Romanulu, iunie 1875 (Anul 19)
1875-06-25
r ANULU ALÜNQUE-SPRE-fIECELEA VO1ESCE §1 YEI PUTE Obiec cereri pentru Romania se adreseza la administratiunea istarului. ANUNCIURI In pagina IV, spatiul 30 litere petit 40 bani. In pagina III, linia petit 6 lei. A se adresa LA PARIS: la Havas, Laffite & C-nie, 8 Place de la Bourse. LA LONDRA: la d. Eugbne Micoud.No. 81-A Fleet Street, London, E. C. LA YIENA: la d-nii Haasenstein ji Vogler, Wallfisohgasse 10. Sciisorile nefrancate se refusä. 20 BÁNI ESEMPLABULÜ. 1 Administratiunea Strada Dómneí, No. 14 (A) 2A Editiunea de séra SERVICIULU TELEGRAFICU ALUI ROMANULUI,» Viena, 5 Iuliü.— Principií mo§tenitorí aí Germanieí, Italieí, Rusieí, principele de Würt8raberg, principele Leopold alü BavarM si principele de Mecklemburg, aü sosSű aci se asiste la ’nmorméntatea fostüluí ímpSratü Ferdinand. To$í principií mo§tenitorx aü fostü primal la garä de ixnpüratulü Frantz Iosif. RflFlIRVCf1! IH U llLUl, 24 6 Cnptorü. N’amu atinsu anca a amenintu péne astatji scandalosa cestiune a imprumutului de 63,500,000 lei, pe care la pretinde regimulu domnitoru MERCURI, 25 ItMNIU, 1875. LUMINÉZA-TE §1 VEI FI ADAXT kM 17 XT nn 1? <£/ _ ABONAMENTE In G'apitale: un anü 48 lei; §ése luní 24 lei; trei luní 12 lei; u& luná 5 lel, In üistricte: un anö 58 lei; §ése luní 29 lei. trei luní 15 lel; u& lunfi, 6 lel. Fi'íincia, Italia §i Anglia petrimestru, fr. 20. Austria §i Germania' pe trimestru, franeí 18. A se adresa LA PARIS: la d. Darras-Hallegraine, rue de l’Ancienne comedie 5, 5Í la Havas, Laffite & C-nie, Place de la Eourse 8. LA VIENA: la d. B. G. Popovicí, Fleischmarkt, 15. Articulele nepublicate severő arde. Partea de me<Já-$i a Franciei fa bântuita de teribelele flagelu aid inundatiunii. Peste 1,200 de ómeni penträ numai in Toulouse ›i numai intr’acesta singura ora›in perderile ce ’ndura clasa neavuta suntu peste una suta milióne. Mai tóte popórele cari iubescu acesta nobile ›i ’ntre tóte generósa na^iune au deschisu suptscrip^iuni pentru u§iurarea suferintjilorü inundat i. Aceste suptscrieri nu suntu numai ,nici ajutori materiale ci mai cu sema *unú ajutorii morale. Sarutarea fratesca ce datoresce fiecare celui care sufera. Spresiunea de iubire ce merita natiunea care, singura dintre tóte §’a datu sângele si sufletulu pentru salvarea popórelor. Acésta sarutare fráCéscá, acésta manifestare de iubire o primesce astazii Francia din Elvetia, din Belgia, din Italia, din Englitera si chiarü din Austria. In London insusi Lord maiculti primesce supt scrierile. Női RomániI, rémánea-vomű Inapoi? Női cári suferimü tóté lovirile, tóté ar§i^ele §i totü felulü de ’necáciuni, remánea-vomü nesim^itorí la ^ipetele fra^ilorü nostril din mia<já-<ji a Fran#i? Noi, cari datorimu a§ia de multu generósei na^iuni, de la care asceptamu noul dore^i de iubire ›i protec]iune, aratane-voma d’asta data nepasatori, nesim^itori, surxjt ›i ’mpetri^i la vocea plangatóre a suferin^iloru nostrii fratyi? Nu. Francia invinsa are ’ncredere in invins si iei fra^I de la Dunare. Francia suferinda se uita cu credin^a la suferin^ii ei amici din Romania. Sicuri dérü ca Francia nu se acelá in iubirea iei pentru noi §i ’n credin]a ce are ca n ori ce nenorocire póte fi sigura pe iubirea §i recunoscin^a Românilor, deschidemü un suptscriptiune publica pentru inundatur din micfranii a Franciei. Nu facem a apelu la Romani caci apelulu celu mai caldurosu ’i mai ’ft&ducatoru ili face anima fiecaruia. Anunciáma numai deschiderea suptscriptiuniĭ. Se primesce suptscrierile la redactiunile Romanului, Alegétorului liberu si Telegrafulu. 'I’mnema la redactiunea Romanului liste de suptscriere tiparite s i numerotate pentru cei cari voru voi se ié spre a face supt scrieri, ca se platéscu datoriele societatii Bleichröder, Úrest, Ratibor, Hohenlohe etc., §i suntemü convinş i ca nu este nici unit Romanii neinstrainata cu sufletulu, care deja se nu se fi Infioratü §i scarbita de un lacomia atata de nesoriósár i cutesatare. In facia unei cereri atata de monstruóse, oricine cata se se ’ntrebe prin ce motive, prin ce ra^iuni marturite o potü sustine ministrii;jicemii „marturite“, caci cele nemarturite sunt pré bine cunoscute: le amü espusti §i nei destul de clarü in primulü nostru articolu de la 19 cuvinte, §i déca n fonná ama fostu constitutionali, causa este un vagá speranta ca péne ’n cele din urma Románii vor intelege pericolulu §i vor sili pe oricine se respecte onorea, juramintele ›i drepturile acestei bűne §’atata de amurite natiuni. Déju lásandu motivele real §i nemarturite, se vedemu cari suntu cele ce le dau domnii ministrii in actele oficiali. Cercetandu mai ántai d espunerea de motive a d-lui G. Cantacuzino, reprodusa deja in Romanulu, nu gasimu absoluta nici ua motivare a acestei noue d infruntate prede ce se proiecteza asupra averii terei. Din contra, in acesta privire gasim un frasc destul de semnificativa in espunerea de motive a d-lui G. Cantacuzino. „Fara a intra in desvoltarea imprejurarilor, cari au motivatü acesta operatiune, <jice d-sea, desvoltare care ’§ gasesce locu in espunerea de motive a proiectului de lege relativa la acesta conventiune, credit de datoria mea, d-lora deputati, in cea a ce privesce partea financiara a operatiunii, se va explica consideratiunile cari au decisa ministeriul a se prefere forma supt care se presinta asta^I acesta imprumuta. “ Prin urmare d. ministru Cantacuzino spune curata ca nu voiesce „a intra in desvoltarea imprejurarilor, cari au motivatu acesta operatiune“ §i se curate de acesta curata oficia pe colegulu d-séle de la lucrurile publice. Atata de imposibile i-a fostü de-a gasi cea mai usoara ratiune de interesu publica pentru sustinerea unei asemeni monstruositati, in catu, cautandu a’§I spala manele de afacere, ca §i candu solidaritatea ministerialei-aru permite acésta, voiesce se ’fie rolulu de simpla unealta mecanica a operatiunii financiare. Trista rolu in adeveru pentru d. G. Cantacuzino : rolu de comparsü ajutatorii intr’un drama in care se predau i se ’njosesce natiunea romana, rolu de esecutorii supusi alü sentintei rostite de puterea esecutiva asupra nefericitei victime, care este Románia. Déru eine mai multu de catu d-sea arti trebui se fiu ’n positiune ›i datorii d’a face sé se au$a vocea echitatii § a intereseloru térei, déca nu dintr’un simtimêntu pura morale, macaru ca celu mai mare proprietaru alti terei, с i prin acesta mai multu legata de interesele ›i posurile iei, §i mai multu espusa la isbiri materiale ce potü se vie din doua parti, с i prin incalcarile strainilor, §i prin reactiunea pe care o pregatescu jafurile §i tradurile de asta^I? Déju suntü ratiuni superiore, vointi inalte, a carora solicitudine pentru terá este atata de laudabile Incatü nu se póte marturi? admitemü; dérü §i ’n acesta casa, de catü a se face un unealta pasiva, énsé nu mai putinü culpabile, de catü a se umili spre a ave aerulü d’a declina un mare responsabilitate, nu este mai demna, nu este chiaru mai asicurátoru d’a fine una limbagiu demnu §i ferma si d’a face sé se amjá pretutindeni vocea adevĕrului, vocea onórii ’’a datoriei ? Déru d. G. Cantacuzino preferà rolulu de unealta supusa, de esecutorii alti strainiloru asupra nefericitei natiuni române; ilü lasámii ›i trecemu ’nainte, trecemü la espunerea de motive a oaseii monstruósei conventiuni, la opera ministrului condamnatü, dupa cum ne spune d. G. Cantacuzino, „a desvolta imprejurarile cari au motivatü acesta operatiune“. Tóta acesta desvoltare facuta de d. T. Rossetti este coprinsa in urmatórele linii: „Refusandu cu persisting cererile societatii in privirea ipotecarii liniei, guvernulü nu pututa se nu se preocupe de starea financiara precara, in care prin for^a lucrurilorü ajunsese cea mai insemnata intreprindere economica fundata panacum in tera la noi. In adeverüdéca, din causa imprumuturilor, cu scadint o scurta contractare de societate, acesta arü fi pusa ’n positiune de a afecta veniturile linieloru serviciului esclusivu ale acelora imprumuturi, ea n’arü puté distribui societariloru, in cursu de cativa, ani, nici unü interesu din dividenta pentru titlurile loru. De aci insé arü resulta uá depresiare mai completa a acestora titluri si aruncarea lora in mésa pe piata. Véniserea acestora titluri cu pretiuri cu multa inferiore adeveratei lora valori nara si énsé in diferinte pentru creditulű fórei, in care este situata intreprinderea. Acesta depreciare arü mai are inconvenientulü d'a alimenta una jocu de bursa desfrénata cu aceste titluri, alti carui resultati arti fi trecerea loru In mani altele de catű acelea ale obligatariloru primitive, si care prin urmare arű puté chiarü pe nesimtite constitui un adevarata schimbare a proprietafii linieloru . Statulu s’arü puté astafelu gasi faciá cu uá societate cu totulü alta decatu cea primitiva, avendu alte scopuri si alte interese. * Mai ’nainte de tóte conjurámu pe confratul nostru de la tóte chiarele cari sé publica n Románia in limbi straine sé nu traducu §i se nu publice acesta espunere de motive; déca strainii arü vedé ca ministrii României sunt capabili de a spune in acte publice catre corpurile legiuitóre asemeni monstruosita^i de nescrin^a séa de reacredin^á, de ignoran^a séa de neinteliginjiá , natiunea româna art fi pusa la nivelulu popórelorü celora mai barbare; amü vedé atunci návalindó in ^érá nu numai gheleftari pentru mari concesiuni, ci ›i stráini de tótá mána, spre a ne lua aurulu nostru ›i totu ce mai posedemu, ín schimbu pe brádári ›i verigi de sticlá ›i de alamá, cum facu áncá speculan^ii r]i§i civilisa^i cu sarmanele poporat iuni sălbatece. In adeveru, mai spusu-s’a decándu lumea, mai au^itu-s’a undeva cu titlurile cu totul de presuate, cum rjice d. ministru, alimenteza joculu de bursa? Mai au jitu-s’a vr’uádata cu publiculu alerga peste capete se cumpere „titlurile cu totul depreciate“, astafela ca, trecéndu din mâna ’n máná, cu cea mai mare inlesnire, s’arü schimba pe fiecare iji actionarii §i énsa§i proprietatea linielorü ? Cine nu sciere, afara d. T. Rossetti , ca titlurile depreciate nu se jóca la bursa, caci nimeni nu le cumpara ? Cine nu scie ca din momentul a ce nesce titluri incepu sé fie cumparate, indata nu mai suntu depreciate, ci bine cotate , ca orice marfa cautata ? Cine nu scie, afara de d. T. Rossetti negresitü, ca din momentulü ce actiunile unei intreprinderi gasescu mu§terii cari sé le cumpere pe tóte ca sa devie proprietarii intreprinderii, acele titluri trebuie sé fiu ’n mare credita §i ’ntreprinderea forte buna? Apoi guvernulu, impreuna cu d. T. Rossetti, au sustinutu ne’ncetata cu ua societate anonima, cum este aceaa a caseloru ferate romane, nu are nume proprie, nici nationalitate; oricine, puténdu se cumpere actiuni, póte se participe in proportiune cu actiunile ce posede la proprietatea linielorü, deci proprietara nu este de câtü societatea anonima si nu importa delocu de-a se sei cine posede actiunile. Si canda nei sustineama ca ’ntreprinderea este prusiana, este totu in mânele principiloru prusiani §’ale speculantilor. Bleichröder §i compania, guvernul ne respundea ca suntemii de rea-credinta séu ignoranti, caci ua societate anonima n’are naționalitate, nici nume proprie. Cum déjü vine acum d, T. Rossetti §i ne spune ca resultatuiü jocului la bursa „arü fi trecerea actiunilorü in máni altele de cata acelea ale obligatoriloru primitive, si care prin urmare arti pute chiarü pe nesimtite constitui un adevarata schimbare a proprietatii linieloru. Statulu s’arü putéastafelü gasi faciá cu o societate cu totulű alta decatu cea primitiva, avendu alte scopuri si alte interese“ ? In facia acestora cuvinte, atâta de categorice, suntemu nevoiCi se napoiámu guvernului cuvintele pe cari ni le-a aruncatu, de atâte ori, §i. se’i jiemü „rea-credinsá séü ignoranCa“. E ignoranCa séü rea-credinta, caci ua societate ale carei actiuni suntü francamente ín manele publicului, are ori cui voiesce se le cumpere,n’are „obligatari primitive“ séü neprimitiví. E ignoranCa séü rea-credinta, fiindu-ca ua societate francamente anonima, cum sustineau domnii ministrii ca este acesta, nu póte se admita „un adevarata schimbare a proprietarei linielorü,“ deorece proprietara nu este de cátu societatea, firma iei, oricui i-arü place se cumpere actiuni d’ale iei. In fine e ignoranta séa rea-credinta, pentru ca prin circularea actiunilor la bursa, Statulü nu se póte nici un data gasi „facia cu ua societate cu totulü alta de catu cea primitiva, avendu alte scopuri si alte interese, “ ci numai disolverea formale a acestei societati amü puté s’o scótá din facia guvernului, péna atunci, ori catü arü juca actiunile la bursa,—si cu catu ar juca mai mult, cu atata arti sta mai bine—societatea anonima ramane acea§i, in forma ›i ’n fonda, in „scopuri ›i ’n interese“. Prin urmare domnii ministrii marturisescu acum prin organulu d-lui T. Rossetti ca societatea n’a fostü realminte anonima; cu acea constituire din 1871 in societate anonima n’a fostu de catu una espedienta neonesta d’a semna concesiunea principiloru prusiani concari „obligatori primitiv!“. Acesta este atata de adevarata, in cata d. T. Rossetti, vorbindu de societatea actuală, nu se serva de cuvéntulü actionari, ci de acela de „obligatori primitiv!“; insa acum in foma nu suntu de catü numai actionari, capitalul fiind represintatű de actiuni, pe când dupa concesiunea primitiva erau obligatori, capitalul fiindü represintata prin obligatiuni ale concesionarilor ; deci, candü se slce „obligatari primitivi,“ nu se ’ntelege de catű numai famoirii principi cari au furatit atâte milióne; §i d. T. Rossetti este atata de ’ncantata d’aceste interese §i scopuri ale on§tilorü „obligatari primitivi,“ in câtü voiesce se le mai facu bine cu ânca 63,500,000 ca se nu’i pérdá, pentru binele ’i fericirea Româniloru. A§ia dérit, din doua ma , séu guvernulu recunosce acum ca societatea anonima n’a fostu de catü una espedienta neonesta, prin care a fraudatu prima decisiune a Camerei din 1871, se spune cele mai mari enormitati sustinénda ca prin singurulu fapta alü circularii actiunilor, la bursa se schimba proprietatea linieloru, se schimba cu totula societatea. In ambele casuri este din partea i §i ignoranda _i rea-credinta. Pe linga consideratiunile cari conduca la acesta infalibile conclusiune mai suntu apoi si altele. D. T. Rossetti se plânge de joculi la bursa cu actiunile s i de schimbarea „obligatoriloru primitivi“. A§ia dérü d-sea voiesce nesce efecte imobile bogata d-sele imaginatiunea inventatu unu felü de actiuni-proprietate-imobile, cariva-data em ite din fabrica §i intrate in posesiunea cuiva, se nu’]i mai putu schimba proprietarulu prin simpla vindere la bursa! In acesta casa, d-sea voiesce unu felui de efecte publice ca asignatele emise in timpulu terorii in Francia, §i pe cari multi din posesorii lorü leau facut o proprietate imobile, tapisandu cu densele camere intregi. Noi nu ne putemű esplica asemeni aberatiuni de catü prin faptul ca, punéndu-se d-lui T. Rossetti obligatiunea de-a motiva un operatiune atâta de monstruosa,i-a perdutu capul, cautandu in deserta la motive; apoi in acesta uluire a pusu pe hârtia cele ce vér farama. Afara de aceste straine motive ale contractarii noului imprumutu de 63,500,000 ca se platima noi datoriele concesionariloru straini, d, Rossetti mai dá §i altele, cari, de §i secundare, merita totus i să fiu relevate. „Guvernulu, ^ice d-sea, n’a putut se