Romanulu, iulie 1876 (Anul 20)

1876-07-22

I ROMANULU, 22 IULIV 1876 - 647 In discusiunea generale, d. Apostolim­ iea cuventulă spre a spune că nu va vota con­tra convențiunii, dérit voiesce a’șî motiva vot,,In­. Raportul­ coprinde mai multe con­­tradicțiuni. t Intrându­ în examinarea convențiunii, d. Apostolenu crede că liber­ul S­ schimbă a să fi fostă cela mai bună sistemă care trebuia admisă. Acesta tesă d-sea o desvoltă spu­­nândă că e avantagiosă consumatorilor­. Noi case, națiune mică, nu putemu impune puteri mari ca Rusia. Declară că va vota convențiunea, pentru că o crede avantagiosă, precum crede și pe cea austro-ungară. Nu­­ zice că n’amă fi pu­tută avea uă convențiune austriacă mai bună; derv așia corn este, ea ar­e avanta­­gi), atâtă pentru grâne, câtă și zaehară și cele-l­alte. Avemă mai eu semn legile pro­hibitive ale nóstre, cu cari vomă putea face multă. Ș’apoi greșelele ce s’aă făcută prin acesta convențiune austriacă se potă re­para printr’uă administrațiune înțelaptă. Condhisjândă, d-sea declară că va vota convențiunea: 1-iă pentru că nu mai subsistă nici ună amestecă asupra cestiunii Evrei­­loră și 2-lea pentru că ni­ se recunosce ună dreptă seculară. D. G. Bosianu­­ zice că raportul­ d-lui Sturdza cuprinde unii adâncit studiă eco­­nomieß ; nici n’ară fi luată cuventulă dé ea nu vorbin­d. Apostoleuu, emitendu idei a­­supra liberului-schim­bi, care nici nu este în discuția astăzi. Convențiunea cu Rusia este că antidota la otrava ce cuprinde convențiunea cu A­­ustro-Ungaria. Cândîî se închiăiă să con» N^tfeim­e, trebuie se simți reci și calculatori, cu convențiunea austro-ungară ne­amă luată după imaginațiuni, căci nu s’aă fă­cută nici calcule câtă costă j­e producătorii unele din articole. D-sea a votată contra acelei convențiuni, și astăzi va vota pen­tru convențiunia cu Rusia, pentru că prin concurința ce ea stabilesce se voră neu­tralisa relele convențiunii austro-ungare. D. Ministru de externe <fice că in urma raportului savantă al d d-lui Sturdza, pu­ține mai are de țjîsu. Teoriele d-lui Apos­­tolo nu a fostă combătute cu succesă de venerabilul­­d. Bosianu. Aici nu e vorba de liberulü­ schimba; nici Francia, uă mare putere industriale, n’a admisă liberulu­­schimba. Ș’apoi noi, uă­dată ce s’a merită­­iată convențiunea cu Austro-Ungaria, nioi Au m­ai putem­ reveni ea se ceremü libe­rulu­ schimba, suntemă legați de acesta csâncfențiune, pe care o vomă aplica cu du­rere, dérü cu lealitate. Este vorba a se sei deea convențiunea cu Rusia este ori nu avantagiosă și de ea prin ea, cum a­r Ifish fi­ Bosianu, nu se sta­­bilesce­uă concurență care se mai neutra­­liseze relele ce ar­ fi resultatü din conven­­țiunea cu austro -ungaria. Suntem legați prin acesta convențiune ea se înb­răiămu și al­­tele analoge cu cele­l­alte puteri. Premisele sunt­ deja puse, aveți proiectule pentru aplicarea tratamentului Austro-Ungariei și puterilor­ cari au declarată că voiescă a închiria convențiuni comerciale cu noi. In urma acestora, ne mai luândă nimeni cuvântulü, disensiunea generale se închide. Se pune la vota ați. unică și se adoptă. Legea în totale, punându-se la votă, se primesee cu 27 voturi, contra 2, din 29 vo­­tanți. D. D. Ghirca observă că d. Sturdza a menționată în raportulü d-sele despre ună înn istorică de uă mare valore istorică pentru noi, ela datoza de vre doue sc­­cnle și se află astăzi în manele unui par­ticulară. Deea d. Sturdza ară bine-voi se intervină, acestă aeta póte că Pară putea posede statului. Se nu Se uite că nu de multă ni­ se sficea că istoria nostră se perde în naptea timpiloră. Rugă­cierii pe d. Sturdza se intervină pentru dobândirea a­­cestui prețiosă actă istorică. D. Dim. Sturdza respunde că actulă is­torică de care s’a menționată în raportulü d-sele este alü d-lui Costache Negri; d-sea déru nu și ’iü póte însuși. Déea énse Sena­­tulă ar cere d-lui C. Negri ca se ’lu o­­fere statului, nu se indouiesce ca d-lui va oferi acestă aeta prețiosă ministerului a­­faceriloru străine. Se pune la votu propunerea d-lui Dim. SVj’lza d’a se face uă grațiosă invitațiune d-lui C. Negri din partea întregului Se ■ , natu­ra se ofere statului actulă istorică , fie­care s’a vorbită. 1) In unanimitate Senatu să încuviințezi pro­punerea. D. Al. Giani, raportorele comitatului de­ 1 1 1) Acestă actă e ună documentă origi­nală : ună tratată între Domnul­ Mol­dovei Gheorghiță și imperială Rusiei pen­tru libera d­ercs­tare a comerciului de că­tre supușii români și ruși în ambele aceste teri; legaților îî, dă citire raportului d-sele pri­­vitoră la modificările aduse legii pentru împrumutură de 42.500,000 lei spre a se plăti căiele ferate Ploiesci-Predelu și Ad­­judă-Ocna. Neluân­dă nimeni cuventulă în discn­­siunea generale, d. vice-președinte întrebă deea guvernală are vr­uă obiecțiune de făcută la modificările aduse de comitatul­ delegațiloră. D. Ministru de finance declară că n’are nici oă obiecțiune de făcută. Luarea în considerare se primește fără disensiune. Art. I se primește nemodificată. La art. 2, d. P. Lungenu elice că mino­ritatea comitatului delegaților­ n’a putut­ primi modificările propuse de majoritate. Acestă proiectă votată de Cameră e însu­șită de guvernă; majoritatea comisiunii va preschimbată casé cu totulă. D-sea a crezută că guvernulă ’șî va însuși acestă proiectă așia cum s’a votată de Camera de­­­putațiloră. D. raportată dă latitudine gu­vernului ca se contracteze împrumutulă în orî-ce condițiune, cu orî-ce dobândă și în ori-ce parte a continentului. D. Ministru de finance. Ba și 'n America. D. Lungenu. Se instituie apoi șo uă com­i­­siune care se lucreze împreună cu ministrul. In secțiuni nu s’a­­vită nici uă propu­nere, afară de secția IV-a, unde d. Giani cu d. Bâțcovenu aă propusă amendamen­­tală de care vorbesc D. D. Lunge nu mai crede că comisiunea de controla ea se propune a se numi este de prisosă, déea Senatulă are încrederea pe care o are și d-sea în ministrulu de fi­nance. Terminândă, d-sea lega Senatulu se res­pingă modificările ce se propună șî se pri­­mesc a proiectula asta cum l’a adusă d. mi­nistru de finance de la Cameră. E vorba d’ună împrumută mare, modificările ce se propună suntă pre­îm­poverătore și d. mi­nistru de fin­ance nici nu le-a cerutii. Con­­sul­ emisiunii, timpul­, dobânda nu se fi­­seza câtuși de puținii în modificările ce se propună. Pentru acestea declară că în a­­semenea condiții nu va vota împrumutulă. D. Dim. Sturdza s]ice că d. preopinentă a vorbită ea cum ară fi fostă uă disensiune generale. Cine póte opri p’uă secțiune d’a face amendamente, d’a Schimba, ori d’a respinge să lege ? Deea cele­l­alte secțiuni n’aă făcută modificări, e treba lord; com­i­­tatulă nu e ținută ca se respingă modifi­cări cari ară veni de la uă singura sec­țiune; chiară in ședință publică se potă propune preschimbări. Proiectată acesta nu e opera actualului d. ministru de financie, ci a predecesori­­lor­ d-sele; d-lui l’a presintată Senatu­lui ca se facă ce va crede elă de cuviință, mai cu semn că situațiunea s’a schimbată. Legea a’a votată la 28 Februarie 1876, și guvernul­ d’atuncî făcea să se credă că țara înota in fericiri­­ financiare. Controlulă corpurilor­ legiuitóre,’ comi­­siunea propusă in comitatulă delegațiloră a se institui probéza încrederea ce avem in minist­rul­ de financie. Mărginindu-se numai asupra art. 2, d. Sturdza <fice ca modificarea ce s’a adusă e forte bine făcută, căci legea votată de Ca­mera trecută nu se putea aplica, de­ore­ce situațiunea s’a schimbată și ’n țară și ’n străinătate, și noi trebuie se facemu gu­vernului tóte înlesnirile în grelele împre­jurări prin cari trecemă. Cuantulu dobân­­șiei nu se póte precisa acum, asemenea nici termenul­ de amortisațiune. Pentru aceste cuvinte, rugă Senatulă sa incuvințeze pro­­iectulu. D. Al. Giani méta că amendamentuli nu s’a făcută în secțiunea d-sele, ci in secțiunea V-a. D. Lungenu, ca mai vechiu parlamentară, trebuia se scie că dreptulu unui senator e de a face amendamente este necontestată. Uă­dată făcută țină am­enda­­mentă, comitatul­ delegaților, nu putea se ’i ’nlăture examinarea. In materia de financie suntă situaționi cari se simtu, deja cari na se spune. iHi­nni u aimțu trebuia se înțelagă acesta, și se nu mai faca confasiane, cum a făcută d, Lungenu. Câtă pentru comisiunea de controlă, pe care a est<jut’o de prisosă d. Lungenu, tocmai noi ceatia cari avemă încredere în guvernă, tocmai noî­ama cerută instituirea unei asemeni comisiunî. Conehiijendu, d. Giani rogă Senatulă s’a­­dopte modificările introduse de comitatul­ delegaților«. D. Ministru al­ financielorü zice că s’ar putea se­pară straniu d-lui Lungenu că se dă atâta latitudine guvernului. Dém­ asia e situațiunea, nu numai la noi, déra în Europa întregă. D. ministru e spuns încercările ne­a fă­cută de a realisa împrumutură prin bo­nuri de tasantă. Nici în Francia, nici în Englitera énsé nu voră s’aud ă de bonuri de tesaură, căci s’aă friptă cu bonurile de tesaură egiptene. A cerută ca guvernu să se aibă latitudi­nea d’a­­ contracta împrumutulă cum va crede mai avantagiosă, pentru că situa­­țiunea e din cele mai nesigure, se schimbă pe fie­ce momentă. Propunerile ce­a pri­mită de la diferiți intermediari una cu alta nu se potrivescă. Pentru acea­a cere ca se aibă latitudinea de a găsi în înțelegere cu banchiării ună nod modă de împrumută. Și nu numai noi nu putemă găsi bani. Prusia a voită a contracta ună împrumută de 150 milione și nici ună banchtămii n’a voită a’î da­ună banii, pentu, că nu voră, le e tema­se de bani pentru ună resbelă. Posițiunea nostră este și mai dificile din causa apropiații de Orient«, și situațiunea să noî nu se va schimba pene nu va înceta resbelulă. A cerută ca vărsările se se eșaloneze trep­tată cu lucrarea drumului-de-seră Predelu, tocmai ea se nu se cro;ia că ne îm­pru­­mutăm­ă pentru alte scopuri. Trebuie a sa ține sema de starea Eu­ropei și de situațiunea de la fruntarieie nóstre; pentru acea­a crede că aici nu se pute fixa nici emisiunea, nici dobânda. Deea vomă fixa emisiunea, nimeni nu va da mai multă. Controlul­ corpului legiuitoră este trebuinciosă, d-sea du­cere și nu iea singură tota răspunderea condițiunilor­ cu cari va contracta împrumutur ă. Numirea unor­ asemenea comisiuni nu atinge întru nimică prestigiu Ui guvernului; nu la noi, ci în țări mai mari ca a nostră se numescă asemenea eumisiuni. D. P. Lungenu zicce că, în urma celoră spuse pene acum,­­s’a mai luminată. Déea n’a luată cuventură în discusiunea gene­rale, a fostă că dou­a se se­dea ’n consi­derare proiectul«, déra nu putea se bea cuventulă de câtă la art. 2. După acea­ a d sea esplică lungă cea­ a ce­a voită se înțelega prin cuvintele d-sele d’ântâră. D. Ministr­u de esterne rogă "Senatulă se invite pe d. Lunge nu a uu’i răpi timpulă esplicându’șî doue ore cuvintele și se se pronund­ă dé ea este pentru ori contra a­­cestui proiectă. Avemă proiecte de legi mai importante de­cât­ cuvintele d-lui Lungenu, și timpu nu mai avemă de per­­dută. D. Lungenu replică că d-sea e convinsă acuma că proiectul­ vine din inițiativa gu­­vernului, eră nu a comitatului delegațiloră. (Rîsete). D. Di». Ghika cere închiderea discusi­­unii, ijicendü e’ară fi uă rușine pentru țara nostră cândă e datore se nu clamă guver­nului tóte mijlacele ca se plătea că acele datorii, d-sea va vota acestă împrumută. Discusiunea se închide și se pune la vota articolulă 2, care se primeșee nemodificată. Art. 3, 4, 5 și 6 și cele­l­alte pene la sine se primescă nemodificate și fără dis­ensiune. Legea în totale s’a primită cu 23 voturi contra O. D. Ministru de externe vogă Senatulă a nu se despărți astăzi pene nu se va vota proiectulă prin care se autoriză guvernulă a aplica pentru nouă luni același trata­­ment, ca Austro-Ungariei acelora din pu­teri cari au declarată că voiescă a închiria cu noi­­ convențiuni de comerciă. Acestă proiectă este mai multă m­u­bilă de in­demnitate și s’ar pute vota chiară astăzi. Senatul­ trece în secțiuni unite. La redeschiderea ședinței, se dă citire raportului. Senatulă, după ce ascultă citirea aces­tui raport­, proceda la votarea autoritării cerută de guvernă, care se primesee cu 27 voturi, contra 1. D. N. Manolescu dă citire raportului privitori la reducțiuniie făcute in minis­­te­rilă de interne. Secțiunile toto să pri­mită acestă proiectă. In secțiunea V-a s’a emisă părerea ca aceste reduceri suntă încă mici, și guvernul­, cu ocaziunea facerii bu­getului pe 1877, se facă reduceri p’uă scară mai întinsă. D. Dim. Sturdza doresee ca acestă pro­iectă se se voteze in unanimitate, pentru ca la torina d-mi miniștrii se vie cu re­­duceri și mai mari. Chiăltaiălele nóstre suntă peste putința mijjlocelor n nóstre. Mulțime de funcțiuni suntă de prisa­ă. D. Ministru de financie zicce că déea corpurile legiuitóre ară mai pute ține u­ă unuiérü­are-care de ședințe, d-sea ară a­­duce, împreună cu colegii d-sele, proiecte pentru reduceri multă mai mari. D-sea ară pune ea se se facă și rețineri de la lefu­rile amploiaților­­ nu pentru totă­ de­una, ci provisoriă. Trebuie se tăiâmă în carne vină și se ia mai acoperimă deficitele prin îm­prumuturi, căci ne ducemă pe copcă. Câtă amă avută ce­va, amă chiăltuită mai multă de câtă aveamă; acum nu mai avemă ce chiăltui. D. Ministru explică d-lui Lungenu cum s’aă făcută modificările la proiectul­ pen­tru împrumutură de 42 milione. Nu era făcută de d-sea acelă proiectă; timpul ă era scurtă ca se­ să fi schimbată și se aducă altulii la Cameră, de acea­a a rugată secți­unile ca, în puterea dreptului ce aă, se a­­ducă modificările ce­a cerută în formă de amendamente. Gândă s’a dată concesiunea Crawley, s’a dată acestuia autorizarea a începe și lu­crările fără se se fi contractată împrumu­tură. Era și ună deficită evaluată la 16 milione, dera care era mai mart; acestă deficită se prevedea a se acoperi totă din împrumu­tură de 42 milione; ca cu b­ ună asemenea împrumută se pute realisa într’uă oră. Cum voiați ca se facă acesta și bă plătescă și lucrările lui Crawley? Ceră consiliu Sena­tului, și’să rogă a nu se descompleta, căci voiescă a veni c’ună proiectă pentru îm­prumutură de 16 milione pentru deficită, care e mai mare, ln care am se mai a­daugă u­ă împrumută de 10 milione. Ono­rea țetei e mai presusă de funcțio­nari, și potă trece pentru realisarea îm­prumutului încă 5—6 luni. Nu se îndou­­iesee dorit că Senatulă va aproba reduce­rile ce se propună, cari suntă puțină lucru în comparația cu cea­ a ce s’ară mai pute face. D. P. Lungenu vorbisee asupra induce­­riloră din puntință de vedere ală umanită­ții. Ce se voră face nenorociții cari ră­mână pe drumuri din suprimarea de func­țiuni ? Multe reduceri­­ară fi vă nenoro­cite. Alai cere apoi ca se nu se lo­ves­că numai cei un­ți, cari abia își țină esis­­tența, și propune să reducere la tote sala­ri­ile plătite de Stată, mai cu sem­ă că mi­nistrulu a promisă că va înapoia aceste sume. Ună arh­ivară de la Curtea de apelă cu șase copii, venindu-se redusă, a murită într’uă oră cându s’a vei juta fără esistență; în multe locuri suntă impiegați puțini, cum e la comisii, ș’ară trebui mai bine plătiți. D. Ministru de financie întrebă că cine póte simți mai tare inconveniințele­ supri­mării funcțiuniloră de câtă ensuși m­inis­­trulu, care prin acésta ’șî face atâția vrăj­mași? Déru aceste reduceri suntă astăzi uă necesitate sociale. Ara copiată după țerx a­­vute tóte instituțiunile nóstre; asta am fă­cută și eu funcționarii, ne-am­ă întinsă mai multă de­câtă puterile nóstre. Avemă astăzi ună­numeră îndouită de câtă ne trebuie. (Aprobări în băncile sena­­torilor­). Ori­ce ministeră ve veni, care va simți durerea pentru țară, va trebui se facă reduceri. In administrația decă nu se vor­ reduce jumătate din funcționari, celă pu­țină­­ se voră reduce. I-se sfâșia și d-sele afima că funcționarii reduși rămână pe drumuri; dém­­onarea țerei e mai presusă; nu mai merge cu miijlocele ce-ani întrebu­ințată pâne acum. Ș’apoi numai funcționarii suntă în lipsă? Déru arendașii ? cari s’aă stinsă, nă sără­cite cu desăvârșire. Déru comercianții ? D. Dim­. Sturdza aprobă în totală cele <zise de d. ministru de financie și vogă mai întâiă Senatulă ca să primescă reducerile, înainte d’a îngriji de sorta funcționarilor­, cari totă au mai multe cunoscințe, se ne îngrijimă de sorta țăranului, care e ajunsă în cea mai estremă miseriă. S’aă creată funcțiuni iară nici uă trebuință, ci numai în scopulă d’a întrebuința diferitele guverne pe amploiați în alte treburi. Avemț pre mulți funcționari, cari nu facă nimică; se dă iată z­iua. Ei vor­ trebui se ’nțelegă că de a-fi înainte trebuie sa muncesca, se lucreze de diminața și péne sora, totă așia cum lucreza și țăran ulci pe câmpă, pentru acea­ a ’î plătesce Statulă ca se lucreze. Terminândă, d. Sturdza declară c’a for­mulată uă moțiune de ordine de și prin care se autorisă guvernulă a face orî-ce reduceri va crede necesare în folosul­ Sta­tului. D. N. Haralambie zice că onerea fetei e în jocă; reducerile trebuiescă primite, căci s’aă crează în trecută funcțiuni spre a le întrebuința pentru alegeri ș’a’șî face guvernulă amici politici. Discusiunea Lichidjându-se se pune la votu luarea în considerare și se admite. Se voteză apoi și pe articole. Legea reducerilor­ din ministerială de interne se primesee cu 17 voturi contra 4. D. Sturdza dă citire moțiunii d-sele. D. Ministru de financie arăta că ’u pro­­iectulu­ pentru reducerile din ministeriul­ financielor, votată de Cameră este ună ar­­ticolă întocmai ca moțiunea d-lui Sturdza. Nu mai fiindă Senatulă în numără, șe­dința se rădică aprope la 6 ore. Primimü epistola de mai la vale, ce se vede a fi din partea unui om, care cunosce tote împrejurările și mersurü afacerilor­ politice ale Ro­mâniei. Ne facemű­nă datoriă d’a o da publicității. D-luî redactare alu ROMANULUI. Domnule redactare. In Românulu de la 20 Iuliu amu vé ajuta darea în judecată a ministe­­riului trecuta și din raportulu făcută Camerii amu ve ajuta uă mare părtinire pentru unii din foștii miniștrii. Credit de prisosă a spune că n­umu fostă din admiratorii ministeriului trecută și bine că ne-amă scăpată de ună asemenea ministeriu. Venindu déja la cestiune, nasce întrebarea: este justă, este politică a se da în judecată ministerială tre­cută ? Deea­­menii noștrii politici credu că acestă faptă este ună actă politică, se vedemă da ce se face părtinire. In raportulu d-lui Stolojană se a­­cusă, pe lingă alții foști miniștrii, și d. Costa-Foru, că, în comună înțe­legere cu colegii săi, a abusată de puterea m­a spre a falsifica alegerile făcute la 1871; dera d. Costa-Foru, ministrulu de externe atunci, avea de colegi și pe d-nii Crețulescu și Tell. Cum déra acești domni nu se daă in judecată, déea aă fostă în înțele­gere cu d. Costa-Foru?! Déea acești domni au fostă de idei contrarie d-lui Costa-Foru, cum nu s’aă retrasă din ministeriu ? Din două una: oră d. Costa-Foru, negăsindu-se culpabile, i-se face oă acusațiune vagă și ne­­dreptă, ori d-nii Crețulescu și Tell suntă de­uă­potrivă culpabili cu d. Costa-Foru. Să nu ai târnă încă pe d. Manolachi Costachi Iepurenu, 1) colegulă d-lui Costa-Foru, și cari s’aă retrasă amendoui d’uă-dată din mi­nisteriulă Catargi. Suntemă și cum­ că uă asemenea ne­dreptate votându-se de Cameră, lu­mea va acusa-o cu dreptă curentă de părtinitore. La retragerea d-loră Costa-Foru, Iepureni și alții din ministeriul ă Catargi, a­ intrată pe răndă în a­­cestă ministeriu, spre a’lă completa, d-nii Vasile Boerescu , G. Cantacu­­zino, Al. Lahovari, T. Rossetti și Ma­­iorescu. Din raportulü d-lui Stolo­jană vădă că d-lui Boerescu nu i-se găsesce nici uă altă vină de­c­âtă că la alegerile din 1875, totă în înțe­legere cu colegii săi, a falsificată a­­legerile, singura culpă ce să face și d-lui Costa-Foru. Singulară coinci­dență ! Dar între colegii d-lui Boerescu la alegerile din 1875 să afla și d. T. Rossetti. Cum să scote acesta de la răspundere?! ori aci este vorba de pasiuni și răsbunări personale, cari voră face mai multă rău acusatori­­loră de­câtă acusaților”. Responsabilitatea ministerială este solidară între toți membrii unui ca­binet­, și deea d-nii Catargi, Florescu potă fi vinovați pentru ce­va, atunci de sigură că și d-nii Crețulescu, Tell, Iepurenu și T. Rossetti voră ave a­­ceași pedepsa ca cei de süsa. Națiunea, esercitândă controlulă sau prin Cameră, nu póte se fiă de câtă justă, și prin urmare ori toți se fiă dați judecăți, ori nici unulă, căci, în casulă contrariă, ’mi e temă se nu devenimă ridiculi și Camera se nu fiă luată în seriosă. Complândă pe dreptatea și impar­țialitatea d-vóstră, vă mulțămescă mai dinainte pentru publicarea aces­­toră rânduri. Una vechiu abonată. 1) Aei autorulă se amăgesce : „1. le pa­­re nu n’a făcută parte din ministeriul­ Ca­­targi, nici în timpul­ alegerilor­ din 1871, nici în timpul­ alegerilor­ din 1875. Nota redacțiunii. BIBLIOGRAFIA. Cremasiunea sau arderea mortßorü* conferințe publice, ținute în amfita­­trură din spitalul­ Colțea, de Azh. Economii, doctoră în medicină, in­ternă al­ spitalelor­ civile, mem­bru al­ societății studiaților d­in medicină, profesore la șcala supe­­rioră de comerciă. Se află de ven­eire la tote librăriile cu prețură de 1 leu.

Next