Romanulu, martie 1875 (Anul 19)
1875-03-22
Bl’CIRESCI, 28 PRURU ° RU Suferințele provocairesurile. Cândă durerea e mare eharü ómenii culți cadu uneori la cursele superstițiuniloru, cu atâtă mai cu sema popórele. Nu ne mirarámu déru cândü au<jirama mai alaltă ieri vorbindu-se despre rolulu ciudata, isteță, și după anii semnificative, ce jucară sorții in sîrmulă societății creditului fonciarü. Dour membrii trebuiau se lesa, și sorții se pronunciară contra celora cari suntă miniștrii, colegi ai marelui omu de Statu, d. Lascar Catargi! Tâlcuirile sorților fur’atâtü de numeróse încâtă nu putemu afirma că n’avură are care ’nrîurire asupra unora din alegotori carii cresândă, ca vechii Romani, însemnele ce dau ómenilorü ursitele, votară contra d-lui Boerescu. Lăsândă cuse vocea sorților ă și obligați se damu sema publicului despre voturile date și toto d’uă dată se ne esplicămii căușele cari au putută face pe alegotori! proprietari se voteze contra d-lui Boerescu, ne ’mplinirâmă sarcina, după câtă ne a fostă prin putință. Se pare c’aprețuirile nóstre sĕ fi fostă greșite. Afară din domnulă Lascară Catargi, a pururea sciută și dreptă, întru tote verjetorii și preverjétorii , ca stânca neclintită pene ’și va deplini îngagiamintele luate, care este o mulă nesupusă greșialeloră ? Pentru ce dorii, décâ noi, ca toți muritorii, greșită a prețuirămă faptulă in cestiune, onorabilii, drepții și puternicii redactori oficioși de la Pressa, în loc d’a restabili adevĕruri, cu bieii de focă și cu sacuri cu tină se năpustiră asupră ne? D. Boerescu este unul din acei cari au pusă umorulü la fondarea acestei instituțiuni ultra-naționale. D. Boerescu este acumu unü omü avute; și asociațiunile, și proprietarii, și banchiaril au mare considerare pentru cei avuți. D. Boerescu este una bărbată cu sclință, inteliginte, cu practică și cu dibăciă atât de recunoscute încâtă ânsuși d. La scară Catargi este silitü se ție bine semn de domnia-mea. ^ Cum a dorit, neamü întrebată noi, proprietarii — fii și roșii, cum zice organulu d-lui Boerescu — se deciseră sé se desparță dună asemene barbata atâta de puternică ? Cum se capuseră mai cu semn să nâsprescă asupră-ie p’unu omu care de multe rele și chiarii de peiii póte scuti, cându va fi pentru dânșii și va voi sé’fié supt auritulu, decoratulu și ’mobilitulu séu scutu ? țice-se-va őre că, proprietarii roșii nu ținfi la interesele loru, la averea loru? țice-se-va că proprietarii roșii n’au fostu destulü de loviți, destul de jotriviți și de sărăciți, spre a fi pututu pune minte și dânșii și sâ se pătrundă de frică pâne la méduva oselora? Mintea nostra neputêndü admite nici una din aceste ipoteze, credurăm și că causa respingerii nu póte fi alta decâtă cestiunea ultra-economică și patriotică, ce fuse și râmase la ordinea Jilei supt renumita firmă: „calea ferată germano -maghiara. Déc’avuráma dreptate séu déca neamă amăgită, pentru ce atâta mâniă contra nóstru? Ceva multă mai gravă . Déca proprietarii s’arü fi amăgită în aprețuirea loru despre a jisa cale ferată, pentru ce d. Boerescu sâ’l Infereze îndată cu semnulu infamiei și sâ’i osândescă la ruinare, la marte, deebiarându’i de Roșii, în facia marei majorități a națiunii, atâta de pătrunsă de iubire, de recunoscință și devotamentă pentru d. Lascar Catargi în genere și pentru miniștrii funcțiunilor, în parte, cari făcură să plaie asupra țârei mană de belșiugă și de felurite fericiri? De ce mai cu semn, pentru greșiala, pentru nălucirea, pentru nebunia a „patruzeci și cinci de proprietari roșii“ — (propriele cuvinte ale Pressei) se voiască, bunulü și nobilele domnu ministru Boerescu, se condamne la marte ânsuși bine-făcutorea și naționala înstituțiune a creditului fondarü ? Se pare că se vor fi încerca se nege ș’acestă adeveru, dérü ne este d’ajunsü se ’nregistrămă aci propriele »presiuni prin cari d. Boerescu începe sentința: «Bucurescu, 18 Martiri 1875. „Este una făcută, este uă fatalitate ca oui unde roșii, patrioții noștril demagogi, voră pune mâna, îndată acesti lucru se calfă și se degenere. „Astafelu voiescă se facă, s'au începută în parte a face, și cu institutulu nostru națională de credită fondată.“ Amu puté se ’ntrebamü cari instituțiuni și cari domnitori amü susținută noi, ș’aă căzută ? dérű trecemă peste ori ce póte fi personală și ’ntrebama : pentru ce se caljă are instituțiunea națională a creditului fondari, cându este susținută de către proprietarii cei albi ai d-lui Boerescu, ș’acesta numai fundă că cați-va proprietari roșii B’aă amăgită d’a vota contra duómeiui, séu, și mai bine, fiinducă redacțiunea Românului a dată că greșită interpretare votului de Dumineca trecută? Și d. Boerescu nu se mulțumesce numai d’a predice, d’a afirma mortea instituțiunii, din causa interpretării ce deterămă noi votului datü in contra d-sele, dérigerge pân’a’i pofti mórtea sus|inendü în două colóne că noi amu scrisă cea a ce n’amu scrisă, adică că proprietarii au datu unü votu politica. Noi amn ^isti că societatea națiomie a creditului fondarü — cumu o numesce ânsuși d. Boerescu, nu face politică ci acte economice și patriotice , și domnuță Boerescu susține mereu că noi amü ijiști că face acte politice. Dera actele adevărată economice ale unei societăți naționale, nu mai sunt ele adese, ca se nu zicemai totul de una, și patriotice ? Ensăși suirea și scăderea bursei nu este adese una termometru patriotică, ba nu câ chiar și politică? Și scrisurile fondate n’au salutatu căderea d-lui Boerescu, urcându-se a doua <i la 84? Doru a nu da averea națională, și mai cu semn pomêntulu țeanu, moșia adică patria, în mâna strainilorüi nimici ai țârei, nu este una actă economică și patriotica de prima ordine ? Acesta adevérit elementară ne mai cerândü trebuința d’a fi desvoltatü întrebăriii: Décâ Germano-Ungaria ară fi cugetândă se cucerescu țara Româniloru, n’arü fi are mai dibace și mai comodă pentru dânsa s’o facă prin puterea armelor economice decâtă prin cele din fabrica lui Krupp ? Nu este mai dibace și mai sicura se neia Dunărea, se neia căile ferate, se ne ia industria și comercială, se suprime instrucțiunea publică, se ucigă și se desnerve pe sătiani prin femete, prin epidemii, și prin biruri, bătăi și torturi, și se corumpă clasele diriginți prin funcțiuni înalte, prin decorațiuni pompose, după cari vom veni și titlurile de baroni, comiți, marchizi și principi, coronate printr’u bună colonisare, și se ne <fică apoi: noi nu voință se va cucerimă ; liberațiva de poftiți și fiți Români de mai puteți? Acestă sistemă de cucerire fiind cea mai sigură, și prin urmare cea mai puternică, pentru ce are bunurü patriotă d. Boerescu numesce „Roșii demagogi“ pe cei cari se temu de densa și o combată ? ț>seara că nedreptă este acuzarea ce i s’aduce? Dară ea se face de mai multă timpă și treptată de către cei mai devotați amici politici ai guvernului actuale: ds ce doruse ca’o puternica se aurgie numai pe proprietarii de la creditulu fondarü, cari n’au altă culpă de câtă c’au începută și dânșii a se teme, a se îngriji, a cugeta ș’a pune mâna instiativü pe punga și pe moșia loru, acum mai cu sémn cându audă pe ânsu’și d. Ceaur Asian <Jicêndu ministuloru după tribuna Adunării în audură națiunii ș’ală Europei: „Cându este vorba s’aparțimu miculu nostru avutu, nu vomu fi noi acei cari vomu da chiâiele ușei nóstre în mâna inamicului nostru, a vecinului nostru“. Citima în le Danbe de la 28 Martie. m Câsele ferate Romăne. — Noutăți din Bucuresci anunciă curânda plecare pentru Viena a d-lui Guiloux, directorele generale ale caselorü ferate române. D. Guiloux va regula definitivă, pe basca tratatelor închiriate în anulă trecută la Berlin, situațiunea caselor ferate române, faciă cu Staatsbahn, în ceea ce priveșce esploatarea. Este încă cestiune de a starbili pe pantele cele mai importante ale Dunării de jos, agenții de espidiațiune comune, pentru a facilita publicului serviciulu calātorilor și mărfurilor ei. Afirma că duci onorabili inspectori financiari au fost dați judecății și arestați, findu ca s’a descoperită că i-au însușită nesce obligațiuni de emancipați, găsite în biuroulu ministrului de către una odăiașă, care le-a predat numiților și, în schimbulü unei promisiuni de bani. Murindă odaiașulü, sociatea a pretinsă achitarea promisiunei de la d-nii inspectori, cari refuzândă-o, lucrul ă s’a divulgată ministrului. Citima în Oltenia . Căderea d. Boerescu la alegerea celor două membrii în consiliul de administrațiune alu creditului fonciarü nu mai lasă nimănui îndouială de marele progrese făcute in favorea economiei nationale. Căldura cu care a aparati d. Boerescu în simula caraerri proiectată concesiunei Ploiesci-Predeal st, prin care se da esploatarea pe mâni străine a facutu să se vija de toți că acestă ministru și-a dată misiunea d’a înstrăina tóte interesele nostre economice, și prin urmare, sâ se considere că numai acestei misiuni datoresce esistențarea în ministeriă. Retragerea proiectului de la cameră și alegerea unui altă membru în consiliul administrațiunii creditului fondară suntă uă manifestațiune a simțului naționale contra unei tendințe vâdite de aservire, alăturia primă campionă s’a făcută d. Boerescu. Nu putea mai bine proprietarii respunde d-lui Boerescu de câtă refuzându’i loculă unde fusese pusă altă-dată tocmai pentru că ’să credeaă amică și apârătoră ală intereseloră române. Serve acesta de secțiune întregului ministeriu. Reproducemü după edițiunea de dimineță a numărului precedinte următorele: Sant-Sebastian, 26 Martin. — Manifestările în favorea păcii continuă în interiorulu provincielor. La Vergara, Onate și Tolosa s’afi lipită afipte, pe cari se aflau scrise aceste cuvinte: Trăiască pacea, trăiască Cabrera, trăiască fueros. Se facă numerose arestări. Ante-posturile carliste au fraternitatii cu armata comunală ș’au manifestată dorința de pace. Bayona, 27 Martin. — Mai multe trupe carliste se concentră pe fruntaria și părăsescă, prin acestă operațiune, unele din posițiunile soră. Opiniunea publică e viă preocupată de acestă mișcare. Don Carlos a întrunită la Estella deputațiuni din patru provincii pentru a le cere noui contribuțiuni de resbel. Deputații au respunsă că țera fiindă sleită, nu mai potă se ’î impuie noui sacrificie și că remâne ca regele se’și procure singură fondurile necesare. Don Carlos i-a amenințată că se va retrage; deputații și-aămănținută refusulă; cu tote acestea afacerea nu e terminată, ci numai amânată. Sa scrie din Viena gazeisei Germania: „Imperatulu Austriei va avea uă întrevedere la Cattaro cu principele Muntenegrului și suntă ómeni cari atribuiescü acestei întrevederi uă importanță multa mai mare decâtă acelei de la Venezia“. Unii Jiarii din Viena anundță că un escadră turcă, comandată de contraamiralele Hissid, va porni pentru Adriatica, spre a saluta pe împaratul Franz Iosif, pe litoralul dalmatina. Asemenea guvernator alü Bosniei, Dervidb-Pașa, a primitü ordion totü pentru uă asemenea însărcinare, din partea Sultanului. Se scrie din Berlin farului Tăges Presse, că principele ereditarii ale Germaniei va pleca pentru Venezia către finele acestei luni, spre a sonda pe guvernul italiană în privința legii garanțielor. Principele va asiste la întrevederea împăratului Austriei cu regele Italiei. Trupele bavareze din garnizonă de la Ulm primiseră ordine superiore ca se asiste la uă rugăciune solemnă ce urma să se facă cu ocasiunea serbării nașterii imparatului Guilem. Acesta ceremonia ânsa nu s’a putut ă Îndeplini, din causă că preotul însărcinată se rostesca acea rugăciune a refusatä d’a oficia. Scirile din Berlin spună că guvernulă prusiană se ocupă cu multă activitate împreună cu comisiunile consiliului federale ca se véi face masuri mai noul și mai energice s’ar mai pute lua in contra ultramontanilor, cari nu voiescă a se supune legiloru confesionale promulgate de imperiu. Pene acum nu s’a decisă nimică, ci numai s’au discutată diferite idei. Osservatore Romano anuncță că archiepiscopul Ledochowski a trimisă din inchisere Papei un epistolă prin care îl asigură de simțimintele sale de gratitudine, pentru înălțarea sa cardinalată. Se crede că unu $țară din Viena va publica în curândăuă declarațiune prin care infantele Don Alfonso va respinge acusațiunile de cruzimi ce i s’aă adusă de presa spaniolă și de fiarele germane. Ministerul de Marină al Franciei a primită uâ telegramă din Noua Caledonia, espediată la 25 Martin din Brisbane (Australia) prin care i se comunică scăparea din insula Pinsa 9 deportați între cari și medicula Bassou. Scăparea a fost favorisată deuă furtună și de ua napte forte întunecosá, așia în câtu guvernatorele n’a aflată întâmplarea de câtă a doua cândva și pornitu îndată mai mulți ómeni după căutarea și prinderea fagițiloră. Totulu ânsa a fostă pre torzia : scăpații luaseră luciulu mării într’un barcăj, construită cbiarü de ier. țiarulă Mesager et Orient publică urmatorea telegramă, cu data de 29 Martin din Paris: „Azi s’a înmormântată d. Edgard Quinet. D-nul Victor Hugo, Gambetta, tóte notabilitățile stângii, deputațiunile de studinți ș’uă poporațiune imensă au luată parte la acestă înmormântare. D-nii Victor Hugo, Gambetta, Labor>laje și Brisson au pronunciat discursuri. Toți cei presinți au salutatü pe d nii Gambetta și Victor Hugo cu strigarea „trăiască Republica”. Monitorulu Universală credeascî că d. ministru de interne se ocupă cu invocuirea unei liste de tote rele cari au fost isbite de administrațiunea precedinta, spre a se revizui tóte menarile de rigore luate în contră-le și a le înlătura. r