Romanulu, august 1876 (Anul 20)
1876-08-05
înaltele sale smulțămirî și cu mă acă de aurii împodobită cu cifra domnescă în diamante, trimisă pe lingă epistola onor. d. mareșalii alu curții. In numele viului interesă ce purtați și d vostră industriei naționale și spre a se vede de toți Românii, și mai cu semn de lucrătorii tipografi din țeră, că industria română are de încuragiatorii și protectorii pe Alteța sea Carol I, Domnulă Rommniloră, și pentru ca nă care se se ’ndemne ’^P'd’a lucra cu curagiă și stăruință la ’n dorirea industrielor, la vidța națiunii lorii, cu profundă respectă ve rogă se bine-voiți a da publicității în colonele ^iarnlii d-vóstre atâtă epistola onor. d. mareșală câtă și respunsulu mea, ce cu onore vi le alătură pe lingă acesta în copia. Primiți, d-nî redactori, și cu acesta ocasiune, espresiunea deosebitei mele stime și respectă. C. P.Conduratu, compositoră-tipografă. Eco epistola d-lui mareșială ală curții de care se vorbesce mai susü: Domniei-séle domnului Constantinii Petrescu- Conduratu, compositorü-tipografa. Domnulu meă, N’am lipsită a remite la înalta mea destinațiune opera d-vóstre «Călausă pentru studiulu tipografică». Măria-Sea a primită acestă omagiă din parte-vé cu acelă viu intersă ce are pentru totă ce privesce și póte contribui la răspândirea arteloră folositore în țeră și *m’a însărcinată a vS transmite, cu espresiunea mulțămiriloru séle, ca unu semnă de înalta sea bună-voință, aci alăturatuluacă împodobită cu cifra domnescă. Profită de ocasiune spre a ve mulțămi și din parte 'mi pentru esemplarulă ce mil’ațî trămisă mie și spre a ve oferi, d-săracă, încredințarea prédistinsei mele consideraționî. (Semnată) Mareși alu'ă curții T. I. Văădescu• D. Petrescu a respunsu acestei binevoitore epistole prin cea urmatóre. Bucuresci, 1876, Iuliu 26. Domnule mareșală. Am primită multă stimabila d-vóstre epistolă din 25 ale cuvintei, împreună cu aculă de aură împodobită cu cifra domnescii du diamante. Acestă semnă de înaltă bună-voință, cu care Alteța-mea principele Carol I a binevoită se încuragieze mica mea operă în artea tipografică, va fi pentru mine uită stimulentă, care necontenitu ’mî va aduce aminte că, ca Română,’trebuie se meintereseză de industria țăreî mele, obligându-mS a căuta prin tóte mediile posibile a aduce nă îmbunătățire radicale și folositóre artei tipografice, singura ’mi ocupațiune. Acesta înalții suveniru domneseß ilß considera ca unu trofeu câștigatß pe arena luptei pentru desvoltarea și ’mbunătățirea industriei române, promițând si a ’lu transmite ca mă sacru deposito fiilor mel> spre a ave nestrămutata credință că cei ce se muncescu pentru progresulu industriei naționale, fiă în orice ramură, sunt încuragiațî, cu rendă sea mai târiiiă, de Domnii scKtéra lor. Vă rogß, d-le mare și aici, se bine-voiți a fi și cu astă ocasiune interpreturd meu către Măria-Sea Domanitorulu, aducându’i la cunoștnță coprinsulu epistolei de faclă și asigurându pe Alteța-Sea că nici-nă dată nu mĕ voiiî abate din calea datorielorii mele de a lucra neîncetatu la perfecționarea tipografiei române, și că voțm păstra pentru Alterarea profundulu mai respectă și d -volamentă. Câta pentru exemplarulă ce v’am oferită domniei-vóstre personală, nu aveți pentru ce ’mi mulțămi, pe câtă timpă deosebita stimă și considerațiune ce am către domnia vostră m’a obligată la acésta. Bine-voiți ve rogă, d-le mareșială, a primi cu acestă ocasiune deosebita mea considerațiune și stimă. C. P.Conduratu, compositoră-tipografă. ROMANÜLÜ, 5 AUGUSTU 1876 691 FELURIMI. La Elbeuf (Francia) Intr’una terena municipală situata în strada Thuit-Anger s’a facutünă descoperire d’unu mare interesü pentru istoria acestui oraș că și care confirmă anticitatea sea cea mare. La uă adăncime de la 2 metri 80 centimetrii până la 3 metri, Intr’una pământă argilosu s’au gasitu mai multe amphore și vase de pamenta roșiu, cenușiă sau de culorea ardesiei, d’una conținută variază de la unu pânâ la două litri aprope. Aceste urne cuprindeau ose calcinate și alte resturi organice. Oă bulă forte bine conservată, de sticlă albastră-verde, împodobită de nervure esteriare, a fostü seasa dintr’una din aceste urne. Abatele Cochet, în opera sa asupra mormintelorgale, romane, france și normande, semnalără aceleași urne și vase cum și uă bulă de sticlă asemenea cu cea găsită în strada Thuit-Anger, în săpăturile practicate lînga Saint-Martin-en-Campagne; ele le dă ca origină epoca galo-romana. Acestă presumțiune e confirmată prin resultatulu cercetàrilor d-lui Troyon din Lausanne, care a descoperită mai multe bule de același modelu, totü albastre, în ruinele romane din Elveția. Rezultă din descoperirile făcute în strada Thuit-Anger că acolo a fostă într’uă epocă forte depărtată, rădicându-se la aprópe 1800 ani, unii cimitiru galo-romani în teritoriul ce ține de orașiulu Elbeuf. Deja în 1882, d. Jorn Lambert, proprietarulu acestui teremi, a găsită aprópe în același locu fibule (unu felü de acu care unia ambele estremități ale chlamidei) de cupru aurite, uă duzină de mici lampe, fiole (vasa sau butisiă de sticlă), vase de pamentü, etc. Fiolele și lampele erau așezate în grupe de câte 4 sau 5, la aprape doan metri unele de altele. * Societatea de geografia din Paris va deschide o suptscriere publică pentru esplorațiunea Ahaggarului, regiune muntoasă a Saharei centrale, situată la ecuală distanță de Algeria și de Sudan. Acesta esplorațiune va fi făcută de d. Largeau, pe care călătoriele sale la Ghadinas l’au semnalată deja atențiunii publice. Că esplorațiune paralelă trebuie se fie îndeplinită de d. Louis Say, care a însoțită pe d. Largeau în ultima sea călătorie. Ahaggarulu, regiune de munți înalți, cari, supt zona toridă, conservă zăpadă în timpă de doua sau trei luni ale anului, n’a fostű visitata pân’acum de nici una cálétorii europénü. Ela conține de sicura bogății naturale de tóte felurile și curiase monumente istorice. Locuitorii săi sunt Tuaregii, cu cari e forte mare interesa pentru France și d’a lega relațiuni amicale, căci el domină țara cuprinsă între Algeria și Niger. * Trăsura cu vapori a d-lui Belpaire. — Este recunoscută de totá lumea că comunicațiunea între orașele forte apropiate nu e înlesnită îndestulii prin drumurile de ferit, deorece trenurile ordinare nu pot porni de câtă la ore fixe (cari în cele mai multe cazuri nu coincidă cu orele cálatorilor) și numai de câteva ori pe <zi, pe două parte din causa chiăltuietelorü celora mari, era pe d’alta din causa că ele nu transportă de câtă pe aceia alu căroră timpă nu e prețiosă, și astă-feră nu ’și potu acoperi nici chiăltuielele personalului și materialului. D. Belpaire, inspectore generale ală drumurilor-de-seră ale Statului, a găsită mițjloculu ca se facă se dispară aceste inconveniente. D-sea a inventată uă trăsură cu vapori, care funcționândă fără mari chrăltuieli de óre-ce nu are trebuință de câtă de doul sau celu multă de trei omeni, unulă pentru servițiul trăsurii și foloții pentru a lă machine, póte pleca la fiecare jumătate de casă și transporta în fiecare cursă câte 50 persone. Făcându-se ușă de invențiunea d-sale, comunicațiunea între orașele forte apropiate, fară pute Zice, ară fi neîntreruptă, locuitorii ară pute se plece în orice momentu, era compania ară realiza beneficii forte mari. Trăsura acesta este do uă singură bucată, pusă pe șase raze, două lungime de aprope 12 metrii, aprope asemenea cu trăsurile de tramways. Ea ’și are machina înainte, machină verticală, a căreia mare greutate e pusă pe arcuri, ceea ce face să dispară orice sdruncinare incomodă. Aparatura locomotoră ocupă aprope 5 metrii pătrați. Ela e supt una acoperementü care uneste trăsura, de care e separată printr-uă plateformă care se găsesce încă la estremitatea vehiculului. Interiorul e împărțită în două compartimente, de antáruli și de a doua clasă, cu patru bănci longitudinale. Lărgimea sea e atâta câtü a cailoră ferate și póte conține 44 persone în destulă comoditate. Distanța de la Bruxelles la Denderleeuw, adecă 24 kilometrii, a fost făcută în 48 minute, fără a se grăbi, oprindu-se la tote stațiile, trecându prin miijlocul trenurilor ordinare fără a aduce cea mai mică încurcătură serviciului. Supt tóte raporturile dorit, trăsura cu vapori póte fi cu folosă întrebuințată și mari chiară avantagiele de cari se bucură deja publicată. Machina verticală de care vorbită nu va fi uă machină-tipă. Trăsurile cari se construiescă acum la arsenalu, unde s’a construită, supt direcțiunea d-lui Schaar, aceaa despre care amă vorbită, vom ave machine orizontale, ceaa ce le va da mai multă eleganță. In resumatu, credemă că ingeniósa invențiune a d-lui Belpaire e chimată la ună legitimă succesă, de 44 livre, 25 lei 15 bani. Orzulă, în greutate de 49 livre, 27 lei 80 bani. Secara, în greutate de 55 £ livre, 33 lei 50 bani. S’aă esportată 4.032 chile secară. PARTEA ECONOMICA Galați, 30 Iulie.— Corăbii sosite deșerte 1, pornite ’ncărcate 3 și deșerte 1. Vapore sosite și pornite ette 3. Bastimente : adă ’n portă 15. Porumbulă, în greutate CURSULU BUCURESCILORÜ .9 Augustă, 1876. D. V. Maniu, advocată, s’a mutată în strada Verga, No. 2, aprope de biserica sf. Vineri. DE INCHIRIATU casele d-nei Elena Nemovici din strada Stelea No. 4. Doritorii le potü visita în arce ,si între orele 11 și 6, la 3 luni la vedere SCHIMBULU___________ CURSULUTIENEI 31 Iulie, 1876. [3» "" nnn'~ ’ ' ‘T"T“1T ""in.. Tt ' ’ri"" £ <n ^ -4-J 1iH «r, ® § rS $ 8 S3 Ah ® r£j« O © I OBLIGAȚIUNI & | g g § O ° J. § Ö ca — ______££________ 10 Rurali..................... 92 91) 921 i — 8 Domeniall .... 88 871 87 1 — 8 Oppenheim. ... — — — — — 7 Stern..........................— — — — — 5 Renta 52 ... . — — — — — 5 Casa penaiunilorfi . (Val. nomin 300 1.) 160 150 ---------------7 Fonțliarie rurali . . 751 15 — — — 7 I)eto urbane . . — -- — — — 8 Imp. municip. 1875 . 811 81 — — — — Loturi munic. (20) 1. 21 20 — — — — Orum. de fer tureescl (400 lei și prima) .40 35 40 — 5 ACȚIUNI 8 Societatea financiară a României (500 lei 250 liberați) ... 100 — — — — 5 Căile ferate Române — — __ — — 8 Priorități .... — — — — — 8 Soc. d’asicurare Dacia (500 lei nous). . 500 480 —-------8 Deto România .. 85 75 705 — Deto a doa emisiune — — — — — Paria.... 99 45 London .... 25.17 ț _ Berlin..................... 1221 _ Viena..................... — _ Amsterdam ... — _ Belgia..... 99.40 Olanda .... — __ Mandat. Teaaurulul. — _ Soomptű pe anfi . . | Î8 15 5g Renta metalică — — — 66 40 5g Renta de hârtiă— — — 70 — Loturile de fl. 100 din 1866 — 111 — Acțiunile soc. Băncei naționale— 852 — Acțiunile Credit-Anstalt — — 143 90 Londra 3 luni — — — — 123 50 Oblig. rurali ungare — 5g 83 — Idem Idem Banat-Temisiora 5g 72 50 Idem Idem transilvane — 5g 73 50 Idem Idem croate-slavone 5g 84 50 Argintură contra hârtiei — 103 50 Ducați — — 5 go Napoleon d’or — — — — 9 79 100 Mărci imperiale germane — 60 40 iuni mai ’nainte d’a ne arunca In grupa ce ne-a săpată !.. — Un lună nu trecuse de cândă mĕ măritasemă, și deja ’ncepeamă a vede, ochii mi se deschideau, mintea mi-se trezea din lungulu somnu în care o ținuseră ș’o cufundaseră basmele ce le crezusemü fără a le cerceta. Incepeamü a mĕ gândi prin imine și nu prin glasula dascăliloră, prin ajutorulü cărțiloră, începeama, Zică, a simți, a cunosce ! Ah ! atunci d’ași fi gasitü unu omü care se scie a citi In inima mea, unu omü care se scie a iubi, atunci ce soră, ce fiică, ce socră, ce mamă ași fi fost!.. Dérü val! cel de la care asceptam totu, celu căruia spuneamu totu cea-a ce se petrecea ’n mine, celu căruia spuneamu: te iubescu, te iubescu, răspundea avântului meu, răspundea așceptării mele, răspundea cerințelor și animei mele cu un înghiățată nepăsare !ț Eșia, eșia.... mă lăsa singură, singură cu ale mele gândiri! De ce nu potü nara lupta ce atunci se petrecea la mine! Ideiele false cu cari fusesemanutrită se învrășmășiaă, se ciocniau, se isbiau de cele mifilevărate ce acum căpătămiu, se încherau unele cu altele, se trântiaă, se doborau, se râdicau ierăși și ierăși lupta cu focii incepea, luptă fără cruțare, luptă în care unul din cei doui protivnici trebuia se moră; căci era lupta adevărului contra minciunii, a luminei contra întunerecului, a sclinței contra oricei credințe, a naturei contra crescerii. Câte <zile, câte nopți de muncă, de trude, de grije, de spaime până a se cunosce biruitorulu! Groznice momente: mă îndouiama de totu, nu eramă sigură de nimicit, nu sciamă cu cine era adevĕrulu, cu cine minciuna, cu cine vieța, cu cine martea ! Stamă martură la acésta luptă; ce atâtă me obosia, mĕ prăpădia, stamă martură și nici nu cuteama a lua parte la ea, care avea se decidă de sórtea mea, căci nu sciama cine ’mi este prietenulu, cine vrășmașiulă ! Adevĕrulu birui, natura triumfa, lumina se facu... déru val ce golă lăsâ ea în inima mea! O simțiamă atâtă de mare, o sciamă atâtă de bună, auțjiamă atâtă de bine alăsau glasă strigându’mi : voiescă a iubi... și mé gaséma unită pe veciă cu una omă, vestejită încă de tenerü, care nici uădată nu iubise, care nu putea iubi, și care, neînțelegându ce este iubirea me lua dreptă nebună! Eșia, eșia mereu, eșia totă singură, și singură mereu româneama... reintra seu noptea târijiă, séu îti zvoril (jilel, și atunci ursuză, necăjiții, posomorită, certându-me, ocărându-me, Injurându-me! Voué, voué ce ați trecutu p’acolo; voué, tinere fete, pline de iubire, ce ați întâlnită numai nepăsare în omul, de la care așteptați iubire, voué numai vé dau vouă d’a arunca cu pétra în mine, căci numai voi scrți ce este a suferi! Doui ani, fără a mé plânge, am suferită insulte și ocări; doui ani, am fostu batjocura, insula, ocara lui ș’a lumii; doui ani, am încercată ții și nópte, oră cu oră, minută cuminută, a’lă atrage prin blândețea, prin răbdarea, prin stăruința mea d’a’lă iubi, prin rugăciunile, prin sfalturile, prin suspinurile, prin lacrimele mele, doui ani, am făcută totulă ce mi a fostă în putință spre a atinge inima lui; dérü totulă n’a putută nici măcară a scudui puțină a lui cumplită nepăsare! Totuși ca se ași fi trăită cu dănsulă, ași fi suferită mereă, ași fi suferită péne ’n fiua cândă, urîndu-i-se lui d’a mea suferință, m’ar fi părăsită cu totulă, căci acésta era și datoria și voința mea! Ași fi făcută-o, déca neprevăzuta întâmplare și neascultatarea inima mea n’ară fi otărîtă altă felă decâtă a mea cugetare! Déca inima mea ar fi voită se asculte de obiceiuri, de cuviințe, de convențiuni cari mé împedecaă d’a iubi pe altulă de câtă p’acela ce nu voia a mé iubi; déca ea ar fi cercetată care ’mi este interesută și nu cea a ce este firescă, ah! gândule, de ce tăcuși cândă era ce atâtea ori ștersese lacrimele mele, cândă era ce mângâiase a mea durere, cândă ela ce ’mi dedese atâtea probe de iubirea mea, cândă elü pe care de multă’să iubiamă, de și mie ensumi îmi negama acésta, cândă elu se aruncâ la piciorele mele strigându-’mi te iubescu, te iubescu,... vino, vino! ... de ce, gândule, mă lăsași sé mă aruncă învinsă de dragostea lui, în bradele ce ’mi deschidea, de ce mă lăsași se fugă cu densulă, cândă nici n’aveamu dreptulu d’a’lă iubi ? De ce , dec’atunci tăcuși, învinsă póte de tăria iubirii nóstre, de ce vii acum cându este pre tâiziă a îndrepta reula, de ce vii a ’mi amărî puținele Zile ce mai am a trăi! Ah! gândulă nostru, care sberacu atâta sublă, care ’ntr’uă clipă străbate munții și mările, care c’uă ochire vede cele de faclă și cele ce aă fostă gândulă nostru care cu destoinicia descurcă ițele încurcate ale lucrurilorăși zéresce în acelașă timpă cele două căpătâie și totu lungulă șirului; gândul nostru care frămentă cu iuțela fulgerului întâmplările îndoiese spre a scote din ele uă drepta tălmăcire, gândulă nostru pare uneori că dorme dorme, și numai asta stim că nu este bnsăși dumnezeirea; dorme scu, dacă nu dorme, și opresce atâtă de tainică, încât cu neputință ne este a auziasea glăsuire ș’a urma ale séle învețăminte. Gândulă adormindă, fapta rea înaintea lui, valense, vai de noi cândă elă se trezesce din scurtură söu somnă! Plânsă amară! grele suspinurî, zadarnice oftăzi, reulu s’a făcută, nu voi îl veți fi loculț! Nizza, 3 Aprile. De și ’n pată și d’uă nespusă slăjiciune, mă simță parcă ceva mai fine. Mă voi încerca deci, soriere, a mai vorbi puțină cu tine, căci cine scie cum voiă fi mâne!... De trei Zile frigurile mă frământă și mă îmbdecă d a odihni multă obositură me s capă. Ochii ’mi ardă, peptulă mé dóré și uă sudóre rece acopere trupulă meă...tușescă întruna, și uneori așta de multă, în câtă sângele mise suie în capă și roșiasce d’uă dată palida’mi facă.... roșiață casé cu totulă alta de cea de altă dată! Ah! câtă mé dóré, cândă, fără voiă’mi, zărescă oglinda ce nădini0ră mé arăta frumósu! Ce slabă, ce uscată... ce urîtă suntu! Ce pocatu că nu putemu muri frumóse! Ce târnă ’mi este, cândă mĕ vede asia schimbată, sé nu mé mai iubescu de câtă de milă!.. Dérü nu, acesta nu se póte, anima, care nu mi-s’a schimbată, îmi spune că mă iubesce și că și marta mé va iubi! Ah! d’ași puté trăi spre a’lă face fericită, d’ași puté.... soriero, soriero, iubesce’lă tu pentru mine, măiculițo, privesce-să în veci ca mnă copilă alți teți , iubiți-lă, și ’ngrijiți’lă cum m’ați iubită și ’ngrijită pe mine; țineți’lă lângă voi.... plângeți cu deusula; déru nu ’lă lăsați, nu ’lă lăsați singură cu acea durere. Nu este asta că voi îmi făgăduiți acesta?... Déru nu! nu! Voi nu puteți face ceaa ce vé ceru! nu puteți face acésta, c’ați fi ocara și rîsulă lumii! l’ați nenoroci, și v’ați nenoroci, v’ați perde și nu l’ați scăpa... Cum, cum, se iubiți ună omă care m’a iubită, cândă n’avea dreptulu d’a me iubi! Ună omă care m’a ’ngrijită ca p’uă mamă, cândă n’avea dreptulu d’a me ’ngriji; ună omă care s’a jertfită mie; cândă n’avea dreptulu d’a se jertfi mie, ună omă care a făcută totulă ce i-a fostă în putință spre a mă scăpa, spre a mĕ face fericită cândă n’avea dreptul d’a face nimicü? Nu! nu! acesta nu se póte.... acesta ar fi firescă !... Ah! legi barbare, învoieli nesocotite, moravuri rușinose, obiceiuri stupide cari constituiți civilisațiunea, fiți blestemate întru veciă! Civilisațiune falsă, fățarnică și fără de milă, ție n’am voită a mé supune, în contra tea m’am résvrétitu, ție resbelu de morte am jurată!.... Mai învinsă... ți-ai resbunatu!... Moră, déru nu mă căiescă! Am iubită... am fostă iubită... Moră, déru am trăitul... Mamaiértá-mé... Mamóroiértá-mé... l’am iubită atâtă.... îlă iubescu atâtă ! Ah! de ce cela ce póte ândiubi... se pótá muriri....