Romanulu, ianuarie 1874 (Anul 18)
1874-01-02
ului.A — r., prin care esprime încredere în ministeriă, cu 379 voturi contra a 321. Paris, 13 Ianuaritt. — In urma votului de încredere dații de Adunare, toți miniștrii și-aîl retrasă de misiunile, după cererea mare și ale lui Mac-Mahon. Madrid, 13 Iammrie. — Cartagena e luată. Junta cu condamnații la munci a părăsit orașiunul, îmbarcându-se pe fregate. Voluntarii din Madrid au primită ordină se depuie armele. (B) Edițiunea de Dimineta MINCUEI, JUUI 2, 3 IANUARUZ 1874. LUMINEZ A-TE ȘI TEI iI ABONAMENTE In Capitale: am arul 48 lei; §ese luni 24 1.1 trei lini 12 lei; unu lunii 5 lei Instricte: unii anu lei; șase luni 29 lei trei luni 15 lei; uă, lună 6 lei Francia, Italia și Anglia, pe trimist.. f.. Austria și Germania, pe trimestru francisq . Ase adresa LA PARIS , la d. Darral-Halegrain, Rue de Tancienne comedie 5, și la d-nul Órain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA VIENA , la d. B. G. Popovici, Fleichmarkt, 15. BUCURESCI, uCAIUSCAIU Pășirâmă în anul 1874, dema cum pășirămă? Acesta peste câteva luni vomă solo cată pentru acum, totu ce ne Inconjura ne deecepta trista amintire a anului 1873. Cum am fostu în anulu 1873, o spuserămă cum la poncieri,în cursulă unul anu întregü. Cum amü dori se simți în 1874 , acesta o spuserâmii și în numerulü din urmă, 1 Ianuarie, atâtü în revistă, în cea-a ce privesce societatea română în genere, câtă și în remarcabilulă articula legea de presă și puterea judiciară, in ceea ce privesce corpurile elective și mai în specială puterea judiciară. Cum vomă fi cnsé, acesta este taina viitorului, acesta se va sei pe deplină numai la 1 ianuarie 1875. Cu tóte aceste, numai inepții fataliști potă se astepte cu braeiele încrucișate capetula anului, spre a vede ce s’a mai făcută. Tóte faptele omenirii, pe ori ce ferámü ară fi, totă omenii le esecută; și precum va peri de feme omulă ce va sta cu braeiele încrucișate in facia muneei care’i dăpânea de tóte filele, asemene va peri politicesce, națiunea care va sta cu braeiele încrucișate, în facia muncei 36 nutresce viața sea publică de tóte zilele. In forma de statu despotică, națiunea nu este obligată se lucreze; căci ea nu este mrnica, guvernul ă este totulă, și totu reula ce se face, numai guvernului i-se impută. Cu totulă alteü feine énse in forma stată constituționale, aci tote puterile statului sunt presupuse a deriva de la națiune, precum și Zice testuală Constituțiunea nóstră. Prin urmare, tóte acțiunile statului națiunii se atribuiesc, tóte relele asupra iei se resfrîngă, și ori ar lucra ș’ar lucra rea, ori n’ar lucra ș’ar lăsa ca guvernulă séa se facă reula, totă ea va fi acusată, desconsiderată, și pâne în cele din urmă, desprețuita și decăzută în propria iui opiniune. Așia dorit, repetimă că numai inep- 5 H fataliști potă se ascepte cu braeiele încrucișate capetulul anului, spre a vede ce s’a mai făcută: datoria oricărui bună Română, oricărui cetățiană consciințiasă este de-a lucra din tóte puterile pentru ca afacerile statului se merga astfel, după cum el ar dori. Pentru acesta nu este tebuință, după cum se crede în genere, de facultăți intelectuale superiore; nu trebuie ca cineva „se îndrepte lumea cu numérul,“ după cum zice vechia Z^tare a servilismului: trece numai ca fiecare cetățiană iu privirea afare, și se ’și îndeplinască ,me datoriele; și datorii nu suntă numai acelea cari se îndeplinescă de frica unei penalități espresă prevéfstitá în legi, ci mai cu semn acele mari datorii, ce rezultă din case și drepturile nóstre constituționale, și a câroră neîndeplinire atrage asupra națiunii uâ penalitate mai mare decâtă tate câte le potă prevedea legile,— martea politică. „Trebuie a -și aminti că mecanismulă politică nu se mișcă prin elă însuși, — orice ilustrulă Stuart Mill, în opusă seă despre guvernulă represintativă. — După cum dintru începută omenii ăla făcură, totu omenii trebuie se ’la și mânuiască, și chiar nameni ordinart Este trebuință nu de simpla loră primire a acelui mecanismă, ci de participarea lorii activă Prin urmare, unii mecanisma care dintru începută este făcută spre a fi mișcată de „participarea activă" a tutoră cetățianilor, fie ei ómeni superiori, precumă suntă puțini, sau „chiar oameni ordinari", precumă suntă mulți, acela mecanismü va sta, se va sfărâma, va produce accidente funeste, îndată ce va fi lipsită de acea participare. Aceia dérit cari abusândă de posițiunea lor în stată, caută se Înlăture prin violență „participarea activă” a tuturor, suntă trădători ai Statului, căci ei caută a împiedeca mișcarea însuși mecanismului seă politică. In facia acestei funeste acțiuni, opiniunea tutoră cugetătorilor moderni este că, cetățianii suntă datori a lua pe împiedicători și ai trata ca trădători ai statului, sunt datori „a se bate pentru forma loră de guvernă", după energica espresiune a lui Stuart Mill. Și oricâtă de grea ar fi lupta, datoria cetățianilor este de-a nu se supune, și ori câtă sar prelungi, datoria loră este de-a nu renunda, câci numai din momentulă renundării unu guvernă arbitrariu pate face orice rele și zice că asta voiesce națiunea, căci ea tace, și cine tace consimte. S’au véZntit asemeni lupte prelungindu-se ani, și totuși victoria a remasă în cele din urmă puterii de la care tóte derivă, națiunii. Este un opiniune eronată, ,énsé din nefericire fórte acreditată la noi, că trebuie a fi cineva multă, a face lucruri mari, și a’și da fórte mare ostenela , spre a putea susține lupta despre care vorbirămă. După cum are tarămă mai susü, dascălii noștril în constituționalismă, compteta mai cu sema pe „ómenii ordinari," spre a face se se misee mecanismul politică, căci ei formezá marea majoritate, ei suntă regula generală, după care trebuie se calculamű. Prin urmare, nu trebue se fiă cineva nici ministru, nici se aspire a ajunge acolo, spre a-și pute face datoria de cetățiană, nu trebuie asemene se aibă uă stare însemnată, spre a putea contribui la resiscența contra față-de-legii; nu trebuie asemene se aibă uă inteligință și uă instrucțiune superioră, spre a’și îndeplini datorii adesea din cele mai simple. Datoriile pe cari le crează tuturoră mecanismulă constituțională, suntă de natură a pute fi îndeplinite de toți. Modestulă meseriașă, necunoscută în umbra sărăciei și grelei lui munci, este și elă «o mică porțiune a statului, uu fracțiune din puterea ce mișcă mecanismulă politică; elă trebuie dor s6’și dea voinlă, cândă este vorba să se represinte în vre-ună corpă al fi statului, elă trebuie se mergă la uă întrunire, la uă concertare, cândă va fi vorba de a înlătura vr’uâ piedeca adusă mecanismului politică, și se cugete, sé asculte, se raționeze și sâ’și esprime părerea la ori ce modă se va pricepe, avendu numai de grijă a nu împiedeca libertatea altuia de a și o esprime. Și spre a și-o esprime, nu este trebuință neapărată nici de discursuri, nici ție strigăte, nici de putere mușchiilarâ ; se facă discursuri acela pe caii; natura și cunoscințele i’au înzest raft, cu darură cuvântului; se stinge nuntii celă iubită cu brutalitate; să’și ficerce puterea mușchiulară numai abla ce este atacată contra legiloră : iă simplă mișcare, uă simplă alegeri a grupului în care intră cineva, pot fi mijloce îndestulatare de’ași © prime; opiniunea și de-a avea prin acest ca „uă participare activă la mișcare. mecanismului statului." E câ der, că nu trebuie se fiu cineva nici că mare, nici bogată, nici ilustru într’unii modă pre care , spre a lua uă parte activă la afacerile statului, adică spre ași împlini datoriele de cetățin iă. Este uă mae nenorocire, într ună stată constituțonală, cândă fiecare nu cugetă la aacerile publice, de câtă cu ratiințiune să vă,luci, căci consecința neînlâurată este desgustulă și indiferința, odată ce strălucirea nu póte fi ajunsă. drnură care iea cuvântulă într’uă întunire publică, Zic ® 11' du’și : „voiă se devină mare oratoră,“ icrü nu : „voi ttee convingă, cum voi putea, auditorii și că cutare ideiă este bună," acelă ouă nu va aduce nici ună serviciă umanismului politică ală statului, elă mțî va face datoria și, ceaa ce este matristă pentru dénsulü nu va deveni nici oratoră. Apoi cândă se va vede amăgtă în ilusiunile séle, va deveni membri ală instituțiunilor, de care voia a profita spre a ajunge la celebritie, și se va face sluga celui d’ântâiă vaită ce ar cuteza sé le isbésea. Unui omă nu tebuie să’i pară mai estraordinara împlirea détorieloru de cetățiană, decât că împlinirea détorielor sele de părute de familie: una ca și alta trebuie e flă pentru dânsulü uă lucrare toți atâtă de obicinuită și obligatorie Numai cândă face cineva pentru țârsea mai multă de câtă obligațiunile ce resultă pentru dénsulü din legi, inte zice, în câtăva, că a făcut* vreună serviciă, péné atunci énsé, nu’și împlinesc de câtă aétorime, și ași împlini détoriele este de ajunsă : nu eeemu servieie, cu stâtă mai puțină sacrifice. Amit fi fericiți Jécá amü vedé un datay mânia, nu pe toți Româii y majoritatea loră, și Triari, minoritate mai însemnat du’și détoriele de cetăț. Din fatalitate nu es Spuserámu mai sa,1 timpu ne vomă totă va încrucișate, relei © nu se demonstrămŭ care este. Ș i détoriele nóstre, și ci le îndeplinimă. Dérü reali cei mai mulți nici nu 1 dumeriți asupra modul» bufe se lucrămu, nici iu fi U t 'ZU geniu détoriele, nici mai eu semn, nu voimă a ni le îndeplini. Acésta este realitatea: e tristă e durerosa, dérü trebuie în fine se ne-o mărturisimă; și fiindă ca astft-felă este realitatea, de acea-a sa phscută înfige la putere regimulă, care de mai mulți ani nesocotesc și simțiminte și interese naționali, și legi, și morală. Déru acesta póte fi óre uun subiectü de descuragiare pentru aceia ce ară fi capabili de uă lucrare bine-facétóre ! Noi credemu ca din contra, aci este pentru dânșii una câmpă de nobile ambițiune, d’asupra cǎruia se întinde mă vasta orisonte de cele mai patriotice speranțe. In adevere, decâ noi am fi cazuta în starea în care suntemă, in urma unui indelungă exercițță ală activității publice a națiunii, cestiunea ar fi fostă mai gravă, societatea română se putea considera ca decăzută și mergânda spre descompunere, descuragiarea celor capabili de-a lucra se putea explica în asemenea casă. Ensé, după cumă demonstrarămă în numerale din urmă, activitate proprie a națiunii n’a fostă ânca pene astă ori spirită publică, capabilă de-a avea oă înflurire necurmată asupra afacerilor publice n’a asistată âncă. Câtă se ne mărturisimă vă dată, fără șiovăire, că am fostă numai câțiva ómeni, superiori cu sufletulă și cu inteligența, cari aă lucrată în numele și pentru națiunea intrega; și spre a dauă autoritate în facia lumea, lucrării soră, ei nu puteaă face altă felă de câtă se spuia mereu că națiunea română lucreza, că comercială română cere, că industriașii români voiescă etc., etc. Asta fela a fostă, asta a trebuită se fie, și nici că putea fi altă felă, căci este peste putință se putá face mai multă uâ națiune în momentul cândă iese de luptă secole de înstrăinare. Împilare și abrutire. Prin urmare, starea actuale nu este degenerarea unui spirită publică ce ar fi fost gvâdată pe deplină formală și activă; ea este efectulă retragerii , prin puterea lucrurilor, a micului numerü de omeni ce lucrase atâta timpă în numele pentru națiunea întrega; ea este sfâșierarea naturale a acelui farmecă, ce s’a putută esercita pe câtă timpă avea mari idei de realisate, derit care nu mai are asupra ce se se esercite din momentul realisării; ea este în sine epoca de transițiune între credința entusiastă ce însocia singură silințele câtoră-va patrioți de formată țară, și între lucrarea rațioanată, măsurată și necurmată a cetățianului din statură constituțională, transițiune împiedecată și sinceritâ de ună regimă inamică Constituțiunii. Asia dorit, spiritulü publică ce trebuiesce unui stată constituțională n’a fostă încă formată, ci trebuie de acumă să se formeze. N’arnrt putută dera perde nimică în acesta privință, ci are mii din contra perspectiva de-a castiga cea-a ce u’amă avută nici uădată, și care a devenită absolută necesariă statului nostru. La lucru dori, cei ce putem dui la dobândirea acestui pentru ró a- L- biinz rȘd " trec acum, bt acesta privință, testulu circularei d-lul de Fourtou , ministrulu instrucțiunii publice , catre episcopii francesi: Monseigniore, „Câțiva din venerabilii voștrii colegi, esaminândö sic rațiunea presinta a Europei, și judecăudă ultimele eveniminte in raporturile loră cu biserica catolică și tu iC Mun aor asupra societății contimpurane, au publicată, de curând, scrisori pastorale, în cari se vede apreciați cari nu puteți, în orecari punct o, se nu chimnte atențiunea guvernului. „Câte-ua-data, în adevĕrü, ele pareü a fi de natură ca se escite în afară susceptibilități, pe cari in totudeuna este réü a le descepta. „Eminenții prelați, cari aă adresată fidelilor, din diocesele lor, scrisorile de cari vorbesc, vorti fi, este adevărată, cel ântâi a regreta consecințe cu totulă contrarie intențiunilor, cari’i animiă. „Amă ca chezastă patriotismulă încercată de care episcopatulă francesă a dată necontenită probele cele mai strălucite și mai gl riase. Cu tóte acesta,guvernul ă a trebuit a să se misce de aceste fapte, monsign^ore, și doresce din inimă ca ele se nu se mai re’nouiéseá. are „Mărirea vostra scie câtă simpatia puvernală pentru biserică și pentru sântulă scaune, ln miZloculut ispitirilorO loră. Asemenea mărirea vóstra, înțelege preocupațiunile consciințelor catolice, și durerile ale căroră interpreți suntă in acest momentă episcopii catolici. Déra aceste simțiminte, monsiegniore, se potă să se caprinie cu tota libertatea și cu tótá puterea ce le convine, fără se fiă necesitate a recurge, pentru a le manifesta, la atacuri prin cari s’ară putea alarma autoritatea guvernelor vecine. „Esiste intre state respecte mutuale, cari nu se potă uita. Trebuie se profesămă pretutindeni respectulă puteriloră stabilite, totă așta precum voimă a’să reclama la rêndulü nostru pentru guvernulă instituită în patrinostru, prin voința suverană a Aduinării naționale. Este are necesitatea adauge, monseigniore, că ’n mijlocul ă graveloră conflicte cari agită a fi lumea, episcopii numai prin moderația, neamai cu osebire, ’și mărescă legating influință a cuvântului soră și contribuie mai cu eficacitate la acesta opera de potolire și paceficare generalecare trebuie se fiă obiectulă silințelor n nóstre comune ? „Credit de prisosüa insiste mai multă asupra unor fi considerațiuni cari se recomandă de sinele solicitudinii mărirei vóstre. Pe lingă acesta amu tet certitudinea că densa nu va lua în nume de reü câtuși de puțină simți mentulă ce inspiră acéd^ *r: sare, a căreia cugetare e îm prudinței vóstre. „Pirații etc. De Fourio-'