Romanulu, noiembrie 1875 (Anul 19)

1875-11-26

ANULU ALU NOU E­SPRE­Z­ECELE A­lledacțiunea și Administrațiunea Strada Domnei, NO. ÜL MERCURI, 26 NOEMBRE, 1875. VOIESCE ȘI TEI PUTE Oi­-ce cereri pentru România se adre­­sez­a la administrațiunea­­ z­iar­ului. A­N­U­N­C­I­U­R­I pagina IV, spațiul 30 litere petit 40 bani. In pagina IV, linia petit 6­lei. A se adresa LA PARIS: la Havas, Lafflte & C-nie, 8 Place de la Bourse. LALONDRA: la d. Eugîjne Mieoud, No. 81-A Fleet Street, London, E. C. A V LENA : la d-nii Haasenstein și Vogler, Wallfîschgasse 10. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI EXEMPLARULU. (B) Sfârdițiimea de dimineța>E!!I LUMINEZA­ TE ȘI TEI FI ABONA­ME­N­T­E In Capitalei un anul 48 lei; șase luni 24 M trei luni 12 lei; uă lună 5 lei In Districte; un anii 58 lei; șese luni 29 lei trei luni 15 lei; uă lună 6 luni Francia, Italia și Anglia pe trimestru, fr. 20. Austria și Germania pe trimestru, frânei 18 A se adresa LA PARIS: la d. Darras-Halle’ graine, rue de l’Anciene come­die 5, și la Havas, Laffire & C­ nne Place de la Bourse 8. LA VIENA : Ia­d. B. G. Popovici, Fleisch­markt, 15. Articulele nepublicate se vor fi arde . SERVICIULU TELEGRAFICII ALE «ROMANULUI.» Atene, 6 Decembre.—Camera a trimis­ pe miniștrii Nicolopulos și Vallasopulos și pe trei episcopi, ca complici, înaintea cur­ții estraordinare de justiția Interogatoriele, relative la acuzarea poli­tică în contra întregului cabinet. Bulgaria, continuă. Londra. 6 Decembre.—Storkes, guverna­­torele academiei militare de la Woolwich, a primită ordină să mergă în Egiptă c’uă misiune specială. Paris. 6 Decembre.—Adunarea a ascul­tată citirea raportului comisiunii asupra disolverii; discnsiunea s’a fixată după vo­­tul­ asupra tablourilor, circumscripțiuni­­lor­ electorale și după alegerea celor­ 75 s. senatori. I Co­­#•* M <5 i­­­ l HiniRV SK­­uL­Lulmill 25 BRUMARU 7 UNDREâ. C­ilele din urmă s’a săvârșit în Occident un fapt, care este un mare semn distinctiv al politicei din a­­doua jumătate a secolului XIX. Acest fapt e dobândirea canalului de Suez de către Englitera, printr’o simplă lovitură financiară. Europa strigă astăr­i de la o mar­gine la cea­l­altă cu o profundă e­­moțiune: Englitera a pus mâna pe canalul de Suez, a pus mâna pe în­suși Egiptul. Asta este. Și ce a costat-o acestă cucerire? Nici măcar un sacrificiu financiar, a cumpărat acțiuni, atâta tot: a fă­cut o afacere financiară: pentru suta de milione de lei pe care a dat-o pe cele șapte­cese­ spre­­ zecimi ale tota­lului acțiunilor, primesce de la me­­divul chiar dobândă 19 ani, timp pentru care cupanele acelor acțiuni sunt Înstrăinate, și după 19 ani, Incaseza venitul de pe cupane. Laudă dar și onore Englitezii, ai cărei omeni de Stat s’au­ folosit cu atâta spirit practic și patriotism de ocasiunea ce li­ se presinta; ei au uimit ast­fel tote guvernele Europei, au uimit pe guvernul Franciei mai cu osebire, care numai când faptul a fost săvârșit i-a înțeles însemnă­tatea și a ve<zut greșela nerepara­­bilă pe care o comisese. Onore d-lui Disraeli că pătruns de rolul de prima ordine pe care ’l au astăzi cestiunile economice în aface­rile și destinatele Statelor, că pă­­­truns de acestă politică a ultimei jumătăți a secolului XIX, a cules pentru țara lui marele avantagiu pe care ’l dă ori­cui prima întrebuințare a unei nouă și fecunde idei. Mulțămită acestui spirit practic, propriu Englesilor, mulțămită patrio­tismului cu care el se uneșce, En­glitera posede astăzi fără nici un sacrificiu canalul de Suez, posede în­­suși Egiptul, cum strigă în cor tote­­ siar­ele francese, acum când perde­­rea este neraparabilă pentru Francia; mai nainte însă casa de bancă Der­­vieu nu putea cu nici un preț se în­­trunescă la Paris un grup de capi­taliști care se facă, în condițiuni încă mult mai avantagiose, ceea ce făcu în urmă guvernul englez în 2d de ore. Ce a perdut, ce a scăpat Francia din mână cu acestă ocasiune este ne­calculabil. Dintr’o singură lovitură, fără nici o demonstrațiune ostilă, fără nici un semn de rea-voință, Engliteza i-a răpit preponderanța ce o avem asupra marei și neapăratei căi dintre Occident și extremul O­­rient, cale deschisă prin banii, prin munca și prin capacitatea Francesi­­lor. Și Francia n’are câtuși de puțin dreptul să se plângă de Englitera , nici s’o considere mai puțin amică de­cât mai ’nainte . Engliteza n’a fă­cut de­cât să așeze de dreptul legi­tim de­ a îngriji pe calea pacinică de interesele iei; ce­va mai mult, ea n’a făcut de­cât se primesc, în condi­țiuni mai puțin favorabile ceea ce Francia refuzase. Francia a încercat apoi, în acestă afacere, o perdere încă mult mai însemnată. Se presintase ocasiunea pentru dân­sa, — ocasiune cum nu va mai fi alta, — de-a proba lamei că, de­și supusă la cele mai teribile nenoro­ciri militare, politice și financiare , de­și ciuntită de două din cele mai frumose provincie ale sale, pástreza încă destulă putere, destule mijjloce și destul prestigio­, spre a lua o po­­sițiune de arbitru a­tot-putinte în desfășiurarea celei mai mari cestiuni europeane, cestiunea Orientului. N’a sciut să se folosiască de oca­­siune. Acesta este cea mai mare perdere pe care a suferit-o Francia: o de­plângem cu o profundă mâhnire, a­­tât pentru densa cât și pentru noi Românii, cari și prin simțirainte și prin interese aspirăm ea și înșiși Francesii la rădicarea prestigiului și puterii Franciei, și mai mult de­cât dânșii la reaccentuarea rolului iei în Orient. De la săvârșirea acestui mare eve­niment, fiarele franceze și chiar unele străine sunt pline de cele mai aspre imputări contra guvernului francez, și în special contra ministrului de externe, ducele Decazes. Guvernul francez a comis negreșit o greșeală capitală, dar are el singur să fie culpabil ? Noi avem convinge­rea că nu. Culpabili de acestă nerepărabilă greșeală sunt, după noi, Francesii în genere, spiritul­ rutinier care -i face se nu admită de­cât cu mare ane­­voință și mai tot­deauna după ce este încercat și întrebuințat de alții, ceea ce e nou, ceea ce este o schim­bare în vechiul mers al lucrurilor. Din causa acestui spirit rutinier pure, în Francia nu s’au putut aplica de­cât prin comoțiuni violente, ideiele cari la alte popore și-au găsit a­­plicarea printr’o desvoltare natu­rală și liniștită. Póte tot acestui spirit se datoresc reîntorcerile spre trecut, atât de dese în Francia. In fine acest spirit este pute re­versul medaliei, pe care omenirea întregă trebuie s’o dea geniului fran­ces, fulgerelor de geniu ce isbucnesc din sinul națiunii francese și ’și a­­runcă lucirea peste lumea întregă. Nu de mult un autor frances, de­plorând amar perderea, părăsirea de către Francia a atâtor mari colonii, ce ar fi putut se devie o sorginte de avuție și de prosperitate pentru densa, cum au devenit coloniile pentru En­ghiteza și Olanda, apăra pe miniștrii lui Ludovic XV de imputarea că nu­mai ei ar fi perdut în America Lui­­siana și Canada. Națiunea întregă,­­jice acest autor, prin credințele iei în privirea coloniilor, prin necunos­­cerea însemnătății lor, a fost com­plicea miniștrilor lui Ludovic XV. Ei bine, noi credem că spre a fi drepți, trebuie să zicem astăzi acelaș lucru în privirea miniștrilor mare­­șialului Mac-Mahon. Ei sunt culpa­bili în adevăr, însă națiunea este complicea lor; ei n’au fost mai pre­sus de națiune, n’au fost pionierii iei; éca tot. Obe Kectivul, mai nainte de­ a se adresa către guvernul englez, n’a fă­cut tot ce’i a stat prin putință spre a’și vinde acțiunile la Paris , Fran­­cesilor? Ore el n’a oferit se platesca Francesilor 11 la sută pentru cele 92 de milione ce le cerea, pe când de la Englesi a dobândit 100 de milione și nu le plătesce de­cât 5 la sută dobândă? De ce atunci pu­blicul frances, capitaliștii francesi nu s’au folosit imediat de ocasiune, ci din contra au refuzat cu stăruință afacerea, silind pe mediv în despe­rare de cau să se trecă Mancha? Ore din tóte­­ fiarele cari acuză astăzi atât de aspru pe guvernul francez, găsitu-s’a unul singur care, mai na­­inte de decisiunea Englitezei, se fi atras atențiunea guvernului și a pu­blicului francez asupra însemnătă­ții acestei cestiuni ? Nu s’a găsit nici unul; tote au inceput se stinge nu­mai atunci când perderea era nere­­parabilă. E că dar că nici consciință nu avuseseră de gravitatea lucrului, până ce Englesii nu le-au făcut s’o simtă. Acum, de la Francia și Englitera, se trecem un moment la România și Austro-Germania. Daca Francia a putut se sufere o cădere politică atât de mare, prin­tr’o cestiune economică, dacă Fran­cia, cu totă puterea iei, cu totă a­­vuția iei, cu tot prestigiul iei, a pu­tut se încerce o asemene isbire printr’o cestiune economică, din par­tea unui Stat mai puțin însemnat de­cât dânsa, ce isbire póte­­re se primescá mica și slaba Românie, prin cestiunile economice, de la nesce pu­teri sdrobitore în comparare cu dânsa, cum sunt imperiile Austriei și Ger­maniei ? Este mult timp de când strigăm alarma : cucerire pe tărâmul econo­mic ! Este mult timp de când arătăm în colonele acestui roiar imensul rol ce-l pot avea cestiunile economice a­­supra destinatelor unui Stat. Când începuserăm acestă propagandă, me­nită a descepta națiune și guvern la timp, nici că era vorba de falită turcescă sau de posesiunea canalului de Suez; și adversarii noștrii, prin ignoranță sau prin complicitate cu străinii, ne răspundeau­ cu ironie că aiutăm, că nu s’a mai văd­ut un Stat cucerit pe tărâmul economic; ei ne repeti­ă nesce banale locuri­ co­­mune, precum, „banul n’are patrie,“ și altele asemenea. Ei bine, acum nu este asta că ba­nul engles a făcut ca istmul de Suez se devie engles și numai engles, iar nu francez, nu german, nu rus? Se va mai putea pre­­zice acum că ba­nul n’are patrie, că banul nu este cel mai neînvins soldat în campa­­niile economice naționale, campanie cari în secolul acesta sunt în acelaș timp și politice și sociale ? Astăzi dar când alarmele nóstre sunt pe deplin justificate, prin fapte cari au sguduit Europa întregă , as­tăzi când modul nostru de­ a vedea în privirea cuceririlor ce se pot face prin cestiunile economice, este legi­timat de probele cele mai isbitare, mai pute óre să fie un singur Ro­mân adevărat, care să nu recunoscă că Austro-Germania, care pe Dunărea ne-a încins cu un monopol de na­­vigațiune comercială, care pe Prut a dobândit dreptul de-a face acelaș lucru, care pe tote marginele țărei și-a stabilit agenții,—adevărate facto­­rării coloniale,—care a pătruns în in­terior, care dispune de guvernul din țară, după cum Olandezii dispun de abrutiții regenți indigeni din Java , care și-a stabilit căiele de comunica­­țiune ce a voit, care în fine și-a asi­­gurat aservirea totală printr’un tratat de trădare și a comerciului național, și a navigațiunii naționale, și a indus­triei naționale, mai pute óre să fiă un singur Român adevărat, care în fa­­a a­­cestei acțiuni a Austro-Germaniei, ur­mărită sistematic pas cu pas, se nu vedă că ea pregăteste aservirea Ro­mâniei prin cestiunile economice, și că a și realizat-o în parte ? Trădător guvernul ce n’ar vedea acest imens pericol, acesta peste ne­­reparabilă,— de Turci, Tătari, Goți, și atâte teribile invasiuni am scăpat, dar când o dată, aserviți prin ces­tiunile economice, vom ajunge în sta­rea laboriaselor dar nenorocitelor po­­porațiune din Indii sau Java, când strînși din tote părțile de tescul ger­manic, vom fi reduși la rolul misei de sa­lahori ai Germaniei comerciale și indus­triale, atunci apusul națiunii române va rămânea vecinie fără resărit. Promulge-se și aplice-se vom mutórea convențiune cu Austro-Ungaria, și peste puțini ani ne vom vedea afun­dați într’o adâncă nopte, în care nu­mai evenimente cu totul neprevă­zute și independinte de acțiunea nostră, ar mai putea se arunce o lumină de salvare. Serbia care era în ajun de-a se afunda în aceeași cale de perie, pe care România este îmbrâncită de miniș­trii principelui Carol de Hohenzollern, Serbia care era în ajun de­ a fi dată și ea în plocaust puternicei Germa­nie, cum mâne póte va fi dată Ro­mânia, Serbia s'a desceptat pe ma­lul prăpastiei și se salveză : o tele­gramă de la Belgrad anuncță că gu­vernul voiescu se renund­e la înche­­iarea de convențiuni comerciale, și pregătesce tarife vamale pe base pro­­tecționiste. Opri­se­ va ore și România pe ma­lul prăpastiei, soui aleșii principelui Carol de Hohenzollern se vor grăbi a o îmbrânci cât mai repede în pra­da lacomului vultur german? In tot cazul, acești aleși ai prin­cipelui Carol nu vor avea de com­plice națiunea, care simte totă mă­rimea pericolului, și care ast­fel, pare că se va salva singură, mai nainte de-a i se seca tóta energia voinței de a trăi. ți­aruri francesü le Monde de la 2 Decembre, organü ala dreptei, pu­blică următorulu importantă articlu, relativă la jubileula evreo-nemțescă, prin care s’a serbată,—cu ocasiunea inaugurării universității nemțesci din Cernăuți,—centenarulu răpirii Buco­vinei de către Austria : Uă anestime în secolulu altt 18-lea. Intr’una colță retrasă aici Euro­pei s’a făcută ore­ care scomotu în luna trecută. Voiniü se vorbimu de Bucovina, țara fagiloră. S’a serbată acolo aniversarea anesării acestei pro­vincii la Austria, s’a serbată totă­­d’uă­ dată fundarea universității ger­mane. Ce suvenire reamintesce ane­­siunea? Ce perspectivă deschide fun­darea inaugurată cu atâta scomptu ? I. Librăria Guillaumin a publicată u­ broșiură în 7­2 de pagine, ală cărea­a titlu este cam aspru: Răpirea Bu­covinei. Cee­a ce dă interesă operei, este aparițiunea pentru prima oră a corespondinței urmate în privința a­cestei....achisițiuni între cancelarul­ Kaunitz și ambasadorele curții din Viena la Constantinopole, Thugut. Autenticitatea acestor­ documente nefiindă contram­isă, le ținemă de adevărate; dacă se va arăta că nu simtă astă-felă, vom­ modifica în consecință aprețuirile nóstre. După documentele publicate la d. Guillaumin, argumentele invocate de cabinetul­ din Viena spre a decide pe Turcia d’a ratifica desm­embrarea Moldovei suntă de două feluri: unul ă de convenință, altulă de dreptu­. Primul a argumentă ară putea fi formulată astă­felă: „Fiindă c’Aus­­tria a operată răpirea (fiindă-că cu­­vântulă s’a zisă)­ Galiției în dauna regelui Poloniei, ea are trebuință, spre a stabili mai cu ușiurință comu­nicarea Intre noua sea concistă cu cele-l­alte state ale iei, d’a opera ră­pirea Bucovinei in dauna Moldaviei. “ Ori­ce comentariă nară face de câtă se slabesca acésta simplă espunere. Argumentul­ dreptului este mai complicată, deru­tată de felul ă acesta, écé’lu în câte­va cuvinte: „Amă des­poiată pe regele Poloniei, care avea drepturi asupra Bucovinei. Spoliato­­rele este suprstituitü de pleno în drepturile celui pe care l’a despoiază. Deci, amă drepturi asupra Bucovi­nei“. Este ună silogismu­. Spirite rău făcute ară zice bucurești ce­va în contra acestui raționament”. Se cer­­cetămă cu tóte aceste, și supt tóta reserva, cari erau drepturile ce re­gele Poloniei putea, ca șefă ală Ga­­liției, să le puie ’nainte cu valore a­­supra unei părți a tărâmului mol­davă. „Decisiunea imperiale, scria Kau­nitz, la 20 Septembre 1774, este d’a lua în stăpânire cunoscutulă jude­­c­ă ală Moldovei ca uă­pertinință a Pocuției usurpată de Turci și asupra cărea­a avemă dreptulă în virtutea cesiunii unei părți a republicei Polo­niei către casa imperátéseá. “ La 6 ianuarie 1775, cancelarul­ scria din nou: „Suntemu tare și ne’ndouiasă­otă­­rîți a ne ține în stăpânirea bucății de pământă, care atâtă în privirea Ardeiului câtă ș’a Pocuției a fostă mai ’nainte usurpată de către Vala­­chi și Moldoveni ș’acum iarăși este revendicată de noi. “ In fine la 5 Februarie următoră d. Thugut respundea: „N’amă lăsată Porței necunoscute dreptele pretensiuni ce pre înalta curte are asupra deosebitelor­ ținu­turi moldoveneșci în urma recâștigă­­rii Pocuției de la Republica polonă. “ Făcurâmă m­ă pasă : seimă că pre­­tențiunile Austriei sunt­ întemeiate pe posesiunea Pocuției. Problema dor­e d’a cerceta ce drepturi a putută po­sesiunea Pocuției să de mai ântâiă regelui Poloniei ș’apoi.... succesoru­lui său. Corespondința publicată de d. Guil­laumin stă pe deplină mută în a­­cestă privință; ea ne lasă într’uă ’n­­fundătură. Voi rămă se eșimă, și, cu acestă scapă, căutarămă cari fuse­seră, înainte de 1772, raporturile Mol­daviei în genere și ale Bucovinei în particulară cu Pocuția. II. Nu vomă nesocoti pe cititoră pre­­supuindă că nici­ uă­dată n’a auzită vorbindu-se de Pocuția. Este celă după urmă distinctă orientală ală Galiției care formeza m­ă ânghiă între Buco­vina și Carpați. Prutulă și Siretulu își au aci sorgintea loră. Kolomea și Sniatin, stațiuni ale cărei ferate, de la Lemberg la Iași, sunt­ cele de că­­peteniă localități, locuite d’uă mare cătățime de Armeni, deși poporați­­unea de la țară este curată rutená, adică nici-de-cum moldovană, și mai puțină încă germană. Omenii de la

Next