Romanulu, iulie 1874 (Anul 18)

1874-07-01

A MÜTiü ALÜ OPTÜ-SPRE-PECELE VOIESCE ȘI YEI PUTE OI’T-ce cereri pentru România, se adre Sez5 la administrațiunea <lariului. ANUNȚURI. In paga IV, spațialii 30 litere petit 40 bani. In pagina III, linia petit 6 lot. se adresa LA FAITIS : la d. Oram 9 rne Drouot. LA VIENA: la d-nit Haasenstein și Vogler Wallfischgasse 10. Scrisori și orî-ce trimiteri nefrancate vom fi refusate.—Articlele nepublicate se vor arde. 20 HANI ESEMPLARULU. Redacțiunea și Adminstratiunea, Strada Donmei No. 14 (A) Edițiuneai de sera BUICURFSRi. ,5 CUPTORU Doua colóne pline, doué colóne ’ntregî ale celui din urma Noam Pressei, le sacrificară dd. miniștrii spre-a ne lovi cu mânia, pentru marea cutezare ce-av uräma d’a publica câte-va dovedi despre intervenirea administrațiunii în alegeri. Guvernul spune că tótu țara este cu dênsula, „ș’mnă singură colegiu nu se póte compara cu 30“; ș’apoi, în liniștea tăriei sale, în strălucita satisfacere ce’i dă voturu unanimă alü țărei, se supără de micuța nostră oposițiune, se sburlesce de ceaa ce numesce „ridicolele“ nóstre observări și crice cu mâniă : «Cândă case Românul are cutesanța a se servi ile oricari depeși și declamări contra guvernului ca se insulte și aceste alegeri și se persifleze națiunea, cândru adversarii noștri mergu cu oaragiulQ pene a spune că imensa majoritate a avuților« și inteligințilorn alegetori din colegiul« I și II de senatori au votată supt impresiunea terorii; cimdu maî au curagiulu a mesura micul« numeru de voturi ce obținură arabii sei politici prin unele districte, cu maî unanimitatea voturilor« din 30 de districte favorabile partitei guvernului; —atuncĭ nu maî avem« decât« a deplânge unu asemenea omagiu împins« nene la ridicol« ! «Tablourile de terere și presiune și bi aceste alegeri sunt« atâta de ridicole din partea Românului, încâtă nu mai merită insistență. «Românul nu vede de câtă decădere, martea în generațiuni, peire pentru țeră, și ruine peste ruine!... Din norocire puse organul« oposițiuni» face fotografia partitului seu, și bocirile séle nu provocă decâtu surîsulu. Când« țera s’a pronunțat« cu maî unanimitate, prin senatorii aleși și realeșî, în favorea politicei și administrației guvernului actuale, credem« că e de prisos« a mai discuta. «Ce desmințire mai evidiate vor« adversarii noștrií de la Românulű decât« aceste noui și importante alegeri, prin cari s’a declarat« de națiune că bune suntu legile cari s’au votat,«, că dreptă și naționale este politica interiore și esternă a guvernului actuale ?» E bine, domni miniștrii! n’o s’ajungem care se ne ’nțelegemă cu toții, celfi puțină în cea-a ce privesce férâmulü cela solidă ală adevăratei puteri, pe care ziceți că stați și sunteți asigurați că veți sta neclintiți? Suntem« dintre cei carii nu disperă nicitădată,și de aceaa vomă urma încercarea. Noi, cești de la Românulű, suntemă cea mai mică firimitură din țară. Ați adausa încă și susțineți că suntemă „deochiați, demascați și chiar« ridicoli“. Afirmați că alegerile Ca« făcută cu cea mai fiimosă legalitate. Națiunea, în deplină cunoscință de causă și a maiestósa iei suveranitate, s’a manifestată pentru voi, „cu mai unanimitatea voturilor din 30 de districte“. Acesta adeverit mare îlă cunosceți pe deplină și’să afirmați cu tăriă; națiunea lü cunosce și mai bine de câtă voi ânșivă, căci dânsa este cu pricina și n pricină. Ce dâră vă supără criticele nóstre? De ce vă necăjiți cândă tată voi susțineți că ele „ ne facă chiară ridicoli“ ? A cere ca nimeni se nu vă critice, ară fi s’aspirațî la vă monotoniă ce numai Papa o doresce, dér« pe care însuși Dumneze« n’a voită-o. A pretinde că ne iubiți pen’a suferi vedende cum ne espunemă la ridicolă, ară fi din parte-veuă iubire pre părintescă și cu totulă nemeritată de nesce fii atâtă de ingrați. Afirmați că suntemă cetățiani răi, lipsiți de celă mai mică simțimăntă pentru patria, că totă națiunea ne cunosce, ne urasce și cu groza ne respinge, și că faptulă confirmă cu prisosă fisele vóstre, căci el arătă că de ani întregi suntemă respinși din tote colegiile electorală. Susțineți că suntemă ó noni carii n’aă avută și n’aă în vedere de câtă interesele nóstre personali, pe cândă voi voiți se puneți moralitatea ca temelia a edificiului, și respingeți consedințele ce voră să se ominjă, servițiele celoră cari vi le oferescă, fiă Români fia străini, pentru concesiuni, protecțiuni, specule și gheșefturi. Decederă, în facia unei puteri atâtă de uriașe ș’a unei moralități atâtă de ’nvederate, vă supără necredința nostră? Amu publicată oă telegramă din Bolgradă , care zice că ingerința directă administrațiunii în alegerea senatorei () a fostă din cele mai mari și mai imorale. Ea zice că „scadalulă era la culme : suptprefecții conduceau pe alegători ca turma,“ etc. Amu Jișt cu asemenea epistole ne vină din mai multe districte. Amă reprodusă noua denunțare ce face d. T. Bolilour Lățescu despre violările Constituțiunii și feluritele abuzuri ale administrațiunii. Amu pusă supt ochii publicului relațiunea ce face Curierulu de Dorohoiu despre „imoralitatea împrumuturilor silnice de la casele publice,“ și despre „munca silnică și jafurile ce adură cei cari nu vom să voteze după ordinile administrațiunii“. Uă epistolă din Câmpu-Lungă, de la 26 iamfl, (Ilie : «înțeleg« lupta între guvernul și partite, der« n’o î nțeleg« între guvern« și judeci«, precum o ved« la noi. «Partita liberale sen oposante n’a avut« nici un« candidat« aci; guvernul« der« a remas« liber« în acțiune și sicuru de reușită. «Candidații a« fost« doar: d. Turnescu, recomandat« de guvern«, și d. P. Angelescu, recomandat« prin amicii sei. «Amendonî guvernamentali. Cu cine dor« s’a pus« guvernul« în luptă? Ca judecată«, asupra căruia a voit« s’arunceancă vădată disprețul« și bătaia de joc«, aducendu pe bieții alegători cu suptprefecții și dorobanții după ei, întocmai ca p'animalele cele blânde și impuindu-le s’alegă p’nîi orali ce nu’l« cunosc«, etc.» Cine va citi, doi. miniștrii, relațiunile ce dămă noi? Acei cari cunosc«, în fiecare judeciă , cum s’aă făcută și cum să facă lucrurile. Dec’aceste abusuri simtă neadevărate, el voră da din umeri, voră rîde de noi, și cu dragoste și mai mare se vor ă întorce spre voi; căci celu atacată pe nedreptă este firesce și mai iubită. Daca suntă adevărate, se totă tăcem și noi, nu veți pute face ca cel pățiți să nu scie ce aă pățită. Explicațideră de ce și cu ce vă supără relatările nóstre, necredința nóstra? Dumnevóstru, dd. miniștrii, sciți ce-ați făcută, țara simte și scie ce faceți, nimeni dară neputendă fi amăgită, supărarea vostră este ună simplu capriciă,pe care țara nu’lă va pute înțelege, înțeleși credemă în acestă privință, lăsați-ne, dd. miniștrii, să ne urmămă în liniște inocintea nostră misiune, pe care v’o și espunemă în totu simplicitatea iei. Dumnevóstru, dd. miniștrii, ați lăsată să se facă alegerile în cea mai deplină libertate. Temendu-ne însă că pote veni într’uă b ună ministeriă care ară face contrariulă , vorbimă d’acum cu cetățianii români despre uă asemene nenorocire, și d’acea â le Jhema. După ce ați votată, aduși ca turmele, ce simțiți când ă vă uitați unii la alții? Mulțămire scu rușine? Și fiindă că nu puteți simți de câtă rușine, întrebați-vă ce s’alege pe că ’n fine de omulă care trăiesc.e cu rușinea pe facia lui și ’n consciința sea? Și ce respectă va mai ave de densulă socia sea, ființă săă și cellalți concetățiani ? Ce simțiți cândă vă uitați la cel carii v’aă silită să le sacrificați consciința vostră? Ură și scîrbă. Ce simtă el cândă se uită la voi? Dispreță și scîrbă. Intrebați-văderă unde va ajunge uă societate, în care socia disprețuiesce pe soclului ei, ființă se rușineză de tată-seă, cetățianulftare scîrbă și ură pentru autoritățile publice, și ele dispreță și scîrbă pentru cei carii le servescă prin cea mai absolută degradare ? Intrebămă pe deputații și senatorii aleși astăfelfi: ce simtă ei cândă se uită unul la altulă, de nu celă mai profundă dispreță ? Ce simtă ei cândă li se cfice „represintanți ai națiunii,“ de nu cea mai profundă rușine? Ce ’și zice sieși flăcare, cândă își aduce aminte că n’a fostă în judeciată unde a fostă alesă, în colegială ce represintă, nici înaintea nici în urma fiecărei sesiuni? Cum își explică elă în sine și lipsa de la neapărata trebuință d’a cunosce ideiele alegotoriloru sei și de la imperiosa détoria d’a le da soma despre actele séle din fiecare sesiune, celu puțină în gestiunile cele mari economice și politice? Cum numesce elă în sine și acestă absolută înstrăinare de alegătorii sei, de nu clara manifestare a celui mai absolută dispreță către alegătorii sei și către sine și ? Și tăcerea loru, neprotestarea loră, cum și-o explică, de nu ca manifestarea disprețului ce au alegătorii pentru densulu și pentru el înșiî ? Și cândă, în locut de legăminte de idei, de principii și de țintă, între alegători ș’aleșu, nu este de câtă nepăsare și chiară dispreță, cum nu ’nțelegemă că guvernule la răndulă seă desprețuiesce oposițiunea unoră asemene deputați și senatori? Și toți magistrați din țera, de la înalta Curte de justiția pene la judele de pace, și tótu pleiada de bărbați luminați, cândă amil fi într’uă asemene stare de lucruri, ș’arătace cu toții, cum ș’ară esplică eluă asemene tăcere, de nu ca celă mai absolută dispreță pentru ei înșii și pentru țera loră? Și cândă amu fi într’uă asemene stare de lucruri, care ar fi simți mentală străiniloră despre noi, de nu disprețuia celă mai profunda ? Și cândă uă țeră ajunge a se disprețui ea ănsășî ș’a insufla străiniloră scîrbă, cine nu scie c’acea țeră este deja morta și că străinulă nu mai ascepta de câtă ora propice spre-a ordona ’nmormêntarea cadavrelor ei ? Explicată din noă scopul ă ce urmărimă, pe cine are putemă supăra ? Temelia Statului română este suveranitatea naționale. Déc’acésta suveranitate se esercită supt guvernulă actuale, în tótu frumusețea iei, nimeni nu se póte supăra de cuvintele nóstre; déca din contra ară fi adevărate câte se jică prin salone și câte se scriă prin foiele publice, de ce are se ni ne cunoscema bóla, se n’o constatâmă și se nu luptăr fi spre a o ’alătura ? — Ceră, ni se zice, nu vedeți că nimeni nu v’ascultă? — Și ce ne face nouă acesta? Noi seimă că suntă epoce în cari scăderile omenesci, frica și interesele personale să susțină, ba încă uneori se și glorifică, prin sofisme. Scimă că suntă file în cari pasiunile ajungă a ’ntuneca totală. Scimă c’atunci cândă omenii s’aă deprinsă a fi condus unii prin arcanulă intereseloră ș’alții prin acela ală fricei, nimică nu mai poți dobândi de la denșii pentru câtăva timpă prin alte micrloce. Corupțiunea și despotismulă dă sute de mijjlace, pe cândă libertatea n’are de câtă mnulă singură, ș’acela dacă are defectul d’a pâre Ta începută neplăcută, căci cere muncă și sacrificii. Scimă în fine că mulți credă în virtutea forței și nu ’nțelegă puterea dreptului. Dară scimă asemene că sofismele, arcanele intereselor« și domnia fricei aducă neapărată cele mai mari suferinț; c’acele suferind se ’nflăcării, și c’acea flacără, veghiată din ’nainte cu răbdare și devotament«, devine uă lumină bine-facétóre, pe când« lăsâ iubia în órba-I isbucnire arde și pustiéra totulu. V/ îr 1. 2 IDLIJ IS7-1 EZATE ȘI VEI FI ABONAMENTE In Capitale: unu anii 48 lei; șase luni 24 lei; trei hin! 12 lei; uă .ună 5 lei. in Districte: un ană 58 lei; șese luni 29 lei; trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20. Austria și Germania, pe trimestru franci 18. A se adresa LA PARIS: la d. Darras-Halgrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d. Drain 9, rue Drouot, LA VIEIA la d. B. O. Popovici. Bleichmarkt, 15. Ciudat« județ« și Dorohoiuli acesta! In facia unui guvern« atât« de binefăcător«, ce are’i veni lui se tulbure generala aprobare a țărei ? In facia unui guvernă care ’mbogăți țera prin tóte modurile, ce le veni celoră cu imobile de 20 de milione se’și aducă aminte de d. Ton Brătianu și se rădice, cum]ice guvernulă, arapelulă celă roșia din România, muiată d’atâtea ori in sângele țărei ? In acésta generale letargiă, ce babă are descântă Dorohoiulă, în câtă făcu se revie căldura în acelă capetă ală corpului României ? Deră nu sem avuții proprietari din Dorohoiu că vieța este forte activă și se 'ntinde cu putere și'șî reie domnia asupra corpului? Și pre cum acțiunea ici începu îndată, căldura se manifesta în momentă și ’n cealaltă estremitate a țarei. Eco telegrama ce primirămă din Gorju la 28 Iunie. TELEGRAMA Jiiu, 10 iuliei, 1874. Domnilori redactori ai ROMANULUI. Colegiul al 2-lea astăzi a alesă senatori« pe d. Ion Brătianu. Că deputațiune porneșce de aici Duminecăca se felicite în persona pe d. Brătianu. Nu numai alegătorii, dară mai totá lumea aici resimte mărirea faptului. Alegétorii, după multă așceptare, dmă multă cercare, în fine aă putută se esprime voința lor, dând« țerei și judeciabil pe celă mai demnă represintante. Trăiască România! Trăiască !I. I. Brătianu! G. Magheri, A. Th. Moscova, I. Slăvescu, Milescu, J. Bălănescu, C. Mongescu, I. Barbovici, Costea Negreanu, C. Săulescu, C. Gardea. In facia acestoră simptome ale vieței, afirmă că guvernulă s’a turburată atâtă de tare, încâtă își perdu cumpotuia pen’a trimite pe colonelulă V. Gherghel î naintea unui consiliă de reformă!!! Pentru care crimă! Acea a d’a fi comunicată printr’uă telegramă particulară mai bună cunoscută ală săă ș’amică ală d-lui Brătianu faptulă proprietarilor din Dorohoiu. Derűdeca militarii — chiară cei în disponibilitate — suntă atâtă de sclavi, încâtă nu potă nici se comunice ună faptă electorale împlinită, pentru ce d. generală Florescu, atâtă de inteliginte, nu suprime dreptcurătoră d’a fi alegetorî ș’eligibili? Unai alegetorä ș’ună eligibile suntă détori se ceră și se facă profesiuni de credință politice. Cum deră voră împlini ei acestă détoriu, cândă le este oprită d’a ’și esprime simțiiuintele chiară prin epistole scă telegrame particulare ? Dére,fică unii, telegrama d-lui colonelă V. Gherghely s’a publicată în Românulu. In ce casg este culpabile d. Gherghely, de indiscrețiunile nóstre? Martinira« că nu mai înțelegem« sec, mai drept«, că fórte trist«, forte dureros« și periculos« este cea a ce ’nțelegem«. Amețiți unu moment« de iminosele cuvinte ale d-lui maior« Lahovary, publicate în Românulű, despre independința morală a militarilor și, uitaserăm« ordinul« ce este dat« ca militarii se nu public nimic« fără ordinul« d-lui ministru de resbelă. Acea amețelă, ce-o datorime d-lui maior« Lahovary, ne făcuse comitem« indiscrețiunea d’a publica particulara telegramă ce a fost« adresată cetățianului C. A Rosetti. Cerem« iertare d’astă indiscreți una, d’astă greșelă, d’acea amețela ce nea făcut« uităm« tescnle convenin’ țelor și; acesta datoria cosé împlinită, atragem« atențiunea tutor« militarilor« in genere și ’n parte d-lu general»« Florescu asupra acestui actă de cea mai teribile inchisițiune, și, luând« actu, (Jicem a tutor« Românilor«, priviți, cugetați și asceptați resultatul) acestui proces« dureros«.