Romanulu, februarie 1875 (Anul 19)

1875-02-02

£ SERVICIULU TELEGRAFICII ALU­I ROMANULUI». — Versailles, 13 Febmarie­.— Adunarea, după ce­a adoptată pe articole proiectul­ de lege pentru senatü, la votarea în totale l’a respinsă cu 368 voturi contra 345. D. Brisson a ce­rută apoi disolverea, a cărei urgința s’a res­pinsă cu 407 voturi în contra a 266, după uă discusi un­e ferfce vina. D. Gambetta, printr’una discursă animată, a sprijinită disolverea, care a fostă combătută de guvernă. D-nii Wadding­­ton și Vautrin, din centrală stângă, aă pro­pusă uesce noui proiecte pentru sonată, cari s’aă trămisă comisiunii legilor­ constituționale. Viem. 13 Februarie. — Președintele mini­­steriului ungurescă­a depusă în­mânele împă­ratului demisiunea cabinetului întregă. Deci­­siunea împăratului încă nu e cunoscută. - -------------­ (Servițiulu privată ale Monitorului oficiale). Sürges, 11 Februarie.— Regele a sosită aci. Carliștii aă trasă asupra trenului ce ducea pe rege, fără a răni pe nimeni. Berlin, 11 Februarie. — Gazetta Germa­niei publică o­ declarațiune colectivă a 23 episcopi germani, printre care și episco­­pul­ din Strasburg, prin care protestă con­tra circularei cancelarului imperiului, pri­­vitore la alegerea noului papă,și prin care pretindă că circularea implică u­ă atacă asupra deplinei libertăți și a independinței în alegerea capului bisericei catolice. BUMM­­a FAURARU Astăzi se resolve în Cameră, ces­­tiunea de­ a se sei­deca majoritatea 4­vernamentale consfințesce­scö nu imorala sistemă a candidatureiorü o­­ficiale, deca voteză directă sau indi­rectă că a venită din grația teșehere­­leloră și că cerșesce aceași grațiă pentru viitoră. Nu voimă a prejudeca cestiunea, căci este pre gravă de-a declara de mai nainte că se va găsi uă majori­­­­tate, care se consimță a se înjosi pene acolo. Se asigură onse că guvernulö nu numai că și-a adusă telegrafică pe toți devotații cari facă ori­ce pentru că teșcherea, dera a intervenită chiar­ pe lingă unii din aceia ce suptscriseseră moțiunea minorității se lipsescă celă puțină de la ședință, daca nu pote să -și retragă formală semnăturele. Asta-felă se pregătesce libertatea viitorelor­ alegeri, astă-felă imorala sistemă de falsificare a tutorii legi­­loră încercă a se perpetua, pentru ca din puțină timpü nimica să nu mai re­­minie nepervertită în societatea ro­mână. In facia acestei acțiuni dizolvatare, care se reversa ca valurile unui acid, distrugătorii pe corpulă socială ro­mână, misiunea ligei pentru legali­tate și în specială pentru libertatea electorală, casa Statului constituțio­­­­nală, apare în tota maiestatea iei. A­ici este nu numai sarcina de-a face sé esă uă dată țara dintr’uă si­­tuațiune anormală, în care ne­­ ab­ernă Stată constituționala, fără a fi în rea­litate constituțională, în care se pre­tinde că avemă instituțiunile regi­­­­mului parlamentară, pe cândă de­­aptă domnesce regimul­ bunului placă, dera și misiunea mai înaltă încă de-a risipi coruperea și demoralisa­­rea întinse sistematică asupra națiunii, de-a nimici credința ajunsă atâta de ge­nerale numai în puterea brutale și în espedientele imorale, spre a reda so­cietății române încrederea în virtu­țile civice și în singura putere a drep­tului. Bătrâni și juni, bărbați de tóte vârstele și de tóte stările, cari în­­țelegă mărimea acestei misiuni, se urmeze dării cu toria, credință și mai cu semă cu stăruință lucrarea care abia a începută să se schițeze, oficemă stăruință mai pre­susă de tóte, căci uă asemenea lucrare, escludendă ori­ce mișcare violentă, nu ’și póte produce salutaru’i și sicuru’i efectă, de câtă cu încetulă, nerăbdătorii, cari sacrifică unei grabnice satisfaceri momentane resultatură seriosă și dâinuitoră ce trebuie să vie ce­va mai târziiă, și cari din acésta cau să se obosescă și renuncia curăndă la uă acțiune în a­­parință ingrată, nu simtă demni de acestă apostolată cetățenescă; ei nu voră fi nici-vă­dată nesce buni cetă­țeni, căci virtutea civică este ca ună isvoră bine­cuvântată, ce curge fără a se opri, fără a seca și fără a se a­­bate nici­ uă­ dată din calea lui. Spectacolul­ măreții ală acestei vir­tuți civice și ală minunilor­ de muncă rabdatore și staruizóre ce pate să gră­­madesca în ajungerea unui scopă, ni­c să prezintă de patru ani Francia. Déca vr’uă dată națiunea fran­cesă s’a arătată mare, prin virtuți tenace ce i-se negaă până astăzi, printr’uă muncă politică laboriosă și patientă, de care până acum singură rasa an­­glo-saxonă se credea capabilă, prin­­tr’uă credință în puterea principie­­lor­, care nu s’a observată la nici uă altă națiune în asemene grabă, este de bună sema în acești patru din urmă ani: de patru ani atâtă curen­­tulă reacționară, câtă și mișcarea progresistă, de uă parte n’a cedată tărâmulă și de alta n’a înaintată, de câtă degetă cu degetă, fără a se des­­curagia, fără a perde răbdarea uină singură momenta. Acestă lucrare admirabilă, care e­­difică pe graniță colanele masive ale templului dreptului politică modernă, în locul­ palatelor­ stralucitore deja întemeiate pe nisipă, cari se prefe­­riaă adesea până acum, trebuie se servescá de modelă și claseloră­lu­minate ce represintă națiunea ro­mână. Destule crude esperiențe și a­­mare desi fusiuni a­ probată neefica­­citatea unor­ lucrări mai puțină la­­boriase, multă mai puțină aride, pline de nobile emoțiuni, de mari satisfa­ceri, de ră­și de sicure și dureróse descepțiuni. Aceste lucrări au trecută deja de multă în rândulă remedieloră eroice, pe cari medicală înțeleptă nu le întrebuințeză de­câtă la cea mai de pe urmă estremitate și după ce a secată în deșertă tate mițil­e­ cele pe cari solința i-le procură. Și să marturisimă că asemeni ulti­me estremitățî vină anevoiă în vieța națiuniloră; suntă chiară în imposi­bilitate de-a veni la națiunea care lucreză neîncetată spre a depărta reule, și nu adorme nici-uă­ dată până într’atâtă, în­câtă virusură să se pota strecura în sînu’î ca să undă perfidă ca s’o Învenineze. A lucra deră fără pregetă pe ca­lea drepturilor­ și datorielor­ civice, astă­felă cum lucreză poporală en­­glesă, astă­felă cum lucreză națiunea francesă de patru ani, este a întări neîncetată organismul­ socială, a’să desvolta și perfecționa treptată și si­­gură, conformă legii nestrămutate a progresului. Inacțiunea civică, din contra, aduce anemia socială cu tote relele și peri­colele iei, și face fatale în cele din urmă întrebuințarea remedielor­ e­­roice de vindecare, organismul­ so­cială, pusă astă­feră pe piciure prin mișcări sacadate și sbuciumatore, fiice salturi spre viitoră, caré rămâne es­­pusă la recăderi, cândă puterea ner­­vósa care l’a rădicată se destinde și slăbesce. Văi deră de națiunile ale căroră clase luminate nu’și înțelegă misiu­nea de-a nu lăsa să se curme nici­ vă­­dată firulă vieței civice active a na­țiunii, care o conduce cu pași și duri și măreți spre viitor­. Deră vai și de guvernele, cari, or­bite de se cele mulțămiri ale puterii necontrolate, se pună mereu în calea activității civice a națiunii! Acele gu­verne pregătescă ele însele întrebu­ințarea remediului care le va distruge eroică, după cum cuțitul­ operatorului cioplesce cangrena de pe corpulă ce ea învenineză. Ne-a întrebată, suntă câte-va­­ jile, organulă guvernului, ne-a întrebată cu ună tonă de desfidere: „ce mal <fică acum cei de la Românulă, cândă ănsușî d. G. Manu, cândă ânsuși con­­siliulă comunală ală capitalei a adop­tată interpretarea legii electorale astă­felă cum a înțeles-o d. ministru de interne?“ La acesta desfidere, noi amă res­­puns și fără cea mai mică oprire pe gânduri, căci aveamă pentru noi o­­piniunea tutoră omenilor, în ade­­vera competing în materie de legi din consiliul­ comunală, și guvernul­ remânea cu voturile celoră mai pu­țină sau chiară de­locă competinți. In fine­amă putută riposta cu de­plină tem­eiă, și cu ânseși cuvintele ce­loră mai competinți consiliari comu­nali. In ce situațiune se voră afla éase capabilii și învățații legisti de la orga­­nisă oficioșii, cândă îi vomă întreba la rândulă nostru , ce mai mică dum­­nelor, acum în privirea drepturilor­ pe cari aă susținută cu atâta stăru­ință că le-aă Evreii de-a fi alegători comunali, cândă și d. G. Manu, și întregă consiliu comunala, fără nici uă singură escepțiune, a confirmată interpretare dată de noi legii comu­nale, și aă respinsă în unanimitate interpretarea falsificatore dată de le­gists de la Pressa ? Ce mai e jică acum cândă tóte ar­gumentele, produse și de d. Mânu, și de d. Triandafil, și de d. Șoimescu, și de d. Paapa etc., confirma pa deplină și din punctă la punctă cea­a ce c­ise­­răm­ă noi în acesta gravă cestiune constituționale ? Ca mai m­­eu în fine cândă e asuși d. Manu atesta că art. 26 din vechia lege n’a fostă votată de Camere, ei, printr’un manoperă demnă de leali­tatea guvernului actuală, a fostă tre­cută pe furișă în lege, înlăturându-se ori-ce discusiuni seu vota asupră’i? Ca se punema mai bine in posi­­țiune pe leali! și capabilii legist! de la Pressa de-a judeca déca cu noi seö cu dumnelorü a fostă dreptură și este isbânda în acesta cestiune, reprodu­­cemă chiară aci, supt linindă óre­cami frase, discusiunea urmată în consiliulă comunală asupră’i. Recomandăm și în același timpă tutoră consilieloră co­munale din țară explicările date atâtă de lămurită, și decisiunea luată de con­­siliulă comunală ală capitalei. „D. primară, după ce presintă con­siliului reclamările d-loră M. Roth, M. Rosenthal și Albert Blumenfeld, Israilițî, pune imediată și cestiunea constituțională (restricțiunea de la art. 7 din Constituțiune), apoi, după ore-cari considerațiuni, relative la mo­dul­ în care ară Înțelege Să resolve cestiunea, cândă d-sea ară avè se voteze acum Constituțiunea, urmeza : „Dară aceste opiniuni nu se potă pune în practică, pene ce Constitu­țiunea, care e mai pre­susü de tote legile, nu va fi modificată pe calea legale. Astăzi suntemă chiamați a judeca cestiunea faciă cu Constituți­unea și cu legea comunală actuală. Art. 24 din legea comunale modificată nu trebuia a se introduce în lege și­­ a adeverü na fosta introdusa. Ca rapor­­tare ală comitatului delegaților, Ca­merei pentru legea comunale, d. pri­mară e spune că acelă comitată în­lăturase acesta articula, pentru cuvân­­tulű că nu putea pune g în­să lege speciale uă disposițiune, unu prin­cipiu opusă principiului Constitui­ uni î; énse la discuția legii, minis­­terială a sugerată teoria că Adu­narea n’ar­ pute discuta de câtă ar­ticolele introduse de guvernă în dis­­cusiune, nu și altele, prin urmare a contestată Camerei competința de a se o­­cupa cu art. 26 din legea vechia, care trata despre Israliiți, și astă­felă s’a trecuta asupra acelui articolă, fără a se da­ună votă speciale nici pentru admiterea, nici pentru respingerea lui. Guvernul­, continuă d. primară, ave dreptă a rădica acesta obiecțiune de formă, énsé nu e mai puțină ade­vărată că unu votă nu s’a dată, așia că judecătorulă, care va fi chiămată se aplice legea comunale, va trebui se se întrebe daca acestă articolă e­­sistă sau nu esistea într’ensa, și, neesis­­tândă, nu rămâne altă lege, care se reguleze drepturile Israiliților­, de­câtă Constituțiunea, care, prin art. 7, esclude pe străinii de rită necreștinii de la esarcițiul­ drepturilor­ politice: „Deră admițândă chiară că acestă art. 24 este in legea comunală, atunci găsim în aceași lege art. 25, care ex­clude dintre alegetorii comunali pe acei cari sunt­ lipsiți de exercitiidă dreptu­rilor­ politice si civile, și nasce între­barea, daca drepturile cetățenesc­ sunt drepturi civile și politice sau nu. „Drepturile consiliului comunale nu suntă, f­ice d. primară, numai drep­turi cetățenesc­, ci­ și politice, căci a admite sau a respinge înscrierea în liste pentru alegerea corpurilor­ re- presintative, a dirige și presida co­­legiile electorale este a exercita drep­turi politice. A se admite dură în­scrierea Israiliților­ în listele comu­nale, ară fi a le da dreptul­ să ju­dece pe cine aă a alege pentru a exercita acesta drepturi politice, cari suntă de atribuțiunile consilierară comunale, cee­a ce este contra Con­­stituțiunii. Pentru aceste motive și în considerația că ar­ fi chiară bine a se provoca uă jurisprudință în acesta cestiune, căci presupune că reclamanții se voră adresa la autoritățile judi­ciare, d. primară nu admite înscrie­rea Israiliților­ în listele comunale. „D. Triandafii <jice că între Con­stituțiune și legea comunale este că contradicțiune. In adeverü, Constitu­ția, prin art. 7, esclude cu desăvâr­șire pe Ebrei de la esercițială drep­turilor­ politice, pe cândă legea co­munală, în art. 24, presupune că Is­­railiții specificați în aliniatele acelui articulă aă dreptă de a fi înscriși între alegătorii comunali. Cestiunea e dorit deca­tă lege, care e aplicațiunea disposițiunilor­ constituționali, pate să modifice aceste disposițiuni, sau deca trebuie să fie totu­ d­e­una în concordanță cu dânsele. S’a­d fisă că un lege, care nu e în concordanță cu Constituțiunea, trebuie înlăturată, căci s'ară ajunge la modificarea Constitutiunii pe altă cale, de­câtă cea prevăzută de dânsa. Că lege, făcută pentru aplicarea principielor­ constituționale, cândă le modifică, nu trebuie admisă’, deci art. 24 din legea comunală nu póte servi de basă pentru a regula drepturile Ebreilor”. „Cestiunea dificilă, adauge d. Trian­dafir, este de-a se se i­deca dreptul ă de-a vota la comună este ună dreptă politică? Drepturile politice nu se câ­știgă de­câtă prin împământenire. E­­breii, după Constituțiune, nu se potă împământeni, așta­deră n’au­ drepturi politice. „Acesta este, incontestabile, teoria articolului 7 din Constituțiune. Al­easă Ebreiî dreptul­ de cetate? D Triandafui­­ zice că a urmată afacerea cu multă interesă, ca se-și facă con­vicțiune, și a ajunsă la conclusiunea că drepturile de cetate implică ună dreptă politică. In adeverü, alegătorul­ co­munală are dreptul­ de-a delega pe represintanții comunei, aceștia au ase­menea dreptul ă de-a dresa listele de alegători pentru corpurile politice ale țărei, cari liste trebuie se emane de la un persona care are drepturi poli­tice. Alt că­ felă s’ară face judecătoră ală drepturilor­ politice o persona care ea însăși­nară are capacitatea cerută pentru a posede aceste drepturi. „Pentru aceste motive, d. Trianda­fir primesce opiniunea d-lui primară de­ a nu se înscrie Israilițî în listele comunale. „D. Cantaarino este și d-sea pen­tru neadmiterea acestoră cereri, mai cu semn din cauză că reclamanții nu aducă nici uă probă că aă dobândită împământenirea după disposițiunea art. 8 din codul­ civile. „D. Șoimescu se pronund­ă în con­tra înscrierii, susținândă asemenea că Constituțiunea nu pate fi modificată prin legi speciale, cari ară cuprinde disposi­țiuni cu totulii contrarie­rei. „D. Paapa, în vedere mai cu sem­ă că capitala României pate servi de nor­mă pentru alte orașie, arăta că trebuie să fimă riguroși în aplicarea artide­­lor­ categorice din Constituțiune, și de acea­a cândă acesta pronund­ă esclu­­derea Israiliților, în modă asta de categorică, nu pate fi cea mai mică îndoaiela d’a nu admite înscrierea. „Punându-se la voiă acesta opini­­une, consiliul­ o adoptă și respinge cererila d-loră dr. Roth, Rosenthal și Blumenfeld.“ Încă de cândă amă aflată de e­­sistența circularii d-lui ministru de interne, privitore la interpretarea arti­­colelor­ 38, 34 și 37 din legea electo­rală, înainte chiară d’a apare în Moni­torii, amă prevăzută relele resultate ce va da întinderea și la comunele rurale— în stărea în care se găsescă— a dreptului d’a întocmi listele electo­rale, dreptă dată de lege numai co­­munelor, de la reședința judeciului, și numai d’acestea practicata de la promulgarea legii și până azi. Încă de atunci amă $isă că sistema ce ordonă a§i d, ministru pentru în­tocmirea listelor­ electorale, contrariă literei și spiritului legii, și cu totului opusă usului Constanță ce s’a urmat ă

Next