Romanulu, octombrie 1875 (Anul 19)

1875-10-01

m 9 Mâne, 1 Octobre, la 10 ore dimineța, se va celebra în biserica sft. George nou unit serviții religioșe pentru memoria Domnului patriotă și martiră Grigore Ghika ală Moldovei. SERVICIULU TELEGRAFICII ALE «ROMANULUI.» Viena, 11 Octobre.—Correspondance politique amindă că împeratulu Austriei va fi represintate la cununia principelui Serbiei v sprimarele maestru de ceremonii, cornițele "Runyac". BIClRESCI, 30 RAPCIUNE, 12 BRUMAREL. Cându în regiunile înalte ale unei puteri se găsescu omeni cari, pentru satisfacerea unor interese private, depună unculpabilă nepăsare în administrarea intereselor publice, când acei omeni uită datoria ce le impune înalta loră posițiune, d’a respecta și face să se respecte legile și instituțiunile, atunci abusul se nascere culesnire, trece din autoritate în autoritate, și se întinde cu răperjiciune asupra țării întregi, întocmai ca ună răeșită din matca sea, care se reversă furiosă și pustiiesce câmpiele Cândă ună ministru dá elüin» suși ună exemplu răă, cândă comite elă singură nelegiuirea sea acopere cu responsabilitatea sea pe cei ce severșescă abuzuri, atunci de sigură că asemenea procedere va descepta multe dorințe cu porniri rele, dorința d'a parveni cu orice preță acolo unde meritulu n’ară permite, dorința d’a câștiga repedeuă avere, care prin munca onestă ară reclama timpü îndelungată; dorințe în sine, unele de câtă altele mai culpabile, cari pănă aci erau înfrânate de tema responsabilității, dară cari daci înainte, găsindu mă stimulă ș’uă încuragiare In exemplele ce vină de sasă, nu se voră înfrâna prin nimică și nu’și voră face nici ună scrupulă d’a se realisa. Intr’uă asemenea epocă, morala dispare din societate, omenii onești .ANULTI ALU NOU E SPRE-pECEL Redacțiunea și Adsinistrațiunea Strada stomnei, NO> y VOIEICE ȘI VEI PU TE Ori ee cereri pentru România se adre» sea la administrațiunea «Jiarului. ANUNCIURI p.l^iai IV, spațiul 30 litere petit 40 bani. In pagina III, linia petit 6 lei. A se adresa LA PARIS : la Havas, Laffite & C*nie, 8 Place de la Bourse. LA I OS ORA: la d. Eugfene Micoud, No. 81-A Fleet Street, Loudon, E. C. LA VIENA: la d-niî Haasenstein și Vogler, Wallfischgasse 10. Set L óriié nefrancate se refusă. 20 BANI EXEMPLARULU. își acoperă facia de rușine, și regeleadusă își întemeiază funesta’i domnia, găsind adoratori și adulatori mai pretutindeni. Privescă cineva astătzi cu nepărtinire în cercurile ce încongiură puterea, și suntemă șicumi că va vede că realitatea e mai urîtă decâtă imaginea ce i amă făcută, adevără, ce omă onestă, privindă c’mă obiă pătrunzătoră starea administrațiunii actuale , nu se va indigna de nenumăratele fapte scandalose ale unor prefecți prinși în flagrantă delictă de abuzuri, comise în detrimentul averii statului sau a particularilor ? Ce omă imparțială va observa cu puțină atențiune starea societății întregi, și nu se va spăimânta de mulțimea relațiunilor de totă felul ă la cari suntă impuși toți cetățenii de către agenții favoriți ai puterii? Ori ce omă de bună simță, justă și iubitoră de moralitate, nu pote de câtă se recunoscă că sistema actuală de guvernămentă este un sistemă care se póte numi a desperațiloră, și că societatea e împinsă cu pași răpeși spre uă catastrofă, deca națiunea nu va voi sau nu va sei se previe răulă la timpu. Suntă mai mulți ani de cândă noi ne împlinimă necurmată datoria, înregistrândă tote abuzurile și nelegiuirile, ordonate sau încuragiate, protestândă contra loră și semnalândă tóte pericolele ce-ară pute decurge din ele, daca voră continua nepedepsite. Tami în credința că până ’n cele din urmă națiunea póte se va descepta din pirotela în care a cădută de câtăva timpă , — și deja suntă bune simptome c’a ’ncepută a’șî reveni în fire, — vomă urma și daci înainte necontenită d’a’respune tote ranele ș’a chiăma întrunirea tuturoră omeniloră de bine, pentru a cerceta și găsi împreună remediulü celă mai grabnică, celă mai eficace, celă mai legală și mai puțină periculosă. Astăfelă, crede că necesară a reveni necontenit asupra constatării unui abusă, pe care lamă semnalată adesea, pe care cei ce să comită că îndrăsnela d’a’lă repeta și cei ce suntă datoria să stîrpi îlă tolereze, punendu’lă în totă-de-una și unii și alții la adăpostură legii, presintându’lă lumii încongiurată d’acelă aparată de legalitate care impune supunere. Acestă abasă, care nu apare nici isolată, nici ca ună ce escepțională, și a cărui încetare stă in pedepsirea fără cruțare a culpabililor, e perceperea de impozite ilegale. Prima lui manifestare, pe câtă sormă, a fost adusă la cunoscința publicului prin resistența bivolarilor de la Giurgiu, cari se puseră în stare de apărare în faca atentatului ce li se făcea in averea lor de către omenii autorității, prin urmăriri arbitrare, pentru impozite nevotate și nerecunoscute de autoritățile competinți, după cerințele legii. Atunci guvernul centrală a arsă cartușe în carnea celoră ce n’au permisă a fi jefuiți și ’i-a târâtă prin judecăți, pe cândă a încongiurată cu totă protecțiunea sea pe autorii acelei tentative de jață, nedându’i în judecată, cum meritaă, și prin acesta a încuragiată și pe alții a urma exemplul acelora. In adevără, cândă se târască în justiție și se condamnă ameia ufili a><fi luiwuu pâine bou ca o/ găină și în același timpă se lasă în funcțiunile loră alți omeni cari comită atentate la averea publicului cu mâna urmată de puterea legii, morala publică se pervertesce, instinctele rele se desceptă, se încuragiezá și caută satisfacere cu orice preță. Acesta e atâtă de adevărată, încâtă nu după multă timpă amă văzută percepându-se imposite ilegale la Craiova, Prahova, Dorohoi, Tecuci și cine scie în câte alte localități de unde n’am putută pute se ne vie sclințe. La Craiova, scandalulă a fostă mare : primarulă cu de la sine puterea începută se percepe nesce imposite neaprobate de consiliulă comunală, fără să de nici chitanțe cu matcă, cum cere imperiosă legea comptabilității. Consiliulă și orașulă întregă au protestată; însă prin aceași toleranță pentru totă ce e adasă, ministerială a apărată pe represintantele său și a luptată a impune chiară consiliului comunală din acelă orașă se aprobe procederea primarului, se voteze ulterioră acele imposite, a cărora percepere se începuse, contra legii, fără votulă sau, și se nu mai puse în lucrare economiele pe cari le găsise nemerite spre ecilibrarea bugetului. Se înțelege că lasă asemenea cerere ilegală și contrariă intereselor pecuniare ale orașului ce represintă, demnută consilie ală Craiovei — care e produsul unei alegeri asupra căreia influența prefectorală n’a putută avea putere,— a respinsă c’uă respingere categorică. Cu tote acestea, nu e mai puțină adevărată că precederea ministeriului și în acesta afacere denotă tendința lui constantă d a ocroti pe abuzatori cându suntă partizani ai săi, d’a trece chiară peste legi și d’a impune contribuabiliferă sarcine injuste și onerase, necunoscute și neadmise de el, pentru a’și scăpa pe favoriții cari ’să ajută la realizarea scopurilorü sale, în falsificarea alegerilor; căci nimeni nu pate uita rolulă nedemnă jucată de prima zilă Craiovei în alegerile trecute. La Prahova și Dorohoi, țăranii, adecă poporațiunea cea mai muncitore și mai săracă din țară , e obiectul ă unui altă felă de sporiațiuni. Aci s’aă desmormăntată pătulele de reservă și se urmărescă fără deosebire atâtă foștii clăcași, dintre cari unii l’aă mai plătită vădată, câtă și moșnenii, cari, déca și-aă primită pe undeva înapoi porumbulă depusă în pătule, nu suntă obligați se’să plătiască, ca foștii clăcași pentru rescumpărarea clăcii ș’a dijmei , căci dânșii nu s’aă împroprietărită cu nimică. La Tecuci, urmăririle pentru plata contribuțiuniloră se facă cu atâta asprime, în câtă locuitorii din comuna Lozinca s’aă pusă în apărare, în facia violenței cu violență, ș’a și cădut mortă, pe câtă ni-se comunică, ună perceptoră. Judece oricine la ce mijloce trebuie se fi recursă acei nefericiți aginți de esecuțiune pentru ca țăranulă română, în generală atâtă de blândă, se comită țjina ’nametja mare ună faptă atâtă de regretabilă, ună faptă de care ânsăși consciința lui se revoltă cândă e în stare normală. Tóte aceste fapte nu probeză de câtă ună lucru, că ar fi cu câtă țăranulă e bântuită de mai multe rele, cu atâtă autoritățile îlă persecută și observă către dânsulă uă purtare din ce în ce mai atroce. Acestă conduită nu e menită a să face se iubesca instituțiunile liberale ce are țara și se’și păre credință într’ânsele: ea nu va ave altă efectă imediată decâtă a’lă sărăci, a’lă demoralisa, a’lă face se perdu credința in bine, ceaa ce este culmea nefericirii pentru ună poporă. Se urmămă însă înșirarea faptelor, prin cari se manifestă toleranța guvernului pentru abuzuri. Amă comunicată cititoriloră noștrii scandalulă prin care consiliulă comunală din Severină și primarulăsenatoră, d. T. Ippcenu, au frustrată interesele acelei comune, cedândă societății căreloră-ferate, pe oă sumă derisprtă, ună locă pentru care chiar acea societate oferise una pieță de trei ori mai mare. Ori cine s’adăsta ,,tír 1 V. j.» 1 nouaTaviSon abusatori, mai cu semn în urma promisiunii făcută de ministrul de interne delegațiunii acelui oraș, că se va constata faptulü judecătoresce și că culpabilii se voră da în judecată. Câtă de mare ne-a fostă dorit surprinderea cândă amă văzută că guvernulă se mulțămesce numai a disolve acelă consiliu, pentru motivul ridiculă că „interesele comunei se află în paralizare, din causa desorganisării consiliului prin lipsa d-loră membrii de la datoriele loră“ ! Membrii acelui consiliu lipsescă în adevără de la datoriele loră, fiind a siliți a lua câmpii, a se retrage din oraș, spre a se feri de efectele pre vii ale indignării ce-ară produce presința loră in sînulă orașului date căruia interese și-aă bătută jocă. A MERCURI, J ÓCTOARE, 1875. LUMINEZATE ȘI YEI FI ABONAMENTE In Capitale : un &nü 48 lei; șese luni 24 lei; trei luni 12 lei; un lună, 5 lei? In Districte: un anii 58 lei; șase luni 29 lei; trei luni 15 lei; uă lună 6 lei; f rancia, Italia și Anglia pe trimestru, fr. 20, Austria și Germania pe trimestru, frânei 1?; A so adresa LA PARIS: la d. Darras-Halle* graine, rue de l’Ancienne comedie5, și la Havas, Laffite&C-nie, Place de la Bourse 8. LA VIENA : la d. B. G. Popovici, Fleischmarkt, 15. Articnlele nepublicate se rerfi arde. FOIȚA ROMANULUI AMORULU LA DODE-RECI DE ANI de Etienne En.uilt. ROSA DE PROYINS. 1) Acesta istorioră are fără îndouială ca primă, ca unică merită, bunură spirită de a se îngriji puțină de viitorii și nu cere a trăi decâtă Atâtă câtă trăiescă rosele . Spațiulă unei dimineți. In adevără, e vorba de uă roșă, d’uă frumóse roșă, care nu este, de sicură , nici rosa albă, nici rosa roșia, amândouă împestrițate, pe cari țilric de Lancaster și ducele de lore le aă preumblată pe câmpurile de bătaiă ale Engliterei, ca și cum florile, aceste suave creațiuni ale naturei, ar fi voită să cresca pe cadavre. Nu este nici acea rosă de Bengală, pe care uă poetică și nobilă miss (domnișoră) o oferi lui Carol I cândă mergea la eșafodă, ca ună semnă de atingătore pietate: trăsură sublimă, care mișcă anima cea mai rigidă. 1) Traducțiune de I. G. Bibicescu. Nu este nici măcară acea roșă roșia, pe care mnă frumosă sufletă republican, generalul Marceau, oprimi cu amorți din manele unei copile, care i datoria avea scăpare,—daca trebuie să credemă pe Alesandru Dumas. Nu este nici acea rosă îmbobocită, pe care poetulilenric Heine pretinde c’a culesă-o uă dată c’ună sărutată de suptă terestră, unde surîdea ună rosară (trandafiră) și uă radiosă copilă de șese-spre-fzece ani, pe care n’avea onore s’o cunoscă, cea-a’^ce probeza că Henric Heine era cutezătorii ca ună adevărată romantică. Nu e în fine nici rosa galbenă, pe care Carol de Bernard a facută-o semnală unei spirituale intrige de bală mascată, unde rosele, vai! se vestească atâtă de iute, încâtă nu durăză nici până dimineța. Nu. Rosa de care voi mă a vorbi este uă roșă de Provins , flore învoită , cu petale dese și încrețite la centru. Este oă varietate a rosarului din Francia. Amă făcută mnă studii speciale asupră’i și voiescă a v’o descrie cu grijă, pentru că e la modă a avé ună aeră solutară, doctus cum libro. Rosa nóstra cresce pe ună arborelă, care abia ajunge la o înălțime de ună picioră și jumătate, îi place umbra, și nu cere decâtă cultura ordinară , dară cu tote că nu afectă maniere aristocratice, nu e nici mai puțină frumosă, nici mai puțină elegantă decâtă celelalte. Mică, rotundă, tare, ea se coroneza cu șapte sau ,zece rânduri de petale două roșeță închisă și către fundulă caliciului mai galbenă. Divisiunile limbului sunt scurte și abia domină florea înainte de anteră, ceea ce face ca corola să se dividă în aripe ușiore, cari nu ajungă a întrece petalele de câtă la epoca completei] înfloriri. Cu tote că e veselă și vivace, acestei rose îi place singurătatea și rareori se află reunită cu alte soțe pe aceași ramură. Suntă mai mulți ani de cândă, către finele înfloririi, nu exista de câtă uă singură rosă de acestă varietate la Chenneviers pe Marna, încă încântătore proprietate situată pe marginea apei și locuită de ună Englesă avută, numită William Cope. Acesta rosă, care era póte ultima în acelă anotimpă, părea a fi asemenea și cea mai fragedă și mai gloriosă ce crescuse în acelă ană. Ea ținea capul micuță deasupra unei grațiose tufe de șapte foițe încovoiate și de formă elipsoidă. Avea totă-două-dată ună aeră atâtă de atrăgătoră și virginală, încâtă albinele se rotină cu amoră în giurur i, fără a cute șase profane pudiculă seă calicul. Ea era încă obiectulă dorințelor celor mai nenfrânate din partea unui june numită Edmond Esteval, umilă din cei mai buni advocați ai baroului parisiană. Elă se preumbla, într’uă dimineță, pe lingă mă hățișă de măciași, pe d’asupra căruia zaria rosa de Provins, de la care abia își deslipia privirea. Evidentă, elă cugeta a se face stăpânul ă iei, și nu scia cum, cândă proprietarulă apăru la una din ferestrele vilei sale. Edmond merse cu hotărîre spre dânsulă, îl salută cu destulă neplăcere și’s țlise: — Domnule, amă visitată astăzi pe toți floriștii la două leghe împregiură și nu ’mi-amă putută procura uă singură rasă de Provins deschisă. Englesulă flegmatică lăsă uă raza de fumă și respinse: — Ei bine, domnule, trebuia se percurgi <rece leghe. Edmond relua cu puțină emoțiune: — Aceaa ce era se și facă, cândă amă zărită uă asemenea roșă în grădina d-tele, și am fi crezură că vei ave îndatorirea de a mi-o da. Englesulă lăsâse’i scape dă noul rază de fumă cu aceași flegmă britanică. — O voiă oferi chiară că d-șiorei Leonia Bellanger, respinse elă. — Dorescă cu tote acestea case i-o oferă că, d-le William Cope. — Nu e cu putință, d-le Edmond Esteval. E mai multă d’uă lună de cândă d-tea presintezi d-soisei Leonia asemeni frumóse flori, cari’i placă atâtă de multă, și e forte dreptă ca se fi venită și rândul ă meü celă pucină d’astă dată. — Atunci, vomă ave onorea d’a ne tăia gâtulfl. — Pré bucurosă. Suntă ală d-tele într’ună momentă. Dă’ți ostenela d’a intra. Și impasibilul nostru Englesă își fuma țigara fără a se grăbi, își termină ! !