Romanulu, ianuarie 1876 (Anul 20)
1876-01-14
I ROMANULU 14 IANUARIU, 1876 FELURIMI. In grădina zoologică din Dublin a murit de curândűuă leaica, în vârstă de 16 ani și care se numia Old Girel (bătrâna fată). Născută în $isa menagemă la 1859 ea a fost o forte prăsitore, căci a născută succesiva 54 pui de leu, dintre cari 50 au trăită și au produsă prin venerarea loră 85,000 franci. Afară de acesta, bătrâna fată mai avea și alte calități: era forte frumosă, forte domesticită și forte blândă. Foile irlande se narcaă despre densa următorulă faptă, care dovedesce că nu numai omenii derit și animalele au simți minte, că puterea sufletescă d’a distinge binele și reală, și la unele, adesea, pate într’ună gradă de desvoltare mai mare decâtă la omu. Ece dovada: Se scie că în tote menageriele se prăsescă șoreci cari visitâ^ă regulată coliviele animaleloră captive spre a ’și agonisi hrana, rodindu ósele și fărămiturile ce rămână de la prânzuri. Cândă animalele de talia leului sunt sănătose, s’a observată că ele nici nu dau băgare de semn acestoră ospeți nepoftiți, ci din contra îi privescă c’ună ochiă liniștită care esprimă mărinimie și nepăsare, ca cum arăzi °ea" se hrănescu de pe urma nostră acești miserabili! Cândă casé ferasele suntă bolnave, atunci din contra, întocmai ca și omulă, voiescă se aibă liniște, se nu le supere nimeni și nimică. Este lesne de înțelesă dejű câtă tulburare trebuie să le aducă, în asemenea casă, ronțăitorii musafiri, cari cândă nnu mai găsescă nimică de roșă, aă obiceiulă a ciupi chiară și pe animale la săbci, ce suntă mânjite mai întotădeuna de orecari urme de sânge din cărnurile devorate. Intr’uă Zb bătrâna fată căzu bolnavă de fustă și zăcea pe coste. Mai mulți și creci o insitaă din cândă în cândă. Atâtă de generosá pene aci pentru acești flămânzi,acum începu a nu’i mai putea suferi, căci voia se aibă liniște. Ingrijitorul menageriei, care e deprinsă cu asemeni lucruri, căuta a i-o da cu orice preță, mai cu semn că bolnava era în agoniă. El o băga în colivia suferindei unui câine învățată se prindă șoreci. D’uăcamdată leaica privi cu orecare nemulțumire p’acestă musafiră; mai pe urmă case cândă veni mă șorecă și cândă câinele se repezi la elă de ’lă gâtui, atunci leaica simți din delirul ă în care se afla serviciulă ce’i póte aduce câinele și ca se’i esprime recunoscința, întinse laba spre elă, îl atrase spre dânsa și începu a’lă linge. Daci înainte péne cândă ea și-a dată sfărșitulă, câinele dormia între labele ei încleștate cu capulă pe peptu’i. * Cu ocasiunea deschiderii esposițiunii de la Filadelfia, este vorba d’a se organisa la New-York ună serviciu de depeși prin porumbei care se funcționeze regulată între Europa și America. Deja s’a și importată in America uă speciă de porumbi din Islanda, care trăesce numai pe stâncele de pe țărmii oceanului. Acesta pasere sboră c’uă iuțită de 200 kilometre pe oră, se domesnicesce forte lesne și revine in liniă directă pe uscată și pe apă în loculă unde s’a născută și crescută, oricare arăti distanța. * Câmpia mocirlosă de la Maratone, unde în anul 490, Septembre 29, înainte de Christă, Miltiade învinse cu 12,000 Ateniani 300,000 Perși, este vorba d’a o cumpăra doui întreprinzători englesi, cari voiescă s’o transforme în câmpii productive și ’n grădini ș’apoi a o vinde in părți. " * Cu ocasiunea anului nupă aginții speciali ai prefecturei poliției din Paris aă secestrată în magaziele de drogherii și băcănii 11,000 kilograme de diferite obiecte de consumațiune recunoscute ca insalubre. Totă acesta adunătură de lucruri dulci a fostă aruncată în canaluri, unde negreșită că și precină trăită forte bine de Ziua anului nooă. Englesii întreprindă actualmente în Canada la Montreal dă lucrare gigantică. Ei construiescă peste rîul Saint-Laurent unăpodă în lungime de 5500 metri. Una din arcade în partea navigabilă a canalului va avé de la 500 — 600 piciore, 200 metri lărgime și 130 înălțime mai susă de nivelul mării cândă se află în fluxă complectă. Alte șase arcade vor ave 300 piciore în lărgime, patru 250 și cincizeci și una 250 piciore. Costulă acestei lucrări monstre, care nu se va termina de câtă în trei ani, se evalueza la suma de 20 milione. Acest podă va trebui să se lege c’uă cale ferată și c’ună tranways și va servi atâtă pentru ele câtă și pentru trăsuri. * Uă companiă engleză trateza cu China pentru construirea unei linii de cale ferată. Acesta linie, prima care se va construi în imperială cerescă, va fi forte scurtă, căci va lega numai orașul Sanghai cu Woosung, distanță numai de 9 ț mile, aprópe 25 kilometre. Nu încape îndouială casé că Chinejii voră simți pe dată folosele acestui mijloc de comunicare și voră pune în lucrare și alte linii. * La renumita fabrică de porțelană de la Sevres, din Francia, se instaleza acum ună atelieră destinată a vulgarisa procederile artei mosaicului. Adunarea națională a votată pentru acestă scopă uă sumă órecare. Voră fi primiți a urma gratisă lucrările ș’a studia procederile fabricării orice persone cari voră face cerere. * In cursul funebră lună, Augustă și Septembre din anulă espirată s’aă constatată pe căile ferate engleze 331 morți și 1574 răniți prin aceidinte. * Adunarea din dojulu mitropoliei și-a reîncepută astăzi (Luni, 12 Ianuarie) activitatea de dare din mâni cu 74 membrii. Intre comunicări s’a citită uă petițiune a d-lui N. Furculescu, fostă deputată, ș’a mai multor locuitori din Furculescí în contra unei anchete făcută d’ună d. procurată. După câteva cuvinte sarcastice și insultătore ale d-lui președinte, D. Ghika, la adresa deputatului demisionară, petițiunea s’a recomandată comisiunii speciale. După acesta, adunarea, intrândă in tratarea ordinei Zilei, a aprobată cu 57 bile albe pentru și 8 negre contra proiectul de lege pentru autorizarea comunei Botoșani d’a percepe nouă tase peste cele prevezute de legea maximului, cu obligațiunea easé d’a întrebuința produsul aceloră tase numai pentru construire de pasage. D. ministru președinte, susținendă proiectulă, a zisa ea a avută in vedere interesele «norodului», deși proiectulă cuprinde numai tase asupra obiectelor de consumațiune de prima necesitate. S’aă depusă pe biuroulă adunării patru proiecte de legi: 1) pentru aprobarea convențiunii internaționale cu Austro-Ungaria relativă la tasele poștale și telegrafice; 2) pentru retragerea acțiunii intentate de direcția domeniiloru proprietarilor actuali ai pamenturilor din Basarabia deținute mai înainte de Cazaci; 3) pentru modificarea art. 10 din legea monetară și 4) pentru acordarea unui credită de 5,072,000 lei pentru echiparea armatei. Cu ocasiunea presintării acestui proiect, d. ministru a zisă că, după Ziua celui mai mare omă alu secolului, armata pute da intr’ună momentan serviție cari se întrecu cu multă sacrificiere ce se facă pentru ea. Acestă proiectă s’a recomandata de urgința secțiuniloru, primindu-se cu semne manifeste de desaprobare cererea d-lui L. Ghika d’a se numită anchetă parlamentară, care se cerceteze ce lipsesce armatei și se constate ce s’a făcută cu sumele ce s’aă acordată pen’acum pentru echiparea iei. Totă in acestă ședință s’a depusă și proiectulă pentru tisarea contingintelui anului 1870 la numeral de 15.000-D. T. Văcărescu, raportară, a dată citire raportului sef și proiectului de lege pentru recrutarea armatei, care s’a pusă imediată în discusiune. Art. 1 s’a primită fără vr’uă observațiune. La art. 2, d. P. Carpp a propusă ună amendamentă ca se se supuie la îndatoririle legii și străinii carî nu voră doi vedi c’au îndeplinită îndatoririle militare în țeia țoră și a susținută acestă amendamentă între altele pe motivul că el va pune capetă fraudeloră ce se facă de acei cari se pună supt protecțiune străină numai spre a scăpa de îndatoririle militare. Acestă amendamentă a fostă combătută de d. G. Manu, supt cuvântă că pe două parte ară da naștere la dificultăți politice și pe d’alta ară împle armata de străini, ceea ce nu pote fi de dorită. E destulă se dovedescă cineva că e străină ca se nu fiă luată în armată; daca unii străini scapă d’acestă obligațiune în era soră, e grija autorităților din acele țerî d’a se preocupa d’acestă cestiune; noî nu putem ă face poliția loră. Amendamentulă a na a fostă combătută de d. ministru președinte de d. C. Brăiloiu; d-niî Bolliac și G. Brătianu au vorbită asemenea în contra amendamentului tratândă cestiunea din pusitură de vedere națională și aretândă pericolul ă la care s’ar despune țera primindă în armată pe străini și mai cu sema pe Evreii, cărora li s’aru recunosce implicită romanitatea, de vreme ce li se va pune în mână arma pentru apărarea țerei și li-se va da ocasiunea d’a striga la puteri că le luămă imposibilă sângelui, fără a le da drepturi politice. A susținută amendamentulă d. Leon Ghika, arezândă că în Elveția e un lege care supune la serviciulă militară pe toțî străinii stabiliți acolo, și esclude numai pe aceiaa cari voră fi căpătată acestă favore printr’ună tratată între țara soră și Elveția, și cerândă a se prevede în lege obligativitatea străiniloră, pentru a se pute trata cu Elveția în acesta privință, și a scuti pe Românii stabiliți acolo, între cari citeză pe fiii d-sele ș’ai d-lui Balșă, asemenea d. I. Agarici, care a zisă că și străinii aă ceva de apărată în țară și că astaferă s’a înțelesă legea până acum, luânduse în armată Evreii născuți în țeră. D. G. Manu, luândă din nou cuventulu, a arătată că suntă la noî străini născuți în țeră, cari și-au perdutu naționalitatea țoră, fără se câștige pe cea română. Răcești omeni legea îî supune la serviciulă militară și cu dreptă cuventă, căci altă felă s’ară crea pentru acești omeni ună privilegiă, care ar respune țera la multe dificultăți și chiară la pericole. După cea mai vorbită in acestă sensă d. ministru de resbelă, amendamentul d-lui Carpo s’a respinsă, admițându-se art. din proiectă. După aceste observațiuni, art. 2 se admite. Art. 3 se admite asemenea fără disensiune. La art. 4, care zice ca orice corpă organisată milităresce este supusă legilor statului, d. Blaremberg arată că loculă acestui art. nu e în legea de recrutare, ci în cea de organisare a armatei; după acestă art. orice corpuri armate, ca serginții de prașiă, aginții forestiari ară trece supt jursdicțiunea ministeriului de resbelă. Ministrulă pate că s’a temută ca in timpă de resbelă acele corpuri nu voră fi tratate ca corpuri militare, înse acesta nu se póte întâmpla, deorece totu Romanul, după legile nóstre, e soldată. In tóte statele sunt asemenea corpuri armate nu numai cu revolvere, ca serginții noștrii de prașiă, ci mai complete, și cu tóte acestea ei sunt supuși unei administrațiuni civile. D. ministru de resbelă declară că corpurile de armata se organiseză de cameră și decă cineva portă uă revolveru și cartușe trebuiese dă pusă supt suveranitatea legii militare, aceste corpuri in timpă de resbelă ară fi în adeveră considerate ca mercenare și guvernulu ară , lipsită de concursur ă lor din facia inamicului, pin acestă disposițiune, Z^e d. ministru, se dă societății că garanția reale, supunândă la pedepsele militare, cari să uscă mai aspre, pe acei ce portă arme și rogâ pe cameră a o admite. In acestă sensu vorbesce și d. prim-ministru. D. Brăiloiu presintă ună altă amendamentă, pri care corpurile militare din armata permaninte sud teritoriale se supună autorității militare numai cândă suntă un serviciu, căci altă felă, după interpretarea ce se dă art. 4 aiă comisiunii, care e și mai aspru de câtă aceia ară guvernului, nu mai avem altă autoritate decată cea militară, căreia trebuie se hma supuși in totă timpulă. Amendamentulă acesta nu s’a pusă in discusiune, nefiindu susținută de cinci persone. D. G. Manu a susținută amendamentulă d-lui Blaremberg, supt cuvântă că nu ne aflămă in starea Franciei după resbelă, cândă nu se recunoscuse «trăgetorilor liberi» calitatea de militari. Deci, cum zice acum d. ministru, acesta disposițiune nu se aplică de câtă ia corpurile organisate prin uă lege specială, menținerea acestui art, ară fi ună pieonasmu, pentru că nu face de câtă a, repeta principială cuprinsă în legea de organizare militară. D. raportoră, T. Văcărescu, a arătată că comisiunea a respinsă redacția guvernului care supunea autorității sale tóte corpurile armate și acesta numai pentru a evita conflictele de atribuțiuni, doru a lăsată aceste corpuri supt jurisdicțiunea militară. Art. 4 nu e de prisasă; el va permite guvernului a organisa milităresce pe sergenții de prasă. D. I. Lahovari a susținută că deca nu e prevezută în legea de organisare militară principială că orice elementă militară, în timpă de serviniă , e supusă jurisdicțiunii militare, e bine să se admită amendamentul d-lui Brăiloiu , case limiteza interpretarea ce-i dă d. ministru. Acestu art. nu se póte aplica la forestieri, la sergenții de orașă, cum nu se aplică nici în Francia din a căreia lege e împrumutată art. 4. Déca acestă principiu e prevezută în lege, să se suprime art. 4. D. ministru a respunsă d-lui Lahovari că d-sea cere prin acestă articolu nu autoritatea, adecă dreptul d’a comanda acele corpuri armate, ci numai jurisdicțiunea, adecă îndatorirea loră d’a fi supuse legilor militare pentru delictele ce voră comite. Inchizându-se discusiunea, amendamentulă a fost respinsă de comitatulu delegațiloră, însă adunarea ne mai fiindu iu numeru, ședința s’a rădicată la ora 4, anunciându-se cea viitóre pentru a doua zi* •ziî Adjunarea «chiăuiaților», în ședința de la 13 ianuarie, după ce a aprobată sumarulă ș’a ascultată comunicările, a primită cu aplause propunerea d-lui G. Manu d’a esprime regrete pentru ataculu brutală ce s’a esecutată asupra personei d-lui președinte ală consiliului chiară la intrarea camera de către unu individă numită Jaraschivescu, care a fost destituită de d. Catargi, din funcțiunea de suptprefectă ce ocupa. D. ministru de resbelă a mulțămitu camerii pentru simțimintele séle către capul cabinetului și a auunciată că «criminalulă» se află deja în manile poliției. Continuându-se apoi discusiunea asupra legei pentru recrutarea armatei, s’a admisă cu 40 bile albe pentru și 30 negre contra amendamentulă d-lui C. Blaramberg, care cerea suprimarea art. 4. La art. 5, care prevede ca «omenii din armata permaninte și cea teritoriale, cândă acești din urmă suntă în schimbă, nu potă lua parte la nici ună felă de votă», d. Blaramberg propune a se suprime, supt cuvântă că nu e loculă scă in legea de recrutare. D-sea recunosce că e bine ca militarii se nu fură politică, ea se crede că nu e locă a se crea uă incapacitate într'uă lege de recrutare, care privesce numai pe militarii inferiori nu și pe cei superiori, cari singuri ieă parte la votă. D. Caro a susținută ca pentru uă cestiune de stilu nu e bine a se respinge ună principiil salutară și a se amâna aplicarea lui ia calendele grecesci; d. Brăiloiu a susținută principiulu din art. 5, aretandă că ’n Francia e refusată mililantoru in activitate d’ori-ce gradă dreptulă d’a fi aleși, care susține că nu e aci loculă art., ci in legea electorale, care va veni peste câteva zile in discusiunea adunării. D. Al. Pascal a declarată că art. 5 e contrariu constituțiunii, pentru că elă răpesce unei clase de cetățeni drepturile ce-i acordă constituțiunea. A alege însemnă a controla banii ce dă cineva, și prin urmare acestă dreptă nu se póte retușa militarilor, cari contribuiescă cu toți cetățenii. Alegerea e esercițiuiu unui dreptă naturală, a rădica unui oficială acestă dreptă este a creată incapacitate pentru acei ce plutescu impositură sângelui. Apoi d. Pascal a arătatu apostasia d-lui Gaipp, care astă dată susținea aceleași principii ca d-sea, și a demonstrată că ară h cunosă a lua dreptul de alegere aceloră omeni cărora se încredințază apărarea țeră; acesta ară fi ș’vă insulta pentru ei. D. G. Manu, combatendu art., a declarată asemenea că nu se potă crea incapacități prin legi speciale, in Francia militarii n’aă dreptă d’a fi aleși, pentru ca aieșii să face politică, derină dreptul de a alege, fiindăcă acesta e una dreptă naturală. Suntă state mai disciplinate, mai militariste în care e permisă militariloru a alege. La noi constituțiunea nu prevede incompatibilitatea între dreptul de alegător și profesiunea de militară și prin urmare admiterea art. 5 ară fi un caloare flagrantă a constituțiuni. Armata teritorială e asemenea lipsită prin acestă art. de, dreptulă de alegere cându e supt arme, déru în armata teritorială e mai totă țera, prin urmare ministrulu n’aru puté răpi acestă dreptă, ehiămându pe cetățeni sunt arme în timpul alegeriloru. Acestă inconvenient e gravă, căci dălocă la falsificarea legale a alegeriloru. Motivul invocată de d. ministru în susținerea art. nu e slăbirea disciplinei, a continuată d. Manu, ci pentru că sunt militari cărora li s’a ordonată a alege că persona pre care, pe care cândă n’am alesu-o, a fostă pedepsită. Reală, decă esiste, nu stă în dreptură de votă alăj militarului, ci în arbitrariură ministrului care a voită se facă politică cu militarii. Déca s’aru admite art. 5, armata s’ară transforma într’uă armată de pretoriani și totcu-d’uădată s’aru călca și constituțiunea. D. F. Carpo, luândă din nou cuvântulii, a vorbită despre teorii resturnătore și de multe altele, a declarată că elementulă militară e din natura lui dependințe de ministrulu de resbelă și prin urmare nu póte face controlulă reală și eficace voită de constituțiune. Ară puté ministrulu se oprésc a țara d’a vota chlămândă o supt arme, déru ară puté totă astă-feră s’o convoce și s’o pute se voteze după voința sea. D’acestă reă trebuie a se feri adunarea și nu se póte feri de câtă neacordândă militariloru dreptul de alegetori. Câtă pentru incompatibilități, d. Carpo a zisă că ele nefiindu determinate de constituțiune, orice cameră are competința d’a le crea. D. ministru de resbelă a declarată că armata intr’uă societate e uă escepțiune, supusă la legi escepționale, prin urmare nu póte fi confundată cu celelalte clase sociale. Singură disciplina a fostă stimulentulu d-sele, cândă a redactată acestă art., era nu ideile ce i-aă atribuită d. Manu; e adevărată că altă dată au fostă obligați militarii se voteze după voința ministrului și decă ară fi voită se profite de posițiunea de ministru, ară fi impusă și d-sea oficialilor, pe cine se voteze, care n’a făcutu-o. Armata teritorială n’o póte concentra, nici uă dată, pentru că nu va ave fonduri. Constituțiunea a voită uă armată și ca se fiă că armată disciplinată, militarulă nu póte fi alegetoră; acesta ar fi desastrosă pentru disciplină. Inchizându-se discusiunea și punându-se la votă amendamentulă d’a se suprime art. 5, devenită 4, se respinge cu 29 bile albe pentru și 57 negre contra; prin urmare art.a fostă admisă și nici una militară nu va mai ave dreptă de alegotorü. Art. fi, devenită 5, s’admisă fără discusiune. La art. 7, d. Blaramberg apropusă ca, în timpuri anormale de resbelă sau de concentrări depărtate, când senimburile armatei teritoriala nn s’ară mai puté face, atunci sorții se arate pe omenii cari ară tebui să facă acestă servină estraordinară, pentru că altă felă ară fi a-i lăsa supuși la arbitriul primarului și averea lorăară rămâne in părăsire, etc familia fără ajutor. I). ministru a declarată că primesce orice îmbunătățire relativă la armata teritoriale, înse propunerea d-lui Blaramberg n’o pate primi, fiindu ca are mari inconveniente. Schimburile sunt numerotate și se chiamă în serviciu pe runda, prin urmare nimeni nu e nedreptățită. Câtă pentru casuță de resbelă, armata teritorială se transformă în armată permainute și servesce dreptă reservă. După explicațiunile d-lui raportară, art. s’a admisă. Art. 8 devenită 7, precum și art. 9 devenită 8, 10, 11, 12, 13, 11, 15 și 10 s’a primita fără discusiune. La art. 17, d.Al. Catargi a propusă ca repartiția contingintei sî să se facă pe comune rurale, nu pe plăgi, căci se nedreptățescă forte multe comune, fiindu obligate unele a daună mare nimen» de tineri, pe cândă altele daă forte puțini, sau de locă. Acestă amendamentă a mai fostă susținută de d. I. Agarici, cu adausură ca tragerea se se facă la reședința plăcării comune. Adunarea ne mai lăudă în numiră, ședința s’a rădicată la 4 și ț ore. Una Ziară din Francia a calculată că istoria lumii numera 2540 împărați, regi sau domni cari au domnitu peste 64 popare. Din aceștia 209 au fostu goniți de pe tronuri, 64 au abdicata, 20 s au sinucisă, 11 aă nnebunită, 100 au murită iu resbele, 123 au fost făcuți captivi, 25 au fost martiriați, tot au fost asasinați, 62 otrăviți, 108 condamnați la morte. Și totuși ambițiunea da domni este mare, totuși se mai gasescü numeroși pretendinți cari, ia orice ocasiune, se bată pe tronuri, in socotela bietei orii norode! * CURSÜ DE ISTORIA. Luni, la 19 Ianuarie, in strada Brezoianu No. 25, d. profesore Zeppenfeld a deschisă ună cursă de istoria generale a evului mediu (395 — 1453) la care va aplica metoda sea de simplificațiuni istorice și chronologice și va urma cursul în fiecare Luni, Mercure și Vinere, de la 8—9 ore sera,