Romanulu, februarie 1875 (Anul 19)
1875-02-02
£ SERVICIULU TELEGRAFICII ALUI ROMANULUI». — Versailles, 13 Febmarie.— Adunarea, după cea adoptată pe articole proiectul de lege pentru senatü, la votarea în totale l’a respinsă cu 368 voturi contra 345. D. Brisson a cerută apoi disolverea, a cărei urgința s’a respinsă cu 407 voturi în contra a 266, după uă discusi une ferfce vina. D. Gambetta, printr’una discursă animată, a sprijinită disolverea, care a fostă combătută de guvernă. D-nii Waddington și Vautrin, din centrală stângă, aă propusă uesce noui proiecte pentru sonată, cari s’aă trămisă comisiunii legilor constituționale. Viem. 13 Februarie. — Președintele ministeriului ungurescăa depusă înmânele împăratului demisiunea cabinetului întregă. Decisiunea împăratului încă nu e cunoscută. - ------------- (Servițiulu privată ale Monitorului oficiale). Sürges, 11 Februarie.— Regele a sosită aci. Carliștii aă trasă asupra trenului ce ducea pe rege, fără a răni pe nimeni. Berlin, 11 Februarie. — Gazetta Germaniei publică o declarațiune colectivă a 23 episcopi germani, printre care și episcopul din Strasburg, prin care protestă contra circularei cancelarului imperiului, privitore la alegerea noului papă,și prin care pretindă că circularea implică uă atacă asupra deplinei libertăți și a independinței în alegerea capului bisericei catolice. BUMMa FAURARU Astăzi se resolve în Cameră, cestiunea de a se seideca majoritatea 4vernamentale consfințescescö nu imorala sistemă a candidatureiorü oficiale, deca voteză directă sau indirectă că a venită din grația teșehereleloră și că cerșesce aceași grațiă pentru viitoră. Nu voimă a prejudeca cestiunea, căci este pre gravă de-a declara de mai nainte că se va găsi uă majoritate, care se consimță a se înjosi pene acolo. Se asigură onse că guvernulö nu numai că și-a adusă telegrafică pe toți devotații cari facă orice pentru că teșcherea, dera a intervenită chiar pe lingă unii din aceia ce suptscriseseră moțiunea minorității se lipsescă celă puțină de la ședință, daca nu pote să -și retragă formală semnăturele. Asta-felă se pregătesce libertatea viitorelor alegeri, astă-felă imorala sistemă de falsificare a tutorii legiloră încercă a se perpetua, pentru ca din puțină timpü nimica să nu mai reminie nepervertită în societatea română. In facia acestei acțiuni dizolvatare, care se reversa ca valurile unui acid, distrugătorii pe corpulă socială română, misiunea ligei pentru legalitate și în specială pentru libertatea electorală, casa Statului constituțională, apare în tota maiestatea iei. Aici este nu numai sarcina de-a face sé esă uă dată țara dintr’uă situațiune anormală, în care ne abernă Stată constituționala, fără a fi în realitate constituțională, în care se pretinde că avemă instituțiunile regimului parlamentară, pe cândă deaptă domnesce regimul bunului placă, dera și misiunea mai înaltă încă de-a risipi coruperea și demoralisarea întinse sistematică asupra națiunii, de-a nimici credința ajunsă atâta de generale numai în puterea brutale și în espedientele imorale, spre a reda societății române încrederea în virtuțile civice și în singura putere a dreptului. Bătrâni și juni, bărbați de tóte vârstele și de tóte stările, cari înțelegă mărimea acestei misiuni, se urmeze dării cu toria, credință și mai cu semă cu stăruință lucrarea care abia a începută să se schițeze, oficemă stăruință mai presusă de tóte, căci uă asemenea lucrare, escludendă orice mișcare violentă, nu ’și póte produce salutaru’i și sicuru’i efectă, de câtă cu încetulă, nerăbdătorii, cari sacrifică unei grabnice satisfaceri momentane resultatură seriosă și dâinuitoră ce trebuie să vie ceva mai târziiă, și cari din acésta cau să se obosescă și renuncia curăndă la uă acțiune în aparință ingrată, nu simtă demni de acestă apostolată cetățenescă; ei nu voră fi nici-vădată nesce buni cetățeni, căci virtutea civică este ca ună isvoră binecuvântată, ce curge fără a se opri, fără a seca și fără a se abate nici uă dată din calea lui. Spectacolul măreții ală acestei virtuți civice și ală minunilor de muncă rabdatore și staruizóre ce pate să grămadesca în ajungerea unui scopă, nic să prezintă de patru ani Francia. Déca vr’uă dată națiunea francesă s’a arătată mare, prin virtuți tenace ce i-se negaă până astăzi, printr’uă muncă politică laboriosă și patientă, de care până acum singură rasa anglo-saxonă se credea capabilă, printr’uă credință în puterea principielor, care nu s’a observată la nici uă altă națiune în asemene grabă, este de bună sema în acești patru din urmă ani: de patru ani atâtă curentulă reacționară, câtă și mișcarea progresistă, de uă parte n’a cedată tărâmulă și de alta n’a înaintată, de câtă degetă cu degetă, fără a se descuragia, fără a perde răbdarea uină singură momenta. Acestă lucrare admirabilă, care edifică pe graniță colanele masive ale templului dreptului politică modernă, în locul palatelor stralucitore deja întemeiate pe nisipă, cari se preferiaă adesea până acum, trebuie se servescá de modelă și claselorăluminate ce represintă națiunea română. Destule crude esperiențe și amare desi fusiuni a probată neeficacitatea unor lucrări mai puțină laboriase, multă mai puțină aride, pline de nobile emoțiuni, de mari satisfaceri, de răși de sicure și dureróse descepțiuni. Aceste lucrări au trecută deja de multă în rândulă remedieloră eroice, pe cari medicală înțeleptă nu le întrebuințeză decâtă la cea mai de pe urmă estremitate și după ce a secată în deșertă tate mițile cele pe cari solința i-le procură. Și să marturisimă că asemeni ultime estremitățî vină anevoiă în vieța națiuniloră; suntă chiară în imposibilitate de-a veni la națiunea care lucreză neîncetată spre a depărta reule, și nu adorme nici-uă dată până într’atâtă, încâtă virusură să se pota strecura în sînu’î ca să undă perfidă ca s’o Învenineze. A lucra deră fără pregetă pe calea drepturilor și datorielor civice, astăfelă cum lucreză poporală englesă, astăfelă cum lucreză națiunea francesă de patru ani, este a întări neîncetată organismul socială, a’să desvolta și perfecționa treptată și sigură, conformă legii nestrămutate a progresului. Inacțiunea civică, din contra, aduce anemia socială cu tote relele și pericolele iei, și face fatale în cele din urmă întrebuințarea remedielor eroice de vindecare, organismul socială, pusă astăferă pe piciure prin mișcări sacadate și sbuciumatore, fiice salturi spre viitoră, caré rămâne espusă la recăderi, cândă puterea nervósa care l’a rădicată se destinde și slăbesce. Văi deră de națiunile ale căroră clase luminate nu’și înțelegă misiunea de-a nu lăsa să se curme nici vădată firulă vieței civice active a națiunii, care o conduce cu pași și duri și măreți spre viitor. Deră vai și de guvernele, cari, orbite de se cele mulțămiri ale puterii necontrolate, se pună mereu în calea activității civice a națiunii! Acele guverne pregătescă ele însele întrebuințarea remediului care le va distruge eroică, după cum cuțitul operatorului cioplesce cangrena de pe corpulă ce ea învenineză. Ne-a întrebată, suntă câte-va jile, organulă guvernului, ne-a întrebată cu ună tonă de desfidere: „ce mal <fică acum cei de la Românulă, cândă ănsușî d. G. Manu, cândă ânsuși consiliulă comunală ală capitalei a adoptată interpretarea legii electorale astăfelă cum a înțeles-o d. ministru de interne?“ La acesta desfidere, noi amă respuns și fără cea mai mică oprire pe gânduri, căci aveamă pentru noi opiniunea tutoră omenilor, în adevera competing în materie de legi din consiliul comunală, și guvernul remânea cu voturile celoră mai puțină sau chiară delocă competinți. In fineamă putută riposta cu deplină temeiă, și cu ânseși cuvintele celoră mai competinți consiliari comunali. In ce situațiune se voră afla éase capabilii și învățații legisti de la organisă oficioșii, cândă îi vomă întreba la rândulă nostru , ce mai mică dumnelor, acum în privirea drepturilor pe cari aă susținută cu atâta stăruință că le-aă Evreii de-a fi alegători comunali, cândă și d. G. Manu, și întregă consiliu comunala, fără nici uă singură escepțiune, a confirmată interpretare dată de noi legii comunale, și aă respinsă în unanimitate interpretarea falsificatore dată de legists de la Pressa ? Ce mai e jică acum cândă tóte argumentele, produse și de d. Mânu, și de d. Triandafil, și de d. Șoimescu, și de d. Paapa etc., confirma pa deplină și din punctă la punctă ceaa ce ciserămă noi în acesta gravă cestiune constituționale ? Ca mai meu în fine cândă e asuși d. Manu atesta că art. 26 din vechia lege n’a fostă votată de Camere, ei, printr’un manoperă demnă de lealitatea guvernului actuală, a fostă trecută pe furișă în lege, înlăturându-se ori-ce discusiuni seu vota asupră’i? Ca se punema mai bine in posițiune pe leali! și capabilii legist! de la Pressa de-a judeca déca cu noi seö cu dumnelorü a fostă dreptură și este isbânda în acesta cestiune, reproducemă chiară aci, supt linindă órecami frase, discusiunea urmată în consiliulă comunală asupră’i. Recomandăm și în același timpă tutoră consilieloră comunale din țară explicările date atâtă de lămurită, și decisiunea luată de consiliulă comunală ală capitalei. „D. primară, după ce presintă consiliului reclamările d-loră M. Roth, M. Rosenthal și Albert Blumenfeld, Israilițî, pune imediată și cestiunea constituțională (restricțiunea de la art. 7 din Constituțiune), apoi, după ore-cari considerațiuni, relative la modul în care ară Înțelege Să resolve cestiunea, cândă d-sea ară avè se voteze acum Constituțiunea, urmeza : „Dară aceste opiniuni nu se potă pune în practică, pene ce Constituțiunea, care e mai presusü de tote legile, nu va fi modificată pe calea legale. Astăzi suntemă chiamați a judeca cestiunea faciă cu Constituțiunea și cu legea comunală actuală. Art. 24 din legea comunale modificată nu trebuia a se introduce în lege și a adeverü na fosta introdusa. Ca raportare ală comitatului delegaților, Camerei pentru legea comunale, d. primară e spune că acelă comitată înlăturase acesta articula, pentru cuvântulű că nu putea pune g însă lege speciale uă disposițiune, unu principiu opusă principiului Constitui uni î; énse la discuția legii, ministerială a sugerată teoria că Adunarea n’ar pute discuta de câtă articolele introduse de guvernă în discusiune, nu și altele, prin urmare a contestată Camerei competința de a se ocupa cu art. 26 din legea vechia, care trata despre Israliiți, și astăfelă s’a trecuta asupra acelui articolă, fără a se daună votă speciale nici pentru admiterea, nici pentru respingerea lui. Guvernul, continuă d. primară, ave dreptă a rădica acesta obiecțiune de formă, énsé nu e mai puțină adevărată că unu votă nu s’a dată, așia că judecătorulă, care va fi chiămată se aplice legea comunale, va trebui se se întrebe daca acestă articolă esistă sau nu esistea într’ensa, și, neesistândă, nu rămâne altă lege, care se reguleze drepturile Israiliților, decâtă Constituțiunea, care, prin art. 7, esclude pe străinii de rită necreștinii de la esarcițiul drepturilor politice: „Deră admițândă chiară că acestă art. 24 este in legea comunală, atunci găsim în aceași lege art. 25, care exclude dintre alegetorii comunali pe acei cari sunt lipsiți de exercitiidă drepturilor politice si civile, și nasce întrebarea, daca drepturile cetățenesc sunt drepturi civile și politice sau nu. „Drepturile consiliului comunale nu suntă, fice d. primară, numai drepturi cetățenesc, ci și politice, căci a admite sau a respinge înscrierea în liste pentru alegerea corpurilor re- presintative, a dirige și presida colegiile electorale este a exercita drepturi politice. A se admite dură înscrierea Israiliților în listele comunale, ară fi a le da dreptul să judece pe cine aă a alege pentru a exercita acesta drepturi politice, cari suntă de atribuțiunile consilierară comunale, ceea ce este contra Constituțiunii. Pentru aceste motive și în considerația că ar fi chiară bine a se provoca uă jurisprudință în acesta cestiune, căci presupune că reclamanții se voră adresa la autoritățile judiciare, d. primară nu admite înscrierea Israiliților în listele comunale. „D. Triandafii <jice că între Constituțiune și legea comunale este că contradicțiune. In adeverü, Constituția, prin art. 7, esclude cu desăvârșire pe Ebrei de la esercițială drepturilor politice, pe cândă legea comunală, în art. 24, presupune că Israiliții specificați în aliniatele acelui articulă aă dreptă de a fi înscriși între alegătorii comunali. Cestiunea e dorit decată lege, care e aplicațiunea disposițiunilor constituționali, pate să modifice aceste disposițiuni, sau deca trebuie să fie totu deuna în concordanță cu dânsele. S’ad fisă că un lege, care nu e în concordanță cu Constituțiunea, trebuie înlăturată, căci s'ară ajunge la modificarea Constitutiunii pe altă cale, decâtă cea prevăzută de dânsa. Că lege, făcută pentru aplicarea principielor constituționale, cândă le modifică, nu trebuie admisă’, deci art. 24 din legea comunală nu póte servi de basă pentru a regula drepturile Ebreilor”. „Cestiunea dificilă, adauge d. Triandafir, este de-a se se ideca dreptul ă de-a vota la comună este ună dreptă politică? Drepturile politice nu se câștigă decâtă prin împământenire. Ebreii, după Constituțiune, nu se potă împământeni, aștaderă n’au drepturi politice. „Acesta este, incontestabile, teoria articolului 7 din Constituțiune. Aleasă Ebreiî dreptul de cetate? D Triandafui zice că a urmată afacerea cu multă interesă, ca se-și facă convicțiune, și a ajunsă la conclusiunea că drepturile de cetate implică ună dreptă politică. In adeverü, alegătorul comunală are dreptul de-a delega pe represintanții comunei, aceștia au asemenea dreptul ă de-a dresa listele de alegători pentru corpurile politice ale țărei, cari liste trebuie se emane de la un persona care are drepturi politice. Alt că felă s’ară face judecătoră ală drepturilor politice o persona care ea însășinară are capacitatea cerută pentru a posede aceste drepturi. „Pentru aceste motive, d. Triandafir primesce opiniunea d-lui primară de a nu se înscrie Israilițî în listele comunale. „D. Cantaarino este și d-sea pentru neadmiterea acestoră cereri, mai cu semn din cauză că reclamanții nu aducă nici uă probă că aă dobândită împământenirea după disposițiunea art. 8 din codul civile. „D. Șoimescu se pronundă în contra înscrierii, susținândă asemenea că Constituțiunea nu pate fi modificată prin legi speciale, cari ară cuprinde disposițiuni cu totulii contrarierei. „D. Paapa, în vedere mai cu semă că capitala României pate servi de normă pentru alte orașie, arăta că trebuie să fimă riguroși în aplicarea artidelor categorice din Constituțiune, și de aceaa cândă acesta pronundă escluderea Israiliților, în modă asta de categorică, nu pate fi cea mai mică îndoaiela d’a nu admite înscrierea. „Punându-se la voiă acesta opiniune, consiliul o adoptă și respinge cererila d-loră dr. Roth, Rosenthal și Blumenfeld.“ Încă de cândă amă aflată de esistența circularii d-lui ministru de interne, privitore la interpretarea articolelor 38, 34 și 37 din legea electorală, înainte chiară d’a apare în Monitorii, amă prevăzută relele resultate ce va da întinderea și la comunele rurale— în stărea în care se găsescă— a dreptului d’a întocmi listele electorale, dreptă dată de lege numai comunelor, de la reședința judeciului, și numai d’acestea practicata de la promulgarea legii și până azi. Încă de atunci amă $isă că sistema ce ordonă a§i d, ministru pentru întocmirea listelor electorale, contrariă literei și spiritului legii, și cu totului opusă usului Constanță ce s’a urmat ă