Romanulu, mai 1875 (Anul 19)
1875-05-01
BUCURESCI, 12 FLORARU• „Sfina ’n care s’a sfîrșit lumea romană, ijiie d. Quinet, la acea a ’n care Cassiodore scrise liniele urmatare în fostele consulare: „In acesta ane, regele Goților!?, Teodoric, fa chiamatu prin voința tuturora, cotropi Roma, trata Senatulu cu blândețe și făcu daruri poporului.“ Astăzi, cândö se sfîrșiasce, după opiniunea nóstrá, domnia d-lui Lascar Catargi, scü de nu, lumea română, cheme la rêndulu nostru: — la aceste zile, regele Popa-Tache, cu bandiții sei, fu chiamatu prin voința tuturoru șepte miniștrii, cotropi tótă România, trata cu blândețe pe d. Dumitru Ghika și ’nalți funcționari, și facu daruri bandeloru de pușcăriași și celora grupați în jurulü loru. — Țera, fiindu astăzi în cea mai spăimêntatare stare de asediu, cuvântul ă și acțiunea aparținândă în acestă bandițiloră, ne mărginimu în a înscrie în fastele catargie sai numai cea a ce ne parvine din cuvintele și actele acestora mari nobili și puteri și domnitori ai națiunii române. Publicamü asemene mai la vale strigările de durere și patrioticele constatări ce ni se trimite, pe iei pe calo, despre unele din crimele comise. Véilendü énsé crimele ce se comită, fȘ și tăcerea înalțiloră funcționari, a celor câți-va râmași din familiele vechilorü nobili, ș’a cârdului de parveniți, cari se credu nobili fiindu-ca ocupă funcțiunile ce li se dau de către bandele domnitore, nu ne putemu opri d’a nu pune aci supt ochii tuturora, făr’osebire de partite, și următórele linii, cari aréta în ce stare era societatea romană cândü își dete sfîrșitul : „Uă lume de sclavi își pune totă solința sea spre a face să fiă uitată ș’a se ’nmormânta de vină. Ei au uă limbă și nu vorbescu ; ei au una dreptu și nu ’lü revendică.“ Déca éase nobilii vechi, în bracie cu boiaril noul, ș’au pusu totă solința spre a se ’ngropa de viul în crimele domniei asolute a pușcăriașilor!!, speramu că Românii cei buni, adevărații bărbați de Statu și toți membrii nouelor generațiuni, vedendu culmea periclului, se voru întruni, voru dobândi uă limbă spre a vorbi și voru revendica, și voru restabili domnia dreptului. Represintanții puteriloru străine au vérjura toți crimele comise ’n Bucurescî, supt ochii loru, disprețulă loru dérii pentr’une asemene guvernu este în culme. Ei au verjuza indignarea tutor claseloru societății, protestările și demisiunile membriloru tribunaleloru ș’a daul din membrii curților și, însemnatulu avertismentu datüieri puterii esecutive de către comercianții capitalei prin închiderea pravalseloru și teribila răbdare cu care marea majoritate a poporului a asistată la tóte infamiele, a resistatu la cele mai revoltatóre provocări. Inamicii națiunile s’au bucurate de starea ’n care ajunse ministeriulu actuale, căci astafelu fiindu, elu nu mai póte, chiarü déc’arü mai puté voi, să le resiste la totü ce’i voru mai cere. Jlemâne acum,ca clasele avute, ca înalții magistrați și bărbații învățați, din tóte profesiunile și din tóte partitele, seotărască despre sartea ce vor se facă națiunii lorü. In ziua de 29, furia bandiților electorali a ajunsă la ciume. După ce în vederea lumii întregi și-au primită la Grand Hotel du Boulevad bacșișiulă pentru victoria repurtată în zilele de 27 și 128 contra alegătoriloru colegiului II, beți de sucesula dobândită, setoși de sângele cetățeniloru și trimiși la luptă d’astădată pentru a susțină gloria d-lui Dumitru Ghika, furarea bandițiloră n’a mai avută nici unu fren. Schingiurile din ziua de 28 cereau alte schingiuri, și tota naptea s’au comisă orori fără semenii. Dumitrache Ionescu, comerciante din strada Vergului, Ienache Manolescu, pescarii, Dumitru Ivanu și Manole Preda din strada Mărcuța, Costache Dorobanțu, Dincă Dinu cojocarul și alții au fostu primele victime ale furiei sălbatece a lui Ilie Tabacu, numită și Gâmbașu, și tovarășilor săi; snopiți în bătăi, unii au fost târâți și la ’nchisore în totü lungulu stradei Moșiloră, înconjurați fiecare de câte șese guardiști cu tesacurile sense, de câte una supt comisară ș’ună epistatü. începuturile erau demne de urmare. După ce-au splimentatu pe locuitorii capitalei prin astafelu de fapte, s’au retrasă în localele de alegeri, pentru a ’și recăpăta forțele perdute și a accepta ordinile despre planula definitivă d’ataca. Ordinele sosiră și bandiții fură instalați în și pe lângă satele destinate pentru votare, așceptândă pe nefericiții alegători, spre a sa năpusti asupră-le. Spre a apăra pe bandiți de mânia alegătoriloru și spre a’l încuragia in miserabila loru operă, se văiju pentru prima ora degradarea nemai pomenită d’a pune oștire înaintea și ’n urma loru, facându-o se ia arma la mână ori-de-câte-ori alegătorii voindu se ’nainteze către sala alegerii, opera bandițiloră putea se fiă amenințată. E c’acum câte-va detalii despre fiecare secțiune în parte. La Negru, sala d’alegere era înțesată de bătăuși; comisarul Gălășescu păijia purta c’uă atitudine ’ndrăsneță și provocatóre și invitându pe socii săi de arme „a face acea-a ce le a poruncit“. Atunci una cetasiă a’nceputu a citi să îistă, câți va cetățeni mai curagioși au intrată, și au fostu dați de Gembașiu în primirea bătăușilor, cari le-au resplătit cu lovituri multe și’ndesate îndrăsnela ce au avutu. In acesta moment a sosi și d. Hagi-Pantelli, delegatulu primarului. Alegătorii îl cerură se deșerte sala și să facă apelă nominale, ca să nu intre de câtă cel îndreptu; dar represințantele primarului rămase surdu; domnia-sea deschise colegială incredințând si biuroulu recomandatului acestora bătăuși. Bâta devenită ua data președinte, amenințările ’ncepurâ cu multă furare, ori alegătorii, îngroziți d’aceste orori, se retraseră în liniște, pentru a face uă petițiune către parcheta. D. procurore Bagdatâ, venită după cerere, vădu pe bătăuși și pe alegători cu capetele sparte, între cari Costache Mircescu și Anghela Sândulescu, bătuți îngrozitorii, déru se retrase far’a ’nchiuia vr’unu procesüverbale. Atunci sosi ’n pasă forțată unu plutonu de gendarml pedestril, negreșită ca se apere pe bandiți de mânia eventuală a alegotoriloru. Supt protecțiunea baioneteloru, cari și’n acestă ocasiune au fostu puse’n servițiului criminalilorü s’arfi culeatoriloru de legi, banda s’afla’n siguranță, totuși se ’nchiseră drumurile, s’opri cu desăvârșire comunicațiunea pe strada localului d’alegere și pe cele ’nvecinate, se smulseră chiar cetățenii din trăsuri și se deteră ’n mâna bătăușiloră. Intre aceștia citămă și pe d. F. St. Bolintinenu, care trecea prin acea stradă după afacerile séle, fără să scie c’acolo era vr’una biurcă electorale. La Galbenu se petreceau în același timp scene și mai infame și totü atâta de îngrozitóre. Cetățenii grămădiți în strada Armenescă și ’n curtea oficialului de stare civilă unde era să se facă votarea, acceptați pe delegatura primăriei ca se deschidă colegială, când a două-dată se pomeniră cu trei indivizi, doai suptcomisari și registratorele comisiunii respective, eșlidă din sala de alegere și insultându-î. In mijloculu acestora țipete apare pa d’uă parte comisarulu de Galbenă, în plină uniformă, proferândă injurii cuă voce stentorică, ș’amenințând și cu gesturile cele mai provocatóre, era pe d’alta uădreia de serginți, de bandiți, escortați de armată. Alegătorii, cu tóte provocările ce li se faceau, păstrară o atitudine forte liniștită, pene cându văzură că pe uă portiță se introducă bătăuși și s’ascunda într’uă cameră vecină cu sala de votare, atunci el începură a striga „la procurorű, la procurorü“. Primulü procurore, d. Populéni, sosesce, dérul acordă numai d-lui comisari onorea d’a ’lu asculta, lăsândă bătăușiloră timpulu ca se se strecore din sală. Cetățenii indignați chiamă pe d. procurorii se constate presința bandiților; d-sea case își urmeza impasibile conversațiunea cu comisarul, până cândü singuri cetățenii prindu s’aducă înainte- pe unulți din bătăuși împreună cu bastonul vigurosu. Procurorulu încurcată se mărginesce a da pe bătăușă în paza comisarului și se retrage, fără a ’nchiria nici cele mai mici procesi-verbale, supt pretesta că e singură la parcheta. Veijenda aceste fapte cari denotau vă vădită supunere a justiției către jucătorii-de-rele, alegătorii perdură tótá speranța ’n legalitatea represintanțiloră justiției, dérutari de dreptulfilorü, aseeptați pe delegatulu primarelui, sperându c’acela îl va pune în posițiune d’a’și esercita dreptul. Decepțiunea a doua fu amară ca și cea d’ântâiă : junele d. lónü Lahovari, fratele actualelui ministru de justiție și fosta deputată în camera ’ncetată din vieță, sosi, démü nu dere ascultare legitimei cereri a alegotorilorü d’a face apelu nominale ș’a primi ’n sală numai pe alegători, ci intră escortată d’unu statu majoru de bătăuși, instalâ într’uă clipă pe președintele bandiților și se făcu nevăzută. Acesta fu demna purtare a acelui june, care face paradă de una simță de onore atâtü de desvoltata. Atunci comisarulü s’așecia în persona ’n capulu scării, înconjurată de două rânduri de soldați, și nu mai lăsa pe nici unii alegétorii să intre. Unii alegătorii se adresâ în numele tuturorü către oficialulu ce comanda soldații cari opriau intrarea în sală, cerându de la realitatea d-sele de militară să’l lase a’și esercita dreptulu; oficialul răspunse în gura mare: „pentru acesta adresați-vă la d. comisaru“. Bătăușii își începură operațiunea, orü cetățenii rămaseră liniștiți pentru a rechima pe procurorii, care d’astă-dată bine-voia constata că numai bătăușii votau, déru n’avu puterea d’a restabili ordinea; cetățenii voiră atunci să se retragă în corpore pentru a protesta, cnsé fură năpădiți de gerdarmii călări comandați de căpitanul Tulea; loviturele de săbii începură. Patru ore cnse curagioșii alegători rămaseră neclintiți în jurulü localului alegerii, secestrați de armată în câteva curți, și stăruindu a cere să’șî serciteze drepturile. In acestă timp, bandiții erau puși la miijloculu gendarmilor , ca să nu’l potă atinge alegătorii, și numai câte unulüeșua în fația frontului spre a insulta pe alegători, și a sa intorce inte ’napol. La Albastru aceași sistemă, aci énse demnitatea membrului comunale,însărcinată a deschide colegiul, se indignă contra mișelielor, fără nume, cărora era menițu a le da sancțiunea sea. La ora 9 dimineța, bandiții și poliția, păzitorea ș’ocrotit0rea loru—căci acum s’a adusu vechiului așeiământă alü bandelorü uă ’mbunătățire, însărcinându-se poliția a’i ocroti în tóte operațiunile, a’i conduce pe strade ș’acasă, a’i apăra de atacurile eventuale la cari ar fi pute fi espuși din partea celorü atacați,bandiții și poliția, uiremii, erau în porn. D. N. Xanto, venindu se deschidă biuroulu, începu a face apelu nominale după lista alegetorilor; atunci case renumitulu comisaru Mihuleță, comandantele adjutante ale d-lui Orăscu din filele de 27 și 28, începu și densulü a striga împreună cu bandiții sei că nu e trebuință d’apelă nominale și că el sciü se facă alegeri și făr’asemeni formalități. D. Xanto le-a explicată legea, le-a arătată că nu póte procede de câtă astüfelu, énse scomptulu a devenită asurzitorii, insultele ș’amenințările s’aruncară fără nici una scrupula asupra’i și se vădu silită a părăsi sala, declarândă că, supt astafelu de amenințări, nu putea deschide biuroulu și invitându pe oricine este adevărată alegătoră să se retragă alegătorii l’au ascultată și s’au retrasă, lâsându câmpii liberă bandițiloră. Aflamü că aceștia au instalată una biurcă fără alegătorî, ca tóte celelalte secțiuni oficiale. D. ministru de interne a fost înșciințată de aceste desordine, dérü nu putea decâtă să le susție. D. Xanto și-a dată demisiunea din funcțiunea de consilierii comutaie, arătândă, precum ni se spune, în raportul a d-sele, ceea ce văzuse în acestă simulacru de alegeri. Eco mosarele luate pentru ca respin ■ sală colegiului I se fiă înălțată la demnitatea d’a represinta bandele în parlamentul română. La Verde numai atitudinea fermă a alegătorilorü a pusă capătă în grabă desordinelor, cari se preparaseră. Represintantele primăriei, d. Orăscu, prinsă cu succese ca cele câștigate la colegiul II, încercă a scote pe alegători din sală, spre a’i da pe mâna bătăușiloră, cari s’aflau joșii, strigând ü să se deșerte sala, din fericire însă alegătorii seividu cu cine aveau a face, stăruiră a rămâne în sală, invitându pe d. delegată se ’și facă datoria; după órecari codrii, d. Orăscu, vedendu că bandiții d-sele nu voru pute învinge la alegătorii veniți în mare numără și fórte deciși, îndeplini formalitățile deschiderii colegiului. După instalarea biuroului provisoriu, banda ’n cerea se de unu asalta desperată sălel, énse după uă luptă, în care alegătorii fuseră la ’nălțimea datoriei lor, se văzură nevoiți a se retrage; poliția furiosâ făcu atunci apelu la armată: uă compania cu baionetele nainte năvălimn pașii alergatorii pe scara localului; alegătorii le eșiră ’nainte, arătară oficialului că el suntă alegători, că bandiții suntu afară dându-le asalta și că patru sute câți suntu acolo, „morți vorü puté se fiă scoși din sală, dérü vii nu!“ Acesta strigată fu repezită de toți în gura mare. Atunci armata ocupa scara, și bandiții nu mai curesară se dea asalta în partea acesta. După puținfi timpi, el înse începură asaltul pe scara de din dosü, unde se ’ncerca din nou uă luptă înverșiunată; scara fiind slabă, se rupse supt greutatea bandițiloră grămădiți pe dânsa, și asta-fel, alegătorii rămaseră apărați și din acesta parte. Însă bandiții esasperați se armară atunci cu bolovanii aduși în curte pentru pavagiu și ’ncepură a arunca în alegători, sforímându coridorulu cu giamuri în care erau. Se causară mai multe confusiuni grave și spargeri de capete, pe cari unii procurorii le constată. La Roșu s’a ’ncercat o altă manoperă, căci alegătorii erau în mare numără și poliția n’avea nici uă speranță de-a pute învinge prin bandiți: trei ore alegătorii fuseră ținuți în jurul localului, care nu li se deschidea, cu speranța că vor perde răbdarea, voru pleca și voru lăsa câmpula liberă bandițiloră. Alegătorii stăruiră casă a sta pe locu, pe cându unii dintr’ănșii alergau se caute unii consilierii care se le deschidă colegiulă. Abia pe la 12 ore. Paapa putuse fiu adusü a ’ndeplini acesta formalitate. Operațiunea se urma în regulă și deplină liniște, bandiții fiind ținuți la distanță de atitudinea alegătorilor. Urna sa sigila pe la 4 ore. Totu atunci poliția arestândă cu brutalitate una june și aducéndu’lü in localulu primăriei, se rădicară din poporulu adunată protestări pentru liberarea lui, poliția resista și voi se facă pa protestatari se tacă, atunci începu unü confuntă mai seriosu: să aruncară petre asupra aginților și poliției, cari se refugiră în primăria, ferestre fuseră sparte și se plimiră confusiune. Arentatulu, nefiinduliberată, lucrulu se învierși unâ, și cu tóte că biuroulu colegiului eși în balconu conjurându mulțimea să se linistéscá, uu