Romanulu, august 1876 (Anul 20)

1876-08-05

înaltele sale smulțămirî și cu m­ă acă de aurii împodobită cu cifra dom­nescă în dia­mante, trimisă pe lingă epistola onor. d. mareșalii alu curții. In numele viului interesă ce purtați și d vostră industriei naționale și spre a se vede de toți Românii, și mai cu semn de lucrătorii tipografi din țeră, că industria română are de încuragiatorii și protectorii pe Alteța sea Carol I, Domnulă Rommni­­loră, și pentru ca n­ă­ care se se ’ndemne ’^P'd’a lucra cu curagiă și stăruință la ’n do­rirea industrielor­, la vidța națiunii lorii, cu profundă respectă ve rogă se bine-voiți a da publicității în colonele ^iarnlii d-vóstre atâtă epistola onor. d. mareșală câtă și res­­punsulu mea, ce cu onore vi le alătură pe lingă acesta în copia. Primiți, d-nî redactori, și cu acesta oca­­siune, espresiunea deosebitei mele stime și respectă. C. P.­Condur­atu, compositoră-tipografă. Eco epistola d-lui mareșială ală curții de care se vorbesce mai susü: Domniei-séle domnului Constantinii Petrescu- Conduratu, compositorü-tipografa. Domnulu meă, N’am lipsită a remite la înalta mea destinațiune opera d-vóstre «Călausă pen­tru studiulu­ tipografică». Măria-Sea a primită acestă omagiă din parte-vé cu acelă viu intersă ce are pen­tru totă ce privesce și póte contribui la­­ răspândirea arteloră folositore în țeră și *m’a însărcinată a vS transmite, cu espresiu­­nea mulțămiriloru séle, ca unu semnă de înalta sea bună-voință, aci alăturatulu­acă împodobită cu cifra dom­nescă. Profită de ocasiune spre a ve mulțămi și din parte 'mi pentru esemplarulă ce mi­­l’ațî trămisă mie și spre a ve oferi, d-să­racă, încredințarea pré­distinsei m­ele con­­sideraționî. (Semnată) Mareși alu'ă curții T. I. Văăd­escu• D. Petrescu a respunsu acestei bin­e­­voitore epistole prin cea urmatóre. Bucuresci, 1876, Iul­iu­ 26. Domnule mareșală. Am primită multă stimabila d-vóstre e­­pistolă din 25 ale cuvintei, împreună cu a­­culă de aură împodobită cu cifra domnescii d­u diamante. Acestă semnă de înaltă bună-voință, cu care Alteța-mea principele Carol I a bine­voită se încuragieze mica mea operă în artea tipografică, va fi pentru mine uită sti­­mulentă, care necontenitu ’mî va aduce a­­minte că, ca Română,’trebuie se meintere­­seză de industria țăreî mele, obligându-mS a căuta prin tóte mediile posibile a aduce nă îmbunătățire radicale și folositóre artei tipografice, singura ’mi ocupațiune. Acesta înalții suveniru domneseß ilß con­­sidera ca unu trofeu câștigatß pe arena luptei pentru desvoltarea și ’mbunătățirea industriei române, promițând si a ’lu trans­mite ca m­ă sacru deposito fiilor­ mel> spre a ave nestrămutata credință că cei ce se muncescu­ pentru progresulu industriei naționale, fiă în ori­ce ramură, sunt­ încu­­ragiațî, cu ren­dă sea mai târiiiă, de Domnii scK­téra lor­. Vă rogß, d-le mare și aici, se bine-voiți a fi și cu astă ocasiune interpreturd meu că­tre Măria-Sea Domanitorulu, aducându’i la cunoș­tnță coprinsulu epistolei de faclă și asigurându pe Alteța-Sea că nici-nă­ dată nu mĕ voiiî abate din calea datorielorii mele de a lucra neîncetatu la perfecționarea ti­pografiei rom­âne, și că voț­m păstra pentru Altera­rea profundulu mai respectă și d -­volam­entă. Câta pentru exemplarulă ce v’am ofe­rită domniei-vóstre personală, nu aveți pentru ce ’mi mulțămi, pe câtă timpă deosebita stimă și considerațiune ce am către domnia­ vostră m’a obligată la acésta. Bine-voiți ve rogă, d-le mareșială, a primi cu acestă ocasiune deosebita mea considerațiune și stimă. C. P.­Conduratu, compositor­ă-tipografă. ROMANÜLÜ, 5 AUGUSTU 1876 691 FELURIMI. La Elbeuf (Francia) Intr’una te­­rena municipală situata în strada Thuit-Anger s’a facutü­nă descoperire d’unu mare interesü pentru istoria acestui oraș că și care confirmă an­­ticitatea sea cea mare. La uă adăncime de la 2 metri 80 centimetrii până la 3 metri, Intr’una pământă argilosu s’au gasitu mai multe amphore și vase de pamenta roșiu, cenușiă sau de culorea arde­­siei, d’una conținută variază de la unu pânâ la două litri aprope. Aceste urne cuprindeau ose calci­nate și alte resturi organice. Oă bulă forte bine conservată, de sticlă albastră-verde, împodobită de nervure esteriare, a fostü seasa din­­tr’una din aceste urne. Abatele Cochet, în opera s­a asu­pra morm­intelor­­gale, romane, france și normande, semnalără ace­leași urne și vase cum și uă bulă de sticlă asemenea cu cea găsită în strada Thuit-Anger, în săpăturile practicate lînga Saint-Martin-en-Cam­­pagne; ele le dă ca origină epoca galo-romana. Acestă presumțiune e confirmată prin resultatulu cercetàrilor­ d-lui Troyon din Lausanne, care a desco­perită mai multe bule de același modelu, totü albastre, în ruinele ro­mane din Elveția. Rezultă din descoperirile făcute în strada Thuit-Anger că acolo a fostă într’uă epocă forte depărtată, rădicându-se la aprópe 1800 ani, unii cimitiru galo-romani în teritoriul­ ce ține de orașiulu Elbeuf. Deja în 1882, d. Jorn­ Lambert, proprietarulu acestui teremi, a găsită aprópe în același locu fibule (unu felü de acu care unia ambele estremități ale chlamidei) de cupru aurite, uă duzină de mici lampe, fiole (vasa sau butisiă de sticlă), vase de pamentü, etc. Fiolele și lampele erau așezate în grupe de câte 4 sau 5, la aprape doan metri unele de altele. * Societatea de geografia din Paris va deschide o­ suptscriere publică pentru esplorațiunea Ahaggarului, re­giune muntoasă a Saharei centrale, situată la ecuală distanță de Algeria și de Sudan. Acesta esplorațiune va fi făcută de d. Largeau, pe care că­­lătoriele sale la Ghadinas l’au sem­nalată deja atențiunii publice. Că esplorațiune paralelă trebuie se fie îndeplinită de d. Louis Say, care a însoțită pe d. Largeau în ul­tima sea călătorie. Ahaggarulu, regiune de munți înalți, cari, supt zona toridă, con­servă zăpadă în timpă de doua sau trei luni ale anului, n’a fostű visi­­tata pân’acum de nici una cálétorii europénü. Ela conține de sicura bo­gății naturale de tóte felurile și cu­­riase monumente istorice. Locuitorii săi sunt­ Tuaregii, cu cari e forte mare interesa pentru France și d’a lega relațiuni amicale, căci el domină țara cuprinsă între Algeria și Niger. * Trăsura cu vapori a d-lui Belpaire. — Este recunoscută de totá lumea că comunicațiunea între orașele forte apropiate nu e înlesnită îndestulii prin drumurile de ferit, de­ore­ce tre­nurile ordinare nu pot­ porni de câtă la ore fixe (cari în cele mai multe cazuri nu coincidă cu orele cálatorilor­) și numai de câte­va ori pe <zi, pe do­uă parte din causa chiăl­­tuietelorü celora mari, era pe d’alta din causa că ele nu transportă de câtă pe aceia alu căroră timpă nu e prețiosă, și astă-feră nu ’și potu acoperi nici chiăltuielele personalu­lui și materialului. D. Belpaire, inspectore generale ală drumurilor­-de-seră ale Statului, a găsită mițjloculu ca se facă se dispară aceste inconveniente. D-sea a inventată uă trăsură cu vapori, care funcționândă fără mari chrăl­­tuieli de óre-ce nu are trebuință de câtă de doul sau celu multă de trei omeni, unulă pentru servițiul­ tră­surii și foloții pentru a lă machine­, póte pleca la fie­care jumătate de casă și transporta în fie­care cursă câte 50 persone. Făcându-se ușă de invențiunea d-sale, comunicațiunea între orașele forte apropiate, fară pute Zice, ară fi neîntreruptă, locuitorii ară pute se plece în ori­ce momentu, era com­pania ară realiza beneficii forte mari. Trăsura acesta este do uă singură bucată, pusă pe șase ra­ze, do­uă lungime de aprope 12 metrii, aprope asemenea cu trăsurile de tramways. Ea ’și are machina înainte, machină verticală, a căreia mare greutate e pusă pe arcuri, cee­a ce face să dis­pară ori­ce sdruncinare incomodă. Aparatura locomotoră ocupă aprope 5 metrii pătrați. Ela e supt una a­­coperementü care uneste trăsura, de care e separată printr-uă plate­formă care se găsesce încă la estremitatea vehiculului. Interiorul­ e împărțită în două compartimente, de antáruli și de a doua clasă, cu patru bănci longitudinale. Lărgimea sea e atâta câtü a cailoră ferate și póte conține 44 persone în destulă comoditate. Distanța de la Bruxelles la Den­­derleeuw, adecă 24 kilometrii, a fost­ făcută în 48 minute, fără a se grăbi, oprindu-se la tote stațiile, trecându prin miijlocul­ trenurilor­ ordinare fără a aduce cea mai mică încurcă­tură serviciului. Supt tóte raportu­rile dorit, trăsura cu vapori póte fi cu folosă întrebuințată și mari chiară avantagiele de cari se bucură deja publicată. Machina verticală de care vorbi­tă nu va fi uă machină-tipă. Trăsurile cari se const­ruiescă acum la arse­­nalu, unde s’a construită, supt di­recțiunea d-lui Schaar, acea­a des­pre care amă vorbită, vom­ ave ma­chine orizontale, cea­a ce le va da mai multă eleganță. In resumatu, credemă că ingeniósa invențiune a d-lui Belpaire e chi­mată la ună legitimă succes­ă, de 44 livre, 25 lei 15 bani. Orzulă, în greutate de 49 livre, 27 lei 80 bani. Se­cara, în greutate de 55 £ livre, 33 lei 50 bani. S’aă esportată 4.032 chile secară. PARTEA ECONOMICA Galați, 30 Iulie.— Corăbii sosite de­șerte 1, pornite ’ncărcate 3 și deșerte 1. Vapore sosite și pornite ette 3. Bastimente : ad­ă ’n portă 15. Porumbulă, în greutate CURSULU BUCURESCILORÜ .9 Augustă, 1876. D. V. Maniu, advocată, s’a mu­tată în strada Verga, No. 2, aprope de biserica sf. Vineri. DE INCHIRIATU casele d-nei Elena Nem­ovici din strada Stelea No. 4. Doritorii le potü visita în ar­­ce ,si între orele 11 și 6, la 3 luni la vedere SCHIMBULU___________ CURSULU­TIENEI 31 Iulie, 1876. [3» "" nnn'~ ’ ' ‘T"T“1T ""in.. Tt ' ’ri"" £ <n ^ -4-J 1iH «r, ® § rS $ 8 S3 Ah ® r£j« O © I OBLIGAȚIUNI & | g g § O ° J. § Ö ca — ______££________ 10 Rurali..................... 92 91) 921 i — 8 Domeniall .... 88 871 87 1 — 8 Oppenheim. ... — — — — — 7 Stern..........................— — — — — 5 Renta 52 ... . — — — — — 5 Casa penaiunilorfi . (Val. nomin 300 1.) 160 150 ---------------7 Fonțliarie rurali . . 751 15 — — — 7 I)eto urbane . . — -- — — — 8 Imp. municip. 1875 . 811 81 — — — — Loturi munic. (20) 1. 21 20 — — — — Orum. de fer tureescl (400 lei și prima) .40 35 40 — 5 ACȚIUNI 8 Societatea financiară a României (500 lei 250 liberați) ... 100 — — — — 5 Căile ferate Române — — __ — — 8 Priorități .... — — — — — 8 Soc. d’asicurare Da­cia (500 lei nous). . 500 480 —-------8 Deto România .. 85 75 70­5 — Deto a doa emisiune — — — — — Paria.... 99 45 London .... 25.17 ț _ Berlin..................... 1221 _ Viena..................... — _ Amsterdam ... — _ Belgia..... 99.40 Olanda .... — __ Mandat. Teaaurulul. — _ Soomptű pe anfi . . | Î8 15 5g Renta metalică — — — 66 40 5g Renta de h­ârtiă— — — 70 — Loturile de fl. 100 din 1866 — 111 — Acțiunile soc. Băncei naționale— 852 — Acțiunile Credit-Anstalt — — 143 90 Londra 3 luni — — — —­ 123 50 Oblig. rurali ungare — 5g 83 — Idem Idem Banat-Temisiora 5g 72 50 Idem Idem transilvane — 5g 73 50 Idem Idem croate-slavone 5g 84 50 Argintură contra h­ârtiei — 103 50 Du­cați — — 5 go Napoleon d’or — — — — 9 79 100 Mărci imperiale germane — 60 40 iuni mai ’nainte d’a ne arunca In grupa ce ne-a săpată !.. — Un lună nu trecuse de cândă mĕ măritasemă, și deja ’ncepeamă a vede, ochii mi­ se deschideau, min­tea m­i-se trezea din lungulu somnu în care o ținuseră ș’o cufundaseră bas­mele ce le crezusemü fără a le cer­ceta. Incepeamü a mĕ gândi prin imine și nu prin glasula dascăliloră, prin ajutorulü cărțiloră, înce­­peama, Zică, a simți, a cunosce ! Ah ! atunci d’ași fi gasitü unu omü care se scie a citi In inima mea, unu omü care se scie a iubi, atunci ce soră, ce fiică, ce socră, ce mamă ași fi fost!.. Dérü val! cel de la care asceptam totu, celu căruia spuneamu totu cea-a ce se petrecea ’n mine, celu căruia spuneamu: te iubescu, te iubescu, răs­pundea avântului meu, răspundea așceptării mele, răspundea cerințe­­lor și animei mele cu un îngh­iățată ne­păsare !­­ț Eșia, eșia.... mă lăsa sin­gură, singură cu ale mele gândiri! De ce nu potü nara lupta ce atunci se petrecea la mine! Ideiele false cu cari fusesema­nutrită se învrășmă­­șiaă, se ciocniau, se isbiau de cele mifilevărate ce acum căpătămiu, se în­­cherau unele cu altele, se trântiaă, se doborau, se râdicau ierăși și ierăși lupta cu focii incepea, luptă fără cruțare, luptă în care unul­ din cei doui pro­­tivnici trebuia se moră; căci era lupta adevărului contra minciunii, a luminei contra întunerecului, a scl­­inței contra oricei credințe, a naturei contra crescerii. Câte <zile, câte nopți de muncă, de trude, de grije, de spaime până a se cunosce biruitorulu! Groznice momente: mă îndouiama de totu, nu eramă sigură de nimicit, nu sciam­ă cu cine era adevĕrulu, cu cine min­ciuna, cu cine vieța, cu cine mar­tea ! Stamă martură la acésta luptă; ce atâtă me obosia, mĕ prăpădia, stam­ă martură și nici nu cute­ama a lua parte la ea, care avea se de­cidă de sórtea mea, căci nu sciama cine ’mi este prietenulu, cine vrăș­­mașiulă ! Adevĕrulu birui, natura tri­umfa, lumina se facu... déru val ce golă lăsâ ea în inima mea! O sim­­țiamă atâtă de mare, o sciamă atâtă de bună, auțjiamă atâtă de bine ală­sau glasă strigându’mi : voiescă a iubi... și mé gaséma unită pe veciă cu una omă, vestejită încă de tenerü, care nici­ uă­dată nu iubise, care nu put­ea iubi, și care, neînțelegându ce este iubirea me lua dreptă nebună! Eșia, eșia mereu, eșia totă sin­gură, și singură mereu româneama... reintra seu noptea târijiă, séu îti zvoril (jilel, și atunci ursuză, necă­jiții, posomorită, certându-me, ocă­­rându-me, Injurându-me! Voué, voué ce ați trecutu p’a­­colo; voué, tinere fete, pline de iu­bire, ce ați întâlnită numai nepă­sare în omul, de la care așteptați iubire, voué numai vé dau vouă d’a arunca cu pétra în mine, căci nu­mai voi scrți ce este a suferi! Doui ani, fără a mé plânge, am suferită insulte și ocări; doui ani, am fostu batjocura, insula, ocara lui ș’a lumii; doui ani, am încercată ții și nópte, oră cu oră, minută cu­minută, a’lă atrage prin blândețea, prin răbdarea, prin stăruința mea d’a’lă iubi, prin rugăciunile, prin sfal­turile, prin suspinurile, prin lacri­­mele mele, doui ani, am făcută to­tulă ce mi a fostă în putință spre a atinge inima lui; dérü totulă n’a putută nici măcară a scudui puțină a lui cumplită nepăsare! Totuși ca se ași fi trăită cu dănsulă, ași fi sufe­rită mereă, ași fi suferită péne ’n­­ fiua cândă, urîndu-i-se lui d’a mea suferință, m’ar fi părăsită cu totulă, căci acésta era și datoria și voința mea! Ași fi făcută-o, déca neprevăzuta întâmplare și neascultatarea inima mea n’ară fi otărîtă altă­ felă de­câtă a mea cugetare! Déca inima mea ar fi voită se asculte de obiceiuri, de cuviințe, de convențiuni cari mé îm­­pedecaă d’a iubi pe altulă de câtă p’acela ce nu voia a mé iubi; déca ea ar fi cercetată care ’mi este inte­­resută și nu cea­ a ce este firescă, ah! gândule, de ce tăcuși cândă era ce atâtea ori ștersese lacrimele mele, cândă era ce mângâiase a mea du­rere, cândă ela ce ’mi dedese atâtea probe de iubirea mea, cândă elü pe care de multă’să iubiamă, de și mie ensumi îmi negama acésta, cândă elu se aruncâ la piciorele mele strigân­­du-’mi te iubescu, te iubescu,... vino, vino! ... de ce, gândule, mă lăsași sé mă aruncă învinsă de dragostea lui, în brad­ele ce ’mi deschidea, de ce mă lăsași se fugă cu densulă, cândă nici n’aveamu dreptulu d’a’lă iubi ? De ce , dec’atunci tăcuși, învinsă póte de tăria iubirii nóstre, de ce vii acum cându este pre tâi­ziă a îndrepta reula, de ce vii a ’mi amărî puținele Zile ce mai am a trăi! Ah! gândulă nostru, care sberacu atâta sub­lă, care ’ntr’uă clipă stră­bate munții și mările, care c’uă o­­chire vede cele de faclă și cele ce aă fostă­ gândulă nostru care cu des­toinicia descurcă ițele încurcate ale lucruriloră­și zéresce în acelașă timpă cele două căpătâie și totu lungulă și­rului; gândul nostru care frămentă cu iuțela fulgerului întâmplările îndoiese spre a scote din ele uă drepta tălmă­cire, gândulă nostru pare une­ori că dorme­ dorme, și numai asta stim că nu este bnsăși dumnezeirea; dorme scu, dacă nu dorme, și opresce atâtă de tai­nică, în­cât cu neputință ne este a auziasea glăsuire ș’a urma ale séle în­­vețăminte. Gândulă adormindă, fapta rea înaintea lui, val­ense, vai de noi cândă elă se trezesce din scur­­tură söu somnă! Plânsă amară! grele suspinurî, zadarnice oftăzi, reulu s’a făcută, nu voi îl veți fi loculț! Nizza, 3 Aprile. De și ’n pată și d’uă nespusă slă­­jiciune, mă simță parcă ce­va mai fine. Mă voi­ încerca deci, soriere, a mai vorbi puțină cu tine, căci cine scie cum voiă fi mâne!... De trei Zile frigurile mă frământă și mă îm­­b­decă d a odihni multă obositură me s capă. Ochii ’mi ardă, peptulă mé dóré și uă sudóre rece acopere trupulă meă...tușescă întruna, și une­ori așta de multă, în câtă sângele mi­se suie în capă și roșiasce d’uă­ dată palida’mi fac­ă.... roșiață casé cu to­­tulă alta de cea de altă dată! Ah! câtă mé dóré, cândă, fără voiă’mi, zărescă oglinda ce nă­dini0ră mé a­­răta frumósu! Ce slabă, ce uscată... ce urîtă suntu! Ce pocatu că nu pu­­temu muri frumóse! Ce târnă ’mi este, cândă mĕ vede asia schimbată, sé nu mé mai iubescu de câtă de milă!.. Dérü nu, acesta nu se póte, anima, care nu mi-s’a schimbată, îmi spune că mă iubesce și că și marta mé va iubi! Ah! d’ași puté trăi spre a’lă face fericită, d’ași puté.... soriero, soriero, iu­besce’lă tu pentru mine, măiculițo, privesce-să în veci ca mnă copilă alți teți , iubiți-lă, și ’n­­grijiți’lă cum m’ați iubită și ’ngrijită pe mine; țineți’lă lângă voi.... plân­geți cu deusula; déru nu ’lă lăsați, nu ’lă lăsați singură cu a­cea du­rere. Nu este asta că voi îmi fă­găduiți acesta?... Déru nu! nu! Voi nu puteți face cea­a ce vé ceru! nu puteți face a­­césta, c’ați fi ocara și rîsulă lumii! l’ați nenoroci, și v’ați nenoroci, v’ați perde și nu l’ați scăpa... Cum, cum, se iu­biți ună omă care m’a iubită, cândă n’avea dreptulu d’a me iubi! Ună omă care m’a ’ngrijită ca p’uă mamă, cândă n’avea dreptulu d’a me ’n­­griji; ună omă care s’a jertfită mie; cândă n’avea dreptulu d’a se jertfi mie, ună omă care a făcută totulă ce i-a fostă în putință spre a mă scăpa, spre a mĕ face fericită cândă n’avea dreptul­ d’a face nimicü? Nu! nu! acesta nu se póte.... acesta ar fi fi­rescă !... Ah! legi barbare, învoieli ne­socotite, moravuri rușinose, obiceiuri stupide cari constituiți civilisațiunea, fiți blestemate întru veciă! Civilisa­­țiune falsă, fățarnică și fără de milă, ție n’am voită a mé supune, în con­tra tea m’am résvrétitu, ție resbelu de morte am jurată!.... Mai învinsă... ți-ai resbunatu!... Moră, déru nu mă căiescă! Am iubită... am fostă iubită... Moră, déru am trăitul... Mamaiértá-mé... Mam­óro­iértá-mé... l’am iubită atâtă.... îlă iubescu atâtă ! Ah! de ce cela ce póte ând­iubi... se pótá muriri....

Next