Romanulu, iunie 1876 (Anul 20)
1876-06-25
SERVICIULU TELEGRAFICU ALUI ROMANULUI>. Atena, 5 iulie.— Speranța exprimată în manifestul de resbelă alul Serbiei asupra concursului Greciei la acestă resbele e cu totul neîntemeiată. Berlin, 5 iulie.— Monitorulu imperiului de aminte noutatea că consulele generale ale Germaniei ar fi asistată la pornirea principelui Milan la vesbele și i-ar fi urat o întorcere victoriosă. Belgrad, 5 iulie (oficială). Serbii au respinsă atacurile Turcilor, lângă Zaiscar, ne trecută pe pământur turcescă în apropiere de Bacinje, au luată posițiunile întrărite ale Turciloră din facia Beljinei. Turcii s’au retrasă la Beljina, care a fostă incendiată și înconjurată de Sârbi. Constantinopole, 5 iulie (oficiale). Atacurile Sfirbiloru asupra Beljinei și in câmpia de la Stub au fost respinse cu vigore. Sârbii au lăsatu 700 morți și 400 răniți. Buda-Pesta, 5 iulie.— Tribunalul din Buda-Pesta, ca curte compltiate pentru a judeca faptele de inaltă trădare, a ordonată arestarea deputatului Miletici la Neusatz; acestă arestare s’a făcută prin intervenirea procurorului regale. mn iiLvri 24 cirisaru IHLIILibl, « CUPTORU Abundența materiei, adusă de desbaterile parlamentare, împletdu-ne astăzi colónele, și sărbătórea de astăzi fiindă ținută de tote tipografiile, astafelu că nici tipografiei Românului, care singură lucrări, nu ise póte cere una suplimentă de lucru, suntem nevoiți a suprima pentru acesta numără primul nostru articolü de fondu. Singami însă pe cititori să urmărescă cu atențiune desbaterile și voturile represintațiunii naționale, ca se constate deosebirea ce pute se fia, din puntule de vedere ale considerațiunilor morale, între acesta Adunare și acea a a regimului comunii. CONSTANTIS G. CINTACUZINO D. C. A. Rosetti fiind și reținuții la Botoșani pentru primirea unui nou membru în familie, n’a pututu lăsa se plece dintre cei vii pe vechiulu soü amicii Constantinii Cantacuzino fără a’i trimite să sărutare. Acestă sărutare este urmatorul: discursu, ce s’a citită în numele d-lui Rosetti lângă mormântulü deschisă ce avea se primescă rămășițele bunului cetățiană: A plecată, frați Români, a plecată dintre noi âncă unulă din adevărații nobili ai țărei,din adevărații Români, din vechii și nestrămutații noștri frați de luptă pentru naționalitate, egalitate și dreptate. Puțini, forte puțini dintre bărbații cei mai juni au cunoscută pe adevăratulă Constantină Cantacuzino, sau mai bine pe Constantină Rîfovanu, cum îi plăcea lui să se număscă. Noi însă, cei bătrâni, noi cești cari viețuirămu, lucrarămă și iubirămă cu dănsulă în timpă de treizeci de ani trecuți, avemă și dreptură și datoria se spunemă că pentru prima oră elu nu mai respunde la apelulă nostru și că numai legea naturei a putută face pe Constantină Rîfovănu să se despartă de noi, de soc,ia sea, de fiii săi, de patria sea,... de cea a ce a fostă viața lui. In puține cuvinte vă voiă face sé’la cunosceți toți. Constantină Cantacuzino n’a fost m ăsilată. Anima lui de Română, învăluită supt uă cotă aspră, nu putea fi înțelesă de inamicii patriei, precum nici cei indiferenți nu cunoscură animalul de amică, de socă și de tată. Rămasă în țără, elă lupta supt valută invasiuniloră și suferi durerile cele mai ardătore pentru ună adevărată patriotă, cu simpla speranță d’a pute opri din condă în condă și ici și calea d’a cade pe unii din concetățenii săi uă nedreptate, uă insultă, uă infamiă. După câtăva timpă, retende că unii nu înțelegeau, că alții nu voiau și că cei mai mulți nu se uiră pentru ca să opune răului puterea nebiruibilă a unirii tuturor, pe tărâmul naționalității și alți virtuții, îl înnecâ durerea, își lua familia și veni la Paris în mițjlocul r esilaților. Aici lua parte cu noi la tote lucrările, fără a cere altă resplată decâtă acea-a d’a fi celă dântâiă la ori ce sacrificiă morală și materială. Vârsta lui, posițiunea lui de boiaru, proprietară și neesilată, numele ilustru al familiei sale, tote fură puse, în simplicitatea și voioșia ce o lu caracterisa, în servițiul causei naționale.—Să făceamă memoriă, Cantacuzino îl suptscria alăturea cu Golescu; se cerea se dobândimă susținerea presei, Cantacuzino era între cei cari se duceau la directorii Ziareloră pentru a pleda pentru drepturile Românilor; venia trebuință de supscripțiuni — și venia desă,— elăcelă d’ântâiă se impunea și cu sumele cele mai seriose. Pe la jumătatea anului 1856, trebui să trimitemă pe cineva în țără. Cantacuzino se oferi îndată, își lua familia, veni, refusa funcțiunile ce i-se oferiră. Și ’și djirdini aarră inar î n devotamentă și cu iubirea ce punea în totă ce făcea pentru patria ca și pentru familia mea. Reveniți din estică, re’ncepurămă și urmarămă lupta împreună, făr’a se despărți de noi de câtă atunci cândă împrejurările Zilei 1111 cereau nici ună sacrificiă de făcută. Se ’mi fiă iertată, frați Români, să spună aci uă singură faptă ală nobilelui și dulcelui meă amică și toți îlă veți cunosce și ’să veți iubi cum l’amă cunoscută și l’amă iubită noi. Cu câteva luni ’naintea revoluțiunii de la 11 Februarie, Cantacuzino vine într’uă dimineță și ’mi zice cu limba giulă său laconică și cu tonală săă răstitoră : — Adevăru este că cereți mă sondă de 15 mii de galbeni pentru ca să puteți lucra în întru și afară pentru salvarea țărei. La răspunsul ă meă afirmativă îmi zice : — Ți-i daă că. — Dără de unde? — Amaneteză moșia. — Dără tu și copiii tăi cu ce veți trăi ? — De se va pută mi’i veți ’n apoi a flă și parte din ei; de nu, voiă trăi cum voiă pută; și câtă pentru copiii mei, sciu bine că nu voră zice niciuă dată că răă am făcută. S’adusă la Ionă Brătianu, a revenită la mine, a stăruită forte și multe zile Și nu să puturămă opri de câtă spuindu-i că nu mai avemă trebuință. Ecă Constantină Cantacuzino , Ecă Românulă ce se duce. Ecă tovarășulă vieței săle ce plânge demna lui socră. Ecă tata, ce ierdură acești bărbați , domnii săi fii, trupeșei și sufletesc. E că amicală care, mai repetă, pentru prima oră în timpă de 30 de ani nu mai respunde la apelulă nostru. Ascultă ănsă, buna și demna lui socră , ascultă vocea mea, cum scui c’o asculta și elă , plângi . . . dără nu uita c’ați mersă împreună în timpă de 35 de ani, c’ați iubită necurmată, că v’ați împlinită cu sfințenia misiunea, că v’ați trăită astăfelă falele pline, și că, gata a ’lă urma oricândă va sosi momentulă, ai fericirea d’a’să regăsi deplină în fiii săi, ai fericirea să te răzămi pe fiii lui și ai tăi, și iubindu-’i și pentru dănsulă, să poți s’ascepți cu seninătate apelulă supremă. Și voi, iubiții noștrii fii — căci am și că fericirea să potă să vă numescă astăfelă — plângeți plecarea tatălui vostru, dără nu uitați c’aveți să mângâiați pe socia lui și mama vostră iubind’o și pentru elu. Plângeți plecarea părintelui vostru, dără nu uitați că elă’și-a ’ndeplinită misiunea, că elă retrăiesce din noă prin voi și mângăiați-vă prin credința ce aveți că veți împlini p’a vostru astăfelă încâtă memoria lui se fiă și prin voi necurmată onorată și binecuventată. Plângeți, dără mângăiați-mă și pe mine, vechiulă său camaradă și amică, care, conformă cu legile naturei, îi zică la revedere, lăsându-mă nestrămutată în credința ce am că veți merge și voi nedeslipiți în credință, în lucrare și ’n iubire cu câte trei fiii mei, și că cu toții împreună împlinindu-vă misiunea, veți face ca din cândă în cândă contimporanii voștrii să arunce câtevă flori pe mormintele nóstre. Reproducemă după edițiunea de dimineța a numărului precedinte următorele : Belgrad, 5 iulie 8 sera, (serie oficială).— Cernajeffa înaintată spre Piros în apropiere de Akpalanka. . ............." O car au fostă respinși. Serbii se manțină în Zaiear în posițiune defensivă. Ranko Olipici a luată întăririle esteriore dinprejurul ă Beljimeî turce; tóte avantagele suntu în acestă momentu în partea Serbiloru. D-lu Emiliau primulu președinte de la tribunalul Prahova, fiind date în judecată pentru mituire și abusii de încredere, a foste condamnată astăzi 23 luată de curtea de apelă, secții III, la 2 luni închisare și la perderea dreptului de pensiune și a drepturiloru d’a mai ocupa vre uă funcțiune publică în față vieța sea. SOIRI MAI NOUL Semiin , 2 Iulie. — Soirile sosite constată că azi diminăță la 5 ore armata de sudă a trecută la Lupac pe teritoriul turcescă, îndreptânduse spre Nișa. Corpurile turceșci, părăsindă Bjelina, au trecută în Bosnia. Armata lui Ranco Alim pici asemenea a trecută astăzi peste Drina. Avangardele armatei săle au înaintată de la grosală armatei la oă distanță de 5 ore. Viena, 3 iulie.—Astăzi s’a interzisă espectarea depeșelor cu destinațiune pentru Serbia sau cari ară sosi din Serbia. Statele Unite. — Convențiunea democratică de la Saint-Louis a adoptată un programă care proclamă urgința reformelor în administrațiunea guvernului. Ea afirmă din nou credință partidei în permanența uniunei americane și devotamentul său pentru Constituțiune, cere separarea completă a bisericei de stată, educațiunea laică, abrogarea articolului din lege care fisără reînceperea plăților în bani la anul 1879; acestă reîncepere trebuie să se facă prin economii prudente în tote departamentele statului și în fine programa condamnă sistema economică a protecțiunii. Acestă programă să consideră ca ună triumfă pentru partizanii reînceperii plăților în bani. Germania.. — Tóte cancelariele dau uă mare importanță scrisorea ce prințula imperială ală Germaniei a scris’o colonelului regimentului rusă ală căruia titulară este elă. Cancelariele vădă în acestă scrisóre intențiunea unei manifestațiuni internaționale. La curtea de la Berlin, ca pretutindenea, nu se mai conservă ilusiuni asupra stării sănătății iriratorelui Alexandru. Țarulă e într’uă absolută slăbiciune morală. Principele imperială ală Germaniei va fi ținută de figură se previă Europa că alianța va fi subsista între Germania și Rusia, ori cari ară fi evenimentele și oricâtă de durerose ară fi. Tipografii de la cea mai mare parte a Zarelor din Berlin, între cari se numără și Monitorulu imperiului, s’aă pusă în grevă la 28 Iunie st. n. Mai multe Ziare de săra n’aă putută se apare, câte va numai aă apărută într’ună formată mai mică de câtă celă obicinuită. Austro-Ungairiîl.—Scirile trimise din Viena Ziarului Tablettes cCun Spectateur arătă pe cornițele Andrassy și pe colegii săi din ambele ministere, cislettană și transleitană, în prăda celei mai mari iritațiuni. Consiliarii împăratului Frantz-Iosef vădă, Zice acea fóia, oră turziă că în peninsula balcanică se află îngagiate nu numai destinele imperiului otomană, ci și acelea ale monarhiei austro-ungare. Uomiheie Attarassy amenința da va trimite în contra Belgradului corpul de armată care penă acum e ună simplu corpă de observațiune; însă e îndomiătă că guvernul de la Viena și celă de la Pesta se voră decide la acesta. Ele în totă casulă, pentru a lua uă hotărîre, vor aștepta ca Frantz-Iosef și Țarulă să se întâlnăscă la Reichsadt. Grecia. Din causa noutăților din Serbia, în Atena e uă agitațiune forte vină. Din tote părțile plecă voluntari greci pentru a se înrola în armata principelui Milan. Se afirmă că ministerialăar fi refuzată se închiriă cu principele Milan și Nikita uă alianțdă ofensivă și defensivă, motivândă acestă refusă pe absința camerelor și a regelui. Se crede însă că ministerial nu va avă destulă putere pentru a resista cuvintelui opiniunei publice, care e fórte favorabile Sărbiloră. Serbia. Entusiasmulă e mare; uă scrisore trimisă de la Belgrad Agenției Havas dă amănuntele urmatóre asupra spiritului de care e animată poprațiunea serba: „Imprumuturi naționale, Z'ce acea scrisóre, merge bine, cu tóte câte se zică de Ziarele străine in acestă privință; totă lumea e gata la sacrificie estreme. Lefurile tuturoră funcționarilor au fost reduse în proporțiuni extraordinare. Senatorii cari au 850 fr. pe lună nu voră ară de câtă 120; toți funcționarii cari au mai multa de 120 fr. voră primi numai 120 și aceia cari au 120 sau mai puțină voră fi supuși la uă reducere de 20g. Aceste reduceri sunt enorme, și cu tote acestea lumea suferă cu plăcere acestă trebuință. Voră trăi cum voră putea; membrii răspândiți ai unei aceliași familii se întrunescu pentru a îndura lipsa mai cu înlesnire. Totă lumea se lipseșce de bună-voiă de totă ce e superficială; astăfelă uă mulțime de dame ș’am sacrificată tóte sculele pentru binele patriei.“ Turcia. —■ Trămisulă Kedivului, Ahmed-pașa, a sosită la Constantinopole la 30 Iunie. Situațiunea Turciei a devenită multă mai critică de la isbucnirea resbelului cuerbia. In cabinetă s’aă născută neînțelegeri. Majoritatea e în contra lui Midhat-pașa și Sultanulă și trăiesce. Midhat voieșce se pune în lucrare câtă mai curăudă reformele, pe cândă majoritatea cabinetului pretinde că mai întâiă să se restabilescă pacea și tocmai în urmă se încăpă aplicarea reformelor. SENATUL II. Ședința de Mercuri, 23 Iuniu, 1876. La orele 2, ședința se deschide supt președința P. P. S. Mitropolitu-primate, președintele Senatului, cu 32 d nl senatori presenți. După cetirea și aprobarea sumarului ședinței precedinte, se acordă concediu de optü Zile d-lui Rosetti Tețcanu. Se mai acordă concedie d-lui Pleșoianu. Cererea de concedie a d-lui N. Haralamb se respinge. La ordinea ileî , raportul comisiunii de anchetă parlamentară pentru alegerile senatoriale de la Râmnicule Sarate. D. raportare Cămărășescu dă cetire raportului d-sele făcută in numele comisiunii de anchetă. Raportulă constată mai ântâi falsificările grosolane făcute în listele de alegători ale judeciului Râmniculu-Sarato. Pe flece anu, de la 1870 încoa, se făceaă schimbări în liste, asta felu că în cursulu acestora cinci anî s’au găsită înlocuiri, în termenii de mijlocă, de câta 16 pe flăce anu, la unu numără de 68 alegători, ai COie 10101 i. un colegniu xxiuti, ase’uienea se urma, se escludeau fără nici unu motivă persone cari nu perduseră dreptul de alegători aicî prin morte aici prin alte împrejurări. Pe de altă parte, listele se umflau cu persóne cari n’aveau nici ună dreptă de alegători, cari n’aveau nici ună censă; la acestă colegiu s’aă făcută, în cursulu celoru cinei de guvernare a regimului trecută, schimbări la aprópe numerulă jumătate ală înscrișiloru. Figuraă înscrișî în liste supt prefecții, directorele prefecturii, cari n’aveaă altă ceasă de câtă salariulu loru de impiegați ai prefecturei. Raportulă enumeră personele înscrise în listele electorale cu ună ceasă umflată. Comisiunea a consultată rolurile și a constatatu acesta. Se enumeră apoi amenințările ce se făceau alegetorilor la alegeri, cum și tăinuirile de alegători ai colegiului I. Aci raportulă trece la uă altă serie de fapte, modulă cum s’au efectuată alegerile senatoriale în parte trecută. Aceste fapte oribile suntu deja cunoscute în mare parte lectorilor Românului. Comisiunea a mai constatată și alte erori comise la acele alegeri: poliția, armata și vestitul prefectă Popescu gonină, băteaă și amenințată pe alegetorii inocenți, cari veniseră se’șî esercite dreptură. Unu detaliu curiosu: ună fotografă voindu se fotografieze piatta unde se efectuau alegerile care se vădă ce aspectă presiuni, a fostă amenințată cu arestarea. Prin raportă se mai arată că între miniștrii de atunci și prefecții s’a ținută desă corespondință prin telegrafii. S’am luată însă măsuri d’a se distruge orice urmă a acelei corespondințe. S’a găsită numai că invitațiune a d-lui ministru al justiției către unu membru al tribunalului Râmnicu-Sărată ca se mergă negreșită se voteze la Buteă, unde era înscrisă ca alegetoră. Depeșa era cifrată, și comisiunea n’a putut’o descifra-o decâtă cu ajutorul dicționarului procurată de direcțiunea telegrafeloră. Raportul conchide în fine că trebuie se se dea alegetoriloru de Romnicu Sărată uă satisfacțiune, care se serve toră-d’uă-dată de lecțiune acelora cari s’arămas cerca a