Romanulu, septembrie 1875 (Anul 19)
1875-09-19
ANULU ALU NOTE-SPRE PECELEA TOIESCE ȘI TEI PULE Oiîn ce cereri pentru Romania ^ adresezi la adminiatrațiunea ziarului. ANUNCIURI prin IV, spațiul 30 litere petit 40 bant. In pagina ii, linia petit tilei. A se adresa LA PARIS: la Havas, Laffite & C-nie, 8 Place de la Bourse. LA Ljyî.DRA: la d. Eugöne Micoud, No. 81-A Fleet Street, London, E. C. LA V JENA : la d-nii Haasenstein și Vogler, •WallSschgasse 10. Scrisorile nefrancate se refusă. LO BANI EXEMPLARULU. SERVICIULU TELEGRAFICII ALEE ROMANULUI. > Belgrad, 29 Septembre.—Se comunică că Porta ar fi comunicata aci oficiala că va ocupa milităresce mica insulă de pe rîulu Drina. Acesta insulă se află pe un teremfl contestata, dera în realitate e in posesiunea Serbiei. Petersburg, 29 Septembre. — Journal de Petersbourg constată că Turcia recunosce necesitatea de reforme. Marele vizir a decisa a le îndeplini. Prin urmare trebuie ca cabinetele se se abție de la oă presiune diplomatică ostensibilă și s’arate încredere în intențiunile Sultanului. Acțiunea diplomatica trebuie să se mărginescă a da ajutoru pentru a se potoli rescula și a căuta împreună ceea ce e dificile, dari se nu trecă peste forța diplomatică. Prin acțiunea comuna a cabinetelor, pe lângă guvernulu turcd, se va aduce o ameliorare seriosă crisei actuale din Oriunte. Berlin, 29 Septembre. — Uă comunicare primita aci de la Milan confirmă scirea că împăratul Germaniei va pleca pe la 11 Octobre în Italia, unde va sta patruile și va fi însoțita de principele Bismark și de feldmareșialul Moltke. Munich, 29 Septembre.—Biuroul camerii s’a alese întregii din partita ultramontană. Belgrad, 29 Septembre.—Reședința Skupcniei s’a transferata de la Kragujewatz la Belgrad. Redacțimien șl Admlnistr*ițl«f»ea Strada Ddmneí, No. 14 - '• ---l- aWMBHBBE!W'*' * IP'gfPHMWIiWdBBMM——MHBH—— - ...... W Edițiunea de séra BUCURESCI, î,8 RAPCHIE Organele oficiase au sleit dicționarul laudelor la adresa marei puteri vecine, la adresa Austriei. Guvernul n’a perdut asemenea nici o ocasiune de-a esprime acestei puteri recunoștință, în numele națiunii române, și a o îndemna și pe acesta se imiteze exemplul lui. Istoria a fost desprețuită, paginele-i cari vorbiau cu un elocință convingătóre au fost persiflate, Austria și d. de Andrassy au fost apoteciați în Cameră și în presa oficiala. ‘ In Austria, se zicea și se zice încă, și-a schimbat politica tradiționale în privința nóstra, a renunciat la visul de anexare pentru realizarea căruia a făcut în trecut atâtea sacrificii; ea a devenit bine-voitóre pentru noi, ne-a aparatü de încălcările Porții, „pe cari le-a declarat absurde,“ ne a recunoscut independința încheiându cu noi direct tratate de comercia, cari — fiă <Jisü în trăcăt — au fost declarate de ea însăși că n’au nici un însemnătate politică, și în fine că’și dă cele mai lăudabile silințe pentru a ajuta organisarea unui Statu puternic român la gurele Dunării. Orice Româneasc, fiind vorba de Austria, ar fi dorit se i-se arate și motivele acestei iubite și stranie schimbări, dar nici o explicare nu s’a putut dobândi. fiarele oficiose au repetat cântecul lor, și atâta totü. Cu tote acestea din când în când, adevărul străbate printre rânduri și I chiar presa oficiosă — fără se aibă conștiință de ceea ce face — dă dreptate vederilor n nóstre și confirmă ceea ce susținem în privința Austriei și rolului ce politica sea tradiționale îi impune în facia poporelor din Orient. Astfel Pressa, în numărul său de la 11 Septembre, analizând un articol al unui ziar străin relativ la Herzegovina, mărtureste că „la Viena, în cercurile diplomatice și politice, se doresce uă îmbunătățire a sorței creștinilor din Bosnia și Herzegovina pe calea administrativă și financiară deja nu se primeșce ideia unui statu mare slavit.“ Și asupra acestei scrii organul oficios dă explicarea că Austria nu primește ideia unui mare statu slavit la Sud, pentru că acesta ar „atrage mai târziu și elementul slav din Austria.“ Aceste câteva cuvinte demască precederile puternicei nóstre vecine și restabilesc tradițiunea lui politică, pe care oficioșii noștrii au negat-o atâta timput,dera pe care de astă dată se văd nevoiți s-o mărturăscă, deși indirect. Austria, o conglomerare de popore, nu primesce ca țările circumvecine, compuse din elemente asemănate cu ale iei, să se constituiască în state mari, pentru că se teme că aceste state ar atrage mai târiu lau dănsele elementele simile din imperiu. O asemenea temere e forte legitimă și forte naturală, legitimă, pentru că Austria a fost chiar la 1866 victima politicei de gintă, naturală, pentru că acesta e politica tutor poporelor, politica secolului nostru. Acestă preocupare, acestă temere a devenit axul politicei austriace Fără se mai invocăm istoria, pentru a dobândi uă deplină convingere asupra acestui punt, este destul să ne amintim câteva din faptele Austriei de la 1870 până acum: înainte de resbelul franco-german, Austria promisese Franciei ajutorul său necondiționat, spre a-și răsbuna contra Prusiei. Când en se vădu că sortea armelor era defavorabile aliatei sale, nu numai o părăsi, ci începu a cocheta cu Germania, de a cărei putere se temea. Germania nutreșce ideia unei Germanie unite, unei Germanie care se cuprindă tóte ținuturile locuite de Germani, și prin urmare câteva din provinciele austriace. Acesta o scie Austria și, neputându’și face ilusiunea d’a răsturna vr’mădată pe Germania, cocheteza cu densa, pentru a o îmblânzi și merge până la platitudine în relațiunile’i cu acastă putere. In adevăr , nimeni nu pote uita rolul mai puțin decât modest jucat de Austria cu ocasiunea incidentului germano-belgian. Platitudinea acesta, care are de scop a depărta pe cât va fi cu putință realizarea ideiei germane, se transformă cnsé, când e vorba de statele mici, într’un amestec direct în afacerile lor, în numiri și schimbări de miniștrii, în dobândiri de avantagie cari să dă o influență puternică asupra desvoltării lor și să -i asigure apărarea de o apropiare eventuală a elementelor din acele state cu elementele simile de la dânsa. Numai astfel se pute explica susținerea că Austria a acordat fostului ministeriu sârbesc, care’i era devotat, și acordă ministeriului Catargi, care a mersu cu supunerea până a ’i acorda liniele de feru ce ’i erau indispensabile pentru a se apropia de Orient, și o convențiune comercială, care este aservirea economică și socială a României. Acestă susținere se acordă casé numai guvernelor, ce -i ajută scopurile și nici decum statelor, căci din momentul ce ânsuși organulü oficioșii mărturisesce că Austria nu póte suferi ca popurațiunile din Bosnia și Herzegovina să se constitue întrun stat autonom, am întreba : pentru că Austria ar fi mai puțină bine-voitare către acele poporațiuni, cari au începută rescula strigândă „trăiască Francisc Iosef!“ decât către noi? Pentru ce le-ar refuza în lupta lor pentru autonomie sprijinul și protecțiunea ce României i-a acordat-o cu atâta bună-voință și generositate,după cum ne-o garantăză domnii miniștrii ? Austria nu póte suferi un Stat mare slavü la fruntariele săle, pentru că acel Stat ar pute atrage elementele simile din sinul său. Austria, pentru același cuvânt dar, nu póte suferi, la fruntariele săle, un Stat român sau șerb prosper și puternic. De acea, pe do uă parte nu primesce a se acorda unora independința și se ofere chiar a-I repune cu puterea armelorü să le supt dominațiunea turcescă, era pe de alta cauză a compromite prosperitatea celorlalte printr'o direcțiune fatală dată desvoltărei lor materiale. Acesta ne oricem numai noi; o susține chiar organul oficios în privirea Slavilor; și drepta judecată ne spune că ce e adevărat pentru Slavi, se găsesc, în raport cu Austria, mai în aceleași condițiuni etnice și topografice. Norma, principiul și motorul politicei austriace fiind dar desvelit chiar de adversarii nostrii, repețim întrebările : pentru ce Austria ar voi la Sud-Est acea ce nu voieste la Sud? Pentru ce ar ajuta a se întemeia un puternic Stat român, și în acelaș timp ar combate din tote puterile formarea unui Stat slav ? Pentru ce Austria ar rămânea fidelă tradițiunii politice de a împedeca formarea unui Stat slav, și n’ar rămânea fidelă și tradițiunii săle, mult mai vechie și stăruitore, după care România este menită a deveni prada sea, împreună cu Dunărea, până la Marea Negră? Am fi curioși de-a vedea ce răspunsuri raționabile și temeinice s’ar putea da acestor întrebări. Dar ne așceptăm că, drept ori ce răspuns, se fim acuzați pur și simplu de austrofobie. Spre a neutralisa acest artificiu, ce acopere răă lipsa de ori ce argumente, ne vom grăbi a aduce, ca și adversarii noștri, cele mai sincere omagie Austriei, deși într’un alt înțeles cu totul. Adversarii noștrii Îi aduc omagie pentru buna-voință și solicitudinea ce pretind că ea ar avea acum penru România. Noi îi aducem omagie pentru agerimea cu care își apără interesele, pentru dibăcia cu care se susține prin atâte grave evenimente, deși îi lipsesce cu totullasa unui Stat solid, omogeneitatea. Daca o combatem din tote puterile, din puntul de vedere național românesc, recunoscem că ea, cu mare patriotism și cu multă pătrundere, caută în Orient în genere, și în România în particular, între marea materiale, fără de care ar peri de inanițiune. Însă tocmai aceste omagie, tocmai acestă convingere despre capacitatea Austriei de a se menține, contra atâtor condițiuni etnice și politice ce sunt contrarie, și de-a se alimenta din esploatarea vecinilor de la Sud și Sud-Est, te obligă ca România ne pune la rândul nostru într’o apărare ageră și neadormită în contra tendințelor iei esploatatore și aservitore. Amura omenilor noștrii de Stat se fiă, ca Români, ceea ce omenii de Stat ai Austriei sunt ca Austriaci. Este are acăsta pasiune orbă, austrofobie? Esti are pasiune se voim ca omenii mistici de Stat se facă pentru țăra lor ceea ce fac ai Austriei pentru țăra lor, iar nu se devie coda toporului austriac, cum sunt actualii consilieri ai principelui Carol de Hohenzollern? Dar singurul fapt că guvernul și cu organele săle susține cu atâta stăruință uă imposibilitate absolută ca schimbarea politicei austriace în privirea României, nu probéta are complicitatea lui cu acea putere, care nu urmăresce, n’a urmărit și nu pate se urmărescă de câtă aservirea nóstru pe tóte terâmurile? Ore susținerea unei teze atât de absurde, nu este vădit că pornesce din trebuința de-a scuza astfel supunerea la ordinele și dorințele austriace, supunere ce are de efect acte de aservire, precum acele joncțiuni curat austriace, fără nici un folos pentru România, și nefasta convențiune de comerț?iu și navigațiune? Și ce póte óre să devie România, supt un guvern ce însuși își mărturiseșce complicitatea cu actuala politică a Austriei, politică care, ori ce s’ar zice, este tot cea de ieri și de totdăuna, tot politica iei de consericție V Acăsta de bună sămnă a fost întrebarea ce -și-o puseră și vecinii noștrii Sârbii, supt ministeriul lor din urmă; acestă întrebare și-o puseră și Grecii, al căror guvern era domnit tot de influență nemțăscă. Se sperăm că și națiunea română, totă fără nici o deosebire, își va pune aceași întrebare, când pericolul va fi la culme; și acel moment va fi atunci, când nu va mai remânea nici o speranță de-a se înlătura altfel actul de aservire și înlănțuire, numit convențiune de comerciu și navigațiune. dustria. Agitarea protecționistă, ne spune acum și Independința Bolgică, „câștigă multă terema“, dérü în același timp și a alarmată interesele comerciului maritimă. Astăfelă mai mulți comercianți din Königsberg au convocată filele acestea la Berlin uă conferință, în care fiindă presinți represintanții a vre 20 piețe comerciale, sa redactată uă petițiune dublă, adresată către cancelaria federală și către parlamentulü germană. In favorea liberului schimbă. Serviciul nostru telegrafică ne-a transmisă la 13 ale curintei pe scurtă comunicatură Monitorului oficialii ale imperiului germanü relativă la politica Germaniei în Oriinte. Ca complectare a telegramei nóstre, reproducem acela comunicată astafel, cum ílți comunică următorea depeșă din Berlin a agenției Havas: „Berlin, 23 Septembre. — „Monitorule oficiale ale imperiului germană“ țjice că mai multe ziare importante și chiar foi, cari, pentru cestiuni interiore, susțină de ordinară politica guvernului imperială, și-aă esprimată publică opiniunea asupra rasei actuale a cestiunii Oriintelui prin article de fondă, prin considerațiuni politice din sorginte străină și prin corespondințe. Ministerul afacerilor străine, (Ilie Monitorulu, este cu totul ă străină de tóte aceste manifestări și n’a dată nici directă nici indirectă vr’uă ocasiune d’asemeni declarațiuni publice. Precum nici una din declarțJJ.O HGlj CbUtbbU XIX fiarele conservatore câtă și ’n foile liberale, nu respundea unei necesități a politicei străine oficiale a imperiului, d’a exercita uă influență preponderantă asupra desvoltării cestiunii orientale, totă asemenea nu credemă că considerațiunile oricărei foi germane se acordă cu sentimentele unuia din imperiile aliate Germaniei, nici că vr’una din cele trei curți aliate ară deri se vod á tratându-se acestă cestiune ară stare în modulă cum o trată că «fiaxele germane și ’n particulară foile amice guvernului. „Politica străină a imperiului germană nu este directă interesată în evenimentele Turciei; mai multă, situațiunea geografică a Germaniei îi impune ca datoriă se observe oă atitudine reservată și de espectativă, mărginindu-se a sprijini dorințele puterii oramice și directă interesate în cestiune. „Acestă situațiiue este asta de clară pentru totă lumea, în câtă se pute admite fără ostenilă că în cercurile simpatice Germaniei, fiă în țără, fiă în străinătate, acele artidle, emanândă chiară de la foi germane forte respectabile, nu potui descepta temerea că politica germană caută a trage folosă din situațiunea actuală pentru a realisa proiecte cari în ochii precarora omeni pară comandate directă de interesulu Germaniei. Politica germană este forte departe de a revendica, pentru singura iubire a prestigiului seu pentru simțimentul puterii, un posițiune care se trăcă peste ceaa ce se emige de interesele Germaniei. Printr’aceste interese, este fără contrazicere și acela d’a remâne a amicală amicilor ăsei. Dérü articled (shcarel ° rü la cari facemü asusiune nu reclamă numai sprijinulü nostru pentru politica puterilor) cari ne suntă aliate, ci reclamă încă c’acestă cestiune se fi pusă supt tutela nostră. „Se pare prin urmare necesară a constata că politica Germaniei este absolută străină de instigațiunile în cestiune, și că de mai multe luni nici uă comunicare din partea vreunui organă ală ministerului de externe nu s’a făcută nici unei foi publice.“ Reproducem, după edițiunea de dimineța a numărului precedinte următorele : Belgrad, 24 Septembre. — Cinci mii cimen trupe turce regulate s’au îndreptată spre fruntariele serbe, pe cari guvernul sârba le fortifică. țuarela publică noutățile din Bosnia, cari spune că popa Zarko comandă a$i 7000 omeni, împărțiți în patru corpuri. Se crede că va ataca și lua Sjenitza și Pristren, spre a se întări în ele. Doberan, (în Mecklemburg-Swerin, aprope de Baltica) 23 Septembre. — Imperatul a trecut a ieri în revistă flota și a dejunata pe vnsula König-Wilhelm. Inchinând fluna toasta pentru flotă, șeful amiralității, locotenintele generalfi de Stosch, i-a respins B astfel: «Mi-a fosta data a saluta pe primula împeratu alB Germaniei pe bordul primei flote germane. Acesta e unu resultat si pollticB, căci cu ajutorul flotei, mii de Germani cari sunt si risipiți peste totB pământul, se relegă cu mama-patriă. Mai este însă și unB resultatB impustorii pentru desvoltarea marinei nóstre. Precum mica armată, care a îndeplinita supt ordinele vostre strălucite campanii, a devenită mare, presința actuale a Majestății vóstre și a unuia din membrii familiei domnitore în corpura oficialilor de marină asigură flotei grijele și unitatea ce-i prevestescu un mare viitor”. Marina va merge la luptă și va învinge cu același strigătu ca și armata. Trăiescă împeratulu. Amü data în Romanulu de la 14 ale curintei, după uă corespondință din Berlin către unii fiarü francesi, precari notițe despre starea economică a Germaniei și despre mișcarea protecționistă ce se face în mai multe state ale confederațiunii, din causa crisei economice de care suferă in SEPTEMBRE. 1875. . . v V LII MINEIATE ȘI VEI FI ÍT'öAVN ' ABONAMENTE In Capitalei un anu 48 lei; fese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 5 lei; In Districte: un anu 58 lei; șase luni 29 lei; trei luni 15 lei; uă lună 6 lei; Francia, Italia și Anglia pe trimestru, fr. 20, Austria și Germania pe trimestru, franci 18. A se adresa LA PARIS: la d. Darras-Halle graine, rue de l’Ancienne Qomoy.; die 5, și la Havas, Laffite&G»*j^ri Place de la Fourse 8. LA VIENA : la d. B. G. Pöpovici, Fleischmarkt, 15. Articulele nepublicate se vor arde.