Romanulu, decembrie 1875 (Anul 19)
1875-12-01
ANULU ALU NOPE-gPRE-PEDELEA VOIESUE ȘI TEI PUTE Orî-ce cereri pentru România se adresa íti la administrațiunea Harului. ANUNCIURI pagina IV, spațiul 30 litere petit 40 bani. In pagina III, linia petit 6 lei. Á se adresa LA PARIS , la Havas, Laffite & Cune, 8 Place de la Bourse. LALOÎiDRA: la d. Eugbne Miooud, No. 81-A Fleet Street, London, E. C. A VIENA : la d-ni'i Haasenstein și Vogler, Wallfisohgasse 10. Scrisorile nefrancate se refusu. 20 BANI EXEMPLARULU. (B) SERVICIULU TELEGRAFICE ALL «ROMANULUI.» Versailles, 12 Decembre. — Ieri, continuându alegerea Senatorilorü, s’aö alesă de pe lista cardinalilor din drepta unula și de pe lista stângii ,jee membrii; între cei din urma, șapte suntu din estrema dreptă. Paris, 12 Decembre.—Deputatul legitimist Larochette, care a organisat alianța cu stînga, publică o epistolă forte violentă contra centrului drept; el declară că s’a aliat cu stînga spre a opri pe capii centrului drept de a intra în Senat, și de a fi astfel puși in posițiune de a’și realisa speranțele. Orî-ce scomote de crisă ministerială sunt formal desmințite. Redacțiunea ți Administrațiuniea Strada Pumnei No. 14. ^Sa^Edițiimea de dimineța:^5^^ LUNI, MARȚI 1,* 2 DECEMBRE, 1875. LUMÎNEZATE ȘI VEI FI ABONAMENTE In Capitale: un anii 48 lei; șese luni 24 l.° î trei luni 12 lei; a& lunii 5 lei In Districte: un anii 58 lei; trese luni 29 lei trei luni 15 lei; uă, lună 6 luni Francia, Italia și Anglia pe trimestru, fr. 20. Austria și Germania pe trimestru,franci 18. A se adresa LA PARIS, la d. Darras-Halle, grame, rue de l’Anciene comedie 5, și la Havas, Laffite , Cine Place de la Bourse 8. LA VIENA : la d B. G. Popovici, Fleischmarkt, 15. Articulele nepublicate se vor fi arde BUCUM, i, HDREI Care Român a citit importanta și patriotica corespondința din Vlaho- Clisura i) publicată în numărul nostru din urmă și, pe lângă mâhnire, n’a încercat totuși un simțiment de mândrie, de speranță ? Faptul acestei lupte naționale, care în loc de slăbi, după atâția secole de năbușire și desnaționalisare, se descopta de câțiva ani, înfruntând pe aceia cari crezuseră că au pus Românismul supt genunchi, nu este are o dovadă strălucită de vitalitatea națiunii române, de geniul neperitor, care o face se străbată cele mai teribile încercări, și tocmai când impilatorii iei o cred pusă în mormânt, se scuture de o dată pulberea securilor și se reapară plină de viață și de viitor? O civilisațiune vitregă a Românilor din Macedonia a fost nimicită și îngropată supt ruinele orașelor distruse, satelor pustiite, și mai cu sămă supt îndelunga și agera acțiune de grecizare, sistematic urmărită și astăzi. Se putea crede că acestă parte a naționalității române era pentru totdăuna desființată, că acel cuib de Români, din care au ieșit atâți eroi, atâți omeni însemnați, atâți bărbați capabili în diferite ramuri de activitate socială, omeni de afaceri, comercianți, financiari etc., era în cea mai mare parte prada Grecilor, apoi a Albanezilor, a Șerbilor și chiar a Turcilor, un mic număr de Români macedoneni fiind și trecuți la islamism. Se putea crede că, contopiți în aceste diferite naționalități, Românii din Macedonia erau perduți pentru românism. Cu tote aceste, ce este geniul națiunii, vocea sângelui, care reclamă dreptul său , chiar atunci când ar părea cu totul alterat de o acțiune de secole. Islamismul, în loc de-a contopi pe Români cu Turcii , din contra s-a păstrat mai puri decât toți ceilalți, ferindu-i de atingerea călugărului grec, mult mai dușmană naționalității, decât atingerea iataganului. Astăzi Românii trecuți la islamism, sunt aceia cari și-au păstrat mai bine limba și datinele străbune ; cât despre religiune, ea are atât de slabe rădăcini in consciința lor, încât cea mai mică înrîurire , daca ar fi tolerată de Turci, iar 1) Locul de unde vine acesta corespondință, ne-a făcut se admitem, fără a’i consulta supt semnătura, că este din partea agerului luptător al Românismului, d. Apostol Mărgărit. Acest articlu, venindu-ne Äuge suptsemnat numai Un Român macedonen, desemnând pe d. Mărgărit, noi n’am putut face decât o simplă presupunere: face se retroce la religiunea părinților lor. Dar repetim , numărul Românilor islamiști este forte mic; acesta oricem aprope cu părere de rău , când vedem acțiunea atât de perniciosă din puntul de vedere național, pe care au avut-o Grecii, servindu-se de religiune ca de o unealtă de greci care contra Românilor. Și totuși ideia națională n’a putut se fia nimicită la Românii din Macedonia nici chiar prin acesta dibace și puternică lucrare de desnaționalisare. De lânga Greci, din mijlocul Albanezilor , din mijlocul Șerbilor, Românii rădica capul și striga: suntem Români. Se va observa pate că numărul celor cari luptă astfel pentru naționalitate nu este destul de mare, că mulți Români, mai cu semn din cei mai avuți, din „familiele române de frunte,“ cum ne taice cu durere patriotul de la Vlado-Clisura, sunt devotați Grecilor, le place se fiu Greci. Ș’apoi! — Acum cincizeci de ani nu se rădică din acele locuri mai nici o voce în favorea Românismului; el părea stins pe falnicul Findeu tóte aceste, deși amuțit, deși adormit, el era plin de vieța rea vecinică. Cum dar astăzi, când atâți Români macedoneni au revenit la cunoșcința naționalității lor, când s’au apucat se ’și cultive din nou cu venerațiune limba străbună, am putea crede Românismul peritor! Este adevărat că în mare parte ciorbagiii români, ca și ciorbagiii bulgari, ca și ciorbagiii bosniaci, sunt adevărați inamici ai naționalității lor, fac pact cu împilătorii compatrioților lor. O nouă constatare a tristului adevăr că avuția, forte adesea pervertesce simțimintele, ca și când desvoltarea materială, ar trebui să se facă în dauna desvoltării morale.—Însă ciorbagiii nu formeza decât o minimă minoritate; și chiar între dănșii se descepta cu încetul simțimăntul naționalității; pe câți Români macedoneni, forte înavuțiți în România, nu văzurăm amintindu’și de patria lor natală, și făcând donațiuni cu scop de-a redescepta simțul național între compatrioții lor? Tocmai asupra acestui punt stăruiesce mai cu osebire patriotul din Vlaho-Clisara, în temerea ca nu cumva aceste românesci donațiuni, prin alterarea voinței donatorilor, se servescă scopurile grecizării în loc de ale Românismului. Este natural ca pe cât simțul național se descepta în acele locuri, așta de isolate de partea mare și compactă a naționalității române, pe atât silințele cotropitore ale Grecilor se cresc în agerime și activitate. Simțimăntul dreptății se revoltă contra acestor silințe de-a răpi unui popor naționalitatea mea: din nenorocire întru acesta Grecii, ca și Ungurii, sunt lipsiți de orice respect al celui mai sacru simțiment al altor popore, de ori-ce scrupul în alegerea mijjlócelor de-a le isbi în naționalitatea lor. Românul din Vlaho-Clisura citezà un cas pe atât de regretabil pe cât și de iritător contra Grecilor, în care donațiunea lăsată de un Român, pentru o scóla románésca, a fost destinată prin manopere dibace dar perfide, tocmai din contra la crearea unei școli grecesci. O asemene falsificare a voinței donatorilor români este mai mult decât sacrilege; este cu atât mai sacrilege, cu cât se comite în mijlocul Românilor asupra Românilor. Ce art ji ce are Grecii, dacă Românii ar comite asemeni fapt în privirea lor ? Pare că s’ar crede îndreptățiți a ‘i spinteca cu iataganele, fără prealabilă judecată. Aceeași falsificare vor s’o comită acum cu însemnata avere lăsată de repausatul Român macedonon Musicu, pentru două școli românesci, o scolă de fete și un gimnastă; și acesta caută să o comită tot prin manopere cari amintesc Jicetarea Românilor despre coda toporului, mulțămită ciorbagiilor de acolo ca și de aci, nu lipsesc code contra națiunii române, nici chiar toporelor grecesci. Póte tot unor asemeni impuriri datoresc Românii din Macedonia și neesecutarea altor patriotice voinți testamentare, citate în numărul nostru din urmă. Cestiunea este pre însemnată ca se nu atragem asupră’I luarea-aminte a tutor Românilor, urându-le ca pentru onerea lor s’o simtă atât de adănc pe cât merita să fie simțită. Nu e vorba de sacrificie mari, de o muncă grea: e vorba de împlinirea unor datorii, mai puțin decât atât, chiar de realizarea unor îngagiamente. Apelăm la rândul nostru la onorabilele persone la cari a apelat Românul macedonen. Dumnelor au ingagiamente de Îndeplinit, despre cari sperăm că se consideră mândrii și fericiți de-a le duce la sfîrșitul la care se astepta cu nerăbdare compatrioții dumnelor. Apelăm asemene la Românii macedoneni in genere, destul de numeroși în România, și unii forte avuți. Acțiunea ce li se cere pentru patria lor este ficșată de situațiunea în care se află acea parte a naționalității române , a redescepta simțul național printr’o instrucțiune românescă cât mai întinsă,cu tot ce li se cere. Scopul și mirificele de acțiune fiind astfel definite, sarcina este forte înlesnită. Ne vom permite a supune Românilor macedoneni și o propunere, care credem că le va face sarcina încă mult mai lesne și mai producătare în bune resultate. Se se întrunesc toți și se delege dintre dumnelor un comitat, cu misiunea de a se ocupa într’un mod permanent de păsurele și trebuințele Românilor macedoneni. Acelui comitet, negreșit supt controlul comitenților lui, se se încredințeze atât veghiarea asupra trebuințelor ce se vor manifesta și a mirificelor ce se vor aduna, cât și orice aducere la îndeplinire. Acele patriotice denațiuni, cari astăzi întârziază a se aduce la îndeplinire pate și din causa timpului ce cer se li se consacre, vor găsi de bună sema atunci o grabnică deslegare, prin mijlocirea și lucrarea acelui comitet. In tot cazul, silințele invierși uitate de desnaționalisare reclamă imperios silințe în sens contrariu, din partea tutor Românilor macedoneni, pe cari o esistență de îndestulare și de mulțămire în România, i-a făcut se aprecieze binefacerile vieței naționale. Le sperăm că ’și vor îndeplini acesta mult plăcută datorie, și că astfel într’o <fi, aproipe un milion de Români vor fi redați pe deplin vieței naționale, toți mândrii de a se zice Români. Citimü în Tablettes d'un Spectateur de la 8 Decembre 1875 : NOUI ADEVERURI despre SITUAȚIUNEA ROMÂNIEI Ieri, lumea financiară s'a impresionații, ș’a avut o cuvântă, nu numai de articlulü cea apărută în Gazetta de Moscva în privința uneltirilorü Englitezei în Egiptü, ci încă și de scirile SCsite din Bucuresci și cari represintă situațiunea României ca dobândindă pe fiecare și mai multă gravitate. Daca fondurile române nu scadă mai multă, causa este că suntă cu totulă părăsite atâtă de către capitaliști câtă și de către speculatori. In tóte lungele ore ale unei Burse nu s’ară pate vinde rentă română pentru suma de 2500 de franci! Trebuie chiăltuită uă întrega septemână! Se spune că îndată că telegrafulă, astăfelă precum îlă practică neconsolinta Agence Havas, a devenită una instrumentă de mistificare publică. Se ’ndruiesce cineva ? — Ua depeștă oficiale din Bucuresci a făcută cunoscuta filele trecute Europei că „totă biuroulă Camerei este favorabile guvernului“. Se fiă modestia sed rușinea care opri pe Hohenzollern de la Dunăre se ne spuse prin telegramarea că Camera îl aclamă în unanimitate, pe elă și pe miniștrii săi ? Camera din Bucuresci, trebuie se nu se uite, oferă lumii nepomenitulă fenomenă d’a nu conține ună singură oposantă, nici unulă singură. Acesta unanimitatea produsă în Bucuresci cestul altă fenomenă, pe care agenții diplomatici au trebuită se’să trecă în raporturile către guvernele lor respective, în dimineța zilei în care s'aă deschisă camerele, supt comisarii poliției au intrată în casele mai multor cetățiani și i-a fi arestată, supt cuventu că se deschide parlamentulă. In Bucuresci cnse, ca și n Egiptă, ca și ’n Turcia, situațiunea financiară causeză cele mai de căpetenia temeri puterilor, semnători tratatului de la Paris. Principele Carol de Hohenzollern, splimentată însuși de propriele sele acte, a recunoscută în mesagiulu sed că situațiunea financiară a țarei este forte rea, ș’a anunciată că d’astădată va fi silită se facă reduceri mari în chiăltuieli, spre a ajunge astă-fe să se reducă oă parte din deficită. Adaugă casé cu ingenuitate că va trebui se recurgă și la alte mijlloce pentru a putea să acopere restulă. Sărmană principe! Nenorocită poponî română! Carol de Hohenzollern, vorbindă de deficitu, nu spune totă adevĕrulu, căci aminteșce numai deficitulă deja prevăzută în desbaterea bugetului de la 1876 și care este de vreo milione, ară fi trebuită se vorbesc de cele cu multă mai mare constatată pe 1875, superiorii producerii impositelor, și de deficitulă venituriloră duaneloră, și de deficitură care va decurge din nonele sarcine impuse tesaurului prin votul ă concesiunii linieloră Ploiescu-Predelu și Adjud-Cena, și de deficitură spăimântătoră ce va decurge din îngagia mentul ă luată de Stată d’a face, pe complulă companiei căiei ferate prusace, ună împrumută de 63 de milione de franci. Ecé despre ce trebuia se vorbescu principele Carol în mesagial ă söu, déc’ar fi avută grijă de adevără și deplină consciință de pericolele carii daă asaltă tronului și de abisurile spre cariurîciosală sâă guvernă împinge frumósa țară România. Peste câtevaile, vomă suiini tăcerii lui Hohenzollern de la Dunăre publicând despre situațiunea economică și financiară a României amănunte de natură a face asupra spiriteloră uă salutară impresiune. Resultatul definitivă ală alegerii celor 75 senatori, cu care operațiune se ocupă acum camera de la Versailles, încă nu este cunoscută. Alegerea easé continuă, după cum ne anunță telegrama de mai susü. In Ziua de 7 Decembre s. n. posesorii de valori turce, de orice categoriă, din Englitera, au ținută la Londra uă întrunire, în care aă admis proiectul deputatului Hammond. Acestă proiectă se pronunță pentru menținerea statului quo și cere se nu se mai facă noul emisiuni. L'a numită totă-d’uă dată una comitată speciale pentru a conduce negocierile și s’a decisă ca pentru acoperirea chieltueliloru comitatului se se reducă că a opta parte la sută din viitorulă cuponă ală tuturoră obligațiuniloră. Times crede că d. Otway va fi numită aginte generală ală tuturor posesorilor de obligațiuni și că e posibile să conducă negocierile la Paris, după sosirea lui Sadik-Pașa. Sir Stafford Northcate, ministrul de finance al Engliterei, a pronunciat la Manchester ună discursă, prin care s-a ocupată de cumpărarea acțiunilor Kedivului, dertia refuzată de a da amenunte asupra acestei operațiuni,ficéndu că guvernul va avea ocasiunea in curendă d’a’și esprima cugetarea în parlamentă. „Déca Englitera, a <jisă sir S. Northeate, și-a asigurată una interesă în canalul de Suez, pentru ași menține comunicările cu Indiele, ea n’a făcută acesta într'ună spirită de egoismă esclusivă, ci cu dorința d’a întinde tuturoră națiuniloră acea și libertatea de comunicare.“ Uă telegramă din Atena cu data de 7 Decembre anuncia amatorele : . ' . ] i{ }V f ■' ■ ' " " '