Romanulu, ianuarie 1876 (Anul 20)

1876-01-28

ANULU ALU DOBJE­ fIECELEA______________Redacțiunea !și Administrațiunea strada Doamei No. Iá VOIESCE ȘI TEI PUTEA A­N­U­N­Ț­­­U­R­I Linia de 30 litere petit, paginea IV, — 40 bani. Deta — — — — paginea III, 6 lei. — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea­­ ziarului. LA PARIS la Havas, Laffite et C­ nne, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la d» EugeneMicoud,No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA Y1ENA,. la d-niî Haasenstein și Vogler, Wallfischgasse 10. Articléle nepuUicate se ardü. 20 BANI ESEMPLARULU SERVICIULU TELEGRAFICE ALE «ROMANULUI.» Con­stantinopole, 6 Februarul. — Porta a trimisu a<Jî represintanțeloriî­sei de pe lângă cele șase puteri ș’a comunicații ș’aci ambasadoriloru uă decisiune în termenii ur­mători : «In urma convorbiriloru cari au avuții locu între Portă și cei trei ambasadori nordici în privința potolirii revoltei din Herzegovina, guvernul­ e decisa a acorda districtelor p resculate reformele menționate în cele cine­ punte din depeșa de la 2 Fe­­bruarie 1)». MERCURI, 28 IANUARIU, 1876. LUMINEZA­TE ȘI VEI FI ABONAMENTE In capitale: unii anii 48 lei; șase luni 24 lei. trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. In districte, una anii 54 lei. șese luni 27 lei. trei luni 14 l­'l­­nă lună 5 lei. Pentru tote terele Europei trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea pianului. LA PARIS, la d-niî Darras­ d laHegram 5, rue de l’ancienne comedie, și Havas, Laf­fite et G-nie, 8 Place de la Bourse. LA VIENA, la B. G­. Popovicî, 15 Fleischmarkt. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI ESEMPLARULU diininvvri 27 carindar IlEliLllMlil, 8 FAURAR Marele organ al „marelui partid democratic-conservator-liberal" face în numărul de Duminecă un apel electoral, care începe prin următo­­rele cuvinte : „îndemnăm pe toți alegătorii, cari iubesc progresul și ordinea, care scrți a fi conservatori și liberali se mergu a lua parte la votare, și a nu neglige un drept de la al cărui exercițiu de­pinde sortea chiar a țerei. “ Asta este, dar cam târziu­ și-a adus a­minte d. Boerescu că de la „exer­­cițiul dreptului electoral depinde sortea țerei.“ Lesne’­ este astăzi să fiă zelos con­stituțional, când nu mai e în mi­nisterul, când ar voi pute să se afle în Cameră în capul unei oposițiuni ce­va mai seriose, și când imensa majoritate de chlămațî e asigurată. Dar d. Boerescu ne-a spus-o : nu’i plac simțimintele platonice; nu iu­­besce constituționalismul pentru co in­stituțional­ism, ci numai atunci când îl vine d-sele la socotela, când pare să’i raporte direct ce­va. Se scuze cnse oposițiunea daca ea iubesce con­stituționalismul pentru elü însuși, daca nu înțelege a da concursul său pentru consacrarea falsificării consti­tuționalismului, daca in fine nu gă­­sesce pe d. Boerescu atât de sedu­cător, în­cât se cedeze efortărilor d-sele, pornite din simțiminte plato­nice. Am „iubit progresul și ordinea" cum ne esorteză astăzi organul „ma­relui partid"; am „mers se luăm in­­ parte la votare," și ne-au ieșit ]na­­inte bandiții guvernului cu bâtele; daca am reușit a înlătura pe bandiți, a sărit în ajutorul lor poliția, daca am reușit a înlătura poliția, a să­rit in ajutorul iei armata, și am fost goniți, risipiți, întemnițați, îm­pușcați, pentru singura vină că am voit „a nu neglige un drept de la al cărui esercițiii depinde sortea chiar a țerei,“ cum ne zic astăzi tocmai a­­cei­a cari penă și prin ucideri ne-au impedicat a ne esercita acest drept. Mulți se întrebă , până când a­­cest olocaust inutil? Și consecința acestei întrebări este ideia de a se abține de la vot, pe cât se va men­­ține regimul actual. Ast­fel și oposițiunea, compusă prin alianța tutor nuanțelor și tu­tor bărbaților politici mai însemnați ai țărei, a crezut că astăzi, când nu este vorba de­cât de câte­va colegie părăsite tot de dânsa, din causa scandalurilor la cari a avut durere a se asiste cât era alături cu chiă­­mații, se pute manifesta și prin alt 1) A vadă de peșta din pomăniță de la 23 ale purtatei, mijloc de­cât acela al unui m­ov și inutil olocaust. Oposițiunea a decis clar abținerea, o abținere generală pentru motivele expuse pe larg în a­­dresa comitetului iei către alegători. Și se pare că oposițiunea n’a pro greșit, de­ore­ce organul „marelui partid" este așta de furios în con­­tra’i. Nici o dată, chiar pentru o decisiune de participare cu ori­ce preț, n’am vărsut pe acest organ a­­tât de esasperat ca de hotărîrea de-a nu merge de astă-dată la vot. Pentru ce acesta furie ? D­e a merge ș’a fi isgonit, fără a’și putea da votul, și a nu merge de loc, nu revine tot acolo, în ceea ce privesce resultatul guvernamental? Dar, $iie d. Boerescu, a refuza de a merge la vot este „a se pune pe un terem de ilegalitate“. Mai ânteră am voi se ne explice eru­diții doctori în drept, de la Pressa de când a nu ’și esercita, a nu be­neficia de un drept, este o „ilegali­tate". Dar admițând c’ar fi asta, pen­tru care cuvânt óre d. Boerescu pre­tinde de la alegători ca pentru amo­rul platonic al „legalității" se mergă a pune mereu capul lor supt bâtele bandiților oficiali ? D-sea, care nu prac­tică simțiminte platonice, se aibă asemeni pretențiuni? După care lo­gică nu îngăduiesce ca alegătorii se comită „ilegalitatea" de a sta la ca­sele lor în ziua alegerii, și aprobă, ca un mare act de legalitate, ca ce­­tățianii conservatori, precum Giam­­bașu și Temelie, se cutriere tote sec­țiunile unui colegiu, în care nici că sunt alegători, spre a isgoni de la vot pe alegătorii, pe cari însuși d-sea îi esorteza astă­z!? Nu lipsesc, în organul „marelui par­tid", nici chiar amenințările, spre a sili pe alegători să se dea din n­ou în prada bandiților oficiali; dar daca esortarea nu este de natură a intu­­siasma pe nimeni, de bună seană ame­nințarea e nimerită spre a încuragia pe aceia ce doresc resturnarea stării actuale de lucruri, și a legitima ac­țiunea lor. D. Boerescu zice la a­­dresa oposițiunii : „când de la cu­vinte ar trece la fapte, forța mate­rială va primi dreptul.“ Cine este „forța materială"? Ne­greșit guvernul. Cu cine dar e „drep­tul“ pe care d. Boerescu îl opune „forței materiale?" Neapărat cu opo­sițiunea. Prin urmare d. Boerescu zicând că „forța materială va primi dreptul “ sau cu alte cuvinte „guver­nul va învinge cu puterea materială oposițiunea," recunosce ânsuși că drep­tul e cu oposițiunea , caré promite că guvernul prin „forța materială" va învinge „dreptul" oposițiunii. Din însuși cinismul acestei măr­turisiri, demnă de cel ce o face, cată se tragem un pur testimoniu pentru oposițiune. Și cum are dreptul n’ar fi cu opo­sițiunea și numai puterea brutală cu guvernul, când acest guvern a nimi­cit tocmai acel „drept de la al că­rui esercițiu depinde sortea țărei," compromițând ast­fel însăși sortea acestei țări? A’și esercita, cum zice astăzi d. Boerescu, dreptul electo­ral , este a îngriji de „sortea ță­rei;“ prin urmare guvernul lăsând numai pe bandiți se eserciteze acest drept în numele adevăraților alegă­tori, a lăsat „sórtea țărei" pe mâna bandiților; apoi pe opera acestora a rădicat tot edificiul guvernamental de astăzi. Le lăsăm clar totă responsabilita­tea acestei opere îngrozitore asupra autorilor iei, și fiind­că n’o putem înlătura, căci „forța materială — ne asigură d. Boerescu — primeză drep­tul," se ne dăm la o parte, s’o lă­săm insolată, pentru ca sfărîmitu­­rile edificiului aprópe de­ a cădea In ruină prin propriele lui vicie, se nu ne nomolesca și pe noi. Creditulű funciarii urban, după câte­va luni numai de gestiune de la înfiin­țarea lui, a și presintatu publicului primulu său tablou de situațiune. A­­cesta situațiune, închiriată la 31 De­cembre 1875, a și fostu publicată in Românulu de la 6 (18) Ianuarie cu­­rinte. Judecându după urcarea cursului scrisurilor­ funciare urbane, în urma acelei publicări, trebuie negreșită se conchidema că situațiunea închiriată la 31 Decembre, a dată publicului și financiarilor, din capitală dă deplină asigurare în privirea operațiuniloră a­­cestei instituțiuni și a mersului lorü de cândü­i’a înființată. Examinândă cine­va cu atențiune basele pe cari sunt­ întemeiate ope­rațiunile acestei societăți, și câtimea valorilor, constatate în ființă în casa societății, de către nesce persone ca acelea ce au compusă comisiunea de verificare, va fi cu neputință ca a­­tâtă detentorii de scrisuri urbane, precum și proprietarii împrumutați și totă-d’uă­ dată creditorii ipotecari, să nu se convingă despre avantagjele operațiunilor­ societății. Detentorii de scrisuri urbane vor­ recunosce: 1. Că societatea creditului funciară urbană este creată de aceași lege în virtutea căreia s’a instituită și socie­tatea creditului funciară rurală (art. 2); 2. Că scrisurile emise în circula­­țiune sunt­ garantate nu numai prin imobile ipotecate în valore mai multă de­câtă îndouită, dérit și prin valo­­rea capitalului socială și aid celui de reservă; 3. Că garanțiele luate de administra­­țiune pentru acordarea împrumutu­rilor ti și emisiunea scrisurilor ti suntü controlate de către uni intr’adinsă comisarii ală guvernului, care inves­tesc« acele scrisuri cu vin a sea, spre încredințare că tóte garanțiele le­gale sunt­ luate pentru asigurarea valorei lor­; 4. Că nu aste condițiuni, scrisurile urbane, ca și cele rurale, sunt­ pri­mite dreptă cauțiuni la tote casele publice pe valorea lor­ integrală, în virtutea art. 127 din statute; 5. Că procentele scrisurilor­ aflate în circulațiune au fostă asigurate din vreme, astă­felă că plata cupo­­neloră a începută anulă acesta cu 50 zile înainte de scadență. Proprietarii împrumutați vom­ re­cunosce : 1. Că capitalurile închise în tărâ­murile și construcțiunile­­ ce posedă aă dobândită ună mijlocă avanta­­giosă de a se pune în mișcare și a produce nouă folose prin înlesnirea ce găsescă de a-șî procura fonduri cu procentele cele mai moderate și­­ cu mijlocele cele mai înlesnitore pentru achitarea pe nesimțite a împrumu­turiloră ce ară contracta pe termine lungi; 2. Că cei [ale căroră proprietăți simtă ipotecate la particulari află în instituțiunea creditului funciară ur­bană mi­jloculă de a’și scăpa pro­prietatea de peiren ,’veni érii pe pre­țuri de nimică, prin subrogarea a­­cestei societăți în drepturile credito­­rilor­ lorü și prin înlesnirile ce gă­sescă pentru a’și achitat creanțele loru ; 3. Că valorea imobilelor­ urbane în genere a dobândită uă crescere, care va spori necontenită. Creditorii ipotecari vor­ recunosce: 1. Că aceia dintre d-loră, cari n’aru aspira la însușirea proprietății de­bitorului, găsescă în creditulă fun­ciară urbană m­ă mijloc­i înlesnitoril de a’și rambursa creanțele fără a mai străbate lunga filieră a vânză­rii bunurilor­ ipotecate. Capitaliștii rentieri vor­ recunosce: 1. Că punendă capitalurile lor, în­scrisuri funciare urbane, voră posede cele mai sigure efecte, producătóre de ună venită neespusă la vrem­ă ri­­sica, de­ore­ce instituțiunea, prin natura garanțielor, cu care opereza, nu póte fi supusă la perderi nici la suspendare de plăți. Esperiența făcută în alte state, unde asemeni instituțiuni funcțio­­nezá d’ună secolă, a­probată că nici în timpă de crise financiare, nici în timpă de resbelă, scrisurile funciare n’au fostă sdruncinate, ci, din con­tra, au avută preferința înainte ori­cărora alte efecte și chiaru înaintea efectelor­ statului, din cauza garan­țielor­ de cari suntă înconjurate. După enumerarea acestora avan­­tagie, n’a mă puté închiria mai bine, de­câtă felicitândă pe membrii cari compună consiliulu creditului funci­ară urbană pentru modul­ în care conducă afacerile societății și pen­tru abnegațiunea cu care își daă gratuita timpură și silințele pentru a întemeia și a rădica oă instituți­­une atâtă de bine-făcătore. In urma retragerii d-lui Lambnt Vasilescu de la direcțiunea acestei societăți, din cauza proprielor­ și numeróselorü d-sele afaceri, d. An­­toni Arionă a fost­ numită direc­­toră și d. N. Manolescu casieră al­ societății; aceste mumiri voră con­tribui negreșitu a mănține susa pres­­tigială și creditulă instituțiuni!. Publicămă mai la vale demisiu­­nea d-lui Lam­bru Vasilescu, precum și regretele cu cari consiliulu de ad­ministrare a fostă nevoită se ’i-o priméscu­ bilaterală, astă­felă că ori­ce modifi­care s’ară face în esența lui, trebuie să fie cu consentimentulă ambelor­ părți contractante. In puterea acelui contractă, unita­tea imperiului austriacă, care pri­mise lovitură de morte pe câmpiele Sadovei de la armele prusace, fu împărțită în două părți, adecă în Aus­tria propriu zisă și în Ungaria, că­reia în puterea aceluiași pactă i-a­ fostă sacrificată autonomia Transil­vaniei. Cu modul, acesta Nemții și Ungurii își împărțiră domnia asupra întregului imperiu, călcândă în pi­­ciure legitimele drepturi ale celoră­­l­alte naționalități din cari se com­pune acestă stată mosaică ce se nu­­mesce imperială austro-ungară. In a­­ceași zi fatală de la Sadova, în care Ungaria își recâștigă autonomia sea ca regată, Boemii, Polonii, Românii, Serbii și Croații își perdură drepturile și li­bertățile lor, pentru cari­ își vărsa­­seră sângele pe câmpurile de luptă din Boemia și Italia. Aceste drepturi, de­și necontestabile, dar pentru că incomo­­daă pe cei douî stăpânitori dualiști, fură pură și simplu înlăturate, era reclamanții fură supuși unui regim­ de persecuțiune și de terorismă. Este cunoscută că în urma inaugurării sistemei dualistice, Ungaria își re­câștigă constituțiunea din 1848, un guvernă independinte în Pesta, ar­mată teritorială, și că împăratul­ Austriei fu încoronată cu mare pompă rege apostolică ală Ungariei, tăindă vânturile cu spada unguresca în cele patru punturi cardinale. Regularea afacerilor­ comune ale imperiului au fost­ reservate delegațianilor­, cari constituiescă ună corpă intermediară, compusă din delegații aleși de am­bele parlamente. Relațiunile comer­ciale și vamale între ambele părți ale imperiului au fost­ regulate prin tratate speciale, închiriate iarăși pe termină de 10 ani. Daca In cele­l­­alte punte Ungaria era partea câș­­tigătore, apoi în afacerile comerciale și vamale Nemții aă­sclută să’și a­­sigure m­ă privilegia, care avea să’i recompenseze pentru concesiunile mo­rale pe cari le făcuseră Ungurilor d­­in puterea acelor­ tratate, tote pro­­venințele ce trecu din Austria în Ungaria erau scutite de ori­ ce vamă și de ori­ ce rasă, astă­felă că pro­ductele industriei austriace erau în stare a concura cu ori­care altele ce-ar­ fi venite din străinătate. Totă în puterea tratatului dualistică, Un­garia nu plăteșce la acoperirea pro­centelor­­ an­uale ale datoriei flotante de 412 milione de câte numai 30 procente, pe cândă Cisleitania plă­tesce 70 procente. Apoi Ungurii n’au voită se participe la cele 80 milioane fiorini cu cari Austria s’a împrumu­tată în timpul­ res­belul­ui din 1866 de la banca națională din Viena. Pentru aceste motive, Nemții își mai reservară drepturile ca tóte venitu­rile ce se strîngă din caxele luate pe importă se între în casele austriace și ca în Ungaria se nu circule de câtă bani austriaci și bancnote date băncii naționale privilegiate din Viena. Pentru ca cititorulu se potă înțe­lege natura conflictului ce este pen­dinte actualminte între ambele părți ale imperiului cu două capete, ariă crezută necesară se resumămă mai la vale puntele principale, cari au fostă­­ stipulate prin pactură dualis­tică din 1867. CORESPON DINȚA PARTICULARA a ROMANULUI. Yiena, 22 Ianuariü, 1876. Gestiunea cea mai importantă și toto-d’ua-data cea mai arb étare, care se află la ordinea Z^ei in cercu­rile politice interne ale imperiului austro-unguresc­, este re’nouirea pac­tului dualistică.­­Acestă­ pactă , a­­tâtă de fatală naționalităților­ ne­germane și nemaghiare ale poliglo­tului imperiu, a fost­ închiriată, după cum se scie, în urma catastrofei de la Sadova, în anul­ 1867, pe ună termină de 10 ani. Prin natura s­a, pactură dualistică este una contractă

Next