Romanulu, noiembrie 1876 (Anul 20)

1876-11-25

1050 m ROMANULU, 25 NOEMBRE 1876 Susținândă și VEcho­resa­­ Jiarului englesă, demonstră că, în cursă de două­­zeci de­­ ani, România a dat­ probe de vieță și Europa n’ar avé de câtă sé câștige din Întărirea po­­sițiunii sale. Eco corespondința­­ Jiarului VEcho: Morning­ Post, íntr’unu articole forte bine cugetată, chiama filele aces­tea luarea a­minte asupra situației anormale se s’a făcută României. Acestă principală se află în adevera în condițiuni destul­ de ciudate. Pusă între Austria, Rusia și Turcia, este espusă la ciocnirea tuturor greu­­tăților­ ce se potă rădica intre a­­ceste State. Singura eventualitate a celei mai mici neînțelegeri între curtea de St.-Petersburg sau cea din Viena și guvernul­ otomană aduce pe dată tulburarea în condițiunile sale economice; daca există tema de ună conflictă seriosă, cum e acuma, comerciala séd e paralizată, fondu­rile sale scadă, creditulă sed e lo­vită. Aceste neajunsuri nu rezultă nu­mai din posițiunea geografică a Ro­mâniei; ele atârnă, în mare parte, și de neînțelegerile cari înconjură situațiunea sea red definită prin tratatul­ din Paris și convențiunea din 1858. Ținta puterilor­, cari a­ luată parte la aceste acte internaționale, a fostă de sigură de a face din am­bele principate cari formeză astăzi România oă regiune neutră, capabilă de a opri atâtă acțiunea panslavis­mului spre sudă, câtă și a islamis­mului spre nord­. Nume­rosele ga­ranții cari s’aă stipulată în favorea celoră două principate, îngrijirea cu care s’aă constatată drepturile și i­­munitățile lor­, nu lasă nici uă în­­doaială în acestă privire. Dérű­deca neutralitatea României decurge din condițiunile puse de tratate, ea ni­căieri n’a fostă recunoscută for­mală. Puterile, declarândă și chiară ce­­rândă neutralitatea României, au omisă totă-d’uă-dată a o defini ș’a o garanta, astă­felă că România se află astăzi în faț­a [unora datorii iiperiose. țara are prin corelative bine stabilite, cum ară pute ea, «jh­e Morning­ Post, se mențină un neutralitate care nu’i este propria, care este cuprinsă numai în teoria integrității teritoriale a imperiului otomană ? Daci, de exemplu, Rusia ar fi îm­pinsă se declare re­belă și să caute a’și trece trupele sale prin Româ­nia, ce ar pute se facă acesta? Puterile caii îi recomandă neutrali­tatea nu’i vor­ procura nici ună mițjlocă ca s’o facă se fiă respec­tată; ea nu va ave altă alternativă de­câtă se facă singură resbelă Ru­siei, cea­a ce ar fi uă nebuniă, séd să se alieze cu Țar­ulă, cea­a ce ar fi uă nenorocire pentru ea și ună pericolă pentru Europa. Se vede déra câtă este de falsă acesta situația și câtă de multă s’ar cuveni a o remedia. Puterile cari se voi­ găsi întrunite la con­ferințele din Constantinopole potă lesne s’o facă; ele potă completa lucrarea tratatului de Paris, con­­sântindă, printr’uă declarare for­male, principial­ neutralității Ro­mâniei, pe care ele singure l’au sta­bilită acum două­zeci de ani și la care trebuie se țină celă puțină tată atâtă de multă ca și la acestă prin­cipală. Morning­ Post, care se pronund­ă pentru ună actă de acestă felă, crede că ar implé uă lacună în sistema politică europenă, și că puterile ară comite uă greșală ne­­deci­jându-se pentru acesta. Aceste vederi sunt­ și ale nóstre. Europa în genere, și Francia în par­ticulară, n’aă a se teme întru ni­­mică de desvoltarea unui principată care, de cândă a fostă pusă în po­­sițiune să se bucure de autonomia s­a, a dată atâte probe de aptitu­dinile sale la progresă, și care, în împrejurările actuale, a arătat­ a­­tâta înțelepciune. Un ă­stată care a probază asta de bine că avea con­­sciința datorielor­ impuse de posi­țiunea s­a, nu pate se inspire nici să neliniște și deca ună actă inter­naționale l’ar pune la adăpostă de pericolele cari ’lă înconjură, rădi­cându-lă la rangul­ Belgiei în Ori­­entă, Europa ar găsi de sicură în­­tr’acésta totă atâte avantagie ca și înșiși Românii. Citimă în Tablettes d’un Spectateur articolul­­ de mai josă, întitulată „Vă cerere incurcătore adresată pu­terilor­“: „Chiămămă luarea a­minte a pu­blicului asupra comunicării de mai josă, care ne vine dintr’un sorginte autorizată; „Informațiunile publicate de­­ ziare în privirea pretinseloră comunicări făcute de frămisură română ducelui Ducazes, ori­câtă de amănunte și de precise ară și ele, sunt­ false. D. Ion Ghica se află totă la Lon­dra și d. Șendre, îndemânate culă­r­­ginte diplomatică ală României la Paris, n’a cugetată nici-vă­ dată să spună ori­cui ară fi că fruntariele țării sale voră fi lăsate deschise u­­nei armate de invasiune. România va lăsa să intre pe teritoriulu sed­ună aliata­ unui năvălitoră, ea va opune baionetele a uă sută mii sol­dați și resistența patriotismului sed gata la tote sacrificiile. „Ceră guvernul­ din Bucuresci, în locă să ascepte evenimentele, a făcută mai bine luândă arma la mână. „Elă a cerută puterilor­ semna­tare tratatului din Paris se de­clare chiară de la întâia ședință a viitorei conferințe din Constantino­pole că, ori­care ară avé se fiă re­­sultatulă acestui areopagă europenă, neutralitatea României va fi respectată în ori­ce eventualitate. „Dreptură publică europenă și tra­tatul” din 1856 acoperă și protegă Principatele-Unite. „In 1870, cândă schimbul­ de re­criminări între Francia și Prusia și pregătirile militare ce se făceau a­­tâtă din­colo cât și din­cale de Rhin păreau a face resbelulă inevitabile, puterile sef­ură se obțină de la gu­vernele din Paris și Berlin îngagia­­mentulă formale de a respecta neu­tralitatea teritoriului Belsiei. Tre­buie a se sei să se facă și astăc­i totă asemenea faciă cu Rusia și cu Porta, în folosul­ țării românesc­. „E lesne de înțelesă ce rolă tristă ară primi și ce răspunderi ară lua asupră-le puterile daca din întâm­plare ară refusa se facă dreptate pré dreptei și pre­legitimei ce­reri a guvernului român”. „Credemă a sei că d. Șendru a avută, în astă privire, uă între vor­­bire cu d. Decazes, eminintele di­­rectore politică are ministerialul nos­tru de esterne.“ L’homme libre , reproducénd„ in­formațiunile Tăblițelor, unul specta­torii, le precedă de următorele cu­vinte : „Scomotele cele mai felurite con­tinuă a circula asupra atitudinii presinte și viitore a Roruâniei. U­­nele organe mergă chiară pene a în­treba de unde scote guvernulă ro­mână sumele trebuinciuse pentru în­treținerea armatei. „Guvernulă română este, crede că, mai presusă de tote aceste insinuări. „Este multă exagerațiune în tote câte s’aă <jisă despre pregătirile mi­litare pe cari caută a le face gu­vernulă română. Fără Indouielá, elă doresce să fiă gata la ori­ ce even­tualitate; dară dorința sea este d’a păstra neutralitatea care i-a fostă recunoscută de puteri.“ PROIECTU DE LEGE asupra responsabilității ministeriale Responsabilitatea Art. 1. Tote disposițiunile legi­­lor­ penale ordinare relative la in­fracțiunile comise atâtă de funcțio­narii publici în exercițială funcțiuni­­l­ oră foră câtă și de particulari se aplică și miniștriloră. Art. 2. Afară de coșurile cari in­tră în prevederile art. 1, se va pe­depsi cu detențiune și cu interdic­­țiune pe totă viața de a mai ocupa funcțiuni publice Ministrulă: a) care va fi semnată sau contra­semnată legi, decrete sau ori­ce dis­­posițiuni cari violeza Constituți­­unea; b) care directă sau indirectă, prin presiuni, siluiri, făgăduieli, fraudă, patronare de candidați, șefi prin ori­ce alte mi­jloce, ară împedeca sefi ară încerca să împedece liberulă și sincerulă esercisiă ală dreptului e­­lectorală ală cetățenilor”. Art. 3. Se va pedepsi cu inter­­dicțiune pe tota vieții de a mai o­­cupa funcțiuni publice Ministrulă: a) care semnéza séu contra-sem­­néza vre­ ună decretă seă ori­ce dis­­posițiune prin care s’ară viola legi seă regulamente generale de admi­­nistrațiune publică; b) care esecută, face sefi lasă sé se esecute decrete seă disposițiuni ce nu suntă contra-semnate de mi­nistrul­ departamentului respectivă; c) care sea disposițiuni sëfi dă or­dine, sefi mănține disposițiuni ori ordine esistente, prin cari se violeza prescripțiunile Constituțiunii, ale le­­giloră sefi ale regulamentelor­ ge­nerale de administrațiune publică; d) care negligiază de-a esecuta sefi de-a face să se esecute prescrip­țiunile Constituțiunii, ale legiloră șefi ale regulamentelor­ generale de administrațiune publică; e) care cu intențiune seă din ne­­glijență încetă represintațiunea na­țională asupra situațiunii afacerilor­ statului. Art. 4. Se va pedepsi cu degra­darea cetățenescă de la 3 penă la 10 ani Ministrulă: a) care va fi causată să daună statului șefi particularilor­, chiară și fără violarea vre-unui testű de lege; b) care, avândă cunoscință de fapte ilegale ale subalterniloră sél, n’ar lua precauțiuni pentru a pre­veni sef pentru a reprima și a a­­nula în urmă acele fapte. Art. 5. Nu se face distincțiune în­tre dolă și culpă gravă pentru tote cozurile de responsabilitate penală ce cadă supt aplicarea acestei legi. Art. 6. Miniștrii sunt­ responsa­ Dri pentru coșurile prevezute in ar­­ticolii de mai susă, de la depune­rea jurământului până la încetarea lerii de faptă din funcțiune. Art. 7. Membrii unui cabinetă sunt­ împreună respungători înain­tea disposițiunilor­ penale ale aces­tei legi, atâtă pentru faptele săvâr­șite în comună, câtă și pentru ace­lea cărora le-au dată uă susținere intenționată. Art. 8. Este complice ală minis­trului dată în judecată și se pe­­depsesce conformă principiilor și sta­tornicite pentru complicitate în co­dicele penale, funcționarul­­ care va fi esecutată ordinile sefi ori­ce dis­posițiuni, ală căroră obiectă nu era de resortul­ ministrului, șefi a că­roră ilegalitate era evidentă. Procedura. Art. 9. Crimele și delictele co­mise de un­ ministru afară din e­­xercițială funcțiuniloră sele se tri­­mită la instanțele ordinare. Art. 10. Nici instrucțiunea, nici urmărirea nu se potă începe fără autorizarea Camerei seă a Senatului, după cum ministrul, a cărui urmă­rire se cere face parte din unulă sau celă­l-altă din aceste corpuri; în casă d’a nu fi nici deputații nici senatoră, partea care pornesce ur­mărirea adreseza după alegerea sea cererea de autorizare Camerei sefi Senatului. Art. 11. Camera și Senatulă potă tot fi-de­ una se ordone de oficiă ur­mărirea pentru crimele și delictele comise de un­ ministru afară din esercițială funcțiunilor­ sele, trimi­­țându-lă totă la instanțele ordinare. Art. 12. Autoritatea de urmărire se dă de corpurile legiuitóre cu ma­­joritate absolută. Art. 13. Contravențiunile comise de miniștrii se judecă de tribunale și în formele ordinare, ca și delictele, înse fără prealabilă autorizare a u­­nui corpă legiuitoră. Art. 14. Miniștrii nu se potă da în judecată pentru infracțiunile co­mise în exercițială funcțiuniloră fară de­câtă de corpurile legiuitore și de Domnfi. Propunerea de dare în judecată trebuie să se facă în scrisă și supt­­semnată în Cameră de 20 deputați și în Senată de 10 senatori; ea va trebui să preciseze infracțiunile pe cari se întemeiază. Art. 15. Președintele Camerei șefi­ală Senatului pune propunerea la ordinea­­ zilei peste 5 <zile de la pre­­sintarea iei. In casă de vină ve­­ghiată, o pune imediată în desba­­tere. Disensiunea se mărgineșce asupra Gestiunii dacá corpulă legiuitoră trece la ordinea­­ jilei sefi trimite propu­nerea în studiul a unei com­i­siuni de informațiuni prealabile. Doca minis­trulă este presinte la ședință,­ fiă ca ministru in funcțiune, fiă ca de­putată sau senatoră, elă este ascul­tată. Pentru trimiterea la comisiu­­nea de informațiuni se cere m­ă votă cu majoritatea absolută. Art. 16. In casă de vină veghiată, de uă­dată cu trimiterea propune­rii la comisiunea de informațiuni prealabile, corpul­ legiuitoră pare se voteze imediată cu două treimi și arestarea preventivă a ministrului. Art. 17. Comisiunea de informa­țiuni prealabile este compusă de­ 7 membrii, cari nu trebuie se fiă din­tre aceia­ a­ce aă sunt scrisă propu­nerea de darea în judecată; ea se alege prin votă secretă și procede imediată la constatarea faptelor­ articulate de propunere, la ori­ ce alte informațiuni prealabile, pate se a­­dauge nouă fapte la cele denund­ate, ascultă pe ministru, deci elă cere se fiă ascultată, și­­ rece­­]c e de alegerea sea trebuie se-și presinte raportulă. Corpulă legiuitoră pate se prelungescă acestă termină după cererea comisiunii. Sunt scriitori propunerii de dare în judecată au dreptulă se asiste la lucrările comisiunii de informațiuni. Art. 18. Raportul i se comunică ministrului de­că­dată cu depune­rea lui pe biuroulă corpului legiui­toră. Cinci­­ zile după acesta, darea în judecată se pune în desbatere și dacă corpul ă legiuitoră o admite cu două treimi, alege imediată una cu mitei ă, care se ducă procesulu înaintea Curții de casațiune, înainte de esprimarea votului, mi­nistrulă are dreptul ă de a’și pre­­sinta apărarea orală sefi înscrisă chiară déca n’ar mai fi în func­țiune și nar face parte din vre­unul­ din corpurile legiuitore. Art. 19. Déca mai mulți miniș­trii se pună de nă­dată în acuzare, se cere ună votă separată pentru flă­care. Art. 20. De­mă­dată cu admite­rea dării în judecată, ministrulă este suspendată din ori-ce funcțiune publică și din mandatură de depu­tată șefi senatoră. Art. 21. Darea în judecată se face cunoscută de biuioulă corpului legiuitoră care a rostită-o celui-l-altă corpă legiuitoră, Domnului și Curții de casațiune. Art. 22. Corpulă legiuitoră sta­­tornicesce numărulfi de membrii ce are a compune comitetul­ de a­­cuzare, care în nici ună casă nu va ave mai puțină de cinci mem­brii. Comitetul­ alege din sînulă sed­ună președinte și doui secretari. El­ își face regulamentul­ des­pre modul­ în care -și va esercita atribuțiunile. Art. 23. Puterile acestui comi­­tet­ se continuă de­plină dreptă din sesiune în sesiune, din legislatură în legislatură, fără privire la proro­­gațiune sau disoluțiune, în totă tim­­pul­ duratei procesului. Art. 24. Membrii corpului legiui­toră care a rostită darea în jude­cată au dreptulă se asiste la lu­crările comitetului de acuzare. Art. 25. Tóte puterile acordate jlujilor, instructori și președințiloră curților­ de jurați de către codicele de procedură criminale aparțină co­mitetului de acusare și președintelui șefi. Art. 26. Mărturii, experții și ori­­cari alte persone ale căroră con­cursă ară pute să fiă cerută în ma­­teriă criminală, sunt­ supuși înain­tea comitetului de acusare acelorași obligațiuni ca înaintea Curților­ de jurați și pasibili de aceleași pedepse în casă de infracțiune sau de re­­fusă. Funcționarii chiamați a depune suntă scutiți cu acesta ocasiune de secretură oficială. Art. 27. Ofensa în contra mem­­brilor­ comitetului de acuzare și co­ruperea de martori sunt­ pedepsite conformă disposițiunilor­ capitolu­lui IV, secțiunile II și VIII din co­dicele penal. ^ Pedepsele statornicite sunt­ apli­­cate de tribunalele ordinare cărora comitetulă va trimite procesele sale verbale constatândă delictele. Art. 28. Ministrul­ pusă supt a­­cusare are dreptul­ de a’și lua co­pii de pe actele instrucțiunii. Asemenea și comitetul­­­ de acu­sare are dreptul­ de a cere preve­nitului comunicare de pe actele ce a’ a’i servi la apărare. La casă de refusă din parte’i și de a presinta acele acte numai ’naintea Curții de casațiune, comitetul­ de acusare este în dreptă a cere Curții că amâ­nare spre a face ună suplimentă de instrucțiune. Curtea nu pate se re­fuse în acestă casă amânarea. Art. 29. Ministrulă pusă în ares­tare preventivă are dreptulă a face oposițiune la Curtea de casațiune, care se va pronund­ă de urgință în secțiuni unite. Art. 30. Liberarea pe cauțiune este obligatorie pentru comitetul­ de a­­cusare, deci ministrulă arestată de cauțiune suficientă; comitetul­ de cusare judecă în prima instanță su­ficiența cauțiunii ; ministrulă are dreptă de apelă la Curtea de casa­țiune. Art. 31. Aceași Cameră sau ace­lași Senată care a dată în judecată ună ministru pate, înainte de înfă­­țișarea procesului, sau la scață de supt acusare printr’ună votă dată cu două treimi asupra unei propuneri moti­vate presintată de comitetul­ de a­­cusare, de 20 deputați sau de 10 senatori. Art. 32. înalta Curte de casați­une și de justiție judecă în secțiuni unite, numerala membrilor­ fiindă totu-de­ una păreche. Paritatea de voturi apără pe acusată. Art. 33. Procedura înaintea înal­tei Curți de casațiune ’și-o stabi­lesce Curtea ea însăși, observândă disposițiunile procedurei penale întru câtă acestea n’ară fi contrarie dis­posițiunilor­ legii de faciă. Art. 34. Ministrulă este respin­­­gătoru de daunele cansate atâtă statului câtă și particulariloră prin fapte comise prin dotă sau culpă gravă în esercițială funcțiunilor­ lui. Acțiunea pentru despăgubire nu se pute cnse intenta penă ce minis­trul­ nu este pusă supr­acusare pentru fapta care a causată dau­nele. Cândă daunele sunt­ aduse sta­tului, guvernul­ se póte constitui parte civile la Curtea de casațiune d’uă­dată cu înfățișarea procesului pornită de Domnnă sau de corpurile legiuitore; după înfățișare nu va va mai pute intenta acțiune de­câtă la tribunalele ordinare. Art. 35. Disposițiunile codicelui civile, în cee­ a ce privesce prescrip­­țiunea, se aplică și acțiunii civile în contra miniștrilor­. Art. 36. Instrucțiunea complici­­loră ministrului se va pute delega de comitetul­ de acuzare magistra­­ților, instructori ordinari. Complicii sunt­ judecați de înalta Curte de casațiune și de justiție de­că­dată cu autorul­ principală: E. Costinescu, A Stolojană, Voinov, D. Berendei, B. Cosa­dini, C. Colibă­­șanu, I. Mîrzea, P. C. Zamfir­escu, D. Sefendarie, N. Cisman. Supt semnatura, ca colaboratorii ală aces­tei legi, facă reservele mele numai în pri­vința art. 25. Ion A. Sturdza. ----------------- ADUNAREA DEPUTAȚILORU Ședința de Marți, 23 Noembre, 1876. Președinta d-lui C. A. Rosetti. Ședința se deschide la ora 12 , cu formalitățile o­­bicinuite, fiind­ prestați 79 d-nî deputați. Sumarulă ședinței președinte se aprobă. Se acordă concediu d-loră Al. Stirbeiu, Cio­­lacu, Cazadini, N. Viișorenu. Intre comunicări, se citesce­uă adresă a biuroului Senatului prin care se comunică Adunării că Senatulu, a acordată autoritarea pentru urmărirea senatoriloru foști miniștri.

Next