Romanulu, martie 1875 (Anul 19)

1875-03-22

Bl’CIRESCI, 28 PRURU ° RU Suferințele provoca­iresurile. Cândă durerea e mare eh­arü ómenii culți cadu une­ori la cursele superstițiuni­­loru, cu atâtă mai cu sema popórele. Nu ne mirarámu déru cândü au<ji­­rama mai alaltă­ ieri vorbindu-se des­pre rolulu ciudata, isteță, și după anii semnificative, ce jucară sorții in sîr­mulă societății creditului fonciarü. Dour membrii trebuiau se lesa, și sorții se pronunciară contra celora cari suntă miniștrii, colegi ai mare­­lui omu de Statu­, d. Lascar Catargi! Tâlcuirile sorților­ fur’atâtü de nu­­meróse în­câtă nu putemu afirma că n’avură are­ care ’nrîurire asupra unora din alegotori carii cres­ândă, ca ve­chii Romani, în­semnele ce dau óme­­nilorü ursitele, votară contra d-lui Boerescu. Lăsândă cuse vocea sorților ă și o­­bligați se damu sema publicului des­pre voturile date și toto d’uă­ dată se ne esplicămii căușele cari au pu­tută face pe alegotori! proprietari se voteze contra d-lui Boerescu, ne ’m­­plinirâmă sarcina, după câtă ne a fostă prin putință. Se pare c’aprețuirile nóstre sĕ fi fostă greșite. Afară din domnulă Las­­cară Catargi, a pururea sciută și dreptă, întru tote verjetorii și preverjétorii , ca stânca neclintită pene ’și va de­plini îngagiamintele luate, care este o mulă nesupusă greșialeloră ? Pentru ce dorii, décâ noi, ca toți muritorii, greșită a prețuirămă faptulă in cesti­­une, onorabilii, drepții și puternicii redactori oficioși de la Pressa, în loc­ d’a restabili adevĕruri, cu bieii de focă și cu sacuri cu tină se năpustiră asupră­ ne? D. Boerescu este unul­ din acei cari au pusă umorulü la fondarea aces­tei instituțiuni ultra-naționale. D. Boerescu este acum­u unü omü avute; și asociațiunile, și proprieta­rii, și banchiaril au mare considerare pentru cei avuți. D. Boerescu este una bărbată cu sclință, inteliginte, cu practică și cu dibăciă atât­ de recunoscute în­câtă ânsuși d. La scară Catargi este silitü se ție bine semn de domnia-mea. ^ Cum a dorit, ne­amü întrebată noi, proprietarii — fii și roșii, cum­­ zice organulu d-lui Boerescu — se deci­seră sé se desparță dună asemene barbata atâta de puternică ? Cum se capuseră mai cu semn să nâsprescă asupră-ie p’unu omu care de multe rele și chiarii de pei­­­ii póte scuti, cându va fi pentru dânșii și va voi sé’f­ié supt auritulu, decoratulu și ’m­obilitulu séu scutu ? țice-se-va őre că, proprietarii roșii nu ținfi la interesele loru, la averea loru? ț­ice-se-va că proprietarii roșii n’au fostu destulü de loviți, destul­ de­­ jotriviți și de sărăciți, spre a fi pututu pune minte și dânșii și sâ se pătrundă de frică pâne la méduva oselora? Mintea nostra neputêndü admite nici una din aceste ipoteze, cred­urăm și că causa respingerii nu póte fi alta de­câtă cestiunea ultra-economică și patriotică, ce fuse și râmase la ordi­nea­­ Jilei supt renumita firmă: „calea ferată germano -maghiara. Déc’avuráma dreptate séu déca ne­­amă amăgită, pentru ce atâta mâniă contra nóstru? Ce­va multă mai gravă . Déca proprietarii s’arü fi amăgită în aprețuirea loru despre a jisa cale ferată, pentru ce d. Boerescu sâ’l In­fereze îndată cu semnulu infamiei și sâ’i osândescă la ruinare, la marte, deebiarându’i de Roșii, în facia marei majorități a națiunii, atâta de pă­trunsă de iubire, de recunoscință și devotamentă pentru d. Lascar Ca­targi în genere și pentru miniștrii funcțiunilor, în parte, cari făcură să plaie asupra țârei mană de belșiugă și de felurite fericiri? De ce mai cu semn, pentru gre­­șiala, pentru nălucirea, pentru ne­bunia a „patru­zeci și cinci de pro­­pr­ietari roșii“ — (propriele cuvinte ale Pressei) se voiască, bunulü și no­bilele domnu ministru Boerescu, se condamne la marte ânsuși bine-făcu­­torea și naționala înstituțiune a cre­ditului fond­arü ? Se pare că se vor fi încerca se nege ș’acestă adeveru, dérü ne este d’a­­junsü se ’nregistrămă aci propriele »presiuni prin cari d. Boerescu începe sentința: «Bucurescu, 18 Martiri 1875. „Este una făcută, este uă fatali­tate ca oui unde roșii, patrioții noștril demagogi, voră pune mâna, îndată a­­cesti lucru se calfă și se degenere. „Asta­felu voiescă se facă, s'au în­cepută în parte a face, și cu institu­­tulu­ nostru națională de credită fon­dată.“ Amu puté se ’ntrebamü cari insti­­tuțiuni și cari domnitori amü sus­ținută noi, ș’aă căzută ? dérű tre­­cemă peste ori­ ce póte fi personală și ’ntrebama : pentru ce se caljă are instituțiunea națională a creditului fond­ari, cându este susținută de către proprietarii cei albi ai d-lui Boerescu, ș’acesta numai fundă că cați-va pro­prietari roșii B’aă amăgită d’a vota contra duómeiui, séu, și mai bine, fiindu­că redacțiunea Românului a dată că greșită interpretare votului de Dumineca trecută? Și d. Boerescu nu se mulțumesce numai d’a predice, d’a afirma mortea instituțiunii, din causa interpretării ce deterămă noi votului datü in con­tra d-sele, dér­­igerge pân’a’i pofti mórtea sus|inendü în două colóne că noi amu scrisă cea­ a ce n’amu scrisă, adic­ă că proprietarii au datu unü votu politica. Noi amn ^isti că societatea națio­­mie a creditului fond­arü — cumu o numesce ânsuși d. Boerescu, nu face politică ci acte economice și patrio­tice , și domnuță Boerescu susține mereu că noi amü ijiști că face acte politice. Dera actele adevărată economice ale unei societăți naționale, nu mai sunt­ ele adese, ca se nu zicemai totul de­ una, și patriotice ? Ensăși suirea și scăderea bursei nu este adese una termometru patrio­tică, ba nu câ chiar­ și politică? Și scrisurile fondate n’au salutatu căde­rea d-lui Boerescu, urcându-se a doua <­i la 84? Doru a nu da averea națională, și mai cu semn pomêntulu țeanu, moșia adică patria, în mâna strainilorü­i ni­mici ai țârei, nu este una actă eco­nomică și patriotica de prima or­dine ? Acesta adevérit elementară ne mai cerândü trebuința d’a fi desvoltatü întrebăriii: Décâ Germano-Ungaria ară fi cu­­getândă se cucerescu țara Români­­loru, n’arü fi are mai dibace și mai comodă pentru dânsa s’o facă prin pu­terea armelor­ economice de­câtă prin cele din fabrica lui Krupp ? Nu este mai dibace și mai sicura se ne­ia Dunărea, se ne­ia căile ferate, se ne ia industria și comercială, se suprime instrucțiunea publică, se u­­cigă și se desnerve pe sătiani prin femete, prin epidemii, și prin bi­ruri, bătăi și torturi, și se corumpă clasele diriginți prin funcțiuni înal­te, prin decorațiuni pompose, după cari vom­ veni și titlurile de baroni, comiți, marchizi și principi, coronate printr’u­ bună colonisare, și se ne <fică apoi: noi nu voință se va cucerimă ; liberațiva de poftiți și fiți Români de mai puteți? Acestă sistemă de cucerire fiind­ cea mai sigură, și prin urmare cea mai puternică, pentru ce are bunurü patriotă d. Boerescu numesce „Roșii demagogi“ pe cei cari se temu de densa și o combată ? ț>sea­ra că nedreptă este acuzarea ce i s’aduce? Dară ea se face de mai multă timpă și treptată de către cei mai devotați amici politici ai guver­nului actuale: ds ce doru­se ca’o pu­ternica se a­urgie numai pe proprietarii de la creditulu fond­arü, cari n’au altă culpă de câtă c’au începută și dânșii a se teme, a se îngriji, a cugeta ș’a pune mâna instiativü pe punga și pe moșia loru, acum mai cu sémn cându audă pe ânsu’și d. Ceaur Asian <Ji­­cêndu ministu­loru după tribuna Adu­nării în aud­ură națiunii ș’ală Europei: „Cându este vorba s’aparțimu mi­­culu nostru avutu, nu vom­u fi noi a­­cei cari vomu da chiâiele ușei nóstre în mâna inamicului nostru, a vecinu­lui nostru“. Citima în le Dan­be de la 28 Martie. m Câsele ferate Romăne. — Noutăți din Bucuresci anunciă curânda plecare pen­tru Viena a d-lui Guil­oux, directo­­rele generale ale caselorü ferate ro­mâne. D. Guil­oux va regula defini­tivă, pe basca tratatelor­ închiriate în anulă trecută la Berlin, situațiu­­nea caselor­ ferate române, faciă cu Staats­bahn, în cee­a ce priveșce es­­ploatarea. Este încă cestiune de a star­bili pe pantele cele mai importante ale Dunării de jos­, agenții de espidia­țiune comune, pentru a facilita publi­cului serviciulu calātorilor­ și mărfu­­rilor ei. Afirma că duci onorabili inspec­tori financiari au fost­ dați judecă­ții și arestați, findu­ ca s’a descope­rită că­­ i-au însușită nesce obligați­uni de emancipați, găsite în biuroulu ministrului de către una odăiașă, care le-a predat­ numiților și, în schimbulü unei promisiuni de bani. Murindă odaiașulü, socia­tea a pre­tinsă achitarea promisiunei de la d-nii ins­pectori, cari refuzândă-o, lucrul ă s’a divulgată ministrului. Citima în Oltenia . Căderea d. Boerescu la alegerea celor­ două membrii în consiliul­ de administrațiune alu creditului fonciarü nu mai lasă nimănui îndouială de ma­rele progrese făcute in favorea econo­miei nationale. Căldura cu care a aparati d. Boe­rescu în simula caraerri proiectată con­­cesiunei Ploiesci-Predeal st, prin care se da esploatarea pe mâni străine a facutu să se v­ija de toți că acestă mi­nistru și-a dată misiunea d’a înstrăina tóte interesele nostre economice, și prin urmare, sâ se considere că numai acestei misiuni datoresce esistența­rea în ministeriă. Retragerea proiectului de la cameră și alegerea unui altă membru în con­­siliul­ administrațiunii creditului fon­dară suntă uă manifestațiune a sim­țului naționale contra unei tendințe vâdite de aservire, ală­turia primă campionă s’a făcută d. Boerescu. Nu putea mai bine proprietarii respunde d-lui Boerescu de câtă refuzându’i lo­­culă unde fusese pusă altă-dată toc­mai pentru că ’să credeaă amică și apârătoră ală intereseloră române. Serve acesta de secțiune întregu­lui ministeriu. Reproducemü după edițiunea de dimineță a numărului precedinte ur­­mătorele: Sant-Sebastian, 26 Martin. — Manifestă­rile în favorea păcii continuă în interio­­rulu provincielor­. La Vergara, Onate și Tolosa s’afi lipită afipte, pe cari se aflau scrise aceste cuvinte: Trăiască pacea, tră­iască Cabrera, trăiască fueros. Se facă nu­merose arestări. Ante-posturile carliste au fraternitatii cu armata comunală ș’au­ ma­nifestată dorința de pace. Bayona, 27 Martin. — Mai multe trupe carliste se concentră pe fruntaria și pără­­sescă, prin acestă operațiune, unele din po­­sițiunile soră. Opiniunea publică e viă pre­ocupată de acestă mișcare. Don Carlos a întrunită la Estella depu­­tațiuni din patru provincii pentru a le cere noui contribuțiuni de resbel. Deputații au respunsă că țe­ra fiindă sleită, nu mai potă se ’î impuie noui sacrificie și că remâne ca regele se’și procure singură fondurile ne­cesare. Don Carlos i-a amenințată că se va retrage; deputații și-aămănținută refusulă; cu tote acestea afacerea nu e terminată, ci numai amânată. Sa scrie din Viena gazeisei Germania: „Imperatulu Austriei va avea uă în­trevedere la Cattaro cu principele Muntenegrului și suntă ómeni cari a­­tribuiescü acestei întrevederi uă im­portanță multa mai mare de­câtă a­­celei de la Venezia“. Uni­i Jiarii din Viena anundță că un escadră turcă, comandată de contra­amirale­le Hissid, va porni pentru Adriatica, spre a saluta pe împaratul­ Franz Iosif, pe litoralul­ dalmatina. Asemenea guvernator alü Bosniei, Der­­vidb-Pașa, a­ primitü ordion totü pen­tru uă asemenea însărcinare, din par­tea Sultanului. Se scrie din Berlin farului Tăges Presse, că principele ereditarii ale Germaniei va pleca pentru Venezia către finele acestei luni, spre a sonda pe guvernul­ italiană în privința legii garanțielor­. Principele va asiste la întrevederea împăratului Austriei cu regele Italiei. Trupele bavareze din garnizonă de la Ulm primiseră ordine superiore ca se asiste la uă rugăciune solemnă ce urma să se facă cu ocasiunea serbării nașterii imparatului Guilem. Acesta ceremonia ânsa nu s’a putut ă Înde­plini, din causă că preotul­ însărci­nată se rostesca acea rugăciune a refusatä d’a oficia. Scirile din Berlin spună că guver­nulă prusiană se o­cupă cu multă ac­tivitate împreună cu comisiunile con­siliului federale ca se véi fa­ce masuri mai noul și mai energice s’ar mai pute lua in contra ultramontanilor, cari nu voiescă a se supune legiloru confe­sionale promulgate de imperiu. Pene acum nu s’a decisă nimică, ci numai s’au discutată diferite idei. Osservatore Romano anuncță că ar­­chiepiscopul­ Ledochowski a trimisă din inchisere Papei un epistolă prin care îl­ asigură de simțimintele sale de gratitudine, pentru înălțarea sa cardinalată. Se crede că unu $țară din Viena va publica în curândă­uă declarațiune prin care infantele Don Alfonso va respinge acusațiunile de cruzimi ce i­ s’aă adusă de presa spaniolă și de fiarele germane. Ministerul­ de Marină al­ Franciei a primită uâ telegramă din Noua Ca­ledonia, espediată la 25 Martin din Brisbane (Australia) prin care i­ se comunică scăparea din insula Pins­a 9 deportați între cari și medicula Bas­­sou­. Scăparea a fost­ favorisată de­uă furtună și de ua napte forte în­­tunecosá, așia în câtu guvernatorele n’a aflată întâmplarea de câtă a doua cândv­a și pornitu îndată mai mulți ómeni după căutarea și prinde­rea fagițiloră. Totulu ânsa a fostă pre torzia : scăpații luaseră luciulu mării într’un barcăj, construită cbiarü de ier. ț­iarulă Mesager et Orient publică urmatorea telegramă, cu data de 29 Martin din Paris: „Azi s’a înmormântată d. Edgard Quinet. D-nul Victor Hugo, Gambetta, tóte notabilitățile stângii, deputațiunile de studinți ș’uă poporațiune imensă au luată parte la acestă înmormântare. D-nii Victor Hugo, Gambetta, Labor>­laje și Brisson au pronunciat­ dis­cursuri. Toți cei presinți au salutatü pe d nii Gambetta și Victor Hugo cu strigarea „trăiască Republica”. Monitorulu Universală crede­a­scî că d. ministru de interne se ocupă cu invocuirea unei liste de tote rele cari au fost­ isbite de adminis­­trațiunea precedinta, spre a se re­­vizui tóte menarile de rigore luate în contră-le și a le înlătura. r

Next