Romanulu, martie 1874 (Anul 18)

1874-03-01

ANULU ALU OPTU-SPRE­Z­ECELE Redactiu­nea și Administrațiunea, Strada Academiei, No. 26. TOELCE ȘI TEI PUTE Orî­ ce cereri pentru România, se adre­sezi­ la administrațiunea­­ b­ariului. ANUNȚURI. In pagina IV, spațiulu 30 litere petit 40 bani In pagina III, linia petit 6 lei. A se adresa LA PARIS , la d-nii Drain et Micoud, 9 rue Drouot, 9. LA VIENA, la d-nii Haasenstein ,i .Vogler Neuermarkt, II. Scrisori și orî-ce trimiteri nef­rancate vor fi fi refusate.—Articlele nepublicate se vor arde. 20 BANI ESEMPLARULU. Edițiimea de Dimn­ărța OBSERVAȚIE IMPORTANTA. Apărendă în publică respec­­tuăsa cerere de mai sus­, s’a pro­dusă unui­tărea „observați­une importantă“, pe care eu respectă o supunemă guvernului. Uă familie atâtă de numerosă ca a Măriei-Séle Domnitorului Carol I dobândeșce necontenită noul membru­, fiă prin nascere, fiă prin căsătorii, pe cari presa română este în imposibilitate de-a -i cunosce. Cuvernulă mai este doja res­­pectuasă rugată se ne ție necur­mată, prin „Monitorulă oficială“, în curentulă tutoră nasceriloră de ambele sexe, și ală­turoră căsătorieloră ce se voră sever și în ilustra familie a Mariei-Sale Domnitorului Carol I. VA RESPECTUASA CERERE GUVERNULUI. Reformarea 00111001111 penală im­pu­­nendă presei noul îndatoriri, cari, prin dificultățile inerente ori­cărui începută, vom­ pute se remână une­ori neîndepli­­nite, presa adreseza guvernului ur­­mătorea respectuosă cerere . Articululü 77 prevede pedepse aspre contra celoră cari prin presă ară comite vre­uă ofensă contra persónei Mariei-Séle Domnitorului séu­ „contra vre­unui altă membru alu familiei Domnitorului.“ Ense Măria-Sea Domnitorulă fiindă fără indoaielá din cea mai numerosă fa­­milie princiară din Europa, și presa de­mocratică română ne avândă nici ună esercu­tă in genealogia fam­ilielorii prin­ciare, guvernulu este rugată forte res­­pectul să se bine-voiască a publica prin „Monitorulă oficială“ ună tabloă lămu­rită de membrii veciniei și ilustrei fa­milie a Mariei-Sele Domnitorului Carol I al­ României (Karl-Eitel-Friedrich­-Ze­­ph­yrin-Ludwig-principe de lloh­enzol­­lern Sigmaringen etc.­etc.­etc.) și a­nume, precum oice art. 77, aliniatulu III: „Rudele Mariei-Sele ascendente și des­cendente și colaterale până la al­ treilea „gradă, precum și afinii de acea­a­și ca­­„tegoria,“ adică,rude ale ascendenților­, și descendențiloră, și colateralii oră pene la ală treilea gradă. Asemene, în interesul­ strictei obser­vări a noului codice penală, guvernul ă mai este rugată respectuosă se publice prin „Monitorulu“ oficială lista statelor­ de pe suprafaț­a globului, ale căroră legi ne acordă reciprocitatea în privirea dis­­posițiunii de la art. 299 ale codicelui pe­nală, relativă la ofensele aduse suvera­­nilor­ străini, și agenților­ lord acredi­tați în România. Acesta respectuosă cerere vomă repe­ti-o necontenită, până cândă guvernul­ va bine-voi se ne dea satisfacere. Tăcerea din partea i va însemna imposibilitatea chiară pentru densulă de a îndeplini prescrierile art. 77 și 299, și în acesta casă, presa va remânea deslegată de ori­ce respundere. • bunele sale grație, a mersă apoi la Se­­nată și desmințindă declarările ce fă­cuse în­­ fiară, susținu, contra d-lui Bo­­sianu și­ a altor senatori, păstrarea cole­giului I în comunele rurale, adică cele mai revoltătorii din tote privilegiile de clasă. .Vomă mai repeți dâră la adresa d-lui Boerescu : E că omulă ! Celă puțină cândă ară are reali­tatea de-a vorbi in același modă și în­­ fiară și în Senată, și ea publicistă și ca ministru, și-ară pute atrage ore­­care considerațiune, s’ară­­ Jice în ade­­vĕru că tată nu este de­câtă ună par­venită, déra celă puțină ună parve­nită convinsă de superioritatea noue­­loră principie ală căroră servitură s’a făcută, pe cândă avându pe do­uă parte parfumulă hemetică ală parve­nitului, dândă totă concursulă séa principieloră către cari îlu îndreptă ingratitudinea sea, ora pe de alta, a­­fectândă în­­ Jiare unde nu apare nici­­­ă-dată supt propria’i semnătură prin­cipie liberale și democratice, nu’și póte atrage de câtă desgustură ori­căroră caractere demne și reale. Românulă zice: „ori te purta cum ți-e vorba, ori vorbesce cum ți-e por­­tură,“ și elă disprețuiesce pe acela care nu se conformă acestui principiu. De aci póte conchide d. Boerescu , care este simțluientulă publică în pri­virea d-sele. Astăzi, de­și confusiunea de prin­cipie, pe tate tărâmurile, este forte mare în societatea română, totuși cu atâtă mai multă suntă stimați, aceia cari, susținendă ori­care principie ară fi, se susțină celă puțină cu lealitate și onestitate. Atâte infamii s’aă co­misă da câtă-va timpă prin falsifica­rea ultra-neonestă a principieloră, a­­tâtă de multă s’a­bătută, întemni­­țată, torturată, violentată în tóte vo­ința omenilor, în numele sântelor- principie din Constituțiune, în­câtă realitatea a ajunsă să fie privită ca prima virtute și desgustară supremă să acopere râua-credință. Și cândă ne­­onestitatea și nelealitatea în cele din urmă au ajunsă a se legifera, cândă prin legi speciali, revizuite supt pro­­testă de-a se pune în armonia cu Con­­stituțiunea, se calcă fără cruțare prin­­cipiele din casăși acesta Constituțiune, când d in fine se vede deplorabili ora­tori, cari susțină, fără a roși, că acele reformări sunt­ cerute de Constituți­une, atunci este naturală ca realita­tea se ajungă a fi ună rară obiectă de venerare pentru toți omenii demni, și lipsa de bună-credință ultima din degradările escerate de denșii. De aci se pute deduce frumosa opi­­niune de care se bucură în țară d. Boerescu, care în­­ Jrrmă face paradă de simțăminte liberale și egalitare, și in Senată susține privilegiul­ monstruosă ală bogaților, de-a vota prin dele­­g­ațiune în zece comune de uă-dată, de-a face parte, totă prin delegațiune, în­­ zece consilie comunale de uă-dată, și de-a intra de dreptă cu toți argați sei în atâte comune, în câte do­uă proprietate. Contribuitorul­ săracă, care totuși contribuiesce în sutită mai multă de­câtă celă bogată, se fiă su­pusă alegerii, pe cândă celă bogată se fiă mai presusă de alegerea conce­­tățianiloră sei, se intre de dreptă a­­colo unde celă mai puțină avută ma­­terial ceace, derü cele mai adesea multă mai avută în capacitate și moralitate, se nu intre de­câtă decâ va fi alesă. E că frumosulă, echitabilulă, egali­­tarulă, constituționalulă principlă sus­ținută de d. Boerescu, individulu ră­dicată din clasa pe care astăzi o ul­­tragiază, persona calificată astăzi în plină ședință a Camerei de ingratii și de parvenitű. Uitamă casé că d. Boerescu nu este tocmai din acea clasă pe care o ultragiază astăzi. Și­­ ficen­­du’i c’a eșită din sînul ă iei, facemă la rîndulü nostru uă ofensă acestei clase: d-sea este odraslă acelei condi­­țiuni sociale, care afecteză totă­de­­una disprețiă către cei neavuțî, pen­tru ca lumea s’o creza egale cu a­­vuții stăpâni la cari servesce. Și „ce nasce din pisică și greci mănâncă.“ D. Boerescu nu se consideră pe desen în­­suși, de­câtă ca vătafă de curte ală Regimului, destinată a servi cu su­punere, ș’a privi totă lumea cea­l­alta c’a băgată și densa la stăpână. Mai suntă și alți parveniți, nu mai puțină ingrast, dérü cari celă puțină aă meritulă unei mai mari cutezări. Aceștia susțină că suntemă inculți, pré bine, și de­óre­ce suntemă in­culți, tóta puterea Statului cată se fiă concentrată la mânele guvernu­lui și în ale unui numera restrînsă de avuți. Minunată logică! Amă înțelege se se <Jică : suntemă inculți, și de acea­a trebuie se ale­­gemă totă ce avemă mai cultă în na­țiune, spre a’i încredința afacerile Statului. Forma represintativă se în­temeiază și pe acestă principiu, fiindă presupusă că atunci, cândă­uă mulți­me are­ care delega u­ă represintantă din sînul ă iei, alege totă ce are mai cultă, mai bună. Și nu póte fi socie­tate, ori­câtă de cultă, care se nu conțină în sînulă­iei individe mai culte, mai superiore de­câtă genera­litatea, și prin urmare este peste pu­tință ca asupra ori­cărei societăți a­­celași principiă se nu fie aplicabilă. Prin urmare numai acesta este ună principiă nestrămutată în ori­ ce socie­tate, câtă de cultă sau câtă de incultă. A §ice case­­ suntemă inculți, și de acea­a trebuie se clamă putere absolută guvernului și tóte afacerile Statului numai în mâna celor-i avuți, este — permite­ ni-se espresiune — uă absur­ditate. A susține asemenea principiu, este a susține că ună idiotă sau ună imorală, milionară prin moștenire ori prin câștiguri neoneste, merită se fie ministru, primară, consilieră comu­nală etc., pentru cuvântulü că e a­­vută, pe când a­celă neavută, case cultă și onestă, n’are de câtă să se supuie la tóte decisiunile celui idiotă sau imo­rală, pentru cuvântulu că e lipsită de avere materiale. Nu este are de mii de ori deplora­bilă, cândă vedemă omeni, cari facă mare paradă de cultura lord, susți­­nețidă asemeni absurdității? Dém­­­ jicondü că suntemă inculți, negreșită că uă comparare se face în spiritul­ acestora teoriciani ai reac­­țiunii; ei facă uă comparere intre cul­tura societății nóstre și acea­ a din Sta­tele civilisate ale Occidentului. Apoi, déca este adevărată că suntemă in­culți, în comparare cu societățile mai civilisate, are un totă atâtă de adevărată este că proporțiunea re­­mâne păstrată între tote treptele so­cietății? Dacă țăranul ă nostru nu scie se citescu, și țăranulă germană scie, are proporțiunea nu remâne ace­eași și între primulă nostru ministru, d. Lascară Catargiu, și primulă-mi­­nistru­ ală Germaniei, d. de Bismark? Décá soldatul nostru nu póte se cunoscu geografia și soldatul german o cunosce, are nu totă aceași proporțiune este păstrată între generalisimulă nostru d. Florescu, și generalisimulă germană d. de Moltke? Luați m­ă țărână română și pu­­neți’să lingă m­ulă franceză sau ger­mană, și nu veți găsi uă diferință pre mare în privirea culturei. Luați case pe d. Lascar Catargiu și puneți-să lingă d. Thiers scu lingă d. de Bismark, și ve va părea mai pu­țină de­câtă ună sufragiă, incapabilă de-a guverna, nu vă­țâră, dérü nici chiară casa particulară a acestoră ilustrațiuni. Puneți pe d. generală Florescu lingă d. de Moltke, și ve va apă­rea ca acele mici ființe îmbrăcate cu roșiu și înarmate cu sabie și cu pistole mari, călare pe ună câne albă, facă manevre într’ună colță de stradă la sunetul­ unei orgi discordante. Ce este d. Boerescu pe lîngă ună Duruy, pe lîngă ună Demangeat, pe lingă ună Faustin Elie, ce este d. Ma­­iorescu, — renegatură celă mai des­­prețuitoră pentru clasa din care a e­­șită,— pe lîngă m­ă Hegel, m­ă Lit­tré etc.— celă multă nesce copiști, des­tinați a’și sfârși cariera în acesta tristă funcțiune. Ei bine, déca suntemă inculți, in comparare cu societățile culte, și déca este vedita că guvernanții noștrii nu pot fi asemene de­câtă și mai mult in­culți în comparare cu guvernanții Sta­telor­ culte, care este are cuvântul a de-a se da uă putere mai absolută guvernanților­ noștrii? Punem­ acesta simplă întrebare, pentru ca ori­cine se pote vede absur­ditatea teorieianiloră reacțiunii actu­ale, vomă desvolta în urmă acesta mare test, decà vre­ unul­ din acești teoriciani se va încerca se susțină încă, prin publicitate, absurditățile repetite ln Adunare. Amă vorbită și altă­dată, supt a­­cesta rubrică, despre reformele liberali cari s’aă proiectată de guvernul­ Bel­giei, pentru a se introduce în proce­dura codului penale. Miniștrii noștrii actuali, ori de câte ori presintă legiuitorilor, vr’ună pro­iectă de lege iubitoră Constituțiunii și restrictivă libertățiloră cetățienesci, in toto-da­una le­gicii , votați, căci a­­sta e și ’n Belgia. Ei bine, ca să se convingă legiuito­rii noștri! că ’n Belgia nu e așia, că acestă stată, modelă de constituționă­­lismă, lepădă tocmai cea­ a ce noi vo­­imu se adoptămă, reproducemă aci proiectulă privitoră la detențiunea preventivă, așia cum s’a presintată de către guvernă, și cum s’a modificată de comisiunea camerei. Proiectul­ guvernului. 1) „Art. 1. După interogatoriu, daca inculpatulă n’are reședință in Belgia, judele de instrucțiune va pute se dea uină mandată de arestare, cândă fapta este de natură a trage după ea să în­­chisore corecționale, mai mare de șase luni seü uă pedepsa mai grea. „Déca inculpatulă are reședința s­a in Belgia, judele nu va da a­­cestă mandată, de­câtă în împreju­rări grave și escepționale, când­ a­­cea mesură este reclamată de interesul­ securității publice. „Cu tote acestea, déca fapta trage după ea pedepsa muncei silnice de la 15—20 ani, séu uă pedepsa mai grea, judele de instrucțiune nu póte lăsa pe inculpată în libertate, de­câtă cu­a insură conformă ală procurorului regelui. „Art. 2. Mandatulă de arestare va specifica împrejurările grave și es­cepționale, inte­resându securitatea pu­blică, pe care este motivată ares­tarea. „Art. 3, îndată după interogatoriu, inculpatulă va pute se comunice cu povățuitorul său.1 „Art. 9. Camera de consiliu sau camera de punere supt­aculare voră pute, la coșurile preven­ute de arti­­clele 134 și 231 din codul­ de in­strucțiune criminale, se dea uă ordo­nanță de prindere. „Art. 15. Daca inculpatul­ui a fostă următoră a se presinta la ună actă de procedură, acesta se va constata prin judecată sa h­otărîrea definitivă de condamnare, prin care se va declara în același timpă că cauțiunea este ră­masă în folosul­ Statului. 1) Cuvintele scrise cu litere cursive sunt­ modi­ficate de comisiune, după cum se vede în proiec­tul ă iei de mal la vale. 128 Făurari litCtll Lilil, 112 MS vii și ori D Nu pentru prima, și de sicuru nici pentru ultima ora d. Boerescu una a spusă în­­ partila prin care voiesee se se insinuie pe lingă publică, și alta în consiliere înalte și în corpurile legiu­­itore, unde caută să se insinuie pe lingă Regimă. Spre a momi publiculă, a decla­rată în­­ ziarulă d-sele că, nu peliculă de feudalitate se ved ia, ci numai ten­dințe de privilegie de clasă, și ară fi celă d’ântâiă a­ le combate; spre a se împăca case cu regimul ă și­ a merita VINERI, 1 MARTIU, 1974«, LUMINEZ­A­TE ȘI TEI FI ABONAMENTE In Capitale: um­­ană 48 leî; șase luni 24 le trei l­uni 12 leî; uă lună 5 le su Dstricte! unii anii 58 leî; șese luni 29 le trei luni 15 leî; uă lună 6 leî. Francia, Italia și Anglia, pe trimistrn fr. 20 Austria și Germania, pe trimestru franci 18 A se adresa LA PARIS: la d. Darras-Hal­­grain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d-nu­ Drain et Mico­ud, 9, rue Drouot, 9. LA VIENA ,* la d. B. G. Popovicî, Fleich­­markt, 15. „Art. 25. Afară de casuță de fla­grante delictă, nici uă esplorațiune nu póte fi ordonată, de­câtă numai de camera de consiliu, de camera de punere supr­aculare sau de tribunalele ori de curtea care a luată selință de crimă sau de delictă.“ Proiectul­ comisiunii. „Art. 1. După interogatoriu, deca inculpatulă n’are reședință în Belgia, judele de instrucțiune va pute se dea ună mandată de arestare, cândă fapta este de natură a trage după ea să închisore corecționale de 3 lună sea­ră pedepsa mai grea. „Déca inculpatulă are reședință în Belgia, judele nu va da acestă man­dată, de­câtă în împrejurări grave și escepționale. „Cu tote acestea, daca fapta póte trage după ea pedepsa muncei silnice de la 15 — 20 ani, séü­ită pedepsa și mai grea, judele de instrucțiune nu póte lăsa pe inculpată, în libertate, de câtă după o insură conformă ală procuroru­­lui regelui ? „Art. 2. Mandatulă de arestare va specifica împrejurările grave și escep­ționale, pe cari este motivată ares­tarea. „Art. 3. După 24 ore de la arestare, inculpatulă va putea comunica cu po­­vățuitorulă seu. „Art. 9. Când o inculpatulă nu este deținută, camera de consiliu și camera de punere supt acusațiune voră pute, cu majoritatea membrilor ă loră, se pre­scrie esecuțiunea imediată a ordonan­­țeloră pentru a se asigura de persona, pe cari le dă în coșurile prevăzute de articlele 134 și 231 din codul­ de in­strucțiune criminale. „Art. 15. Déca inculpatură n’a fostă următoră se se pre­zinte la ună actă de procedură, acesta se va constata prin judecata sa h­otărîrea de condam­nare, prin care se va declara, in a­­celași timp­, că cauțiunea este ră­masă în folosulă statului. „Art. 25. Afară de casulă de fla­grante delictă, și afară de casulă cândă persona interesată cere a îndura vi­­sita, nici oă esplorațiune corporală nu póte fi ordonată etc.“ Viena, 1 Martie, 1874. CORESPONDINȚA PARTICULARA A ROMANULUI „Conducătorii bărbați de stată ai aliaților­ de la Berlin n’ară merita a se numi diplomați, déca n’ar­ fi aflată și descoperită că constelațiunea politică actuale a Europei este una din cele mai favorabile pentru desle­­garea Gestiunii Orientelui. Și ’ntr’ade­­vĕrű, că acesta nu se pote nega.“ Déca reproducemă aceste rânduri, pe cari le scriamă în corespondința nostră din 31 Octombre, anulă tre­cută, publicată în Românulă de la 25 Octombre st. v., n’o facemă din vanitate, nici cu scopă d’a face re­clamă ș’a pretinde infilibilitate pen­tru modestele nóstre opiniuni, ci o facemă din simplulă motivă, pentru ca se putemă proba și înregistra, ne­greșită nu fără ore­care satisfacțiune legitimii, că opiniunea nostră n’a ră­masă isolată, ci avea se fiă confir­mată în modulă celă mai vechtü prin remarcabilulu articlu ală Gazetei de Augsburg, care încă n’a încetată a fi discutată și comentată de intrega ziaristică européná. Impresiunea și efectul­ ce a avută acelă articlu­lă întrecută, fără îndou­­iali, chiară și așceptările autorului său, de­ore­ce elă n’a făcută nimică altă de­câtă a înregistrată nesce opiniunî, pe cari presa oposiționale d’aci și din Buda­ Pesta, și mai cu osebire presa francese și englese independinte le-aă

Next