Romanulu, noiembrie 1873 (Anul 17)
1873-11-25
ANQLV ALU ȘIFIE-SPRE-pECSLE 5NSSV3s.rîs.*oî»îîî t/£%6S&ua&i&& *&=?**&■>. L&188S^£ 22^&&!M Redacțlimăa și Administrațiunsa, Strada Academiei, No. 26. DUMINECA, 25 NOEMBRE 1873. VOESCE ȘI VEI PUTE Ori ce cereri penru Korafnina, se adreseză la administrațiunea ^iarininî. ANUNȚURI In pagina a IV, spațiun de 30 litere 40 ban! In pagina a III, linia 2 leî. A se adresa LA PARIS! la C-nii Oral» at Mi cond, 9, rue Drouot, 9. LA VESNA [ la d-nii Haasenstein și Vogle» Neuermarkt, H. suisorî și orice trâmvtari ne francate vor fi fi rafisate.—Articlele nepublicate se vor arde. !0 BANI EXEMPLARULU. s&la Bi §B>^Edițiimcase Dimineta MM .V ga» LUMINEZITE ȘI TEI FI ABONAMENTE lu Capitale luniană 48 lei; șese luni 24 lei trei luni 12 lei; aă lună 5 lei si elatricte sunti anii 58 lei: și e luni 29 le trai luni 15 lei; aă lună 6 lei, Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20 Austria și Germania, pe trimistru franci ! A se adresa LA PARIS, la d. Darras-Ha iegrain, Rue de l’ancienne comedie 5, șir d-nis Drain et Micoud, 9. rue Drouot, 9. LA WIEVA: Ud. B. G. Popovici, Fleisch jmarkt, 15. RITMTuVWI Binmarft. UUUUUbdlJ, 6 Undrea. Negreșită că pre marea toleranță este una răă,rea mai mare pentru cei cati aseza de densa, decâtă pentru cei cari o acordă. Pre marea nóstră toleranță către domnii de la Pressa, delicateța cu care se vorbime, cândă credemü că mai merită respinsă în vreuă cestiune, ia făcută să ajungă la ultimulă gradă ală necuviinței, relei-credințe și nerușinării, — acesta o spunemă vă-dată pentru totu-deuna, căci ne-amu desgusta curenda de péna de «Jiariști, décà ară trebui sĕ întrebuințămă asemeni calificări atâtă de desă, precum le întrebuințază realii și delicații noștri adversari.— Numai avândouă speranță nemărginită în estrema nóstra toleranță, acești cuviincioși scriitori aă putută publica revista numărului 1oră de ieri. Spre a arunca invective, neapărată că n’aă trebuință nici de euragiă, nici de convingeri, soiindu bine că nu ne coborîmă nici-uă-dată a le rădica. Spre a pretinde însă că amă susținută cea-a ce din contra totu-de-una amă combătută, spre a ne atribui alegațiuni cu totulă opuse celoră lămurită esprese de noi, spre a arunca asupră-necalomniele cele mai nedemne, trebuie să dusă de nerușinare, pe care numai îngânfata bucurare de putere o pote da sufletelor mici. De la începută până la fine, revista Presset de ieri nu este decâtă uă nedemnă țesătură de neadevăruri și de calomnii: le vomă espune în puține cuvinte, luândă apoi de marturi naintea publicului, pe două parte totă ce jise Români dă asupra cestiunilor, în desbatere, și pe de alta cea a cea publicată și Pressa, de cândă se discută aceste cestiuni. Lăsându tote inimele pe facia eleganțiloră scriitori de la Pressa, nu ne vomă ocupa de câtă numai de fondulă cestiuniloră ce atingă. Mai ântâia pretindă că noi, în revista nóstra de la 20 Noembre,— completată în urmă prin cea de la 22 — voindă a combate regimul actuală, „venimă a denunda țara către Turcia că arü voi guvernul actuală, se o proclame absolută independintă.“ Neadevĕrit și calomnia. Mai ântâiă, nici uă singură dată noi n’amă denundată țara, ci numai guvernul actuală; amă avută âncă totu deuna de grijă a lămuri că acestă guvernă nu represintă întru nimică țara, pentru ca nu cumva se se impute iei, ceea ce nu trebuie a se imputa de câtă numai Iui. Apoi este cu totulă neadeverata că noi amă $i să vr’vă dată, — Să măcară și indirectă, — că „guvernulă actuală ară voi se proclame țara absolută independintă.“ — Nici vă dată n’amă putută face guvernului actuală acésta mare onore, și nu ună organă ală oposițiunii, ci numai oficiosulă celă mai servilă s’ară fi putută gândi se ’i facă uă asemene laudă. Noi spuserămă mereu, — și luămă de marture ănseși revistele de la 20 și 22 curentă, — nu că guvernul voiesce se proclame independința absolută, ci că esploateza numai în modulă celă mai culpabilă acesta cântă cestiune, după îndemnul politicei austro-germane, și pentru folosulă ieiesclusivă. Nu îsi seramă nici un singură dată măcară că guvernul actuală ară ave generasa și patriotica voință de-a proclama independința absolută, ci totudeuna presintarămă acesta cestiuns ca un simplă uneltire a inamicilor, țârei, ale căroră aginte se făcea guvernulă actuală. In numărată de la 22 curentă, specificarămu chiară că acelă svână de independință, mișcată cu atâta înverșiunare de regimulă actuală, în presa străina, în cea română, și înrumorile ce respândia ia publică, fâcui parte din planură generală de atacă ală Austriei contra Turciei, spre a obliga pe acesta din urmă se -i simtă tot ca înrîurirea, și dobândi astăferă umilitarea capitulare ce se făcu asupra conflictului bosniacă. Desfideră pe cei de la Pressa se găsească ună singură numerü în care noi se fi presintată costiunea independinței altă felă de câtă uă uneltire austro-ungurescă, săvărșită cu culpabilulă concursă ală guvernului din Bucuresci, spre a servi interese austriace, în marea daună a intereselor române. Rezultatul a confirmată pe deplină prevederile nóstre : Austria dobândi capitularea din Bosnia, și noi ne abserămă cu note ofensatore ca ale lui Rachid, cu escluderea rușinosă din comisiunea Porțilorfi deferă și cu negările și mai rușinose încă, făcute acum în tote modurile de regiun. Prin urmare este ună neadeverit și că calomniă alegațiunea Pressei că noi amă fi țji să vr’uă dată că guvernulu actuală „ară voi se proclame țara absolută independintă.“ Este că calomniă și mai mare, și mai nedemnă, acuzarea că noi amă fi făcută asemeni denundări Turciei, spre a o întărită contra României. Aceste denundări le făcea însuși organulă guvernului, care reproducea mereu, aprobându-le, articole din tarnele plătite din străinătate, ce susțineau c’a venită momentulă de-a se proclama independință, sau cu sabia sau capitalisândă darulă anuală ce o să facemă astăzi. Noi din contra, strigândă mereu că aceste vaiete nu sunt și seriose, că România are interesă și voiesce se mănțină relațiunile séle actuale cu Porta, făceamă celă mai mare serviniă causei române, și linișteamă pe câtă era în puterea nóstra întărîtarea Turciei. Se judece oricine, între noi, cari susțineamă că interesul țârei este de a păstra relațiunile ce are cu Porta, și Pressa, care publica articole, ce susțineau că trebuie să se rupă aceste relațiuni, se judece și se pronunțe cine întărită pe Turcia, cine esploata în modulă celă mai culpabilă cea mai sântă cestiune. Și încă mai cuteza, acești reali scriitori, sene jică: „Cestiunea independinței țărei o profaneza și o esploateza de multă timpă în modă nedemnă.“ Și apoi mai dă obrazură de-a adauge: „Nu mai profanați acestă sacru drapelă!“ Dérü éré cine profaneze, cine esploateză, cine mânjasce cele sânte? Ore nu voi apucarăți cu uă mână sacrilege acestă drapelu și să tăvăltrăți în presa evreasca din Viena și Pesta ? Ore nu statură oficiosă ală regimului în străinătate, Gazetta de Augsburg, celă cu epistola Auerbach, publica articoli întăritori la culma contra Turciei, susținăndă că guvernul actuală I va rupe relațiunile ce avem cu dănsa, I ba încă da amănunte despre modulă , în care se va să verși acésta rupere? Ore nu tată voi luarăți apoi acești f articuli și’i reproduserăți cu mari la rude în organulă vostru, fără a combate celă puțină ceea ce se spunea i ; despre ruperea legăturelor cu Turcia? Ore nu voi făcurăți din acesta sacră I aspirațiune națională uă uneltire originară și încetatóre, cu care se preocupați spiritul armatei? Se spuiă realii noștrii oficiali, noi, presa oposițiunii, séu și0ptele guvernului îi preocupaă încă din primă svara trecută, cu planuri de campanie , în scopul dobândirii independinței absolute? Ce făcurăți ore, voi profanatorilor!!, cu aceste nobile procupațiuni ale animelorü celora mai generose ? Le provocarățî, vă jucarăți cu dănsele, le încelarăți în modulă celă mai nedemnă, și acum le arătați cu cinismă că totulă n’a fostă de câtă vă deri sor să comediă ? Voi sunteți dérit cinici profanatori, căci exploatarăți, după comande străine, nu numai cele mai sânte aspirațiuni, dérü vă jucarăți în derîdere și cu cele mai nobile sirațiminte. Să se cerceteze colecțiunea Românului, și orîcine va vede că noi nu începurămă a vorbi despre acesta cestiune, decâtă numai atunci cândă vă^urămă că esploatarea ce se face cu densa e plină de cele mai grave pericule pentru România. Cândă începurămă a vorbi, se făcea de multă timpă deja uă propaganta sistematică printre oficiali, spre a’i încurca în acesta derisoriă încetare austro-germană, și presa evreescá din Viena începuse deja insinuațiunile sale amagitore. Văd văndă atunci răulă ce se póte face României, vătrăndă și atitudinea unui guvern, lipsită de ori-ce fimță națională, începurămă a trata și noi cestiunea, și ceea ce $iserămă de la prima zi, se confirmă astăzi pe deplină: nimicii de câtă încetare batjocoritare pentru Românii lesne crețjătorî; nimică de câtă interesă austro-ungurescă satisfăcută, și România isbită în demnitatea iei, prin circularea lui Rachid, și în drepturile iei, prin escladerea din afacerea Porților-de-seră. Acestea sunt resultate văzute, acestea sunt fapte, diceți orice rouacredință ve dicteza, calomniați câtă puteți, siliți-vă a arunca asupra altora criminala esploatare ce făcurăți cu uă mare cestiune, faptele voră remâne totă aci, în facia tuturoră, și ve voră strivi supt greutatea lor. Mai insinuați într’ună modă perfidă că noi amă comparată România cu Polonia, pe cândă orîcine a văijură că noi amintirămă numai că, deea uă națiune nu lucrezá necurmată cu tactă politică și patriotismul, singure tratatele din trecută n’o potă asigura în viitoră. Mergeți chiară cu lealitatea în combatere, până a insinua că noi amă contesta suveranitatea Statului română, și că amă „susține ușurpațiunile străiniloră contra nostră“. Suntă rușindse asemeni mijloce de luptă. Țăra Intrega scie că nimeni mai multă decâtă noi n’a susținută drepturile suverane ale României, pân’ la punctul d’a fi tasați de presurapțiune și exagerare de enșiși amicii artătoritor fi patrioți de la Pressa. Nimeni mai multă decâtă noi n’a susținută și prin fapte aceste drepturi, căci, luptă guvernală eșită din partita ce represintămă, s’a dobândită că mai deplină a lor fi recunoscere. Vă săliți cu convențiuni închiriate cu puterile străine? Ei bine, guvernul din 1968 închiăia asemeni convențiuni, fără ca Porta se proteste în matură ofensătoră în care o face acum, pe cândă voi închiâiândă astăferă de convențiuni, și întărîtândă totăde-uadată Porta prin nedemne uneltiri, atraserăți asupra țărei uă protestare din cele mai nedrepte și atentatare la prerogativele nóstre suverane. Acesta ve este opera, făliți-vă cu dănsa, și aruncați injultele în contra nostru, ca vi amă sclută totudeuna să apăsămă și la timpă se facemă a Să recunosce drepturile strămoșescî ale Românilor. ALESANDRU C. GOLESCU. Neapola, 24 Noembre, 1873. Domniloră redactori ai ROMANULUI. Domni redactori, Se rădicăm ti negreșită, și fără ’ntânjiare, statua virtuosului și multă prețuitului cetățână Alesandru C. Golescu. Și s’o rădicămă p’uă piață a capitalei, pentru ca s’o putemă saluta cu iubire și venerațiune la orice pensiune, pentru ca cei ce se rădică împrejurulă nostru se ’nțelegă puterea virtuții, să se deprindă a cunosce caracterul carității, ală patriotismului pură ș’ală abnegațiunii distinse. Care din noi nu’și amintesce cu simțire vină lumea de idei noui; palpitațiunile animei sale în presința monumentelor grandióse rădicate geniului creatore, aspirațiunilor nobile, cari ducă la totă felulă de sarcrificie, la martiriă chiară pentru drepturi și credință ?.... Mama latinității, țara prin escelență devotată cultului omenilor mari, continuă cu religiositate ilustrarea regenerării sale prin imaginea puternică a monumentel orăce rădică neîntreruptă: Messimo d’Azeglio, Carous, Giovani Batista Cassinis, avură mai deună și inaugurațiuni splendide în miZa locală poporului care i-a iubită. Mazzini , Guerazzi, Manzoni, Rattazzi, vor rădica în curânda frunțile loră senine pe piețele italiane, prin puterea gratitudinii a celoră ce scă se prețuiască virtutea și genială. Se rădicămă negreșită statua lui Alesandru C. Golescu, personifiațiunea virtuții, și fia ca monumentală acesta, uădată cu ale lui I. Eliade, se incepa sculptura ilustrațiunilor nóstre moderne, și s’aducă intre noi deprinderile popóreloru pline de vieți și intusiaste pentru cultură virtuțiloru celor mari. Aducăndă partea mea de una sută lei nouă, augureza dorit rădicarea neîntârziată a statuei lui Alesandru C. Golescu și vă stringă mâna cu frățiă. Ștefană Sihlenu. TSrgoviste, 4 Noembre, 1873. Ilustrei iiloiime Zinca C. Golescu. Domna: Supt semnații cetățeni Tărgovișteni, în facia perderii pre iubitului d-vostre fiu Alesandru C. Golescu, vă ruga ca și bine-voiți a primi espresiunea simțiminteloră lară de cea mai profundă durere. Prin mortea lui Alesandru C. Golescu, s’a perdută nu numai mnă bună fiu ală unei virtuasa mame, derâncă și iubitulă fin ală mamei nóstre comune în care se încarnase tote marele principie și virtuții civice, tradiționale în ilustra familia Golescu. Dumnea^u se odinescu necomparabilele sufletă ale marelui patriotă Alesandru C. Golescu, care va rămânea în inima Românilor, atâtă de scumpă și nu uitată,ca și Dinicu Golescu, tatălă, luptătorul acestei frumósețări în timpuri destul de grele; era pe domnia vóstra, ilustră mamă, se vă Intarescu ca se vă puteți lupta cu uâ durere atâtă de mare, de care nici ună muritoră nu vă pute consola. Ai domniei vóstre cu respectă : Costache Manolescu, G. Rădescu, C. Simulescu, I. Nicolaescu, C. Petr escu, I. Zoiadi Răducanu Iani.1. G. Pîrjolescu, Dumitru Nicolăescu, preotu G. Șerbănescu, M. I. Chercea, N. Drăghicenu, M. Ivănescu, C. Pussea, N. Lerescu, Stef. Mărculescu, Lianü Scărlatescu, G. Atanasiadi, I. Zonide, Ionu Șterba. TELEGRAMA Câmpu Lungu, 3 Noembre, 1873. Redacțiuniî ROMANULUI Domni redactori, Vă rogă a fi interpretată meă pe lingă familia Golescu ș’a esprima, prin Ziarulu d-vóstre, simțimintele mele de profundă durere pentru perderea din sînul ăiei a marelui română Alesandru Constantină Golescu. Facă cerulă ca România se poseda în totă timpul, asemeni înalte virtuți patriotice și umanitare ca ale Golesciloră. N. I. Săulescu. Comisiunea celor treizeci, pentru cercetarea legilor constituționale, încă nu s’a putută completa. Independință belgică Zi e că acesta este ună semnă de confusiunea și ne’nțelegerea ce esistă în sînul majoritații. Prin două decisioni ministeriale, cu data de 28 Noembre, publicate în Monitorele universale, s’a luată comanda generalilor Letellier-Valazé și Saussier, cari s’aă alesă deputați ca candidat al partitei republicane. Care se scuze precum acestă actă ilegală, generaluia Dacrot, care face parte din majoritatea camerei, și-a dată demisiunea, Z'énlú, credă că mandatul de deputată e incompatibilă cu exercițiul unei mari comande militare. N’amă solicitată acestu mandată și uu famă primită de câtă pentru considerațiuni de ordine sociale superiore. Noulă ministeriu din Francia a începută în fine a-și îndeplini misiunea j d. de Broglie a presintată camerei ună polictu de legerativu la organisa-