Romanulu, mai 1875 (Anul 19)

1875-05-01

BUCURESCI, 12 FLORARU• „Sfina ’n care s’a sfîrși­t lumea ro­mană, ijiie d. Quinet, la acea­ a ’n care Cassiodore scrise liniele urm­atare în fostele consulare: „In acesta ane, regele Goților!?, Teodoric, fa chiamatu prin voința tu­­turora, cotropi Roma, trata Senatulu cu blândețe și făcu daruri poporului.“ Astăzi, cândö se sfîrșiasce, după o­­piniunea nóstrá, domnia d-lui Lascar Catargi, scü de nu, lumea română, ch­­­eme la rêndulu nostru: — la aceste zile, regele Popa-Tache,­­ cu bandiții sei, fu chiamatu prin vo­ința tuturoru șepte miniștrii, cotropi tótă România, trata cu blândețe pe d. Dumitru Ghika și ’nalți funcționari, și facu daruri bandeloru de pușcăriași și celora grupați în jurulü loru. — Țera, fiindu astăzi în cea mai spăi­­mêntatare stare de asediu, cuvântul ă și acțiunea aparținândă în acestă bandițiloră, ne mărginimu în a înscrie în fastele catargie sai numai cea­ a ce ne parvine din cuvintele și actele a­­cestora mari nobili și puteri și domni­tori ai națiunii române. Publicamü asemene mai la vale stri­gările de durere și patrioticele con­statări ce ni­ se trimite, pe iei pe calo, despre unele din crimele comise. Véilendü énsé crimele ce se comită, fȘ și tăcerea înalțiloră funcționari, a ce­lor­ câți-va râmași din familiele ve­­chilorü nobili, ș’a cârdului de parve­niți, cari se credu nobili fiindu-ca o­­cupă funcțiunile ce li se dau de că­tre bandele domnitore, nu ne putemu opri d’a nu pune aci supt ochii tutu­rora, făr’osebire de partite, și urmă­­tórele linii, cari aréta în ce stare era societatea romană cândü își dete sfîr­­șitul­ : „Uă lume de sclavi își pune totă solința sea spre a face să fiă uitată ș’a se ’nmormânta de vină. Ei au uă limbă și nu vorbescu ; ei au una dreptu și nu ’lü revendică.“ Déca éase nobilii vechi, în bracie cu boiaril noul, ș’au pusu totă solința spre a se ’ngropa de viul în crimele domniei asolute a pușcăriașilor!!, spe­­ramu că Românii cei buni, adevărații bărbați de Statu și toți membrii nouelor­ generațiuni, ved­endu cul­­­­mea periclului, se voru întruni, voru dobândi uă limbă spre a vorbi și voru­ revendica, și voru restabili dom­nia dreptului. Represintanții puteriloru străine au vérjura toți crimele comise ’n Bucu­­rescî, supt ochii loru, disprețulă loru dérii pentr’une asemene guvernu este în culme. Ei au verjuza indignarea tutor cla­­seloru societății, protestările și demi­­siunile membriloru tribunaleloru ș’a daul din membrii curților și, însemna­tulu avertismentu datü­ieri puterii esecutive de către comercianții capi­talei prin­ închiderea pravalseloru și teribila răbdare cu care marea majo­­ritate a poporului a asistată la tóte infamiele, a resistatu la cele mai re­voltatóre provocări. Inamicii națiunile s’au bucurate de starea ’n care ajunse ministeriulu ac­tuale, căci asta­felu fiindu, elu nu mai póte, chiarü déc’arü mai puté voi, să le resiste la totü ce­’i voru mai cere. Jlemâne acum,ca clasele avute, ca înalții magistrați și bărbații învățați, din tóte profesiunile și din tóte par­titele, se­otărască despre sartea ce vor se facă națiunii lorü. In­­ ziua de 29, furia bandiților­ e­­lectorali a ajunsă la ciume. După ce în vederea lumii întregi și-au pri­mită la Grand Hotel du Boulevad bac­­șișiulă pentru victoria repurtată în zilele de 27 și 128 contra alegători­­loru colegiului II, beți de sucesula dobândită, setoși de sângele cetă­­țeniloru și trimiși la luptă d’astă­­dată pentru a susțină gloria d-lui Dumitru Ghika, furarea bandițiloră n’a mai avută nici unu fren. Schin­­giurile din­­ ziua de 28 cereau alte schingiuri, și tota naptea s’au co­misă orori fără semenii. Dumitrache Ionescu, comerciante din strada Ver­­gului, Ienache Manolescu, pescarii, Dumitru Ivanu și Manole Preda din strada Mărcuța, Costache Dorobanțu­, Dincă Dinu cojocarul­ și alții au fostu primele victime ale furiei săl­batece a lui Ilie Tabacu, numită și Gâmbașu, și tovarășilor­­ săi; snopiți în bătăi, unii au fost­ târâți și la ’n­­chisore în totü lungulu stradei Moși­­loră, înconjurați fie­care de câte șese guardiști cu tesacurile sense, de câte una supt comisară ș’ună epistatü. începuturile erau demne de ur­mare. După ce-au splimentatu pe lo­cuitorii capitalei prin asta­felu de fapte, s’au retrasă în localele de a­­legeri, pentru a ’și recăpăta forțele perdute și a accepta ordinile despre pla­­nula definitivă d’ataca. Ordinele sosiră și bandiții fură in­stalați în și pe lângă satele destinate pentru votare, așceptândă pe nefe­riciții alegători, spre a sa năpusti a­­supră-le. Spre a apăra pe bandiți de mânia alegătoriloru și spre a’l încuragia in miserabila loru operă, se văiju pen­tru prima ora degradarea ne­mai pomenită d’a pune oștire înaintea și ’n urma loru, facându-o se ia arma la mână ori-de-câte-ori alegătorii vo­­indu se ’nainteze către sala alegerii, opera bandițiloră putea se fiă ame­nințată. E c’acum câte-va detalii despre fie­­care secțiune în parte. La Negru, sala d’alegere era înțesată de bătăuși; comisarul­ Gălășescu păijia purta c’uă atitudine ’ndrăsneță și provo­­catóre și invitându pe socii săi de arme „a face acea-a ce le a poruncit“. Atunci una cetasiă a’nceputu a citi să îistă, câți­ va cetățeni mai curagioși au in­trată, și au fostu dați de Gembașiu în primirea bătăușilor, cari le-au resplătit cu lovituri multe și’ndesate îndrăsnela ce au avutu. In acesta moment a sosi și d. Hagi-Pantelli, delegatulu prima­rului. Alegătorii îl cerură se deșerte sala și să facă apelă nominale, ca să nu intre de câtă cel în­dreptu; dar represințantele primarului rămase surdu; domnia-sea deschise colegială incredințând si biuroulu recomandatu­lui acestora bătăuși. Bâta devenită ua­ data președinte, amenințările ’n­­cepurâ cu multă furare, ori alegăto­rii, îngroziți d’aceste orori, se retraseră în liniște, pentru a face uă petițiune către parcheta. D. procurore Bagdatâ, venită după cerere, vădu pe bătăuși și pe alegători cu capetele sparte, între cari Costache Mircescu și Anghela Sândulescu, bătuți îngrozitorii, déru se retrase far’a ’nchiuia vr’unu procesü­­verbale. Atunci sosi ’n pasă forțată unu plutonu de gendarml pedestril, negreșită ca se apere pe bandiți de mânia eventuală a alegotoriloru. Supt protecțiunea baioneteloru, cari și’n acestă ocasiune au fostu puse’n ser­­vițiului criminalilorü s’arfi culeatoriloru de legi, banda s’afla’n siguranță, totuși se ’nchiseră drumurile, s’opri cu desă­vârșire comunicațiunea pe strada loca­lului d’alegere și pe cele ’nvecinate, se smulseră chiar­ cetățenii din trăsuri și se deteră ’n mâna bătăușiloră. In­tre aceștia citămă și pe d. F. St. Bo­­lintinenu, care trecea prin acea stradă după afacerile séle, fără să scie c’a­­colo era vr’una biurcă electorale. La Galbenu se petreceau în ace­lași timp­ scene și mai infame și totü atâta de îngrozitóre. Cetă­țenii grămădiți în strada Armenes­­că și ’n curtea oficialului de stare ci­vilă unde era să se facă votarea, ac­­ceptați pe delegatura primăriei ca se deschidă colegială, când a două-dată se pomeniră cu trei indivizi, doai supt­­comisari și registratorele comisiunii respective, eșlidă din sala de alegere și insultându-î. In mijloculu acestora țipete apare pa d’uă­ parte comisarulu de Galbenă, în plină uniformă, pro­­ferândă injurii c­uă voce stentorică, ș’amenințând și cu gesturile cele mai provocatóre, era pe d’alta uă­dreia de serginți, de bandiți, escortați de ar­mată. Alegătorii, cu tóte provocările ce li se faceau, păstrară o­ atitudine forte liniștită, pene cându văzură că pe uă portiță se introducă bătăuși și s’as­­cunda într’uă cameră vecină cu sala de votare, atunci el începură a striga „la procurorű, la procurorü“. Primulü procurore, d. Populéni, sosesce, dérul acordă numai d-lui comisari onorea d’a ’lu asculta, lăsândă bătăușiloră tim­pulu ca se se strecore din sală. Cetățenii indignați chiamă pe d. pro­curorii se constate presința bandiților; d-sea case își urmeza impasibile con­­versațiunea cu comisarul­, până cândü singuri cetățenii prindu s’aducă îna­inte-­ pe unulți din bătăuși împreună cu bastonu­l vigurosu. Procurorulu în­curcată se mărginesce a da pe bătăușă în paza comisarului și se retrage, fără a ’nchiria nici cele mai mici pro­­cesi-verbale, supt pretesta că e sin­gură la parcheta. Veijenda aceste fapte cari denotau vă vădită supunere a justiției către jucăto­­rii-de-rele, alegătorii perdură tótá spe­ranța ’n legalitatea represintanțiloră justiției, déru­­tari de dreptulfi­lorü, aseeptați pe delegatulu primarelui, spe­­rându c’acela îl va pune în posițiune d’a’și esercita dreptul­. Decepțiunea a doua fu amară ca și cea d’ântâiă : junele d. lónü Lahovari, fratele ac­­tualelui ministru de justiție și fosta deputată în camera ’ncetată din vieță, sosi, démü nu dere ascultare legitimei cereri a alegotorilorü d’a face apelu nominale ș’a primi ’n sală numai pe alegători, ci intră escortată d’unu statu majoru de bătăuși, instalâ într’uă cli­pă pe președintele bandiților­ și se făcu nevăzută. Acesta fu demna pur­tare a acelui june, care face paradă de una simță de onore atâtü de des­voltata. Atunci comisarulü s’așecia în persona ’n capulu scării, înconjurată de două rânduri de soldați, și nu mai lăsa pe nici unii alegétorii să intre. Unii alegătorii se adresâ în numele tuturorü către oficialulu ce comanda soldații cari opriau intrarea în sală, cerându de la realitatea d-sele de mi­litară să’l lase a’și esercita dreptulu; oficialul­ răspunse în gura mare: „pen­tru acesta adresați-vă la d. comisaru“. Bătăușii își începură operațiunea, orü cetățenii rămaseră liniștiți pen­tru a rechi­ma pe procurorii, care d’astă-dată bine-voi­a constata că nu­mai bătăușii votau, déru n’avu pu­terea d’a restabili ordinea; cetățenii voiră atunci să se retragă în corpore pentru a protesta, cnsé fură năpă­diți de gerdarmii călări comandați de căpitanul­ Tulea; loviturele de să­bii începură. Patru ore cnse cura­­gioșii alegători rămaseră neclintiți în jurulü localului alegerii, secestrați de armată în câte­va curți, și stăru­­indu a cere să’șî­­ serciteze drepturile. In acestă timp, bandiții erau puși la miijloculu gendarmilor­ , ca să nu’l potă atinge alegătorii, și numai câte unulü­eșua în fația frontului spre a insulta pe alegători, și a sa intorce inte ’napol. La Albastru aceași sistemă, aci énse demnitatea membrului comunale,­­însărcinată a deschide colegiul­, se in­dignă contra mișelielor, fără nume, cărora era menițu­ a le da sancțiu­nea sea. La ora 9 dimineța, bandiții și po­liția, păzitorea ș’ocrotit0rea loru—căci acum s’a adusu vechiului așei­ământă alü bandelorü uă ’mbunătățire, însăr­­cinându-se poliția a’i ocroti în tóte o­­perațiunile, a’i conduce pe strade ș’a­­casă, a’i apăra de atacurile eventuale la cari ar fi pute fi espuși din partea celorü atacați,­bandiții și poliția, u­i­­remii, erau în porn. D. N. Xanto, ve­­nindu se deschidă biuroulu, începu a face apelu nominale după lista alege­­torilor­; atunci case renumitulu comi­saru Mihuleță, comandantele adjutante ale d-lui Orăscu din filele de 27 și 28, începu și densulü a striga împreună cu bandiții sei că nu e trebuință d’a­­pelă nominale și că el sciü se facă alegeri și făr’asemeni formalități. D. Xanto le-a explicată legea, le-a ară­tată că nu póte procede de câtă astü­­felu, énse scomptulu a devenită asur­zitorii, insultele ș’amenințările s’arun­­cară fără nici una scrupula asupra’i și se vădu silită a părăsi sala, decla­­rândă că, supt asta­felu de amenin­țări, nu putea deschide biuroulu și in­vitându pe ori­cine este adevărată a­­legătoră să se retragă alegătorii l’au ascultată și s’au retrasă, lâsându câmpii liberă bandițiloră. Aflamü că a­­ceștia au instalată una biurcă fără a­­legătorî, ca tóte cele­l­alte secțiuni o­­ficiale. D. ministru de interne a fost­ în­­șciințată de aceste desordine, dérü nu putea de­câtă să le susție. D. Xanto și-a dată dem­isiunea din funcțiunea de consilierii comutaie, arătândă, pre­cum ni se spune, în raportul a d-sele, cee­a ce văzuse în acestă simulacru de alegeri. Eco mosarele luate pentru ca respin ■ sală colegiului I se fiă înălțată la dem­nitatea d’a represinta bandele în par­­lamentul­ română. La Verde numai atitudinea fermă a alegătorilorü a pusă capătă în grabă desordinelor, cari se preparaseră. Re­­presintantele prim­ăriei, d. Orăscu, prinsă cu succese ca cele câștigate la colegiul­ II, încercă a scote pe ale­gători din sală, spre a’i da pe mâna bătăușiloră, cari s’aflau joșii, stri­gând ü să se deșerte sala, din feri­cire însă alegătorii seividu cu cine aveau a face, stăruiră a rămâne în sală, invitându pe d. delegată se ’și facă datoria; după óre­cari codrii, d. Orăscu, vedendu că bandiții d-sele nu voru pute învinge la alegătorii ve­niți în mare numără și fórte deciși, îndeplini formalitățile deschiderii co­legiului. După instalarea biuroului provi­­soriu, banda ’n cerea se de unu asalta desperată sălel, énse după uă luptă, în care alegătorii fuseră la ’nălțimea datoriei lor­, se văzură nevoiți a se retrage; poliția furiosâ făcu atunci apelu la armată: uă compania cu ba­ionetele nainte năvăli­mn pașii aler­­gatorii pe scara localului; alegătorii le eșiră ’nainte, arătară oficialului că el suntă alegători, că bandiții suntu afară dându-le asalta și că patru sute câți suntu acolo, „morți vorü puté se fiă scoși din sală, dérü vii nu!“ Acesta strigată fu repezită de toți în gura mare. Atunci armata ocupa scara, și bandiții nu mai curesară se dea a­­salta în partea acesta. După puținfi timpi, el înse începură asaltul­ pe scara de din dosü, unde se ’ncerca din nou uă luptă înverșiunată; scara fiind­ slabă, se rupse supt greutatea bandițiloră grămădiți pe dânsa, și asta-fel, alegătorii rămaseră apărați și din acesta parte. Însă bandiții e­­sasperați se armară atunci cu bo­lovanii aduși în curte pentru pavagiu și ’ncepură a arunca în alegători, sforímându coridorulu cu giamuri în care erau. Se causară mai multe con­­fusiuni grave și spargeri de capete, pe cari unii procurorii le constată. La Roșu s’a ’ncercat o altă mano­peră, căci alegătorii erau în mare nu­mără și poliția n’avea nici uă spe­ranță de-a pute învinge prin ban­diți: trei ore alegătorii fuseră ținuți în jurul­ localului, care nu li se des­chidea, cu speranța că vor­ perde răbdarea, voru pleca și voru lăsa câmpula liberă bandițiloră. Alegătorii stăruiră casă a sta pe locu, pe cându unii dintr’ănșii alergau se caute unii consilierii care se le deschidă cole­giulă. Abia pe la 12 ore­­. Paapa putu­se fiu adusü a ’ndeplini acesta formalitate. Operațiunea se urma în regulă și deplină liniște, bandiții fiind­ ținuți la distanță de atitudinea alegătorilor­. Urna sa sigila pe la 4 ore. Totu atunci poliția arestândă cu brutalitate una june și aducéndu’lü in localulu primăriei, se rădicară din poporulu adunată protestări pentru liberarea lui, poliția resista și voi se facă pa protestatari se tacă, atunci începu unü confun­tă mai seriosu: să aruncară petre asupra aginților și po­liției, cari se refugiră în primăria, fe­restre fuseră sparte și se plimiră con­­fusiune. Arentatulu, nefiindu­liberată, lucrulu se învierși unâ, și cu tóte că biuroulu colegiului eși în balconu con­­jurându mulțimea să se linistéscá, uu

Next