I aspirațiune națională uă uneltire or­­i­ginară și încetatóre, cu care se preo­­­­cupați spiritul­ armatei? Se spuiă realii noștrii oficiali, noi,­­ presa oposițiunii, séu și0ptele guver­­­­nul­ui îi preocupaă încă din primă­ s­vara trecută, cu planuri de campanie , în scopul­ dobândirii independinței absolute? Ce făcurăți ore, voi profanatorilor!!, cu aceste nobile procupațiuni ale ani­­melorü celora mai generose ? Le provocarățî, vă jucarăți cu dăn­­sele, le încelarăți în modulă celă mai nedemnă, și acum le arătați cu ci­­nismă că totulă n’a fostă de câtă vă deri sor să comediă ? Voi sunteți dérit cinici profanatori, căci exploatarăți, după comande stră­ine, nu numai cele mai sânte aspi­rați­uni, dérü vă jucarăți în derîdere și cu cele mai nobile sirațiminte. Să se cerceteze colecțiunea Româ­nului, și orî­cine va vede că noi nu începurămă a vorbi despre acesta cestiune, de­câtă numai atunci cândă vă^urămă că esploatarea ce se face cu densa e plină de cele mai grave pericule pentru România. Cândă înce­­purămă a vorbi, se făcea de multă timpă deja uă propaganta sistematică printre oficiali, spre a’i încurca în a­­cesta derisoriă încetare austro-germană, și presa evreescá din Viena începuse deja insinuațiunile sale amagitore. Vă­­d văndă atunci răulă ce se póte face Ro­mâniei, vătrăndă și atitudinea unui gu­vern, lipsită de ori-ce fimță națională, începurămă a trata și noi cestiunea, și cee­a ce $iserămă de la prima­­ zi, se confirmă astăzi pe deplină: nimicii de câtă încetare batjocoritare pentru Românii lesne crețjătorî; nimică de câtă interesă austro-ungurescă satis­făcută, și România isbită în demni­tatea iei, prin circularea lui Rachid, și în drepturile iei, prin escladerea din afacerea Porților­-de-seră. Acestea sunt­ resultate văzute, a­­cestea sunt­ fapte, d­iceți ori­ce roua­­credință ve dicteza, calomniați câtă puteți, siliți-vă a arunca asupra al­tora criminala esploatare ce făcurăți cu uă mare cestiune, faptele voră re­­mâne totă aci, în facia tuturoră, și ve voră strivi supt greutatea lor­. Mai insinuați într’ună modă perfidă că noi amă comparată România cu Po­lonia, pe cândă orî­cine a văijură că noi amintirămă numai că, deea uă na­țiune nu lucrezá necurmată cu tactă politică și patriotismul, singure trata­tele din trecută n’o potă asigura în viitoră. Mergeți chiară cu lealitatea în combatere, până a insinua că noi amă contesta suveranitatea Statului română, și că amă „susține ușurpațiu­­nile străiniloră contra nostră“. Suntă rușindse asemeni mijloce de luptă. Țăra Intrega scie că nimeni mai multă de­câtă noi n’a susținută drep­turile suverane ale României, pân’ la punctul­ d’a fi tasați de presurap­­țiune și exagerare de enșiși amicii ar­tătoritor fi patrioți de la Pressa. Nimeni mai multă de­câtă noi n’a susținută și prin fapte aceste drepturi, căci, luptă guvernală eșită din partita ce represintămă, s’a do­bândită că mai deplină a lor fi recu­­noscere. Vă săliți cu convențiuni în­­chiriate cu puterile străine? Ei bine, guvernul­ din 1968 închiăia asemeni convențiuni, fără ca Porta se proteste în matură ofensătoră în care o face acum, pe cândă voi închiâiândă astă­­feră de convențiuni, și întărîtândă totă­­de-ua­dată Porta prin nedemne unel­tiri, atraserăți asupra țărei uă pro­testare din cele mai nedrepte și aten­­tatare la prerogativele nóstre suve­rane. Acesta ve este opera, făliți-vă cu dănsa, și aruncați injultele în contra nostru, ca vi amă sclută totu­de­una să apăs­ămă și la timpă se facemă a Să re­­cunosce drepturile strămoșescî ale Românilor­. ALESANDRU C. GOLESCU. Neapola, 24 Noembre, 1873. Domniloră redactori ai ROMANULUI. Domni redactori, Se rădicăm ti negreșită, și fără ’n­­tânjiare, statua virtuosului și multă prețuitului cetățână Alesandru C. Go­­lescu. Și s’o rădicămă p’uă piață a capi­talei, pentru ca s’o putemă saluta cu iubire și venerațiune la ori­ce pensiune, pentru ca cei ce se rădică împrejurulă nostru se ’nțelegă puterea virtuții, să se deprindă a cunosce caracterul­ carității, ală patriotismului pură ș’ală abnegațiunii distinse. Care din noi nu’și amintesce cu simțire vină lumea de idei noui; palpi­­tațiunile animei sale în presința mo­­numentelor­ grandióse rădicate geni­ului creatore, aspirațiunilor­ nobile, cari ducă la totă felulă de sarcrificie, la martiriă chiară pentru drepturi și credință ?.... Mama latinității, țara prin escelență devotată cultului omenilor­ mari, continuă cu religiositate ilustrarea re­generării sale prin imaginea puternică a monumentel oră­ce rădică neîntre­ruptă: Messimo d’Azeglio, Carous, Gio­­vani Batista Cassinis, avură mai de­­ună­ și inaugurațiuni splendide în miZa locală poporului care i-a iubită. Maz­­zini , Guerazzi, Manzoni, Rattazzi, vor­ rădica în curânda frunțile loră senine pe piețele italiane, prin pute­rea gratitudinii a celoră ce sc­ă se pre­­țuiască virtutea și genială. Se rădicămă negreșită statua lui Alesandru C. Golescu, personifi­­­ațiunea virtuții, și fia ca monumentală acesta, uă­dată cu ale lui I. Eliade, se incepa sculptura ilustrațiunilor­ nóstre mo­derne, și s’aducă intre noi deprinderile popóreloru pline de vieți și intusiaste pentru cultură virtuțiloru celor­ mari. Aducăndă partea mea de una sută lei nouă, augureza dorit rădicarea ne­întârziată a statuei lui Alesandru C. Golescu și vă stringă mâna cu frățiă. Ștefană Sihlenu. TSrgoviste, 4 Noembre, 1873. Ilustrei iiloiime Zinca C. Golescu. Domna: Supt semnații cetățeni Tărgovișteni, în facia perderii pre iubitului d-vostre fiu Alesandru C. Golescu, vă ruga ca și bine-voiți a primi espresiunea simți­­minteloră lară de cea mai profundă du­rere. Prin mortea lui Alesandru C. Golescu, s’a perdută nu numai mnă bună fiu ală unei virtuasa mame, der­­âncă și iubitulă fin ală mamei nóstre comune în care se încarnase tote ma­rele principie și virtuții civice, tradi­ționale în ilustra familia Golescu. Dumnea^u se odinescu necompara­bilele sufletă ale marelui patriotă A­­lesandru C. Golescu, care va rămânea în inima Românilor, atâtă de scumpă și nu uitată,ca și Dinicu Golescu, ta­­tălă, luptătorul­ acestei frumóse­țări în timpuri destul­ de grele; era pe domnia­ vóstra, ilustră mamă, se vă Intarescu ca se vă puteți lupta cu uâ durere atâtă de mare, de care nici ună muritoră nu vă pute consola. Ai domniei vóstre cu respectă : Costache Manolescu, G. Rădescu, C. Si­­mulescu, I. Nicolaescu, C. Petr­ escu, I. Zoiadi Răducanu Iani.1. G. Pîrjolescu, Dumitru Ni­­colăescu, preotu G. Șerbănescu, M. I. Ch­ercea, N. Drăghicenu, M. Ivănescu, C. Pussea, N­. Lerescu, Stef. Mărculescu, Lianü Scărla­­tescu, G. Atanasiadi, I. Zonide, Ionu Șterba. TELEGRAMA Câmpu­ Lungu, 3 Noembre, 1873. R­edacțiuniî ROMANULUI Domni redactori, Vă rogă a fi interpretată meă pe lingă familia Golescu ș’a esprima, prin Ziarulu d-vóstre, simțimintele mele de profundă durere pentru perderea din sînul ă­iei a marelui română Alesandru Constantină Golescu. Facă cerulă ca România se poseda în totă timpul, asemeni înalte virtuți patriotice și uma­nitare ca ale Golesciloră. N. I. Săulescu. Comisiunea celor­ trei­zeci, pentru cercetarea legilor­ constituționale, încă nu s’a putută completa. Independință belgică Zi e că acesta este ună semnă de confusiunea și ne’nțelegerea ce e­­sistă în sînul­ majoritații. Prin două decisioni ministeriale, cu data de 28 Noembre, publicate în Monitorele universale, s’a luată co­manda generalilor­ Letellier-Valazé și Saussier, cari s’aă alesă deputați ca candidat­ al partitei republicane. Ca­re se scuze pre­cum acestă actă ilegală, generaluia Dacrot, care face parte din majoritatea camerei, și-a dată demisiunea, Z­'énlú, credă că mandatul­ de deputată e incompati­­bilă cu exercițiul­ unei mari comande militare. N’amă solicitată acestu man­dată și uu fam­ă primită de câtă pen­tru considerațiuni de ordine sociale superiore. Noulă ministeriu din Francia a în­cepută în fine a-și îndeplini misiunea j d. de Broglie a presintată camerei ună p­olictu de lege­r­ativu la organisa-

Next