Romanulu, martie 1875 (Anul 19)
1875-03-26
276 Ilis salută pentru că a fostă cetățenii, patriotă, omu , întreita virtute; cugetătorulă cară se întindă fraternitatea sea de la familia la patria și de la patria la omenire; prin aceste lărgiri ale orizontelii filosofală devine apostolă. Salută pe Edgar Quinet pentru că a fostă generosă și folositoră, bravă și mirosă, convinsă și stăruitorii, omă de principie și omă blândă; teneră și mândru; mândru către cei ce domnescă, tineră pentru cei ce suferă. (Aplause.— Strigăte de trăiescă Republica). Opera lui Edgar Quinet este ilustră și vastă. Ea are îndouitură aspectă, care s’ară putea numi îndouită clină politică și literară, și, prin urmare, îndouitură folosă de care are trebuință secolulă nostru : d’uă parte dreptulă, d’alta artea, d’uă parte absolutulă, d’alta idealulă. Din punct de vedere literară, ea încântă și instruiesce toto-două dată; ea mișcă și consiliază in același timpii. Stilul lui Edgar Quinet este robustă și gravă, ceaa ce nu ’să opresce d’a fi convingătorii. Nu seiă ce afecțiune îi apropia pe lectori. Profunzimea întrunită cu bunătatea face autoritatea acestui scriitor. E iubită. Quinet este unul din acei filosofi cari se facă înțeleși pen’a impune supunere. Este ună înțeleptă pentru că e ună dreptă. Intr’ensulă se reunia poetulă cu istoricul. Ceaa ce caracterisă pe adevărații cugetători este ună amestecă de misteră și de lumină. Acestă dată profundă ală cugetării întrevăzute, Quinet l’avea. Simțimă că elă cugetă, ca se zică asta, chiar dincolo de marginile cugetării. (Mișcare). Astăfelă suntă scriitorii de rasa cea mare. Quinet era ună spirită, adecă una din acele ființe pentru cari bătrânețe nu este, și cari crescă cu crescerea anilor. Astfelă cele din urmă opere ale sale sunt cele mai frumose. Cele două opere mai nou, Creațiunea și Spiritul nou oferă, în celă mai înaltă grabă, acestă îndouită caracteră actuale și profetică, care este semnată operilor mari. In amendoue aceste opere se află revoluțiunea care face cărțile viui și poesia care face cărțile nemuritore (Bravo). Astăfelă uă scriitoră esiste totă două dată pentru presiune și pentru viitoră. Nu e destulă a face uă operă, trebuie a face și proba iei. Opera e făcută de scriitoră, proba e făcută de omă. Proba unei opere este suferința primită. Quinet avu acestă onóre d’a fi esilatu, ș’acestă mărire d’a iubi esilală. Acestă durere a fostă bine venită pentru elă. A fi supărătoră pentru tirană, place sufleteleră mândre. (Sensațiune). Este uă alegere în proscripțiune. A fi proscrisă este a fi alesă de crimă pentru a represinta dreptulă.Aclamări. — Strigăte de: Trăiască republica! Trăiască Victor Hugo!) crima cunosce ce este virtute; proscrisulă este alesul celui blasfemată. Se pare că celă blasfemată ni zice: să contramulămeă. Daci vă funcțiune. Acesta funcțiune Quinet a îndeplinit-o cu mărinimia. A trăită cu demnitate în acea umbră tragică a exilului unde Louis Blanc a radiază, unde Barbes a murită. (Profundă mișcare). Nu plângeți pe acestî omeni: ’și-am făcută datoria. A fi Francia afară din Francia, a fi învinsă și totuși învingătorii, a suferi pentru cei cari credă a prospera, a fecunda singurătatea insultată și sănătosă a proscrisului, a îndura cu folosă nostalgia, a aveaă plagă ce se pute oferi patriei, a adora terasea sdrodită și micșorată, a ave cu atâtă mai multă orgonă pentru ea, cu câtă străinulă voiesce a o disprețui (Aplause), a represinta în picvdre aceaa ce e căzută, onoirea, justiția, dreptulă și legea; da, acesta e bună și dulce; da, e datoria cea mare și celui care o împlinesce ce’î pesă de suferință, de isolare, de părăsire. Pentru a’șî servi țera in acestă modă austeră, cu câtă bucuria primesce cineva, in timpă de zece ani, în timpu de 20 de ani, totă viața, aspra confrontațiune a munțiloru sdă sinistra vedere a mării. Adieu, Quinet. Ai fostă utilă și mare. E bine, și vieta rea a fostă bună. Intră în tote memoriele, umbră venerabile. Fii iubită de poporulă pe care l’am iubită. Adieu. Ună ultimă cuvântă, Mormentulă e aspru. Elu ne iea acea-a Ce iubim și, ne răpesce cea-a ce admirămă. Se ne serve celă puțină pentru a spune lucrurile necesarie. Unde va fi cuventulă va fi mai înaltă și mai sinceră, deca nu în faa morții? Se profitămă de durerea noistră spre a arunca lumină în suflete. Omenii ca Edgar Quinet suntă nesce esemple s?riu încercările ca și prin lucrările loru; eraă ajutată progresulu, democrația, fraternitatea, în vastură mersă ală ideieloră. Emanciparea poporelor, este o operă sacră. In presința mormântului, se glorificămă acestă operă. Realitatea cerescă se ne ajute a atesta realitatea pământescă. înaintea acestei eliberări, mortea, se afirmă că cealaltă eliberare, revoluțiunea. (Aplause.— Trăiască Republica). Quinet a lucrată pentru acesta. S’o spunemă aieî cu blândețe, déru cu mândria, s’o spunemă acelora cari necunoscă presintele, s’o spunemă acelora cari negă viitorulă, s’o spunemă atâtoră ingrați liberați fără voia loră (mișcări)1 căci în folosulă tuturoră a fostă învinsă trecutulă, da, mărinimoșii luptători ca Quinet aă bine meritată de la gentlă umană. In facia unui atare mormânt și se afirmă că înaltele legi morale. Ascultați de umbra generosă care este aci, se spunemă că datoria e frumpasă, că probitatea e sântă, că sacrificiulă e augustă, că suntă momente cândă cugetătorul este ună eroă, că revoluțiunile sunt făcute de spirite, supt conducerea lui Dumnezeu și că omenii drepți facă poporele libere (Bravo). Se spune că că adeverul este libertatea. Mormentul, tocmai pentru că e obscură, chiară din causa întunerecului seă, are că maiestate utile pentru proclamarea realitățiloră celora mari ale conseiinței omenesce, și că celă mai bună ușă ce se pdte face de aceste intuneciuni este d'a sustrage din ele acesta lumină.Aclamațiuni unanime.—strigăte de: Trăiescă Victor Hugo! Trăiescă Republica!) NOUA SOCIETATE De ASIGURARE MUTUALE. întrunirea proprietarilor cari voiescă a funda societatea de asigurare mutuale a avută locü Luni, 23 Martie, după cum amü anunciatű, în salonul marelui otelü Dacia. Adunarea a alesat în unanimitate un comisiune însărcinată a redacta definitivii statutele acestui nou institutu economică. Acesta comisiune se compune din: D. Ionn Ghika, * Ales. Golescu, „ Ionn Brătianu, „ Dimitrie Cornea, * Dimitrie Sturdza, „ Jacques Elias. * Em. Protopopescu Pache, îndată după terminarea statutelor, se va convoca oă nouă adunare a societarilor pentru alegerea consiliului de administrațiune. P« (Alegetorulu liberii). ROMÂNULU 27 MARTIU 1875 lutară, veți împărtăși-o și d-vóstră și veți veni aci în Vasluiu împreună cu amicii d-vóstre pentru Zhia de cinci a viitóre luni Aprile. S.j Miclescu, Const. Miclescu, D. Miclescu, D. Miclescu, N. Lupașcu, P. Gorgos, A. Georgescu, lancu Ionu, M. Miclescu, A. S. Miclescu, S. S. Miclescu, D. Gallianü, M. T.Romașcu, C. Romașcu, A.Velisari, S. Grigoriu, G.Balanescu, I. Motașu, I. Popovici. Curierulu, fóia intereselor!! genenerali din Iași, publică urmatorea invitațiune a mai multor cetățeni din Vasluiu .„Supt semnații, alegători ai districtului Vasluiu, véZenda că camera actuală a rămasű da la sine disolvată prin espirarea terminului de patru ani. „VéZenda că acela termină se apropie și că alegerile viitore au locu în luna lui Maiü, anumü cuvinte: „Considerând!! apoi că esperiința în acesta interval!! ne-a demonstrată in d’ajunsü că neinteresarea în alegeri din parte-ne ne-a condusă pe marginile celei mai înspăimântătore prăpăstii, în care nu suntem departe d’a căde, déca indiferința ne va predomina ca pen’acum; „Considerându că aceleași idei de lasă margine a țârei la cealalta predomină, și cedouia acestei idei a avută locu în mai multe orașie din țară; „la consecință, intrunindu-ne mai mulți cetățeni, amü socotită a provoca în orașiul de reședință pe mai mulți domni alegători bine-voitori pentru binele publicu, pentr’că Z* anume cându se va discuta modulă ce trebuie a’la urma în alegerile pentru represintațiunea națională ș’a discuta și personele ce trebuie a trămite, ca astafelü se avemu omenii noștrii, cari cunoscă necesitățile și relele ce bântuie țera și prin urmare și districtulu nostru. „Credem« c’acesta idei fiindă sa Prefecții regimului ordinii. — Urmare 1) — Asupra falsității îngagimentului agricole ale locuitorilorü comunei Mălinii și Bogdănesci. D. Millo, pentru a combate denundările și splângerile locuitorilor, precum și corespondințele Românului, se servesce de constatările d-lui procurore generale Antoniu. Slabă apărare ! Uită însă d. Millo că d. Antoniu a făcută ancheta numai la Bogdănesci, era nu și la comuna Mălinii, unde s’a constatată și dovedită de către procurorele tribunalului d’atunci, in sfera competinței sale, că actulu de angagiamentu agricole făcută cu locuitorii din Mălinii este falsa, și alți cărui procesăverbale îlă acasă și astăzi derii nu ’la póte urmări, fiindu-cä, ca prefectu alu ordinii, este pusa mai presusu de legi. Afară d’acesta, chiar constatarea de la Bogdănescu nu ’i servesce de locu, și euă sfruntare din partea d-lui Millo cându afirmă că cercetarea d- lui procurore generale Antoniu, conținută în raportulü seu către ministeriulu justiției, supt No. 3,081 din 7 Iuliu 1874, pe care se baseză și comunicatulu ministeriului reprodusa în Românulu de la 26 Octombre 1874, este seriasa în facia actelor autentice ale tribunalului Sucéva No. 4,469 și 602, cari se aneseza pe lingă acesta și ’n facia decisiunii curții de apelu din Iași de la 10 Februarie cuvinte, care asemenea se alătură aci, și despre cari acte d. Millo avea cunoștință cândü scria articululu d-sale. Cum d. prefectu Millo are curagiulu a ’ncela opiniunea publică c’uă constatare care a fost desmințită și constatată de neadevărată înaintea tribunalului și curții? Cum se face că aceiași locuitori, înaintea procurorului care a făcută cercetarea în satü, au declarata că nu suntü ei cari au reclamată Domnitorelui, și ’naintea tribunalului și curții, sunt prestare de juramentu, în facia publicului, declarată contrariulă ? Acesta este un enigmă, pe care numai amatorii de anchete administrative o pate divina. Din două una, ori tribunalul, în actele ce le legaliseză și curtea in sentința sea nu spună adevĕrule, sau ancheta este făcută ă Íamiable ? In adevĕru, frumósa consciință are d. Millo! Sövc explică acestă misteră, domnule redactare, pentru a se face mai multă lumină asupra cestiunii reclamațiunii locuitorilor și pe care d-nu Millo o declară de apocrifă in facia hotărîriloră tribunalului și curții, cari spună contrariulă. Sciți că locuitorii comunei Bogdănesci au reclamată, la 12 Noembre 1873, procurorelui tribunalului că suntă jăfuiți de prefectura Millo c’ună íngagiamentu agricole făcută fără știința lor, și, constituindu-se parte civile, aă cerută în judecată pe falsificatori, cari suntă, prefectură, suptprefectură și primarulu, procurândă și probele legele. Trece șase luni, și nici unii rezultatu: nimeni nu putea da decapetâtulă reclamațiuniloră, deși se gustau 1) A vedéa umerulu trecutu, înregistrate la No. 2,573, din 1873. Se adresezá cu suplică din nou la parchetă și c’uă telegramă la ministerium de interne și de justiție. Procurorele face ună simulacru de cercetare, dórci lucrările nu se sară unde sunt d , éra ambele ministerie tacă. Locuitorii ascepta mereu, déjii se disperéza nevezénd o nici ună resultată favorabile. Tóte aceste plângeri sunt deja publicate în Ziarulu d-vóstre. Atunci ei se adreseza Domnitorelui cu plângere, și Mănia-sea, în înalta ’l misericordiiă pentru acești nenorociți locuitori, ordonă uă anchetă. D. ministru trimite pe d-lă prefectu de Iași: acesta constată tóte faptele, mângâie pe locuitori, îi încuragiază și le promite cu voră obține dreptate. Locuitorii asceptă din nou mereu, deji dreptatea nu le mai sosia. Verend iei acésta nepăsare de sortea loră, trimită din nou la Bucureșei uă delegațiune, compusă din doui foști soldați, Bordeni și Rauca, și, prin influința d-lui colonelă Gorjanu — după spusa loră—parvină a da jalbă Domnitorelui. Domnitorul ordonă din nou a se cerceta casulă și a i-se referi, și totăd’uă data a i-se supune pentru ce semnăturele locuitorilor nu suntă legalisate. Notați bine, d-le redactare, că plângerea era contra primarului, suptprefectului și prefectului, și prin urmare aceștia de sicura că n’ar fi legalisatură asemenea plângere în contra lorü. D-nii miniștrii de interne și de justiție însârcinază de astă-datâ pe d. Antoniu, fostă procurorii generale. Acesta, venindă în Felticeni, și d’aci la Bogdănesci, în locu să se ocupe de plângerea locuitorilor (deși nu era nevoie, fiindu ca n’avea de câtu se ordone a se da cursă plângerilor, cu cari sesisaseră deja, în modă regulară, justiția), cercetezá déca iscăliturele din petiția dată Domnitorului suntă ale loră. Ce voră fi respunsu locuitorii acolo în sală d-lui procuroră, nu seios dă numai atâtă că, pentru mirarea lumii întregi din judeciă, d. procuroră generale afirmă în raportulü seu către d. ministru de justițiă că locuitorii i-ar fi declarată că n’au cunoștință de acea petițiă; era în urma acesteia dă în judecată pe unii d. G. Anghelin și pe unii pre care d. C. Vameșu, din comuna Bogdănesci, supt inculpațiunea că ambii arți fi falsificată petițiunea. Ce miseriă! Se nu poți face să jalbă unul impilatu, ce ești amenințată cu temnița! Procesulu se judecă de tribunală la 31 Augustă 1874, și o ședință publică, în facia unui publicu numerosă, locuitorii spună că ei au arătatu cu tabulă contrariu d-lui procurorii generale, că adică, după cererea loră, s’au făcută petițiunile la Domnitoră, și totă-d’uă dată reitereză acesta ’naintea tribunalului, dândă și actele despre cariama vorbită mai susü. Tribunalulă éuse în majoritate, la urma unui incidinte rădicată de procuroră, decide a se ’napoia dosarulă ministeriului publică, de sicură pentru a’să face ieră mușiama, fiindăcă deja glumase cam îngroșiase, se descoperiseră mișeliele d-lui Millo. Inculpați acum de falsă, Anghelin și Vameșu facă apelă la curte contra acestei hotărîri; curtea o anuleza, respinge cererea ministeriului publică de-a i se înapoia dosarulu și evocă fondulă, decizândă a se judeca procesul în fondă la 10 Februarie. In acestă zi, în ^acă a publicului iașană, ce nu mai încăpea în sala curții secțiunea II, se face instrucțiunea, se ascultă, supt prestare de surâmițată, 27 locuitori prestați, veniți pe josă și pe viscolele cele mai primejdiose din Bogdănesci tocmai la Iași, distanță de 9 pește aprope, și constatându-se că ancheta d-lui procuroriigenerale este uă mistificare și că plângerile locuitorilor sunt legitime și, după respingerea unei amânări cerută de d-lă procurorii, curtea achită pe inculpați, și prin urmare constată ca petiția locuitorilor, este adevărată a loră. 4 Déca ancheta pe care se sprijinia de ^ Millo este declarată de curte ca neadevărata, cum rămâne cu pamfletulă d-sale? De sicură uă minciună. Eco dérii cari suntă probele d-lui Millo, probele de inocență. Cu astăfelă de inichitate crede d-sea că se va reabilita în facia opiniunii publice? Se ’ncélá. Merge înaintea tribunalelor, ceva singură a se da cursă denunciarilor făcute în contra d-sale, și atunci când justiția regulată a țărei va zice că este nevinovată , se scie că voiă fi celă d’ântâiă care îi voi cere scuse; énse bine înțelegându-se, se nu stea la bară ca prefecta, nici d. ^ suptprefectă Cernătescu, tovarășiulă d-sele, se nu stea pe scaunulă supt prefectorale și d’acolo sĕ intimideze și să corumpă mărturii, facêndu astăfelă a se perde urma crimeloru, déca nu va fi dispărută pân’acum. Asemenea nici creaturele, cari au făcută stare din slujbe supt auspiciele d-sele, se nu fiu la cârma administrațiunii locale. Asupra vandalismului esercitată în contra locuitorilor din Bogdănesci cu ocasiunea esecutării angagiamentului agricole. Și asupra acestui faptă, d. prefectu Millo, ca și pentru celelalte, se mulțămesce a le dezminți cu cuventură de infame calomnii! Noi énsé probáma faptulu cu instrucțiunea urmată la tribunală și curte, cu ocasiunea cercetării procesului de falsű. Uă lume întrega a auzită cruzimile săvârșite de d-sea cu aginții săi contra locuitorilor. Și pentru a se convinge și d. Mille că noi suntemu gata a ’i proba oricândă acesta, îlu rugama să lase a se da cursă reclamațiunii locuitorilor, se v a intenta in contra nostru uă acțiune de calomnii. Asupra ultimului faptă, că suptprefectură Cernătescu ține moșia Fontâna-Mare în arendă în plasa sea, în hotar și cu moșia prefectului, Spatăresci, și cu nenorocita comună Bogdănesci, d. Millo nu zice nimică, pentru că faptulă este de notorietate publică și contractulă de arendă se găsesce trecută la registrele tribunalului. Lumea vorbeșce că d. Millo este și tovarășă la acestă moșiă cu suptprefecturăscă Cernătescu; noi însă, cari nu ținemă in semă numai rumarea publică, ti voimă dovezi, nici n’amă 4^ relevată acestă casă in publicitate. Astă-felă dérit, în facia injurielor d-lui prefectu Millo ș’a probeloră ce dămă, tine ore merită acele epitete de hoți prinși cu mâna în pungă etc. etc., noi, scu d. Millo? Lăsămă la apreciarea publicului. Nu putemă éisă se terminămă acesta întâmpinare, fără a semnala că noi făcusemă de multă, ne mai voindă a respunde comunicatului ministeriului, ci ne mulțumisemă a surîde, asceptândă cu resignațiune se vedemă de ce suntă capabili acest ómeni și pene unde împingă desfrânurile lor. Asupra certificatului de bună conduita ce i s’aliberată de 50 proprietari din acestă districtă, nici nu mai respunde mă. Lumea scie cum prefecții în activitate smulgă asemenea acte, și noi îlă rugă să se dea publicității acelă actă, pentru ca să se veZa că nu este vorba de proprietari serioși, ci