Romanulu, octombrie 1876 (Anul 20)
1876-10-01
ANÜLU ALÜ DOÜE-ffECELEA VÜIESCE ȘI TEI PUTEA ARANCIDE! Linia de 30 litere petitii, pagina IV,— 40 bani. Deta — — — — pagina III, 2 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiuni,a diarului, LA PARIS, la Havas, Laffite & 0nie, 8, Place de la Bourse LA LONDON, la d. Eugene Micoud, No. 81-A Eleet Street, London E. C. A VIENA, la d-nii Haasenstoin și Vogler, Wallfischgasse 10. Articolele nepublicate se ardol. 20 BANI EXEMPLARUL VINERI, 1 OCTOBRE 1876. wing itf WOT ging iiiiirTI LUMINEAZA-TE ȘI VEI FI ABONAMENTE In capitală, unü anii 48 lei; șese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. In districte: unu anii 54 lei; șese luni 27 lei; trei luni 14 lei; uă lună 5 lei. Pentru tdte țerele Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea iftazului. LA PARIS, la d-niî Darras-Hallegrain 5, rue de l'ancienne comedie, și Havas, Laffite , Cune, 8, Place de la Bourse LA VIENA, la d. B. G.Popovici, 15 Fleischmarkt Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI EXEMPLARUL SERVICIULU TELEGORZICU ALU «ROMANULUI» Constantinopole, 11 Octobre. — Agenția Havas anuncă ca condițiunile armistițiului de șase luni acordații ieri de Portă au fost comunicate astăzi puteri orii. Comisiunea constituită supt președința lui Midhat-pașa va fișa regulamentele privitore la adunarea electivă și la senată. Ieri, 29 Septembre, a apusă încă să stea din cele ivite pe orizontula națională, în lupta pentru patrie și drepturile iei. COSTACHE NEGRI bunulă și alesula patriotă, omă superioră și caracteră nobilă, a trecută la vecinicula repausă, la moșia sea de lângă Târguță-Ocnei. Costache Negri, care a fostă în 3oldova președinte ală divanului ad-hoc, adunarea mamă a regimului nostru constituțional, și începutul nonei ere creată în România, după resbelul din Orient, poseda înalte calități de omă de Statul și de cetățiană. In totă de una conciliantă, deși profesa principie din cele mai înaintate, elfi era unul din inițiatorii cei mai stăruitori ai epocei de mari reforme, însemnată de divanul ad-hoc. Marea idie a Unirii, guvernală constituțională, împroprietărirea țăranilor, l'aă avută de susțiitorulă și apărâtorulă soră celă mai devotată. Afectată de desilusiuni, acestă bună Română se retrase curândă în vița privată. După ce ocupase posițiunile cele mai înalte în țară, însărcinarea de represintantă ală țarei la Constantinopole fu singura pe care o o primi supt domnia lui Vodă-Guza, pate tocmai fiindă că să ținea depărtată de miseriele nóstre interiore. Acum de multă nu mai părăsia proprietatea sea de lângă Târgulă-Ocnei: îndată ce încetarea sea din viață fu cunoscută în Bucuresci, guvernulă ruga din parte’i pe d. Manolaki Kostaki se merga a’să represinta la înmormântarea alesului cetățiană; d. Manolaki Kostaki, printr’ună nobilă și delicată simțimântă, primi de îndată acesta însărcinare. Se crede că Măria-Sea Domnitorulă va delega și din partea iună trimișul specială la înmormântare. Simțimintele de iubire și de respectă ale intregei națiuni vor înseși la ultima locuință pe acestă bună Română și bună cetățiană, căci ea onoră într’ânsulă acele calități, cari ară voi să le védá râspândite și încuragiate în câtă mai mulți din fiii iei. UThrillWn 30 Bäpciune. DUdUilialil 12 Brum[rel«. Este mai multă timpă de cânda, îmbrăcișândă cu un deosebită luare aminte interesele părții din Basarabia înapoiată în 1856 României, demonstraramă că interesele iei trebuie să ne atragă mai multă băgarea de semă decâtă ale oricărei alte părți a țarei. Sperămă că cititorii nu vor fi uitată considerațiunile pentru cari cereamă acestă solicitudine deosebită în favorea Basarabiei. Posesiunea mărci, adică întrună viitură apropiată pate, cea mai puternică sorginte de propășire națională; posesiunea gurelor a Dunărei, adică păstrarea însemnătății ce-o are pentru Europa Statală care ține în mânile sale gurele acestei mari artera europeane, asigurându’i libertatea, suntă cele două principale rațiuni pentru cari îngrijirea intereseloră Basarabiei, prin urmare păstrarea iei, este u c cestiune vitală pentru noi. Vine apoi altă considerațiune, care, deși arendu una alta caracteră, tre Edițiunea (tesera >gg buie să ne atragă băgarea de semă încă mai multă de câtă cele de mai susă. Rusia, după dreptură și chiară după datoria ce are oricare atată de a-și păstra cuceririle, a rădicată, de voie sau silnică, de pe țârmii Dunărei și ai mărei poporațiunea română, formândă cu dânsa colonii peste Nistru pene la Don. In loculă poporațiunilor române strămutate, aduse apoi colonii bulgare și ruse, nu numai pentru ca în mânele Slavilorü să flă gurele Dunărei, dară și pentru ca acești Slavi sâ-și putá da mâna cu cei din Bulgaria prin Dobrogia. Astăfelă tocmai partea din Basarabia, înapoiată în 1856 României, este cea mai des românisată de câtă totă restului, tocmai aci suntă cei mai puțini Români. Cându esamineză cine-va uă cartă etnografică bine făcută, constată că în Dobrogia pe totă malul Dunărei suntă numai Români, pe cândă în Basarabia nóstru suntă aprópe numai Bulgari. Încă vă dată, Rusia a lucrat, cu uă profundă prevedere, conformă intereselorărei, are guvernele românesc! aă lucrară totă astă-feră, după redobândirea Basarabiei? La acestă întrebare ame răspunsă cu durere și de treimi de orinil. Astăzi chiară, deși avemă mă guvernă eșită din libera espresiune a țarei, trebuie sĕ repetimă cu și mai mare părere de răă, nu. După strămutarea de poporațiuni făcută de Rusia, noi nu primitămănapoi în 1856 decâtă pământură românescă, eră nu și uă parte din națiunea română; rémânea ca printr’uă administrațiune ageră, înțelaptă, îngrijitóre și bine-voit-dro, Bo «to péscá cu anima de România, sâ se româniseze acele poporațiuni străine. In locu de acesta, se urma în semă cu totulă contrariă, astăfelă că chiară astăzi, nu poporațiunile străine se româniseră, ci mai multă puținele poporațiuni române lăsate de emigrarele silite făcute de dominațiunea rusască, urmeză de a se slavisa prin scula și prin biserică. In acestă mare cestiune națională primiră cu filele trecute de la un persana distinsă, care vede lucrurile forte de aprope, urmatórea corespondință, căreia ’I clamă locu chiarüaci, atrâgândă asupră’i cea mai seriosa luare aminte a guvernului în genere, și a dlui ministru de interne în specială. Acesta corespondință face lumina și în privirea ore-carora zgomote forte alarmatore ce se răspândiseră și în Bucuresci, suntă acum câtevaile, despre Basarabia. Galați, 16 Sptembre, 1876. Suntă câteva mile, lumea depărtată de noi credea Basarabia, unii în revoluțiune completă, alții supt uă invasiune de Cazaci, alții supt una de Cerchezi, alții, mai depărtați, pretinde să pate că armata română s’a și bătută la frontiera Rusiei. Este adevărată că acum trei zile, ună batalionă din regimentulă 8 de infanterie din Galați, și batalionulü de vânători din Focșani, au fostă puse în mișcare, unulă pentru Bolgrad, celălaltă pentru Cahulă; este adevarată că au plecată către aceste punturi cu marșă forțată; deru tota atâtă de adevarată este, că și fără de acesta mișcări de trupe, v’ași fi putută scrie astăzi totă în aceași liniște cu care vă scriu și acum. Subiectulă ară fi fostă ausc aitură, căci ecé cum amu ajunsă la acesta. Eramă pe strada Domnescu în dimineța zilei cândă trupele au plecată la Bolgrad și cândă generalulă comandantă ală divisiei le a inspectată și le a pusă se defileze înainte de a porni. Intrebamă pe toți unde se ducă, și nimeni, nici chiară oficialii, între cari amă cunoscuți și amici, nu sciaă se pai spuie, îmi spunea fi numai că laa 2 ore de dimineță regimentulă a primită ordine se pornescă mă batalionă, că la 6 ore ómenii și-au luată supa, și că la 7 eraă în marșă. I-amă vâ^ută luândă direcțiunea spre Reni; ’mi-a fostă destulă. Amă luată uă trăsură și amă plecată spre Bolgrad, căi I ’mi-amü <zisă : ei nu mergă de câtă la Bolgrad sau la Ismailă. Asia a fostă, ei mergeaă la Bolgrad. Dură care a fostă causa acestei porniri grăbite, acestei furtuni, care, ca tóte furtunele, a trecută răpede, și din norocire n’a desrădăcinată nimica ? Ea mă încetă, a desradăcinată credința câtorăva nesocotiți de acolo, cari suntă convinși că ară putea face totă ce ară voi în Basarabia fără se fiă pedepsiți", a desrădăcinată credința acabră simpli esploatați de aginți reă-voitori ai naționalității nóstre. Aceștia s’aă convinsă póte, acum pentru prima oră, că autoritatea română există, că ea este în stare, la ună casă dată, se facă pe fiecare se respecte legile țârei. Ajunsă la Bolgrad, amă aflată că causa acestei furtuni era uă prevlahă cîntărire a unor sciri de natură a da alarma în țară. Scirile acestea, necîntărite îndestulă la isvoră, aă luată proporțiunile ce vedeți. Guvernulă centrală, informată cu pre multă grăbire că suntemă în ajunul unei crise seriose, a pusă temeril pe cele ce i s’aă raportată din Bolgrad, fără a le mai controla, și éce pentru ce în timpă de 24 ore lumea a crezută de «cură că țara va fi pusă printr’acești într’uă pod tin no pvifioî!» gîn vi+vin ce siivernulă s’a grăbită a lua mesurele cele mai nemeriice pentru a da încă vă probă Europei întregi câtă de sinceri suntemă, cândă riicernă că suntemă și românemü neutri. N’am trecută eusé 24 ore, și controlându-se soirile ce se primiseră, s’a refjuzit că furtuna era venită din senină. Batalionul ă j de vânători a primită ordină a se întorce în Focșani, mai înainte de a ajunge la Cahulă, și totul e a reintrată în liniște. Déja nenorocirea servă câte vădată la ceva! de asta-dată ea servise se ve<já câtă de ageră este armata nóstra, câtă de neobosită. Batalionulă din reg. 8 a făcută 50 kilometri aprópe în 12 ore de marșă, chiară în ântâia Ji a pornirii sale! A doua Ji intra în Bolgrad, fără ca nici ună omă să fi rămasa înapoiară fi putută veni la Bolgrad chiară în noptea primei Jile, déca n’ară fi fostă oprită din ordină superioră la Hagiabdula, vedându-se puțina gravitate a cestiunii. A mai servită iarăși să se constate câtă de multă aă lucrată agenții străini în părțile acestea, pentru ca guvernulă se puta lua măsuri de îndreptare a zăului ce decurge din aceste machinațiuni perfide. Déru’mi ieți vorba înapoi! Vdă <zice că n’a servită la nimică, căci mi-e tema că lucrurile în Basarabia aă se mergu totă cum aă mersă pânâ acum, că interesele române să se dispară facă cu bulgarismul, ca și până acum, că emisarii, servitori credincioși ai altora, nu ai noștrii, să se urmeze cu influința loră în tote; că Basarabia, ca și până acum, le va fi dată în esploatare materiale și morale, ântâiă în folosulă loră și ală aderențiloră loră, apoi pentru creșterea și întreținerea poporațiunii inculte în credința că într’ună viitoră apropiată, partea acesta a României va fi iarăși alipită de Rusia; că prin urmare coloniștii nu pot ave nimică de comună cu Românii, ală căroră guvernă este slabă și nu pute face nimică în contrafară, a căroră putere emană de la uă protecțiune mai înaltă! Și pentru ce n’ară fi astă-felă ? Ore pentru prima ora ómenii onești și cu simțiminte de Română curată aă încercată sĕ arate guvernului centrală cele ce se petrecu aici? Supt tóte guvernele, s’aă dată la Bucureșci relațiuni exacte și întristătore despre starea lucrurilor, de aici, dorit, ca printr’ună farmecă, raporturile acelea se mistuiau în birourile ministerelor respective, fără a li se da nici ună cursă astută decâtă acela că la ântâia ocasiune se lăsa în disponibilitate daca nu se destituiaă acei ce îndrăsniseră să împedice bulgarisirea Basarabiei întregi, se puseră stavilă cercului de acțiune ală emisarilor străini. Chiară acum în urmă s’a urmată totă astăferă. Ministrul de interne a însărcinată uă comisiune care se constate abuzurile ce se comiteaă în administrațiune, ce se comitea , și sa comită și astăzi la banca colonială și la scala centrală din Bolgrad. Comisiunea acesta a arabată, cu probe în mână, că la bancă, banii coloniștilor se administrezá, sau mai bine ifbândă se risipescă, se speculă fără rușine de nisce omeni, unii bănuiți, alții prinși cu mâna în sacă, în folosulă loră și ală protegiaților- loră, fără nici ună controlă, nesocotindu-se statutele acelei instituțiuni. Că la scala centrală, subvențiunea de 185.000 lei anuală, ce se dă de Stază, se întrebuințâzâ pentru crescerea și înflorirea limbelor bulgare și ruse în colonii, pentru crescerea Bulgarilor, de dincolo de Dunăre ți halcrarisirea a câtorăva nenorociți de Români, cari printre picături sau putută strecura acolo. țicft printre picături, căci din 149 elevi, abia 13 sunt Români, dérit nici unulă internă, deși internatul» gratuită numéra 32 de Bulgari. Sa arabază asemenea, că dintre 14 profesori, 4 abia suntă Români, ceilalți Bulgari și Ruși, ocupândă funcțiunea fără se o fi luată prin concursă; că directorul scalei, care ia 700 lei pe lună, este Rusă neîmpământenită; că programele de învâțătură nu sunt aprobate de ministeriă și suntă copiate după cele rusesci, că cărțile pe cari se înveță nu numai că nu suntă din cele aprobate de ministeriul instrucțiunii publice română, ci suntă bulgăresc! și rusesc!, din cele aprobate de cei în dreptă, în Rusia. Acesta se petrece in România, într’uă scóla subvenționată de Statură română !!... Mĕ oprescu aci, de téma se nu fiă tasată de neconsecințe, căci la începutulă acestei corespondințe amă arătatü orecare credință în viitoră, și la sfîrșită amă devenită séra pesimistă. Asta este. Démü la începută eramă supt impresiunea atitudinii resemnate și demne a militarilor noștrii, cari asceptaă în plaie în Bolgrad se li-se dea cuartirele ce li-se refusaă de locuitori, închiriândă ușele, pe cândă primarulű se ascunsese, îmi zheamă: uă armată rusescă, ară fi spartă ușele și ară fi intrată, era pe prima rulă — după cum chiar de locuitorii d’acolo s’afisă — l-ară fi bătută cu palce și l-ară fi espediată în bibucă în interiorul Rusiei, și oricine scie ce vrea se Jicăastă espediare! Soldații noștrii ánse, pătrunși de datoria lor ei, asceptaă cu resemnare ca se li-se dea ceea ce legea le dă, fără se facă cea mai mică violență. Credința în viitoră mi-a slăbită énse cândă mi-am repurtată gândirile înapoi, c ândă mi-amă reamintită lucrurile ce amă ve^utü de aprópe. Neconsecințe séu nu, énsé, rogă pe totă Românulă se cugete matură la starea acésta de lucruri, și se lucreze, fiecare în cerculă sau, pentru desrobirea acestei părți care, politicesce vorbindă, se pare a fi română. Mesurele trebuiescă luate grabnică, căci elementulă română, care n’a perită de atâția ani supt dominațiunea Rusiei în Basarabia rusă, supt dominațiunea turcă în părțile Turciei și supt dominațiunea austro-ungara în Banată și Transilvania, va peri în curândă aici, căci scólele române suntă numai pe hârtiă, și în biserică se citesce slavonesce, era românescă numai la prasnice; administrațiunea locale din parte’i se insuflă de la comitetele bulgare, condițiune sine qua non de a’și păstra funcțiunea. Și suntemă în România !.... F. Reproducemă după edițiunea de dimineța a numărului precedinte urmatorele : Resintutiile alegerilorü col. II de senatori. Ilfovü.—Dr. Severin,cu 205 în contra colonelului G. Manu cu 73 din 279 voturi. Dolju.—Manolache Isvoranu cu 34 voturi. Fălciu.—Alecu Negruți cu 32 voturi contra Nicu Costandache 27. Tecuci. — Sandu Negrea 31 (unanimitate). Romn.Saratü.—Gheorghiță Lupescu. Botoșani.—Iorgu Hermeziu 23 voturi. Nemțu.—Nicu Roseti Bălănescu cu 20 voturi contra Gr. Isăcescu 12. Prahova.—B. Șeicaru cu 54 voturi contra I. Filiu 31. Austro-Ungaria. — Cu ocasiunea zilei de 20 Septembre, Italianii din tote părțile au sârbată Ziua redevenirei Romei capitală a Italiei unite. In Tirolulă italiană manifestările au luată proporțiuni necunoscute până acum. Aretarama ieri manifestările făcute la Trento, ar fi reproduce că, după Ragione din Milan manifestul patrioților italiani din Tirol, cari aă voită se serbeze <ziua de 20 Septembre. Manifestul amintesce despre evenimentulă fericită care trebuie se fie celebrată la Trento ca și la Roma și în tota Italia, apoi continuă astăferă: „Patrioți din Tirolulă italiană! Din Ziua cândă bandele naționale au înconjurată cetatea nóstru Trento — a fi de speranță înveselitóre și de teribilă decepțiune— din acea zi, viitorulă nu ne-a mai apărută surzijătoru ca astățji. De a^i înainte nu mai existe putere omenescă care se pute opri mersulă răpede ală crisei finale în Orinte. Uă remaniare a chartei Europei e inevitabilé; pate că este chiar iminiate, și ’n acestă remaniare Italia cată se aibă partea sea și o va avea. „Austria simte pericolulă care o strînge din tóte părțile, și reîntinerindu’și vechiele tradițiuni de guvernare, ea reîncuieșce de ună ană în cea în contra nostru cruzimile, ororile, rigorile cari ’i-au Însemnată uă notă eternă de infamie în istoria politică a Italiei. Ea disolve asociațiunile nóstre, încătușeză libertatea presei, năbușesce libertatea de cugetare, nimicesce resurgințile nóstre materiale, compromite siguranța cetățenilor, pe sim-