Romanulu, iunie 1876 (Anul 20)

1876-06-25

SERVICIULU TELEGRAFICU ALU­I ROMAN­ULUI>. Atena, 5 iulie.— Speranța exprimată în manifestul­ de resbelă alul Serbiei asupra concursului Greciei la acestă resbele e cu totul­ neîntemeiată. Berlin, 5 iulie.— Monitorulu imperiu­lui de aminte noutatea că consulele generale ale Germaniei ar fi asistată la pornirea principelui Milan la vesbele și i-ar fi u­­rat o întorcere victoriosă. Belgrad, 5 iulie (oficială).­ Serbii au respinsă atacurile Turcilor, lângă Zaiscar, ne trecută pe pământur­ turcescă în apro­­piere de Bacinje, au luată posițiunile întrărite ale Turciloră din facia Beljinei. Turcii s’au retrasă la Beljina, care a fostă incendiată și înconjurată de Sârbi. Constantinopole, 5 iulie (oficiale).­ Atacurile Sfirbiloru asupra Beljinei și in câmpia de la Stub au fost­ respinse cu vi­­gore. Sârbii au lăsatu 700 morți și 400 răniți. Buda-Pesta, 5 iulie.— Tribunalul­ din Buda-Pesta, ca curte compltiate pentru a judeca faptele de inaltă trădare, a ordonată arestarea deputatului Miletici la Neusatz; acestă arestare s’a făcută prin intervenirea procurorului regale. m­n iiLvri 24 cirisaru IHL­IILi­bl, « CUPTORU Abundența materiei, adusă de des­­baterile parlamentare, împletdu-ne astă­zi colónele, și sărbătórea de as­­tă­zi fiindă ținută de tote tipogra­fiile, asta­felu că nici tipografiei Ro­mânului, care singură lucrări, nu i­­se póte cere una suplimentă de lu­cru, suntem­ nevoiți a suprima pen­tru acesta numără primul­ nostru articolü de fondu. Singami însă pe cititori să urmărescă cu atențiune desbaterile și voturile represintațiu­­nii naționale, ca se constate deose­birea ce pute se fia, din puntule de vedere ale considerațiunilor­ mo­rale, între acesta Adunare și acea­ a a regimului comunii. CONSTANTIS G. CINTACUZINO D. C. A. Rosetti fiind și reținuții la Botoșani pentru primirea unui nou­ membru în familie, n’a pututu lăsa se plece dintre cei vii pe vechiulu soü amicii Constantinii Cantacuzino fără a’i trimite să sărutare. Acestă sărutare este urmatorul: discursu, ce s’a citită în numele d-lui Rosetti lângă mormântulü deschisă ce avea se primescă rămășițele bunului ce­­tățiană: A plecată, frați Români, a plecată dintre noi âncă unulă din adevărații nobili ai țărei,din adevărații Români, din vechii și nestrămutații noștri­ frați de luptă pentru naționalitate, egalitate și dreptate. Puțini, forte puțini dintre bărba­ții cei mai juni au cunoscută pe a­­devăratulă Constantină Cantacuzino, sau mai bine pe Constantină Rîfo­­vanu, cum îi plăcea lui să se nu­­măscă. Noi însă, cei bătrâni, noi cești cari viețuirămu, lucrarămă și iubi­­rămă cu dănsulă în timpă de trei­zeci de ani trecuți, avemă și drep­tură și datoria se spunem­ă că pen­tru prima oră elu nu mai respunde la apelulă nostru și că numai legea naturei a putută face pe Constantină Rîfovănu să se despartă de noi, de soc,ia sea, de fiii săi, de patria sea,... de cea­ a ce a fostă viața lui. In puține cuvinte vă voiă face sé’la cunosceți toți. Constantină Cantacuzino n’a fost m ăsilată. Anima lui de Română, învăluită supt uă cotă aspră, nu putea fi în­­țelesă de inamicii patriei, precum nici cei indiferenți nu cunoscură anima­lul de amică, de soc­ă și de tată. Rămasă în țără, elă lupta supt valută invasiuniloră și suferi dure­rile cele mai ard­ătore pentru ună a­­devărată patriotă, cu simpla spe­ranță d’a pute opri din condă în condă și ici și calea d’a cade pe unii din concetățenii săi uă nedreptate, uă insultă, uă infamiă. După câtă­va timpă, retende că unii nu înțelegeau, că alții nu voiau și că cei mai mulți nu se u­iră pen­tru ca să opune răului puterea ne­­biruibilă a unirii tuturor, pe tărâmul­ naționalității și alți virtuții, îl­ înnecâ durerea, își lua familia și veni la Paris în mițjlocul r esilaților­. Aici lua parte cu noi la tote lu­crările, fără a cere altă resplată de­câtă acea-a d’a fi celă dântâiă la ori­ ce sacrificiă morală și materială. Vârsta lui, posițiunea lui de boiaru, proprietară și neesilată, numele i­­lustru al­ familiei sale, tote fură puse, în simplicitatea și voioșia ce o lu caracterisa, în servițiul­ causei na­ționale.­—Să făcea­m­ă memoriă, Can­­tacuzino îl­ suptscria alăturea cu Go­­lescu­; se cerea se dobândimă susți­nerea presei, Cantacuzino era între cei cari se duceau la directorii Ziare­­loră pentru a pleda pentru drepturile Românilor­; venia trebuință de sup­­­scripțiuni — și venia desă,— elă­celă d’ântâiă se impunea și cu sumele cele mai seriose. Pe la jumătatea anului 1856, tre­bui să trimitemă pe cine­va în țără. Cantacuzino se oferi îndată, își lua familia, veni, refusa funcțiunile ce i-se oferiră. Și ’și djirdini aarră ina­r î n devotamentă și cu iubirea ce punea în totă ce făcea pentru patria ca și pentru familia mea. Reveniți din estică, re’ncepurămă și urmarămă lupta împreună, făr’a se despărți de noi de câtă atunci cândă împrejurările Zilei 1111 cereau nici ună sacrificiă de făcută. Se ’mi fiă iertată, frați Români, să spună aci u­ă singură faptă ală nobilelui și dulcelui meă amică și toți îlă veți cunosce și ’să veți iubi cum l’amă cunoscută și l’amă iubită noi. Cu câte­va luni ’naintea revoluți­­unii de la 11 Februarie, Cantacu­­zino vine într’uă dimineță și ’mi zice cu limba giulă său laconică și cu tonală săă răstitoră : — Adevăru este că cereți m­ă sondă de 15 mii de galbeni pentru ca să puteți lucra în întru și afară pentru salvarea țărei. La răspunsul ă meă afirmativă îmi zice : — Ți-i daă că. — Dără de unde? — Amaneteză moșia. — Dără tu și copiii tăi cu ce veți trăi ? — De se va pută mi’i veți ’n apoi a flă și parte din ei; de nu, voiă trăi cum voiă pută; și câtă pentru copiii mei, sciu bine că nu voră zice nici­­uă­ dată că răă am făcută. S’a­dusă la Ionă Brătianu, a re­venită la mine, a stăruită forte și multe zile Și nu să puturămă opri de câtă spuindu-­i că nu mai avemă trebuință. Ecă Constantină Cantacuzino , Ecă Românulă ce se duce. Ecă tovarășulă vieței săle ce plân­ge demna lui socră. Ecă tata, ce i­erdură acești băr­bați , domnii săi fii, trupeșei și su­fletesc­. E că amicală care, mai repetă, pen­tru prima oră în timpă de 30 de ani nu mai respunde la apelulă nostru. Ascultă ănsă, buna și demna lui socră , ascultă vocea mea, cum scui c’o asculta și elă , plângi . . . dără nu uita c’ați mersă împreună în timpă de 35 de ani, c’ați iubită ne­curmată, că v’ați împlinită cu sfin­țenia misiunea, că v’ați trăită astă­­felă falele pline, și că, gata a ’lă ur­ma ori­cândă va sosi momentulă, ai fericirea d’a­’să regăsi deplină în fiii săi, ai fericirea să te răzămi pe fiii lui și ai tăi, și iubindu-’i și pen­tru dănsulă, să poți s’ascepți cu seni­nătate apelulă supremă. Și voi, iubiții noștrii fii — căci am și că fericirea să potă să vă numescă astă­felă — plângeți plecarea tatălui vostru, dără nu uitați c’aveți să mân­gâiați pe socia lui și mama vostră iubind’o și pentru elu. Plângeți plecarea părintelui vos­tru, dără nu uitați că elă’și-a ’nde­­plinită misiunea, că elă retrăiesce din noă prin voi și mângăiați-vă prin credința ce aveți că veți împlini p’a vostru astă­felă în­câtă memoria lui se fiă și prin voi necurmată onorată și bine­cuventată. Plângeți, dără mân­­găiați-m­ă și pe mine, vechiulă său ca­maradă și amică, care, conformă cu legile naturei, îi zică la revedere, lă­­sându-mă nestrămutată în credința ce am că veți merge și voi nedes­­lipiți în credință, în lucrare și ’n iubire cu câte trei fiii mei, și că cu toții împreună împlinindu-vă misiu­nea, veți face ca din cândă în cândă contimporanii voștrii să arunce câte­vă flori pe mormintele nóstre. Reproducemă după edițiunea de dimineța a numărului precedinte ur­mă­torele : Belgrad, 5 iulie 8 sera, (serie oficială).— Cernajeff­a înaintată spre Piros în apro­piere de Akpalanka. . ............." O car au fostă respinși. Serbii se manțină în Zaiear în posițiune defensivă. Ranko Oli­­pici a luată întăririle esteriore dinpreju­­rul ă Beljimeî turce; tóte avantagele suntu în acestă momentu în partea Serbiloru. D-lu Emiliau primulu președinte de la tribunalul­ Prahova, fiind­ date în jude­cată pentru mituire și abusii de încredere, a foste condamnată astăzi 23 luată de curtea de apelă, secții III, la 2 luni în­­chisare și la perderea dreptului de pensi­une și a drepturiloru d’a mai ocupa vre uă funcțiune publică în față vieța sea. SOIRI MAI NOUL Semiin , 2 Iulie. — Soirile sosite constată că azi diminăță la 5 ore armata de sudă a trecută la Lupac pe teritoriul­ turcescă, îndreptându­­se spre Nișa. Corpurile turceșci, părăsindă Bje­­lina, au trecută în Bosnia. Armata lui Ranco Alim pici aseme­nea a trecută astăzi peste Drina. Avangardele armatei săle au înain­­tată de la grosală armatei la oă dis­tanță de 5 ore. Viena, 3 iulie.—Astăzi s’a inter­­zisă espectarea depeșelor­ cu desti­­națiune pentru Serbia sau cari ară sosi din Serbia. Statele­ Unite. — Convențiunea democratică de la Saint-Louis a a­­doptată un programă care proclamă urgința reformelor­ în administrați­unea guvernului. Ea afirmă din nou credință partidei în permanența uni­­unei americane și devotamentul­ său pentru Constituțiune, cere separarea completă a bisericei de stată, educațiu­nea laică, abrogarea articolului din lege care fisără reînceperea plăților­ în bani la anul­ 1879; acestă reînce­pere trebuie să se facă prin econo­mii prudente în tote departamentele statului și în fine programa condamnă sistema economică a protecțiunii. Acestă programă să consideră ca ună triumfă pentru partizanii reîn­ceperii plăților­ în bani. Germania.. — Tóte cancelariele dau uă mare importanță scrisorea ce prințula imperială ală Germaniei a scris’o colonelului regimentului rusă ală căruia titulară este elă. Cance­lariele vădă în acestă scrisóre in­­tențiunea unei manifestațiuni inter­naționale. La curtea de la Berlin, ca pretutindenea, nu se mai conservă ilusiuni asupra stării sănătății iri­­ratorelui Alexandru. Țarulă e într’uă absolută slăbiciune morală. Princi­pele imperială ală Germaniei va fi ținută de figură se previă Europa că alianța va fi subsista între Ger­mania și Rusia, ori­ cari ară fi eve­nimentele și ori­câtă de durerose ară fi. Tipografii de la cea mai mare parte a Z­arelor­ din Berlin, între cari se numără și Monitorulu imperiului, s’aă pusă în grevă la 28 Iunie st. n. Mai multe Ziare de săra n’aă pu­tută se apare, câte­ va numai aă a­­părută într’ună formată mai mică de câtă celă obicinuită. Austro-Ungairiîl.—Scirile trimise din Viena Ziarului Tablettes cCun Spec­­tateur arătă pe cornițele Andrassy și pe colegii săi din ambele ministere, cislettană și transleitană, în prăda celei mai mari iritațiuni. Consiliarii­­ împăratului Frantz-Iosef vădă, Zice a­­cea fóia, oră turziă că în peninsula balcanică se află îngagiate nu nu­mai destinele imperiului otomană, ci și acelea ale monarh­iei austro-ungare. Uomiheie Attarassy amenința da va trimite în contra Belgradului corpul­ de armată care penă acum e ună simplu corpă de observațiune; însă e îndomiătă că guvernul­ de la Viena și celă de la Pesta se voră decide la acesta. Ele în totă casulă, pentru a lua uă hotărîre, vor­ aștepta ca Frantz-Iosef și Țarulă să se întâl­născă la Reichsadt. Grecia.­ Din causa noutăților­ din Serbia, în Atena e uă agitațiune forte vină. Din tote părțile plecă voluntari greci pentru a se înrola în armata principelui Milan. Se a­­firmă că ministerială­ar­ fi refuzată se închiriă cu principele Milan și Nikita uă alianțdă ofensivă și de­fensivă, motivândă acestă refusă pe absința camerelor­ și a regelui. Se crede însă că ministerial­ nu va avă destulă putere pentru a resista cu­­vintelui opiniunei publice, care e fórte favorabile Sărbiloră. Serbia.­ Entusiasmulă e mare; uă scrisore trimisă de la Belgrad Agenției Havas dă amănuntele ur­­matóre asupra spiritului de care e animată poprațiunea serba: „Imprumuturi naționale, Z'ce a­­cea scrisóre, merge bine, cu tóte câte se zică de Ziarele străine in a­­cestă privință; totă lumea e gata la sacrificie estreme. Lefurile tuturoră funcționarilor­ au fost­ reduse în proporțiuni extraordinare. Senatorii cari au 850 fr. pe lună nu voră ară de câtă 120; toți funcționarii cari au mai multa de 120 fr. voră primi numai 120 și aceia cari au 120 sau mai puțină voră fi supuși la uă re­ducere de 20g. Aceste reduceri sunt­ enorme, și cu tote acestea lumea suferă cu plăcere acestă trebuință. Voră trăi cum voră putea; membrii răspândiți ai unei aceliași familii se întrunescu pentru a îndura lipsa mai cu înlesnire. Totă lumea se lipseșce de bună-voiă de totă ce e superfi­cială; astă­felă uă mulțime de dame ș’am sacrificată tóte sculele pentru binele patriei.“ Turcia. —■ Trămisulă Kedivului, Ah­med-pașa, a sosită la Constanti­nopole la 30 Iunie. Situațiunea Tur­ciei a devenită multă mai critică de la isbucnirea resbelului cu­­­erbia. In cabinetă s’aă născută neînțele­geri. Majoritatea e în contra lui Midhat-pașa și Sultanulă și trăiesce. Midhat voieșce se pune în lucrare câtă mai curăudă reformele, pe cândă majoritatea cabinetului pretinde că mai întâiă să se restabilescă pacea și tocmai în urmă se încăpă aplica­rea reformelor­. SENATUL II. Ședința de Mercuri, 23 Iuniu, 1876. La orele 2, ședința se deschide supt pre­­ședința P. P. S. Mitropolitu-primate, pre­ședintele Senatului, cu 32 d­ nl senatori presenți. După cetirea și aprobarea sumarului șe­dinței precedinte, se acordă concediu de optü Zile d-lui Rosetti Tețcanu. Se mai acordă concedie d-lui Pleșoianu. Cererea de concedie a d-lui N. Hara­­lamb se respinge. La ordinea­­ ileî , raportul­ comisiunii de anchetă parlamentară pentru alegerile senatoriale de la Râmnicule Sarate. D. raportare Cămărășescu dă cetire ra­portului d-sele făcută in numele comisi­­unii de anchetă. Raportulă constată mai ântâi­ falsifi­cările grosolane făcute în listele de alegă­tori ale judeciului Râmniculu-Sarato. Pe fle­ce anu, de la 1870 încoa, se făceaă schimbări în liste, asta­ felu că în cursulu acestora cinci anî s’au găsită înlocuiri, în termenii de mijlocă, de câta 16 pe flă­ce anu, la unu numără de 68 alegători, ai COie 10101 i. un colegniu xx­iuti, ase’uie­nea se urma, se escludeau fără nici unu motivă persone cari nu perduseră dreptul­ de alegători aicî prin morte aici prin alte împrejurări. Pe de altă parte, listele se umflau cu persóne cari n’aveau nici ună dreptă de alegători, cari n’aveau nici ună censă; la acestă colegiu s’aă făcută, în cursulu celoru cinei de guvernare a regi­mului trecută, schimbări la aprópe num­e­­rulă jumătate ală înscrișiloru. Figuraă în­­scrișî în liste supt prefecții, directorele pre­fecturii, cari n’aveaă altă ceasă de câtă salariulu loru de impiegați ai prefecturei. Raportulă enumeră personele înscrise în listele electorale cu ună ceasă umflată. Comisiunea a consultată rolurile și a con­­statatu acesta. Se enumeră apoi amenin­țările ce se făceau alegetorilor­ la alegeri, cum și tăinuirile de alegători ai colegiu­lui I. Aci raportulă trece la uă altă serie de fapte, modulă cum s’au efectuată alegerile senatoriale în parte trecută. Aceste fapte oribile suntu deja cunoscute în mare parte lectorilor­ Românului. Comisiunea a mai constatată și alte erori comise la acele a­­legeri: poliția, armata și vestitul­ prefectă Popescu gonină, băteaă și amenințată pe a­­legetorii inocenți, cari veniseră se’șî eser­­cite dreptură. Unu detaliu curiosu: ună f­o­tografă voindu se fotografieze piatta unde se efectuau alegerile ca­re se văd­ă ce as­­pectă presiuni, a fostă amenințată cu ares­tarea. Prin raportă se mai arată că între mi­niștrii de atunci și prefecții s’a ținută desă coresp­ondință prin telegrafii. S’am luată însă măsuri d’a se distruge ori­ce urmă a acelei corespondințe. S’a găsită numai că invitațiune a d-lui ministru al­ justiției către unu membru al­ tribunalului Râm­­nicu-Sărată ca se mergă negreșită se vo­teze la Buteă, unde era înscrisă ca alege­­toră. Depeșa era cifrată, și comisiunea n’a putut’o descifra-o de­câtă cu ajutorul­ dic­ționarului procurată de direcțiunea tele­­grafeloră. Raportul­ conchide în fine că trebuie se se dea alegetoriloru de Romnicu­ Sărată uă satisfacțiune, care se serve toră-d’uă-dată de lecțiune acelora cari s’ară­mas cerca a

Next