Romanulu, septembrie 1876 (Anul 20)

1876-09-19

ANTILü ALU­DOÜE-jPECESEA Redacțiunea și Admin­ist­­rațiunea strada Dirm­ei 14 VOIESCE ȘI VEI PUTEA A­N­U­N­C­I­U­R­I Linia de 30 litere petitű, pagina IV,— 40 bani. Deto — — — — pagi ia III, 2 lei. A se adresii: IN ROMANIA, la administrațiunea farului, LA PARIS, la Havas, Laffite & C­une, 8, Place de la Bourse LA LONDON, la d. Eugene Mieoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. A VIENA, la d-nii Haasenstein și Vogler, Wallfischgasse 10. Articolele nepublicate se arda. 20 BANI EXEMPLARUL Edițiunea de sera >f DUMINECA, 19 SEPTEMBRE 1876 LUMINEAZA-TE ȘI TEJ­EI A­B­O­N­AMEN­T­E , In capitală, unu anui 48 lei; șese luni 24 lei­­.. . . , twi luni 12 lei; uă lună 4 lei! In districte, unu anu 54 lei; șese luni 27 lei; „ . . .. ^eî 14 lei; uă lună 5 lei! Pentru tote țerele Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administratiunea­­ ziarului. LA PARIS, la d-nul Darras-Hallegrain 5, rue da l’ancienne comedie, și Havas, Laf­fite & C­ nne, 8, Place de la Bourse LA VIENA, la d. B. G.Popovicî, 15 Fleischm­arkt Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI ESEMPLARUL întrunire publica. Mai mulți cetățeni, simțindă nece­sitatea d’a discuta asupra alegerilor­ parțiale pentru Senatü și Cameră, dă luată inițiativa unei întruniri publice, care va ave loc și în sala Ateneului. Luni, 20 Septembre, la 8 ore sera. SERVICIULU TELEGRAFICII ALU «ROMANULUI». Ragusa, 29 Septembre.— Principele Mun­­tenegrului a­liberată pe Osman-pașa, care cădise prisoniarii de resbelü în minele Muntenegrenilor!!. Belgrad, 29 Septembre (oficiale). — Ieri s’a dată că mare bătălia pe țermulă stângă ală Moravei. Serbii aă trecută acestă rîă la Boboviște și Buimir, pe cari le-am ocu­pată pe cândă Horvatovici, operândă în de­­retulă Turciloră, ocupa Krușije. Turcii au fostă astă­feră restrînșî in posițiunile loră. Lupta principale a avută locă înaintea Krivetului, Bucimei, äs hapcim. Suntu­ameni cari, de­și recunoscă că principiele liberale, că instituțiu­­nile democratice, cari pornescă din voința națiunii și până în mânele iei administrarea intereselor­ gene­rale, conțină uă mai mare sumă de bunuri și espună, în casulă celă mai reă, la mai puține pericole, totuși își facă uă datoriă de a lucra pentru dărîmarea acestora instituțiuni, chiar atunci cândă Suntă In. Untere cândă adecă le-au jurată credință și le da­­torescă cea mai credinciosă și mai activă apărare. Acești ómeni, printr’uă rătăcire neînțelesă, declară opiniunea publică de femeiă de stradă, noțiunea de „ne­­rodá și găgăuță“, și’și facă uă onore d’a lupta în contra iei, d’a pune uă sta­vilă dorințeloră și aspirațiuniloră sele, d’a năbuși, cândă dă puterea în mână, aceste aspirațiuni și do­rințe și d’a o conduce pe căi cu to­tul ă opuse voințeloră sele către u­ă scapă pe care ’lă ascundă, deră pe care faptele loră îlă vădesc și și es­­pe­riința din alte State și chiară de la noi îlă condamnă. Amă fi înțelesă acestă luptă, i-amă fi recunoscută legitimitatea, cândă ea s’ar fi născută în timpulă cândă națiunea română punea bazele siste­mei sale guvernamentale; dară nici ună omă leale n’o mai înțelege cândă, în numele principielor­ sta­bilite prin acordulă unanimă ală na­țiunii, se declară re­belă fățișă in­­stituțiunilor­ create pe basa lor, și nu se perde nici uă ocasiune d’a le compromite, d’a le discredita în ochii națiunii care ’și pusese într’ânsele speranțele sale. Nu înțelegemă acesta luptă, când­ ea se face în numele națiunii și pen­tru folosul ă­iei, punându-i-se ânsă în acelașă timpă obstacole neînvinse în esprimarea voințelor­ sale. Se nu ni­ se afică c’amă voi opri­­­­rea progresului; nu, căci necurmată fideli principielor­ de libertate, vo­­imă discnsiunea cea mai largă, cea mai nestânjinită a cestiuniloră ce in­teresă națiunea; dară ceremă în a­­celașă timpă ca puterea sĕ fia mo­­ralisată, ca atunci cândă jură cre­dință unoră instituțiuni, sĕ le res­pecte, era nu sé caute a­ le falsifica ș'a­ le călca în piciure. Și ’n acesta ne conducemă de e­­xemplele salutare ale Angliei. In a­­cea țară constituțională, pe care amă pute-o numi u­ă eldorado într’ună câtă privesce respectulă ambeloră­par­tite, conservatóre și liberală, pentru instituțiunile țării, și tendința amân­­dorora d’a merge necontenită îna­inte pe calea liberală. Intre ele nu e altă deosebire de­câtă că una voiesce se merge mai iute, era cea­l­altă mai încetă, ânsă totă către acelașă scopă, către democratizarea institu­­țiuniloră, fiă chiară numai prin a­­plicare, căci și una și alta își dă bine sema de posițiunea loră și nu-și permită a uita ună singură mo­menta că la putere nu represintâ de câtă națiunea, că nu suntă de câtă executori ai voințeloră sale liberă ex­­primate prin alegeri la cari miniș­trii din ori­ ce partită asistă ca des­­interesați, căci menținerea puterii nu e nici­ vă­ dată pentru dânșii că ocasiune d’a’și satisface interesele personale. Oă astă­felă de situațiune a voită să creeze și constituțiunea română din 1866, când­ a statuată că „tóte puterile decurgă de la națiune...... care le esercită prin delegațiune. * Câtă de amară însă a fostă înșe­­lată­ speranțele țării! A fostă în adevără destulă să puie mâna pe putere adversarii principie­lor­ liberale, pentru a nimici aceste speranțe prin arbitrariură ce-au impus A — ul •­a­u formarea mai tutoră instituțiunilor­ liberale într’ună sensă contrariă dispo­­sițiuniloră acelei constituțiuni și prin risipa desfrânată a averii naționale, la adăpostură unoră așa zji­e corpuri legiuitare produse prin falsificări fă­țișe, prin brutalitate și prin tată soiulă de ingerințe. Au fostă destul cinci ani de ad­ministrare conservatore, pen­tru ca se nu mai rămâne de câtă ună scheletă de instituțiuni democratice, pentru ca sorgintele de avuțiă națională se fiă sleite, pentru ca imoralitatea și arbitrariulă să se întindă de susă până josă în tote ramurele adminis­­trațiunii publice, astă­felă că țara se pomeni două-dată înlănțuită și sără­cită, pe cândă i se cânta pe tote tonurile de guvernă și presa merce­­nară că e câtă se pate de fericită. Acesta situațiune creată d’ună gu­vernă supt­uă constituțiune din cele mai liberale trebuie se deschidă o­­chii țării, s’o facă se ’nțelegă că nu e destulă se aibe drepturile și pre­rogativele iei scrise pe h­ârtie, ci că trebuie se le esercite necurmată, să le introducă în obiceiurile sale, se-și creeze cu alte cuvinte oă educațiune politică. Acesta esercitare constantă a pre­­rogativeloră cetățenescă devine cu a­­tâtă mai necesară acum cândă foștii miniștrii conservatori au lepădată masca, cândă mărturescă în terme­nii cei mai positivi, cu m­amă dove­dită alaltă­ieri, că dânșii nu potă gu­verna cu instituțiuni liberale, că con­stituțiunea le pune pedeci, astă­felă că „mâna cea mai forte și capulă conservatoră celă mai tare nu potă feri pănă în sfîrșită de peste vnsulă periclitată, pe cândă pe liberali îi se­duce la cârmă ună cuvinte favorabile și totulă îi ajută a guverna“. Acesta fățișă declarare de resbelă, unită cu propaganda continuă că na­țiunea română e nedemnă de con­stituțiunea liberală ce are, ne daă măsura sincerității adversarilor­ noș­­trii; ea trebuie să ne deștepte mai multă de câtă ori­cândă, pentru că acum lupta e pe faclă și nu mai e nimeni care se nu-i înțelegă impor­tanța și tendința. Strînsă uniți în giurulă drapelului națională, vomă face încă­ vă­ dată pe adversarii de­mocrației se ațelegă că nu se stă­­pânesce uă națiune care are con­­secința puterii și a sistinței sale, că nu se mai încătușeză, că nu se mai la­ă se cadă în cursă după ce uă­­ s­­pera­nță amară a fâcută-o se simtă și se platescá efectele unei adminis­trări contrarie voințelor­ și intere­selor­ sele. Speranțele de cari se nutre­!Cu ad­versarii noștril și Indrásnela cu care se manifestă nisce asalturi desperate cari dovedescă partita conservatóre, ne mai găsindă sprijină în țară, juca totă pe totă, cu speranța că în în­curcătura ce s’ară produce, ară mai pute profita de ceva. Națiuena rusă o cunosce pe ea și faptele sale și privesce cu desgustă insultele ce-i a­­runcă cândă suntă în oposițiune, după cum i-aruncaă cândă eraă la guvernă­­mitri Donskoi, liberatorulă Rușiloră, tri­­misă de la Moscua, unde se conservă acestă stindardă ca uă relicvă istorică. Sir Elliot a primit­ de la sir Arnold Kemball un telegramă in care se afirmă că nu e nimică adevărată din cruzimile atri­buite Turcilor, în privința femeilor­ și co­­piilor" din Serbia, pentru că tote ținutu­rile sunt­ deșerte. Citimă în Le Monde de la 26 Sep­tembre , pe" rescularea provincielor" grecescă și mai cu semn pe rescula­­rea Bulgariei. Ea credea că va pute împinge și pe România în resbelul­ Serbiei. Acestă intervențre ar­ fi schimbată în adevără fața lucruri­­lor­. Însă România, care și-a schim­bată ministerial­ și politica forte la timpă, a resistată cu energiă îndem­­nurilor­ Rusiei. Acestă atitudine reală și prudinte a Românilor, a contribuită astă­­feră forte multă la localisarea resbelului și la amânarea marelor­ complicați­­uni europene Simpatieie generose și fidele ale României pentru Francia n’ar­ fi fostă străine de tăria reso­­luțiunilor­ sele. Reproducemă după edițiunea de dimineța a numărului precedente ur­m­­ătar ele : Berlin, 26 Septembre.— Se vorbeșee că generarele Manteuffel ar­ fi însărcinată c­uă misiune confidențiale pe lingă curtea din Viena. Belgrad, 26 Septembre.— Se anund­ă că în oștirea lui Abdul Kerim-pașa ară domni­țele epidemice, și din acestă causă e silită se ’și schimbe posițiele la fie­care trei zile ar arendă tóte corturile ce întrebuințase. Belgrad, 26 Septembre.—Armastițială es­­piranda în noptea trecută generalele Cer­­nateff a primită ordină d’a reîncepe osti­litățile. Guvernul­ a refuzată cererea represen­­tanțiloră puteriloră relativă la uă nouă prelungire a suspendarei ostilitățiloră pe timpă de 8 zile. Aici totă lumea e pentru continuarea resbelului. Constantinople, 26 Septembre.— Astăzi erau pe păreți afișate placate provocătore (lscendă că Turciei victoriase nu e permisă se primescă și se închiaiă să pace umili­­tore. Miniștrii asemenea au primită mai multe scrisori amenințătore. Pesta, 26 Septembre. — Pester Lloyd a­­firmă că Rusia concentreză necontenită oș­tiri la granițele turco-asiatice cerenda totă­­l­ă dată de la cabinetulu din Constantino­­pole esplicațiuni în privința întăririlor­ e­­fectuate în aceste ținuturi. Scirile sosite aici de la Belgrad constată că comitetulu permanente ală Scupcinei a luată u­ atitudine fórte resbeluică­otă­­rîndu ca toți bărbații apți d’a purta arme se fiă cblămați supt drapele. Se comunică din Panciovacăa sosită la Belgrad să copia după drapelul­ lui Di­­ am SOIRI MAI NOUI. Constantinopole, 27 Septembre. — Generalisimul!! turcii raporteza ca Sâr­bii atacând!! ieri nópte posițiunile Tur­­cilor­ de pe valea Moravei, s’au si­lită a dărîma podulű construită de Turci, și că și reușită în parte. Sâr­bii continuă focurile de artileriă, dară Turcii se abțină de a respunde la a­­cel­e provocări. Belgrad, 27 Septembre. — Genera­rele rusă Novoseloff a fost­ numită comandant­ peste armata de la Ibar. Principele Milan va pleca câtă mai curândă la Deligaci. Turcii continuă de trei­­ zile cu a­­tacurile îndreptate asupra posițiuni­­lor­ sârbe de la Boboviște. Se afirmă că podulă Turcilor­ de la Boboviște ar­ fi fostă aruncată în aeră de că­tre Sârbi, ocupândă în același timp­ înălțimile Vinicki și Vukanja d’asupra de Supovatz. Anglia.­ Suptscrierile pentru a­­jutorul­ Slaviloră se urmeza; fon­­deza la cifra de 100,000 franci. La Greenwich-Woolwich , locuitorii au organisată in favorea Bulgariloră uă suptscriere, pe care o numescă „fon­­dulă de suptscripțiune ală d-nei Glad­stone,“ d’un șilingă (1 fr. 25 c). Or­­ganisatorii meetingului au cerută au­­torizarea d-lui Gladstone d’a pune și numele său împreună cu ală dómnei Gladstone, ânsă el­ a răspunsă că n’are ni i unu dreptü la acesta dis­­tincțiune, care ară ave aerul­ unei manopere electorale. Garibaldi, într’nă scrisore adresată unuia din vechii săi oficiali anglos!, <zice : „Anglia și-a reluată loculă pe calea emancipării sclaviloră. D­e Jcă s’o bine-cuvinteze.“ Italia.—ziua de 20 Septembre a fostă serbată cu mare strălucire. A­­cesta­­ fi­e a șesea aniversară a co­­ronării unității Italiei prin procla­marea Romei de capitală a regatului unită. Cu acestă ocasiune era­ inau­gurată și tablele de marmură pe cari municipalitatea Romei înscrisese nu­mele aceloră Romani cari au murită pentru patriă și libertate de la 1848 până la 1870, pentru a eternisa me­moria martiriloră și eroiloră cari să dată Roma națiunii italiane. Au­stro-Ungaria­—Parlamentulă ungară s’a deschisă la 28 Septembre. După câtă se spune, ministrul­-pre­­ședinte are se facă într’una din cele d’ântâiă ședințe m­ă raportă asupra afacerii Miletici, deputată slavă, care a fostă arestată, în timpul­ cândă sesiunea era închisă, supt motivă cară fi capulă agitatorilor­ slavi din sudul­ Austro-Ungariei. Se vor­ face două interpelări asupra Orientelui și una de către extrema stângă asupra compromisului cu Austria, ală căruia resumată ni s’a comunicată deja de servițiul­ nostru telegrafică; se vor­ discuta apoi câte­va proiecte de ur­­gință și în fine parlamentulă se va proroga pe la 10 Octobre. Bugetul­ preliminară pentru anul­ 1877 se va presinta în primele <zile ale lui Oc­tobre. Camera nu se va convoca din nou de­câtă pe la ’nceputulă lui No­­embre. Serbia. — Uă telegramă din Con­stantinopole anuncia mai zilele tre­cute că suspendarea de arme s’a și prelungită încă pentru optă ț­ile, pe cândă, după sorrile sosite ieri din Bel­grad, guvernul ă sârbă na vă fi con­simțită la prelungirea suspendării os­tilitățiloră­i ară fi ordonată generaru­­lui Cernateff se reîncepu lupta. In fac­a acestora scrii contraz hcetare e anevoiă de a do­uă părere lămurită despre starea în care să află puterile beligerante. Cestiunea regatului ia dimensiuni din ce în ce mari. La 17 ale cuvin­­tei corpul­ de la Ciuprița în numeră de 10,000 ómeni, urmândă exemplulă socilor­ săi de arme de la Alexinatz și Deligrad, a proclamată sărbăto­­resce pe Milan de rege, adresându-i urmatorea telegramă: „ Maiestății sele regelui Serbiei Mi­lan Obrenovici I. »Tóte trupele cari facă parte din reserve și din corpulă de gentă, a­­flândă că socii loră de arme din A­­lexinatz și Deligrad aă proclamată pe Maiestatea vostra ca rege ală Serbiei, aă aderată cu bucurie la a­­cestă aetă ș­iă declarată împreună cu toți oficialii pe Maiestatea­ vóstrá de de cesă dântâiă rege ală Serbiei.“ »Acestă declarațiune ar confir­mmat "un’Oh uudt­ către M. V. și către dinastia Obrenovi­­ciloră, cu acea fermă otărîre ca, imi­­tândă pe strămoșii loră,se împlânte stegulă de la Tokova pe acea înălțime de unde se radieze independința tu­turora Sârbilor­.“ Standard afirmă că la Belgrad s’ară face mari pregătiri pentru uă cam­­paniă de iérna. Generarele Cernajeif s’a pregătit cu tóte cele necesarie pentru a rămâne și peste iĕrna la Deligrad. Istok, organulă d-lui Ristici, de­clară că Serbia numai atunci va pri­mi pacea, cândă i-se vor­ satisface tóte pretensiunile. Decl însă preten­­siunile precisate în declararea de res­belu a principelui Milan nu se vor­ satisface în tratatulu de pace, Serbia nu va depune armele și se va bate până la cele de pe urmă omă. Se afirmă că la Belgrad opiniunea tuturoră ar fi pentru continuarea resbelului. Poporulă, comitetului per­manente ală Scupcnnei, guvernul, și în fine chiară și principele Milan se­­ zice că ar­ fi începută a se familia­risa cu proclamarea regatului. Lipsurile Instrucțiunii publice. Instrucțiunea publică în țară la noi sufere de atâtea lipsuri, în câtă ori­câtă de multă ne­amă ocupa de acesta materia, totă ară mai fi ce­va de cjisă. In articulele succesive ce publicarâmă asupra instrucțiunii, ne­amă ocupată mai cu semn de par­tea morală a acestei cestiuni. Vomă­­ zice astăzi câte­va cuvinte asupra localurilor­ de scóle. Și nu de puțină însemnătate este cestiunea localeloră de scóle. Gene­­rațiuni întregi trecu, într’uă etate fragedă, prin scólele nóstre primare și secundare. Visiteze cine­va loca­lurile acestoră scóle din capitală și va vede că multe din ele sunt­ privi-

Next