Romanulu, noiembrie 1874 (Anul 18)
1874-11-25
la antiraxxss; VM calități separa mai tóte animalele. Speculatorii, folosindu-se de acesta stare de lucruri, cumpără vitele cu prețuri neînsemnate. — Puțină a trebuită ca și agricultorii noștrii din mai multe judecie se sufere de consecințele secetei, fiecare ’și aduce aminte că și la noi seceta a durată de la Masă și pene în Octombre, că recolta porumbului ș’a nutrețuriloră au fost compromise. Deja, după u așceptare îndelungată, agricultorii noștriî au semănată în uscăciune uă mare parte din ogarele și chiară din porumbiștile loră. Norocire, că în cele din urmă, cândă mai totă grâulă era semănată, a plouată îndestulă ca se răsară grânele semănate și pentru ca se se póta ara mai bine locurile nesemănate. Timpul ă bună a ținută până ce s’aă făcută mai tote semănăturele. Acum de câtăva timpă atâtă plaia câtă și ceța aă favorisată vegetațiunea grâneloră. Temperatura a fostă iu destulă de dulce pentru ca grâu să se póta vegeta. Deca amă fi favorisați ca se înghie de câtă mai târziu, apoi grânele nóstre voră intra în iernă în condițiuni bune. Senatulă n’a ținută ședință publică ar fi 25 Noembre. ROMANULÜ 26 NOEMBRE, 1874 1037 ADUNAREA DEPUTAȚILORU Ședința de Luni, 25 Noembre, 1874. La ora 1 p. m. supt președința d-lui D. Ghika, ședința se deschide prin îndplinirea formalităților obicinuite. In urma observărilor biroului, se decide a se invita deputații, carii mai ceru concediu de aci ’nainte, se vie ’n adunare, căci la din contra li se va aplica regulamentulu, declarându-li-se colegiulu vacanții după 6 absințe nemotivate. Cu tote astea congediele cerute de dl. A. Moruzi și Leonă Ghika se ’ncuviințeză, ală d-lară Gr. Balșiti și Stef. Grecenu se respingă. Intre comunicări, s’anundă petițiunea mai multori cetățeni din Ploiescu, carii reclamă ’n contra licențelor, asupra beuturilor majoritóse și cerii modificarea legii respective, asemenea 9 petițiuni pentru alipirea nouelor comune. La ordinea Zilei fiindu discusiunea proiectului de respunsă la mesagiului tronului, se citesce numele celora înscriși ca se vorbescă. I. G. Brătianu, luândă cuvântulă, arată că ’n ocasiunea de faciă puterile d-sele suntă insuficiente, mai alesă când ni e vorba de interesele întregei țări, de faptele guvernului și de lucrările unei legislaturi care nu se va mai întâlni se desbată asemenea cestiuni. Oposițiunea găsesce de datoria a’șî spune cuvântulu s că, și, chiară daca d-sea va diferi ’n unele opiniunî de colegii d-sele, totuși va rămâne fidelă programei ce și-a trasă. Intr’ună respinsă la mesagiul tronului se vorbesce despre întrega situațiune și, precum admasă do. Benjamin Constant și Guizot, nu trebuie se se ascundă intru nimică adeverulu asupra realității. Mesagiul vorbesce despre tóte punctele politice și economice, lăudândă în același timpă actele guvernului. Pentru acestă faptă corona nu e responsabile, căci vorbesc e prin gura guvernului. Responsulă e și mai caracteristică : nu vede de câtă fericiri și mulțămiri. D. Cârpă și ceilalți carii au redactată adresa pară a trăi într'una curată paradisă. Se vorbesce despre reforma codicelor penale și se zice că, în cele 3—4 luni câtă aă trecută de la reformare, societatea s’a moralisată, resultatele date sunt din cele mai mari și bine-face tore. Ei bine, acestă punctă e cea mai colosale exagerare, care dovedesce nu realitatea faptelor, ci complesința către guvernă. In privința legii comunale nu s’a făcută nici uă esperiință, și cu tote astea se vorbesce despre ea ca cum amă fi avută cine scie ce mari resultate. Respunsul la mesagră depinge financiele cu cele mai frumóse colori, pentru ... pentru că mandatele se plătescă regulată. Dară ne-a demonstrată de raportare că acesta regularitate provine dintr’uă bună conducere a financeloră , dintr’uă bună combinare a sistemei ? Nicidecum, acesta e ună plafă care ni se aruncă ’n ochi ca se ne orbescă. Asemenea se constată mulțime de îmbunătățiri materiale , dară unde și care suntă ? De ce nu ni se enumeră 2—3 din ele ? Face-se are alusiune la furniturile armatei și la alte asemenea chiăltuieli ? Atunci ce mare merită e în acesta? Da , îmbunătățiri materiale ne trebuiescă, îase nu în sensă politică, d’a mări statură ș’a’lă face se rivaliseze cu Belgia, Elveția etc., ci îmbunătățiri practice. Țăranii zacă în sărăcia, poporațiunea rurale e ’n miseriă, agricultura stagneza, și totuși se vorbesce de ’mbunătățirî. Turcia, chiară Turcia, se ’ngrijesce de sortea țăranului făcendu’n înlesniri și ’ncuragiărî, ca se nu mai amintescă despre cele făcute ’n Francia ’n acesta privință. Instrucțiunea publică? Se zice c ă n scóle se găsescă utopii, că nu e uă direcțiune morală. Și ce voiesce a ni se da? Direcțiunea feudale recomandată de Gazeta Cruce’t din Berlin. Cari suntă profesorii ce propagă utopii și paradoxe? D. Maiorescu nu ne-o spune, ci are aerul ă d’a pretinde se’să declarămă celă mai mare salvatore ală moralității și instrucțiunii din țară. Scólele rurale suntă totă ce eram înainte: anchete nu s’aă făcută ca se vedemă în ce stare se află, căci póte se constataă multe rele. Nu ni se ceru sacrificie—pe cari le-amă da— ci ni se spune că utopia și paradoxismulă facă progrese. E destulă acesta? Seminarele și preoții se lasă pe mâna sinodului. Ei bine, cunoscă preoți condamnați de tribunale , deră numiți de sinodă în posturi și autori sau a oficia. Asemenea suntă preoți imorali lăsați să funcționeze, fără nici unu controla. Politica esternă se zice că e activă. D. Boerescu, ce e dreptură, lucreză și.... câtă despre patriotismu, nu ’mi permită a ’să nega ori afirma. Cu tóte astea, din cele ce se citescu, pune pre multă relă în încurcarea relațiunilor ei cu Turcia. D-lă Carp vorbeșce de tratate și de jertfe de ori-ce natură, pe care le vomă face ’n casă de încurcătură. Acesta are aerul unei bravade ș’aretă pe d. Carp forte resbelnică. La 1867 și 1868 , d-lă Carp era acela care combătea ministerială Brătianu pentru că nu stîrpesce bandele bulgare, acuzându’lă că vrea s’agite cestiunea ariintelui. Ei bine , ar fi totă acelă d. Cârpă vine și vorbesce cu atâta vehemință ’n privința radațiuniloru esterne, aruncândă desfidere Turciei. Din orice punctă de vedere, nu putemă admite acestă respunsă la mesagiă. In năuntru, suntă prefecți în contra cărora există acte doveditore de fapte abătute, pe cari fiarele le-au publicată, cu tote astea acei omeni suntă mănținuți, încuragiați. Adeverulă e că stăină rad, forte reă. Deră vina e numai a guvernului? Nu. La 1866 amă făcută revoluțiunea cu scopă d’a înlocui guvernulă personale ală unui omă cu guvernul națiunii. După ce-amă dobândită constituțiunea și dinastia, credeamă a intra într’alta regimă. Guvernele le-amă acusată pe tote: și pe d. Ion Ghika, și pe d. Ion Brătianu, și pe d. Al. G. Golescu, pe d. Dem. Ghika, ca și pe d. Iepurenu. Cu tóte astea ce-amă profitată? Nimică. Causa zeului nu era dâră numai aci, ci și ’n altă parte. Proclamându domnia națiunii, suveranitatea poporului, n’amă tăcută totă. A doua Ji după revoluțiune, trebuia se dsă 3 idei, 3 partite politice: conservatorii, cari se conlucreze la constituirea puterilor publice; liberalii, cari se veghieze și se practice democrația, libertățile publice; și centrală, care se concilieze pe celelalte doue. Astfelă se se fi pusă base temeinice dinastiei și constituțiunii, opiniunile se se fi clasată, cetățianiî se fi schiță de ce parte se daă. Noi case, în locu d’acestea, n’amă făcută partite, ne-amă lăsată în confusiune, amă vezută guverne fără programe, amu reijttulmeni opuși, liberali și reacționari, unindu-se ca se resterne cutare ori cutarea invernă. Tóte ministeriele cari au fostă la cî putere n’aă avută nimică sinceră, solidă, stabilită. Acesta se numesce anarhia, și ea domnesce ’n camera, în alegeri, în țară. Aveaț, d-ni miniștrii, uă partită guvernativă. Maî recunoscețî pe mulți din ei carii v’aă părăsită ? Nicidecum. Și de ce ? Pentru că n’avețî nici ună principiă, pentru că nici d-vostră nu sciți unde duceți țara. Nu se facă ecoulă acelora cari atribuie aceste părăsiri lipsei de folose personale și lingușiriloră, afiliarea de nouî aderință. Acesta stare slăbesc e și țara, și guvernulă, și pe noi. In stări de decădere, nu se mai produce, nu se mai concipe. Nu trebuie ună ideală, și acelă ideală nu trebuie se fiă numai ambițiunile personale. Daca voiă resturnarea guvernului, nu e d’a pune in locu’î persone, ci se vede schimbându-se sistema, constituindu-se partite seriose. Derfi la noi n’avemă partite seriose și, pene nu le vomă ave, nu mai speră în viitorul acestei țeri. D-vostră, conservatorii, numenți-vă, faceți- vă partită, organisați-ve și póte că voi veni cu d-vostră. Liberalii asemenea se’șî facă partita, și se nu se mai coaliseze cu adversarii, ci se remâie stabili. A$i se vedă unii amestecați cu alții și nesclindă pentru ce lucra seriosă s’nă unită. Terminândfi, d. G. Brătianu declară că va vota ’n contra adresei, dar d nici guvernului nu’i va arunca patra ’n capă, căci nu e numai eră vinovată, ci și noi toți cari amă dusă uă politică bisantină. Ceea ce rugă pe guvernă, e se studieze relele țerei și se le ’ndrepteze. La din contra, spuindui-se numai frase, țera se va deprinde cu ideia de revoluțiuni și, cândă pacea se va crede mai asigurată, atunci voră isbucni rescele și vesbele civile, ca ’n Spania și Francia, cari aă mersă totă pe calea nostră. Numai grupându-ne, numai făcendă partite, putemă funda uă guvernă constituționale. D. I. Pală găsesce că acum nu e vorba de clasarea partiteloru . d. G. Brătianu o putea face acesta cu alte ocasiuni. E vorba de responsur ă la mesagiu, eă parafrase la discursul Tronului, cum se face și ’n Anglia. A fostă timpă cândă acestă actă avea alta însemnătate : era uă cestiune de morte saă viață pentru guvernă, care nu putea presinta camerei decâtă legile enunțate prin adresă. Ar fi lucrurile s’aă schimbată și respunsul ă la mesagiă e uă parafrase : discusiunea lui nu mai ține 3—4 file. Ar fi deputații aă dreptul ă de interpelare și cei nemulțămițî potă espune relele observate p’acesta cale. Adresa actuale e uă parafrase a mesagiului: prin ea să aprobă tendințele și politica espusa de șeful statului. Voiă vota o dera, ca constituționale, cnse citind o—amă observată câte va incorecțiuni de stilă, care se potă îndrepta n discusiune. Ele stă strecurată mai multă din causa urginței, case nu ne potă împedica d a lua adresa în considerare. l). Aristide Pascal cere nchiderea discusiului. D. A. Blaremberg declară că ’n urma celoră jise de d. G. Bratianu a perdută orice esuațiune d’a nu lua cuvântură. Chiară d’ară fi de părerea d-lui Pală în privința parafrasării mesagiului, totuși d-sea cere a se deroga de la acesta procedere, pentru că situațiunea e forte gravă. Camera e la finele seă și, cândă cineva ’și iea adio de la viață, trebuie se fiă mai dispusă a fi espansivă , a’și da comptă de faptele sale. Déca sistema d-lui Pală s’a admisă fără escepțiune, de ce nu se face să circulare permanente pentru totu-de-una ? Adresa de a<jî nu e uă parafrase, ci uă adesiune, care micși oreză și pe tronă și pe adunare. Supt protestă d’a nu zice nimică, •zice totulă. Suntă dâră în contra unoră asemenea adrese, care semena cu uă sorcovela. Starea materiale de a fi se resumă ’n doue cuvinte : abasă și misercă. Base, în privința stării morale, ne votă încerca se revendică liberală arbitrcă ală națiunii, prin alegeri libere. Sistema ce se adoptă prin adresă e funestă pentru tronă, căci îl face secreiia că numai voința mea e totală. E funestă și pentru guvernă, care nu va mai găsi tăină nici chiară în sprijinul ă țerei. Cum deră vreți se faceți educațiunea țerei prin asemenea procederi? In privința tratatelor, aprobă guvernulu și i aplaucă atitudinea. Dară acestă purtare reclamă sacrificie, era sacrificiele nu suntă posibile de câtă avândă pace în nauntru, de câtă lipsindă setea de resbunare. Pentru ca avemu énse aceste condițiuni, trebuie s avem libere alegeri. Legalitatea e ordinară, arbitrariulă e anarhia și noi avemă anarhia: aci mé unescă cu d. G. Brătianu. Aveamă ideale mari înainte : a<sî suntă mai modestă și îrsași mulțămi c’uă guvernă sinceră, care se măniie legea vină. Da, suntemă bolnavi, case boia vine de la banca ministeriale, 0ră nu de pe catedră. D’acolo ni s’a vorbită în contra moralei, d’acolo s’a recomandată ascultarea orbă în locă de principie, d’acolo s’a spusă că suntă doue morale și ca opiniune nu esiste. Cândă ceră case libere alegeri, nu mă mulțămescă cu vorbe, pe care le spulberă poliția și judecătorii de instrucțiune. Ceră garanții în presidarea unorăameni onești la facerea alegerilor, in acte ca scrisorea princiară care le garantauădinioră și se uita administrațiunea de frica destituirii cândă n’ară ingera. Spiritulă la noi e fragedă, póte fi intimidată. De acea a ună guvernă bună ară dori nu se ’să intimideze, ci se ’să încuragieze a se manifesta. Ei bine, adresa nu spune nimică d’acestea în privința viitorelor alegeri. E lesne a se găsi cortegie de adorințî, spre a vota totală. Dară vine ora restrișter, oră grea și durerosă, a cărei sosire nimică nu ve garanteză că nu va sosi. Atunci ve veți uita ’njură și nu ve va respunde de câtă tăcerea mormântului. Toți ve voră uita, pentru că asta i-ați educată. Servitutea din năuntru atrage pe cea din afară. Cândă omulă e sclavă, puțină îi pesa care e numerusă stăpânului. Uă altă causă de slăbire e miseriă îngrozitóre. Cândă cetățianulă n’are se ’și mai apere de câtă cenușia din vetera, atunci renundă la apărare, și patria pere. Sărăcia e teribile și creșce din ce în ce. Amă strigată în contra beilicului, și elă aciî a revenită prin prestațiune. Amă strigată în contra clăcii și iobăgiei, și ară înviată. Ba amă introdusă și ciobotăritură, prin taxele judiciare de timbru. Materialismulă enerveză : nenorocire de cei ce pună poftele, stomaculă, în loculă idealului morală, în loculă aspirațiuniloră, Spre a descrie situațiunea omeniloră de stat, carii disprețuiescă alegerile libere. d. Laboulaye nareza anecdota unui omă căruia i se spune că ’î arde casa. — Nu se pute răspunde elă, căci amă chiria ’n posunaru. Deca amă aprobată politica din afara a guvernului, n’aprobă prin acesta numai schimbarea suzeranității de la uă putere la alta. In casulă acesta, e mai bună a Turciei, cu care avemă atâtea vechi relațiunî. Ne invertiim într’ună cercă vițiosă în privința alegeriloră. In ele, impunitatea e ’n raportă directă cu mărimea nelegiuirii și ea devine reciprocă pentru unii și pentru alții. La noi mare parte din țară nu scie se scrie și se citesca. late prin urmare cât e de importante ca liberiie alegeri se fiă puse supt scutul Domnului. In timpul interegnului , de la uă cameră repausată până la alta nouă, țâra n’are de câtă ună represintante, pe Domnă. Sistema violării alegerilor e tirania anonimă : tote crimele se facă în numele națiunii și ceaa ce e rodusă violenței se invocă nu în contra violenței, ci in contra celui nevinovată. Acestă guvernă n’are calitate d’a mai face alegeri, căci și-a stricată mâna. Chiară d’ară vrea se le facă libere, nu mai póte. Are mulți prefecți, mulți indivizi cari trebuiescă recompensați, de cari nu se mai póte desface. Dară se invocă stabilitatea. Ce ’nsemnéza ease stabilitatea, cândă ea escompteza și compromite viitorul? Chiară cei ce aă introdusă acestă principiu, chiară ei trebuie să se rădice în contra lui, cândă vedă că conduce la reă. Déré nu numai atâtă. Camera, cândă plăcă acasă, nu mai represintă națiunea spre a aproba mă guvernă. Apoi orice omnă, care stă 4 ani la putere, se îngâmfă, devine presumpțiosă și se transformă î n oróre late pentru ce ceră prefacerea guvernului. Câtă despre partea bună a guvernului găsescă numai una : desvoltarea milițieloră. Și acesta pentru politica externă , pentru menținerea drepturilor națiunii, apoi pentru că — spre a oprima națiunea— atunci nu va fi destulă să se ucidă copii și femei, ci baioneta se încrucișeze baioneta. Astaferă chiară despotismulă ascute arma poporului pentru ca cu ea se i-se puie stavilă. Terminândă, voiă spune că suntă întristată. Déca vedd ce cade, nu vădă ce se rădică; déca vedd ce pere, nu vedd ce se nasce! D. Al. Lahovari, ministru de justiție, arată că oposițiunea nu face decâtă a repeta cobirile și plângerile ce face de 4 ani. Cu tote astea, contrazicerea e manifestă : d. G. Brătianu găsesce că responsul ă la mesagiă e resbelnică, pe cândă d. N. Blaremberg vorbesce de resbelă, de resbelulă civilă, pe care nu, credemă s’avemă destulă de lungă viață spre a’lă vede. Guvernulă nu va urma discnsiunile rostite în părțile lor filosofice, ci va respunde atacuriloră ce i s’aă adusă. D. N. Blaremberg se ’ngrijeșce despre alegerile viitore ș’a pusă în jocă persona Domnului, trecândă peste constituțiune, pe care Zice c’o respectă. Ei bine, nu. Singură guvernulă e responsabile și va respunde de faptele sale, care nu va permite punerea în jocă a Domnului. In istoriă nu e exemplu ca să partită cuijuta ’n alegeri se declare că acele alegeri au fostă libere : totodeuna a atribuită influinței guvernului propria mea cădere. Alegerile aă fostă corupte ? Atunci țara e coruptă. Aă fostă ilegale? Țara e ilegală, căci nu potă 7 miniștrii se dicteze unei țări și s’o farmece după voia sea. Prin urmare acuzați însăși națiunea pe care «jirați c’o apărați. Dâră din vorbele d-lui N. Blaremberg resultă ș’altă ceva: că acestă cameră n’a fostă espresiunea țerei. Ei bine, protesteză în contra acestei aserțiuni. Camera acesta a avută marea misiune d’a ’ntări armata, d’a regula financele, d’a consolida statulu. Sarcina a fostă mare, dezăși onarea ’i va fi mare. Nu mai vorbimă despre politica este mare: orice oră sinceră va recunosce că România e ar fi mai considerată decâtă oricândă. Armata a progresată și națiunea e înarmată, dară acele arme voră fi întrebuințate pentru apărarea țerei, eră nu în contra Românilor. Tristele provestiri ale d-lui N. Blaremberg sperămă că nu se voră întâmpla. Aceste cestiuni se discută de 4 ani. Camera le cunosce, póte închide discnsiunea, și fiă sigură că póte se sepresinte țetei cu fruntea senină. Terminândă, voiă aminti cuvintele d-lui Guizot , tóte politicele ne promită progresulu, deră numai politica conservatóre póte se vi ’să dea. D. G. Vernescu declară că n’ară fi luată cuvântul în discusiune generale, daca ministrulă n’ară fi confundată pe toți cei din oposițiune și n’ară fi zisă că oposițiunea vine aci ca să jelesce. Nimeni nu jelesce aci, căci n’are ce. Toți spună păsurile ce cunoscă, cu speranță de ’ndreptare. Ș’aă dreptulă s’o facă. De ce vreți a ’njosi oposiția? Ore credeți că partea cealaltă se crede ’n consciința fericită ? Se nu se zică că numai vă dată vorbimă tronului. Totă de una vorbimă și cu elă și cu națiunea, destulă ca și unulă și altulă se vrea, sé fiă’pregătiți a ne asculta. Iate de ce s’a găsită de cuviință a nu se discuta, cu ocasiunea adresei, tóte faptele isolate. Atunci însoară urma ca ea să se voteze ’n unanimitate, și totuși că voiă vota ’n contra. De ce ? Pentru că se precipită, pentru că prejudecă fapte pe care nu le amă discutată. Daca respunderea guvernului rămâne întréga, déca prin ea nu înțelegeți nici a da guvernului votă de indemnitate nici alte îngagiaminte, ve declară c’o voiă vota. Déca ense nu e asta, atunci trebuie ca faptele să se discute înainte d’a se spune Domnului. Acestă moda de discusiune ne-ară duce mai departe, forte departe. Cei din comisiune studiaz aă actele diplomatice ? Studiaz-aă tată ce spună ? Feritu s’ail de contradicțiuni ? Nicidecum. Adresa spune că pacea a domnită in năuntru, că armonia a domnită între puterile statului, deci acesta ne-a atrasă încredere. Pân’aci merge totulă bine. Ceră partea a doua ce ne spune? Că, de s’o atinge cineva de tratate, facem fi jertfe și .. . prăpădimă pamântulu. Ei bine? Apropo de ce acésta vesbelnică manifestare ? Déca Zina e senină, déca armonia e deplină, pentru ce aceste amenințări? Facemă ca copiii cari strigă mereă , vine lupulă, vine lupulă! și, mințindă mereă, își perde creditul.