Romanulu, ianuarie 1876 (Anul 20)

1876-01-14

I ROMANULU 14 IANUARIU, 1876 FELURIMI. In grădina zoologică din Dublin a murit­ de curândű­uă leaica, în vâr­stă de 16 ani și care se numia Old Gir­el (bătrâna fată). Născută în $isa menagem­ă la 1859 ea a fost o forte prăsitore, căci a născută succesiva 54 pui de leu, dintre cari 50 au trăită și au produsă prin venerarea loră 85,000 franci. Afară de acesta, bătrâna fată mai avea și alte calități: era forte frumosă, forte domesticită și forte blândă. Foile irlande se narcaă despre densa următorulă faptă, care dovedesce că nu numai omenii derit și animalele au simți minte, că pu­terea sufletescă d’a distinge binele și reală, și la unele, adesea, pate în­­tr’ună gradă de desvoltare mai mare de­câtă la omu. Ece dovada: Se scie că în tote menageriele se prăsescă șoreci cari visitâ^ă regulată coliviele animaleloră captive spre a ’și agonisi hrana, rodindu ósele și fărămiturile ce rămână de la prân­zuri. Cândă animalele de talia leu­lui sunt­ sănătose, s’a observată că ele nici nu dau băgare de semn a­­cestoră ospeți nepoftiți, ci din contra îi privescă c’ună ochiă liniștită care esprimă mărinimie și nepăsare, ca cum ară­zi °e­a" se hrănescu de pe urma nostră acești miserabili! Cândă casé ferasele suntă bolnave, atunci din contra, întocmai ca și o­­mulă, voiescă se aibă liniște, se nu le supere nimeni și nimică. Este lesne de înțelesă dejű câtă tulburare tre­buie să le aducă, în asemenea casă, ronțăitorii musafiri, cari cândă nnu mai găsescă nimică de roșă, aă obi­­ceiulă a ciupi chiară și pe animale la săbci, ce suntă mânjite mai în­totă­­de­una de ore­cari urme de sânge din cărnurile devorate. Intr’uă Zb bătrâna fată căzu bolnavă de fu­stă și zăcea pe coste. Mai mulți și creci o insitaă din cândă în cândă. Atâtă de generosá pene aci pentru acești flămânzi,­­acum începu a nu’i mai putea suferi, căci voia se aibă li­niște. Ingrijitorul­ menageriei, care e deprinsă cu asemeni lucruri, căuta a i-o da cu ori­ce preță, mai cu semn că bolnava era în agoniă. El o băga în colivia suferindei unui câine în­vățată se prindă șoreci. D’uă­cam­­dată leaica privi cu ore­care nemul­țumire p’acestă musafiră; mai pe urmă case cândă veni m­ă șorecă și cândă câinele se repezi la elă de ’lă gâtui, atunci leaica simți din deli­­rul ă în care se afla serviciulă ce’i póte aduce câinele și ca se’i esprime recunoscința, întinse laba spre elă, îl­ atrase spre dânsa și începu a’lă linge. Daci înainte péne cândă ea și-a dată sfărșitulă, câinele dormia între labele ei încleștate cu capulă pe peptu’i. * Cu ocasiunea deschiderii esposițiu­­nii de la Filadelfia, este vorba d’a se organisa la New-York ună servi­­ciu de depeși prin porumbei care se funcționeze regulată între Europa și America. Deja s’a și importată in America uă speciă de porumbi din Islanda, care trăesce numai pe stân­­cele de pe țărmii oceanului. Acesta pasere sboră c’uă iuțită de 200 k­i­­lometre pe oră, se domesnicesce forte lesne și revine in liniă directă pe us­cată și pe apă în loculă unde s’a născută și crescută, ori­care ară­ti distanța. * Câmpia mocirlosă de la Maratone, unde în anul­ 490, Septembre 29, înainte de Christă, Miltiade învinse cu 12,000 Ateniani 300,000 Perși, este vorba d’a o cumpăra doui în­­treprinzători englesi, cari voiescă s’o transforme în câmpii productive și ’n grădini ș’apoi a o vinde in părți. " * Cu ocasiunea anului nupă aginții speciali ai prefecturei poliției din Pa­ris aă secestrată în magaziele de drogherii și băcănii 11,000 kilogra­me de diferite obiecte de consuma­­țiune recunoscute ca insalubre. Totă acesta adunătură de lucruri dulci a fostă aruncată în canaluri, unde ne­greșită că și preci­­nă trăită forte bine de Ziua anului nooă. Englesii întreprindă actualmente în Canada la Montreal dă lucrare gigantică. Ei construiescă peste rî­­ul­ Saint-Laurent ună­podă în lungime de 5500 metri. Una din arcade în partea navigabilă a canalului va avé de la 500 — 600 piciore, 200 metri lărgime și 130 înălțime mai susă de nivelul­ mării cândă se află în fluxă complectă. Alte șase arcade vor­ ave 300 pi­ciore în lărgime, patru 250 și cinci­­zeci și una 250 piciore. Costulă a­­cestei lucrări monstre, care nu se va termina de câtă în trei ani, se eva­­lueza la suma de 20 milione. Acest podă va trebui să se lege c’uă cale ferată și c’ună tranways și va servi atâtă pentru ele câtă și pentru tră­suri. * Uă companiă engleză trateza cu China pentru construirea unei linii de cale ferată. Acesta linie, prima care se va construi în imperială ce­­rescă, va fi forte scurtă, căci va lega numai orașul­ Sanghai cu Woosung, distanță numai de 9 ț mile, aprópe 25 kilometre. Nu încape îndouială casé că Chinejii voră simți pe dată folosele acestui mijloc­ de comuni­care și voră pune în lucrare și alte linii. * La renumita fabrică de porțelană de la Sevres, din Francia, se instaleza acum ună atelieră destinată a vul­garisa procederile artei mosaicului. Adunarea națională a votată pentru acestă scopă uă sumă óre­care. Voră fi primiți a urma gratisă lucrările ș’a studia procederile fabricării ori­ce persone cari voră face cerere. * In cursul­ funeb­ră lun­ă, Augustă și Septembre din anulă espirată s’aă constatată pe căile ferate engleze 331 morți și 1574 răniți prin ac­­eidinte. * Adunarea din dojulu mitropoliei și-a re­începută astăzi (Luni, 12 Ianuarie) acti­vitatea de dare din mâni cu 74 membrii. Intre comunicări s’a citită uă petițiune a d-lui N. Furculescu, fostă deputată, ș’a mai multor­ locuitori din Furculescí în contra unei anchete făcută d’ună d. pro­curată. După câte­va cuvinte sarcastice și insultătore ale d-lui președinte, D. Ghika, la adresa deputatului demisionară, petiți­­unea s’a recomandată com­isiunii speciale. După acesta, adunarea, intrândă in trata­rea ordinei Zilei, a aprobată cu 57 bile albe pentru și 8 negre contra proiectul­ de lege pentru autorizarea comunei Botoșani d’a percepe nouă tase peste cele prevezute de legea maximului, cu obligațiunea easé d’a întrebuința produsul­ aceloră tase numai pentru construire de pasage. D. ministru președinte, susținendă proiectulă, a zisa ea a avută in vedere interesele «norodului», de­și proiectulă cuprinde numai tase asu­pra obiectelor­ de consumațiune de prima necesitate. S’aă depusă pe biuroulă adunării patru proiecte de legi: 1) pentru aprobarea con­­vențiunii internaționale cu Austro-Ungaria relativă la tasele poștale și telegrafice; 2) pentru retragerea acțiunii intentate de direcția domeniiloru proprietarilor­ actuali ai pamenturilor­ din Basarabia deținute mai înainte de Cazaci; 3) pentru modifica­­rea art. 10 din legea monetară și 4) pen­tru acordarea unui credită de 5,072,000 lei pentru echiparea armatei. Cu ocasiunea presintării acestui proiect­, d. ministru a zisă că, după Ziua celui mai mare omă alu secolului, armata pute da intr’ună momentan serviție cari se întrecu cu multă sacrifi­­ciere ce se facă pentru ea. Acestă proiectă s’a recomandata de urgința secțiuniloru, primindu-se cu semne manifeste de desa­­probare cererea d-lui L. Ghika d’a se numi­tă anchetă parlamentară, care se cerceteze ce lipsesce armatei și se constate ce s’a făcută cu sumele ce s’aă acordată pen’a­­cum pentru echiparea iei. Totă in acestă ședință s’a depusă și proiectulă pentru ti­­sarea contingintelui anului 1870 la nume­­ral­ de 15.000-D. T. Văcărescu, raportară, a dată ci­tire raportului sef și proiectului de lege pentru recrutarea armatei, care s’a pusă imediată în discusiune. Art. 1 s’a primită fără vr’uă observa­­țiune. La art. 2, d. P. Carpp a propusă ună amendamentă ca se se supuie la în­­­­datoririle legii și străinii carî nu voră do­­i vedi c’au îndeplinită îndatoririle militare în țeia țoră și a susținută acestă am­enda­­m­entă între altele pe motivul­ că el­ va pune capetă fraudeloră ce se facă de acei cari se pună supt protecțiune străină numai spre a scăpa de îndatoririle militare. A­­cestă amendamentă a fostă combătută de d. G. Manu, supt cuvântă că pe două parte ară da naștere la dificultăți politice și pe d’alta ară împle armata de străini, cee­a ce nu pote fi de dorită. E destulă se dove­­descă cine­va că e străină ca se nu fiă luată în armată; daca unii străini scapă d’acestă obligațiune în­­ era soră, e grija autorităților­ din acele țerî d’a se preocupa d’acestă cestiune; noî nu putem ă face po­liția loră. Amendamentulă a­­ na a fostă combătută de d. ministru președinte de d. C. Brăiloiu; d-niî Bolliac și G. Brătianu au vorbită asemenea în contra amendamen­tului tratândă cestiunea din pusitură de ve­dere națională și aretândă pericolul ă la care s’ar d­espune țera primindă în armată pe străini și mai cu sema pe Evreii, că­rora li s’aru recunosce implicită romanita­tea, de vreme ce li­ se va pune în mână arma pentru apărarea țerei și li-se va da ocasiunea d’a striga la puteri că le luămă imposibilă sângelui, fără a le da drepturi politice. A susținută amendamentulă d. Leon Ghika, arezândă că în Elveția e un lege care supune la serviciulă militară pe toțî străinii stabiliți acolo, și esclude nu­mai pe aceia­a cari voră fi căpătată acestă favore printr’ună tratată între țara soră și Elveția, și cerândă a se prevede în lege o­­bligativitatea străiniloră, pentru a se pute trata cu Elveția în acesta privință, și a scuti pe Românii stabiliți acolo, între cari citeză pe fiii d-sele ș’ai d-lui Balșă, ase­menea d. I. Agarici, care a zisă că și stră­inii aă ce­va de apărată în țară și că asta­­­feră s’a înțelesă legea până acum, luându­­se în armată Evreii născuți în țeră. D. G. Manu, luândă din nou cuventulu, a arătată că suntă la noî străini născuți în țeră, cari și-au perdutu naționalitatea țoră, fără se câștige pe cea română. Ră­cești omeni legea îî supune la serviciulă militară și cu dreptă cuventă, căci altă­ felă s’ară crea pentru acești omeni ună privi­­legiă, care ar r­espune țera la multe difi­cultăți și chiară la pericole. După ce­a mai vorbită in acestă sensă d. ministru de resbelă, amendamentul­ d-lui Carpo s’a respinsă, adm­ițându-se art. din proiectă. După aceste observațiuni, art. 2 se ad­mite. Art. 3 se admite asemenea fără disen­­siune. La art. 4, care zice ca ori­ce corpă organisată milităresce este supusă legilor­ statului, d. Blaremberg arată că loculă a­­cestui art. nu e în legea de recrutare, ci în cea de organisare a armatei; după acestă art. ori­ce corpuri armate, ca serginții de prașiă, aginții forestiari ară trece supt ju­­rsdicțiunea ministeriului de resbelă. Mi­­nistrulă pate că s’a temută ca in tim­pă de resbelă acele corpuri nu voră fi tratate ca corpuri militare, înse acesta nu se póte întâmpla, de­ore­ce totu Romanul­, după legile nóstre, e soldată. In tóte statele sunt­ asemenea corpuri armate nu numai cu revolvere, ca serginții noștrii de prașiă, ci mai complete, și cu tóte acestea ei sunt­ supuși unei administrațiuni civile. D. mi­nistru de resbelă declară că corpurile de armata se organiseză de cameră și decă cine­va portă u­ă revolveru și cartușe tre­buie­se dă pusă supt suveranitatea legii militare, aceste corpuri in tim­pă de res­­belă ară fi în adeveră considerate ca mer­cenare și guvernulu ară , lipsită de con­­cursur ă lor d­in facia inamicului, p­in a­­cestă disposițiune, Z^e d. ministru, se dă societății că garanția reale, supunândă la pedepsele militare, cari să uscă mai aspre, pe acei ce portă arme și rogâ pe cameră a o admite. In acestă sensu vorbesce și d. prim-ministru. D. Brăiloiu presintă ună altă amenda­­mentă, pri care corpurile militare din armata permaninte sud teritoriale se su­pună autorității militare numai cândă suntă un serviciu, căci altă­ felă, după interpreta­rea ce se dă art. 4 aiă com­isiunii, care e și mai aspru de câtă aceia ară guvernu­lui, nu mai avem­­ altă autoritate de­cată cea militară, căreia trebuie se hma supuși in totă timpulă. Amendamentulă acesta nu s’a pusă in discusiune, nefiindu susți­nută de cinci persone. D. G. Manu a sus­ținută amendamentulă d-lui Blaremberg, supt cuvântă că nu ne aflămă in starea Franciei după resbelă, cândă nu se recu­noscuse «trăgetorilor­­ liberi» calitatea de militari. Deci, cum zice acum d. minis­tru, acesta disposițiune nu se aplică de câtă ia corpurile organisate prin uă lege specială, menținerea acestui art, ară fi ună pieonasmu, pentru că nu face de câtă a, re­peta principială cuprinsă în legea de orga­nizare militară. D. raportoră, T. Văcărescu, a arătată că comisiunea a respinsă redacția guvernului care supunea autorității sale tóte corpurile armate și acesta numai pentru a evita conflictele de atribuțiuni, doru a lă­sată aceste corpuri supt ju­risdicțiunea mi­litară. Art. 4 nu e de prisasă; el­ va per­mite guvernului a organisa milităresce pe sergenții de prasă. D. I. Lahovari a susținută că deca nu e prevezută în legea de orga­nisare militară principială că ori­ce elementă militară, în tim­pă de serviniă , e supusă ju­­risdicțiunii militare, e bine să se admită amendamentul­ d-lui Brăiloiu , case limi­­teza interpretarea ce-i dă d. ministru. A­­cestu art. nu se póte aplica la forestieri, la sergenții de orașă, cum nu se aplică nici în Francia din a căreia lege e împrumutată art. 4. Déca acestă principiu e prevezută în lege, să se suprime art. 4. D. ministru a respunsă d-lui Lahovari că d-sea cere prin acestă articolu nu autoritatea, adecă dreptul­ d’a comanda acele corpuri armate, ci numai jurisdicțiunea, adecă îndatorirea loră d’a fi supuse legilor­ militare pentru delictele ce voră comite. Inchizându-se discusiunea, amendamen­­tulă a fost­ respinsă de comitatulu dele­­gațiloră, însă adunarea ne mai fiindu iu numeru, ședința s’a rădicată la ora 4, a­­nunciându-se cea viitóre pentru a doua zi* •ziî Adjunarea «chiăuiaților­», în ședința de la 13 ianuarie, după ce a aprobată sum­a­­rulă ș’a ascultată comunicările, a primită cu aplause propunerea d-lui G. Manu d’a esprime regrete pentru ataculu brutală ce s’a esecutată asupra personei d-lui pre­­ședinte ală consiliului chiară la intrarea camera de către unu individă numită J­a­­raschivescu, care a fost­ destituită de d. Catargi, din funcțiunea de suptprefectă ce ocupa. D. ministru de resbelă a mulțămitu camerii pentru simțimintele séle către ca­pul­ cabinetului și a auunciată că «crimi­­nalulă» se află deja în manile poliției. Continuându-se apoi discusiunea asupra legei pentru recrutarea armatei, s’a admisă cu 40 bile albe pentru și 30 negre contra amendamentulă d-lui C. Blaramberg, care cerea suprimarea art. 4. La art. 5, care prevede ca «omenii din armata permaninte și cea teritoriale, cândă acești din urmă suntă în schimbă, nu potă lua parte la nici ună felă de votă», d. Blaramberg propune a se suprime, supt cu­vântă că nu e loculă scă in legea de re­crutare. D-sea recunosce că e bine ca mi­litarii se nu fură politică, ea se crede că nu e locă a se crea uă incapacitate într'uă lege de recrutare, care privesce numai pe militarii inferiori nu și pe cei superiori, cari singuri ieă parte la votă. D. Car­o a susținută ca pentru uă ces­­tiune de stilu nu e bine a se respinge ună principiil salutară și a se amâna aplicarea lui ia calendele grecesci; d. Brăiloiu a sus­ținută principiulu din art. 5, aretandă că ’n Francia e refusată mililantoru in activi­tate d’ori-ce gradă dreptulă d’a fi aleși, care susține că nu e aci loculă art., ci in legea electorale, care va veni peste câte­va zile in discusiunea adunării. D. Al. Pascal a declarată că art. 5 e contrariu constituțiunii, pentru că elă ră­­pesce unei clase de cetățeni drepturile ce-i acordă constituțiunea. A alege însemnă a controla banii ce dă cine­va, și prin ur­mare acestă dreptă nu se póte retușa mi­­litarilor­, cari contribuiescă cu toți cetă­țenii. Alegerea e esercițiuiu unui dreptă na­turală, a rădica unui oficială acestă dreptă este a crea­tă incapacitate pentru acei ce plutescu impositură sângelui. Apoi d. Pascal a arătatu apostasia d-lui Gaipp, care astă­ dată susținea aceleași principii ca d-sea, și a demonstrată că ară h cunosă a lua dreptul­ de alegere aceloră omeni cărora se încredințază apărarea țeră; acesta ară fi ș’vă insulta pentru ei. D. G. Manu, combaten­du art., a decla­rată asemenea că nu se potă crea incapa­cități prin legi speciale, in Francia mi­litarii n’aă dreptă d’a fi aleși, pen­tru ca aieșii să face politică, deri­nă dreptul­ de a alege, fiindă­că acesta e una dreptă natu­rală. Suntă state mai disciplinate, mai mi­litariste în care e permisă militariloru a a­­lege. La noi constituțiunea nu prevede in­compatibilitatea între dreptul­ de alegător și profesiunea de militară și prin urm­are admiterea art. 5 ară fi un caloare flagrantă a constituțiuni. Armata teritorială e ase­menea lipsită prin acestă art. de, dreptulă de alegere cându e supt arme, déru în ar­mata teritorială e mai totă țera, prin ur­mare ministrulu n’aru puté răpi acestă dreptă, ehiămându pe cetățeni sunt arme în timpul­ alegeriloru. Acestă inconvenient e gravă, căci dă­locă la falsificarea legale a alegeriloru. Motivul­ invocată de d. mi­nistru în susținerea art. nu e slăbirea dis­ciplinei, a continuată d. Manu, ci pentru că sunt­ militari cărora li s’a ordonată a alege că persona pre­ care, pe care cândă n’am alesu-o, a fostă pedepsită. Reală, decă esiste, nu stă în dreptură de votă alăj mi­­litarului, ci în arbitrariură ministrului care a voită se facă politică cu militarii. Déca s’aru admite art. 5, armata s’ară transforma într’uă armată de pretoriani și totcu-d’uă­­dată s’aru călca și constituțiunea. D. F. Carpo, luândă din nou cu­vânt­ulii, a vorbită despre teorii resturnătore și de multe altele, a declarată că elementulă militară e din natura lui dependințe de ministrulu de resbelă și prin urmare nu póte face controlulă reală și eficace voită de constituțiune. Ară puté mi­nistrulu se oprésc a țara d’a vota chlămândă­ o supt arme, déru ară puté totă astă-feră s’o convoce și s’o pute se voteze după voința sea. D’acestă reă trebuie a se feri adunarea și nu se póte feri de câtă neacordândă militariloru dreptul­ de alegetori. Câtă pentru incompati­bilități, d. Carpo a zisă că ele nefiindu deter­minate de constituțiune, ori­ce cameră are com­­petința d’a le crea. D. ministru de resbelă a declarată că ar­mata intr’uă societate e uă escepțiune, supusă la legi escepționale, prin urmare nu póte fi confundată cu cele­l­alte clase sociale. Singură disciplina a fostă stimulentulu d-sele, cândă a redactată acestă art., era nu ideile ce i-aă­ a­­tribuită d. Manu; e adevărată că altă­ dată au fostă obligați militarii se voteze după voința ministrului și decă ară fi voită se profite de posițiunea de ministru, ară fi impusă și d-sea oficialilor, pe cine se voteze, care n’a făcutu-o. Armata teritorială n’o póte concentra, nici uă dată, pentru că nu va ave fonduri. Constituți­unea a voită uă armată și ca se fiă că ar­mată disciplinată, militarulă nu póte fi alege­­toră; acesta ar fi desastrosă pentru disciplină. Inchizându-se discusiunea și punându-se la votă amendamentulă d’a se suprime art. 5, devenită 4, se respinge cu 29 bile albe pentru și 57 negre contra; prin urmare art.­a fostă admisă și nici una militară nu va mai ave dreptă de alegotorü. Art. fi, devenită 5, s’ad­­misă fără discusiune. La art. 7, d. Blaramberg a­­propusă ca, în timpuri anormale de resbelă sau de concentrări depărtate, când­ senimburile armatei teritoriala nn s’ară mai puté face, atunci sorții se arate pe omenii cari ară t­ebui să facă acestă servi­n­ă estraordinară, pentru că altă­ felă ară fi a-i lăsa supuși la arbitriul­ primarului și averea loră­ară rămâne in părăsire, etc familia fără ajutor­. I). ministru a declarată că primesce ori­ce îmbunătățire­ relativă la armata terito­riale, înse propunerea d-lui Blaramberg n’o pate primi, fiindu­­ ca are mari inconveniente. Schim­burile sunt­ numerotate și se chiamă în ser­viciu pe run­da, prin urmare nimeni nu e ne­dreptățită. Câtă pentru casuță de resbelă, ar­mata teritorială se transformă în armată per­­mainute și servesce dreptă reservă. După ex­­plicațiunile d-lui raportară, art. s’a admisă. Art. 8 devenită 7, precum și art. 9 devenită 8, 10, 11, 12, 13, 11, 15 și 10 s’a­ primita fără discusiune. La art. 17, d.Al. Catargi a propusă ca repar­tiția contingintei sî să se facă pe comune rurale, nu pe plăgi, căci se nedreptățescă forte multe comune, fiindu obligate unele a da­ună mare nimen» de tineri, pe cândă altele daă forte pu­țini, sau de locă. Acestă amendamentă a mai fostă susținută de d. I. Agarici, cu adausură ca tragerea se se facă la reședința plă­cării co­mune. Adunarea ne mai lăudă în numiră, ședința s’a rădicată la 4 și ț ore. Una Ziară din Francia a calculată că istoria lumii num­era 2540 împă­rați, regi sau domni cari au domnitu peste 64 popare. Din aceștia 209 au fostu goniți de pe tronuri, 64 au abdicata, 20 s au sinucisă, 1­1 aă nne­­bunită, 100 au murită iu resbele, 123 au fost­ făcuți captivi, 25 au fost­ martiriați, tot au fost­ asasinați, 62 otrăviți, 108 condamnați la morte. Și totuși ambițiunea da domni este mare, totuși se mai gasescü numeroși pretendi­nți cari, ia ori­ce ocasiune, se bată pe tronuri, in soco­­tela bietei orii norode! * CURSÜ DE ISTORIA. Luni, la 19 Ianuarie, in strada Brezoianu No. 25, d. profesore Zep­penfeld a deschisă ună cursă de is­toria generale a evului mediu (395 — 1453) la care va aplica metoda sea de simplificațiuni istorice și chronologice și va urma cursul­ în fie­care Luni, Mercure și Vinere, de la 8—9 ore sera,

Next