Romanulu, noiembrie 1876 (Anul 20)
1876-11-25
1050 m ROMANULU, 25 NOEMBRE 1876 Susținândă și VEchoresa Jiarului englesă, demonstră că, în cursă de douăzeci de ani, România a dat probe de vieță și Europa n’ar avé de câtă sé câștige din Întărirea posițiunii sale. Eco corespondința Jiarului VEcho: Morning Post, íntr’unu articole forte bine cugetată, chiama filele acestea luarea aminte asupra situației anormale se s’a făcută României. Acestă principală se află în adevera în condițiuni destul de ciudate. Pusă între Austria, Rusia și Turcia, este espusă la ciocnirea tuturor greutăților ce se potă rădica intre aceste State. Singura eventualitate a celei mai mici neînțelegeri între curtea de St.-Petersburg sau cea din Viena și guvernul otomană aduce pe dată tulburarea în condițiunile sale economice; daca există tema de ună conflictă seriosă, cum e acuma, comerciala séd e paralizată, fondurile sale scadă, creditulă sed e lovită. Aceste neajunsuri nu rezultă numai din posițiunea geografică a României; ele atârnă, în mare parte, și de neînțelegerile cari înconjură situațiunea sea red definită prin tratatul din Paris și convențiunea din 1858. Ținta puterilor, cari a luată parte la aceste acte internaționale, a fostă de sigură de a face din ambele principate cari formeză astăzi România oă regiune neutră, capabilă de a opri atâtă acțiunea panslavismului spre sudă, câtă și a islamismului spre nord. Numerosele garanții cari s’aă stipulată în favorea celoră două principate, îngrijirea cu care s’aă constatată drepturile și imunitățile lor, nu lasă nici uă îndoaială în acestă privire. Dérűdeca neutralitatea României decurge din condițiunile puse de tratate, ea nicăieri n’a fostă recunoscută formală. Puterile, declarândă și chiară cerândă neutralitatea României, au omisă totă-d’uă-dată a o defini ș’a o garanta, astăfelă că România se află astăzi în fața [unora datorii iiperiose. țara are prin corelative bine stabilite, cum ară pute ea, «jhe Morning Post, se mențină un neutralitate care nu’i este propria, care este cuprinsă numai în teoria integrității teritoriale a imperiului otomană ? Daci, de exemplu, Rusia ar fi împinsă se declare rebelă și să caute a’și trece trupele sale prin România, ce ar pute se facă acesta? Puterile caii îi recomandă neutralitatea nu’i vor procura nici ună mițjlocă ca s’o facă se fiă respectată; ea nu va ave altă alternativă decâtă se facă singură resbelă Rusiei, ceaa ce ar fi uă nebuniă, séd să se alieze cu Țarulă, ceaa ce ar fi uă nenorocire pentru ea și ună pericolă pentru Europa. Se vede déra câtă este de falsă acesta situația și câtă de multă s’ar cuveni a o remedia. Puterile cari se voi găsi întrunite la conferințele din Constantinopole potă lesne s’o facă; ele potă completa lucrarea tratatului de Paris, consântindă, printr’uă declarare formale, principial neutralității României, pe care ele singure l’au stabilită acum douăzeci de ani și la care trebuie se țină celă puțină tată atâtă de multă ca și la acestă principală. Morning Post, care se pronundă pentru ună actă de acestă felă, crede că ar implé uă lacună în sistema politică europenă, și că puterile ară comite uă greșală nedecijându-se pentru acesta. Aceste vederi sunt și ale nóstre. Europa în genere, și Francia în particulară, n’aă a se teme întru nimică de desvoltarea unui principată care, de cândă a fostă pusă în posițiune să se bucure de autonomia sa, a dată atâte probe de aptitudinile sale la progresă, și care, în împrejurările actuale, a arătat atâta înțelepciune. Un ăstată care a probază asta de bine că avea consciința datorielor impuse de posițiunea sa, nu pate se inspire nici să neliniște și deca ună actă internaționale l’ar pune la adăpostă de pericolele cari ’lă înconjură, rădicându-lă la rangul Belgiei în Orientă, Europa ar găsi de sicură într’acésta totă atâte avantagie ca și înșiși Românii. Citimă în Tablettes d’un Spectateur articolul de mai josă, întitulată „Vă cerere incurcătore adresată puterilor“: „Chiămămă luarea aminte a publicului asupra comunicării de mai josă, care ne vine dintr’un sorginte autorizată; „Informațiunile publicate de ziare în privirea pretinseloră comunicări făcute de frămisură română ducelui Ducazes, oricâtă de amănunte și de precise ară și ele, sunt false. D. Ion Ghica se află totă la Londra și d. Șendre, îndemânate culărginte diplomatică ală României la Paris, n’a cugetată nici-vă dată să spună oricui ară fi că fruntariele țării sale voră fi lăsate deschise unei armate de invasiune. România va lăsa să intre pe teritoriulu sedună aliata unui năvălitoră, ea va opune baionetele a uă sută mii soldați și resistența patriotismului sed gata la tote sacrificiile. „Ceră guvernul din Bucuresci, în locă să ascepte evenimentele, a făcută mai bine luândă arma la mână. „Elă a cerută puterilor semnatare tratatului din Paris se declare chiară de la întâia ședință a viitorei conferințe din Constantinopole că, oricare ară avé se fiă resultatulă acestui areopagă europenă, neutralitatea României va fi respectată în orice eventualitate. „Dreptură publică europenă și tratatul” din 1856 acoperă și protegă Principatele-Unite. „In 1870, cândă schimbul de recriminări între Francia și Prusia și pregătirile militare ce se făceau atâtă dincolo cât și dincale de Rhin păreau a face resbelulă inevitabile, puterile sefură se obțină de la guvernele din Paris și Berlin îngagiamentulă formale de a respecta neutralitatea teritoriului Belsiei. Trebuie a se sei să se facă și astăci totă asemenea faciă cu Rusia și cu Porta, în folosul țării românesc. „E lesne de înțelesă ce rolă tristă ară primi și ce răspunderi ară lua asupră-le puterile daca din întâmplare ară refusa se facă dreptate pré dreptei și prelegitimei cereri a guvernului român”. „Credemă a sei că d. Șendru a avută, în astă privire, uă între vorbire cu d. Decazes, eminintele directore politică are ministerialul nostru de esterne.“ L’homme libre , reproducénd„ informațiunile Tăblițelor, unul spectatorii, le precedă de următorele cuvinte : „Scomotele cele mai felurite continuă a circula asupra atitudinii presinte și viitore a Roruâniei. Unele organe mergă chiară pene a întreba de unde scote guvernulă română sumele trebuinciuse pentru întreținerea armatei. „Guvernulă română este, crede că, mai presusă de tote aceste insinuări. „Este multă exagerațiune în tote câte s’aă <jisă despre pregătirile militare pe cari caută a le face guvernulă română. Fără Indouielá, elă doresce să fiă gata la ori ce eventualitate; dară dorința sea este d’a păstra neutralitatea care i-a fostă recunoscută de puteri.“ PROIECTU DE LEGE asupra responsabilității ministeriale Responsabilitatea Art. 1. Tote disposițiunile legilor penale ordinare relative la infracțiunile comise atâtă de funcționarii publici în exercițială funcțiunil oră foră câtă și de particulari se aplică și miniștriloră. Art. 2. Afară de coșurile cari intră în prevederile art. 1, se va pedepsi cu detențiune și cu interdicțiune pe totă viața de a mai ocupa funcțiuni publice Ministrulă: a) care va fi semnată sau contrasemnată legi, decrete sau orice disposițiuni cari violeza Constituțiunea; b) care directă sau indirectă, prin presiuni, siluiri, făgăduieli, fraudă, patronare de candidați, șefi prin orice alte mijloce, ară împedeca sefi ară încerca să împedece liberulă și sincerulă esercisiă ală dreptului electorală ală cetățenilor”. Art. 3. Se va pedepsi cu interdicțiune pe tota vieții de a mai ocupa funcțiuni publice Ministrulă: a) care semnéza séu contra-semnéza vre ună decretă seă orice disposițiune prin care s’ară viola legi seă regulamente generale de administrațiune publică; b) care esecută, face sefi lasă sé se esecute decrete seă disposițiuni ce nu suntă contra-semnate de ministrul departamentului respectivă; c) care sea disposițiuni sëfi dă ordine, sefi mănține disposițiuni ori ordine esistente, prin cari se violeza prescripțiunile Constituțiunii, ale legiloră sefi ale regulamentelor generale de administrațiune publică; d) care negligiază de-a esecuta sefi de-a face să se esecute prescripțiunile Constituțiunii, ale legiloră șefi ale regulamentelor generale de administrațiune publică; e) care cu intențiune seă din neglijență încetă represintațiunea națională asupra situațiunii afacerilor statului. Art. 4. Se va pedepsi cu degradarea cetățenescă de la 3 penă la 10 ani Ministrulă: a) care va fi causată să daună statului șefi particularilor, chiară și fără violarea vre-unui testű de lege; b) care, avândă cunoscință de fapte ilegale ale subalterniloră sél, n’ar lua precauțiuni pentru a preveni sef pentru a reprima și a anula în urmă acele fapte. Art. 5. Nu se face distincțiune între dolă și culpă gravă pentru tote cozurile de responsabilitate penală ce cadă supt aplicarea acestei legi. Art. 6. Miniștrii sunt responsa Dri pentru coșurile prevezute in articolii de mai susă, de la depunerea jurământului până la încetarea lerii de faptă din funcțiune. Art. 7. Membrii unui cabinetă sunt împreună respungători înaintea disposițiunilor penale ale acestei legi, atâtă pentru faptele săvârșite în comună, câtă și pentru acelea cărora le-au dată uă susținere intenționată. Art. 8. Este complice ală ministrului dată în judecată și se pedepsesce conformă principiilor și statornicite pentru complicitate în codicele penale, funcționarul care va fi esecutată ordinile sefi orice disposițiuni, ală căroră obiectă nu era de resortul ministrului, șefi a căroră ilegalitate era evidentă. Procedura. Art. 9. Crimele și delictele comise de un ministru afară din exercițială funcțiuniloră sele se trimită la instanțele ordinare. Art. 10. Nici instrucțiunea, nici urmărirea nu se potă începe fără autorizarea Camerei seă a Senatului, după cum ministrul, a cărui urmărire se cere face parte din unulă sau celăl-altă din aceste corpuri; în casă d’a nu fi nici deputații nici senatoră, partea care pornesce urmărirea adreseza după alegerea sea cererea de autorizare Camerei sefi Senatului. Art. 11. Camera și Senatulă potă tot fi-de una se ordone de oficiă urmărirea pentru crimele și delictele comise de un ministru afară din esercițială funcțiunilor sele, trimițându-lă totă la instanțele ordinare. Art. 12. Autoritatea de urmărire se dă de corpurile legiuitóre cu majoritate absolută. Art. 13. Contravențiunile comise de miniștrii se judecă de tribunale și în formele ordinare, ca și delictele, înse fără prealabilă autorizare a unui corpă legiuitoră. Art. 14. Miniștrii nu se potă da în judecată pentru infracțiunile comise în exercițială funcțiuniloră fară decâtă de corpurile legiuitore și de Domnfi. Propunerea de dare în judecată trebuie să se facă în scrisă și suptsemnată în Cameră de 20 deputați și în Senată de 10 senatori; ea va trebui să preciseze infracțiunile pe cari se întemeiază. Art. 15. Președintele Camerei șefială Senatului pune propunerea la ordinea zilei peste 5 <zile de la presintarea iei. In casă de vină veghiată, o pune imediată în desbatere. Disensiunea se mărgineșce asupra Gestiunii dacá corpulă legiuitoră trece la ordinea jilei sefi trimite propunerea în studiul a unei comisiuni de informațiuni prealabile. Doca ministrulă este presinte la ședință, fiă ca ministru in funcțiune, fiă ca deputată sau senatoră, elă este ascultată. Pentru trimiterea la comisiunea de informațiuni se cere mă votă cu majoritatea absolută. Art. 16. In casă de vină veghiată, de uădată cu trimiterea propunerii la comisiunea de informațiuni prealabile, corpul legiuitoră pare se voteze imediată cu două treimi și arestarea preventivă a ministrului. Art. 17. Comisiunea de informațiuni prealabile este compusă de 7 membrii, cari nu trebuie se fiă dintre aceia ace aă sunt scrisă propunerea de darea în judecată; ea se alege prin votă secretă și procede imediată la constatarea faptelor articulate de propunere, la ori ce alte informațiuni prealabile, pate se adauge nouă fapte la cele denundate, ascultă pe ministru, deci elă cere se fiă ascultată, și rece]c e de alegerea sea trebuie se-și presinte raportulă. Corpulă legiuitoră pate se prelungescă acestă termină după cererea comisiunii. Sunt scriitori propunerii de dare în judecată au dreptulă se asiste la lucrările comisiunii de informațiuni. Art. 18. Raportul i se comunică ministrului decădată cu depunerea lui pe biuroulă corpului legiuitoră. Cinci zile după acesta, darea în judecată se pune în desbatere și dacă corpul ă legiuitoră o admite cu două treimi, alege imediată una cu mitei ă, care se ducă procesulu înaintea Curții de casațiune, înainte de esprimarea votului, ministrulă are dreptul ă de a’și presinta apărarea orală sefi înscrisă chiară déca n’ar mai fi în funcțiune și nar face parte din vreunul din corpurile legiuitore. Art. 19. Déca mai mulți miniștrii se pună de nădată în acuzare, se cere ună votă separată pentru flăcare. Art. 20. Demădată cu admiterea dării în judecată, ministrulă este suspendată din ori-ce funcțiune publică și din mandatură de deputată șefi senatoră. Art. 21. Darea în judecată se face cunoscută de biuioulă corpului legiuitoră care a rostită-o celui-l-altă corpă legiuitoră, Domnului și Curții de casațiune. Art. 22. Corpulă legiuitoră statornicesce numărulfi de membrii ce are a compune comitetul de acuzare, care în nici ună casă nu va ave mai puțină de cinci membrii. Comitetul alege din sînulă sedună președinte și doui secretari. El își face regulamentul despre modul în care -și va esercita atribuțiunile. Art. 23. Puterile acestui comitet se continuă deplină dreptă din sesiune în sesiune, din legislatură în legislatură, fără privire la prorogațiune sau disoluțiune, în totă timpul duratei procesului. Art. 24. Membrii corpului legiuitoră care a rostită darea în judecată au dreptulă se asiste la lucrările comitetului de acuzare. Art. 25. Tóte puterile acordate jlujilor, instructori și președințiloră curților de jurați de către codicele de procedură criminale aparțină comitetului de acusare și președintelui șefi. Art. 26. Mărturii, experții și oricari alte persone ale căroră concursă ară pute să fiă cerută în materiă criminală, sunt supuși înaintea comitetului de acusare acelorași obligațiuni ca înaintea Curților de jurați și pasibili de aceleași pedepse în casă de infracțiune sau de refusă. Funcționarii chiamați a depune suntă scutiți cu acesta ocasiune de secretură oficială. Art. 27. Ofensa în contra membrilor comitetului de acuzare și coruperea de martori sunt pedepsite conformă disposițiunilor capitolului IV, secțiunile II și VIII din codicele penal. ^ Pedepsele statornicite sunt aplicate de tribunalele ordinare cărora comitetulă va trimite procesele sale verbale constatândă delictele. Art. 28. Ministrul pusă supt acusare are dreptul de a’și lua copii de pe actele instrucțiunii. Asemenea și comitetul de acusare are dreptul de a cere prevenitului comunicare de pe actele ce a’ a’i servi la apărare. La casă de refusă din parte’i și de a presinta acele acte numai ’naintea Curții de casațiune, comitetul de acusare este în dreptă a cere Curții că amânare spre a face ună suplimentă de instrucțiune. Curtea nu pate se refuse în acestă casă amânarea. Art. 29. Ministrulă pusă în arestare preventivă are dreptulă a face oposițiune la Curtea de casațiune, care se va pronundă de urgință în secțiuni unite. Art. 30. Liberarea pe cauțiune este obligatorie pentru comitetul de acusare, deci ministrulă arestată de cauțiune suficientă; comitetul de cusare judecă în prima instanță suficiența cauțiunii ; ministrulă are dreptă de apelă la Curtea de casațiune. Art. 31. Aceași Cameră sau același Senată care a dată în judecată ună ministru pate, înainte de înfățișarea procesului, sau la scață de supt acusare printr’ună votă dată cu două treimi asupra unei propuneri motivate presintată de comitetul de acusare, de 20 deputați sau de 10 senatori. Art. 32. înalta Curte de casațiune și de justiție judecă în secțiuni unite, numerala membrilor fiindă totu-de una păreche. Paritatea de voturi apără pe acusată. Art. 33. Procedura înaintea înaltei Curți de casațiune ’și-o stabilesce Curtea ea însăși, observândă disposițiunile procedurei penale întru câtă acestea n’ară fi contrarie disposițiunilor legii de faciă. Art. 34. Ministrulă este respingătoru de daunele cansate atâtă statului câtă și particulariloră prin fapte comise prin dotă sau culpă gravă în esercițială funcțiunilor lui. Acțiunea pentru despăgubire nu se pute cnse intenta penă ce ministrul nu este pusă supracusare pentru fapta care a causată daunele. Cândă daunele sunt aduse statului, guvernul se póte constitui parte civile la Curtea de casațiune d’uădată cu înfățișarea procesului pornită de Domnnă sau de corpurile legiuitore; după înfățișare nu va va mai pute intenta acțiune decâtă la tribunalele ordinare. Art. 35. Disposițiunile codicelui civile, în cee a ce privesce prescripțiunea, se aplică și acțiunii civile în contra miniștrilor. Art. 36. Instrucțiunea compliciloră ministrului se va pute delega de comitetul de acuzare magistraților, instructori ordinari. Complicii sunt judecați de înalta Curte de casațiune și de justiție decădată cu autorul principală: E. Costinescu, A Stolojană, Voinov, D. Berendei, B. Cosadini, C. Colibășanu, I. Mîrzea, P. C. Zamfirescu, D. Sefendarie, N. Cisman. Supt semnatura, ca colaboratorii ală acestei legi, facă reservele mele numai în privința art. 25. Ion A. Sturdza. ----------------- ADUNAREA DEPUTAȚILORU Ședința de Marți, 23 Noembre, 1876. Președinta d-lui C. A. Rosetti. Ședința se deschide la ora 12 , cu formalitățile obicinuite, fiind prestați 79 d-nî deputați. Sumarulă ședinței președinte se aprobă. Se acordă concediu d-loră Al. Stirbeiu, Ciolacu, Cazadini, N. Viișorenu. Intre comunicări, se citesceuă adresă a biuroului Senatului prin care se comunică Adunării că Senatulu, a acordată autoritarea pentru urmărirea senatoriloru foști miniștri.