Romanulu, ianuarie 1877 (Anul 21)

1877-01-24

20 BANI ESEMPLARULU.ROMANULU (A) Editiunea de sera ANULU ALU DOUE­ZECI­ ȘI­ UNU Redacțiunea și Administrațiu­nea strada Domnei 14 LUNI, MARȚI 24, 25 IANUARIU, 1877. VOIESCE SI VEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, paginea IV, — 40 hant. . , paginea III, 2 lei — Deto A »e­ndre»». IR ROMANIA, la administratiunea darului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, S. Place de la Bourse. LA LORDON, la Kugéne Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIERA, la d-nii Haasenstein ți Vogler, Wallfischgaase 10. Articolele nepublicate ce ardă. LUMINEZA­TE SI VEI FI. ABONAMENTE. In capitali, unu ana 48 lei; țese luni 24 lei trei luni 12 lei; un Iun* 4 lei. In district*: unu ană 54 lei; șase luni 27 lei, trei luni 14 lei; ui Iun* 5 lei. Pentru tot*­­orale Europa! trimestru 15 lei. A se adresa: Ut ROMANIA, 1* adminiatratiunea­­ Jianului. LA PARIS, la d-uil Darras-Qallegrain, 5 rue de l’&ncienne comedie, si Havas, LafBte et C­une, 8, Place de la Bourse. LA VIERA, la de B. O. Popovici, 15 Fleischmarkt. Scrisorile nefrancate se refusi. 20 BANI EXEMPLARULU. SERVICIULU TELEGRAFIC ALU AGENȚIEI HAVAS Paris, 3 Februarie, 8 ore séra.— Le facil tratări active între cabinetele din St. Pe­tersburg și­ Berlin. Presultaturii acestora tra­tări se asceptă cu îngrijire. E inesacru că Rusia trebuie se contrac­teze unii împrumută. Acestă noutate e des­­mințită. D. Perevie refusă d’a da satisfacere d-lui de Southeyran în urma articolelor­ publi­cate de diarul­ Le Liberté în contra aces­tui din urmă. Paris, 4 Februarie, amédí.— Circulara principelui Gorciakoff constată înțelegerea ce s’a stabilită între diferitele puteri, ale căror­ voințe unanime Porta le a respinsă. Acestă înțelegere și dorințele cari au fostă resultatulă se a­probeză că Europa se in­­tereseză forte multă la menținerea păcii în Orainte și că se crede în dreptă de a in­terveni în numele intereselor­ generale. Prin urmare, mai nainte de a lua vre-uă­otărîre și în dorința sea de a menține în­țelegerea între puterile cele mari, Rusia în­­sărcineză pe represintanții săi se se infor­meze pe la diferitele cabinete despre cea­a ce ele­nă de gândă se facă în facia unui refusă alü Porții. St. Petersburg, 4 Februarie, 11 ore dim.— In circulara ce­a adresată ambasadorilor­ ruși pe lângă puterile mari, principele Gor­­ciakoff constată inutilitatea silințelor­ și înțelegerii Europei. Elă­dice că Porta re­­cunosce atâtă îngagiamintele sale anteriore, câtă și datoriele sale ca membru alu con­certului european. El­ adaugă că Rusia, în dorința s­a de a contribui la menținerea înțelegerii între marile puteri, voiesce, mai nainte d­a’șî regula conduita, se cunoscă ce aă de gândă să facă diferitele cabinete. Bucuresci, 24 CALINDARU. 5 FAURARUI. Democrați, demagogi, revoluțio­nari și conspiratori ne numesce re­­acțiunea. Noi, cești de la Momăniță, amu voitu și voimu pe placa se 'i facemu, și d’acea­a dechiar amu : Suntemu democrați, 1) Hindu c’amu voitu și voimu domnia poporului, séu, în limba giulü modernü, guver­narea națiunii prin ea însășî. Suntem demagogi, 2) căci amu voitu și voimü instrucțiunea și educațiu­­unea poporului. Suntemii revoluționari și conspi­ratori, îasé de cea mai ciudată speciă. De cea mai ciudată speciă, fiindu­­că de la 1848 și pen'acum, com­­báturáma fără curmare amorțirea, martea, dejű nu intraráma în cee­a ce se numesce obicinuita revoluțiune, de eâtu cu mai unanimitatea națiunii și mai cu toți capii tutorii partiteloru din țară, vechi și noul. Suntemii conspiratori de cea mai ciudată speciă, fiindu­ ca sistema nós­­tră, bine cunoscută de tótu țara,­­a fostu , fapt ori­care guverna, d’a conspira la lumina mare ș’a da pe totu­l Ziua guvernelorü carte la mână, prin colónele acestui­a Jiaru, despre con­spirați­unile și comploturile ce ar­­<simți. Dechiar am a derit, acum ca toto­­de­una, și reacțiunii și guvernului, că conspirami și complotuma. Scopulu conspirațiunii este să scă­­păm și națiunea de jafuri și de să­răcia, și se facema ca fie­care omü să ’și cunoscă drepturile și datoriele. 1) Sijixoi, poporă,­­Apoixoi, putere, suverani­tate. 2) Sifixoi, poporă, *yw, conducă, ca și pe­dagogie, conducere a poporului la instruc­țiune și educațiune. Complotul­ ce ultima este d’a face ca partea cea mai luminată a țarei se se unéscu íntr’acestü scopu și sé se puie pe lucru, pentru ca se facă ea însășî lucrarea ce cere și permite flă­ care­i fi și se siléscu astă­­felu pe guvernu, ori­ care ar fi elü, și pe funcționarii publici se mérgu necurmații p’acésta cale. Amintindu credințele nóstre ne­strămutate și met­oda nostră, ne urmamu calea spuindu cea­ a ce cre­­demu că este adevĕrulu, fără a ne o­­cupa de desaprobarea séu aprobarea ce vomu avé în ijiua presiute. Done partite au fostu pân’acum în țară: reacțiunea și acțiunea. țfiarulă Press a reapăru ieri, Dumi­necă, dechiarându că s’a formatü unu centru și că este acum organulu a­­cestei noue partite. Salutamu buna venire a organului partitei ce spune că este națională, progresistă, libe­rală și moderată, și ’i postimü is­­bendá în tóte nobilele aspirări ce va ave. D’uă­cam-dată easé, și mai cu sem­ă astăzi, de cele două vechi par­tite ne vomă ocupa. Partita, care se numia conserva­­tóre, a guvernații, fără ’ntrerupere, cinci, ea se nu iji­emü șapte, ani. Nu pute ^­ice dorit că timpulű i-a lipsită pentru ca se simți drepți, ju­­decându-o după fapte. Faptele, ca și dechlarațiunile a­­cestei partite, sunt­ destul­ de dure­­rosü constatate pentru ca negarea lora sé nu pot a ave nici uă valore. Ea a dechlarat, totu-de­una, și chiar­ de la căderea iei de la pu­tere, că Constituțiunea de la­­ 80 Iu­­niu, 1860, este cu multa pre libe­rală pentru România. Ea a dec­larat­ că poporul­ ro­mână este necapabile d’a ’nțelege, d’a cunosce, d’a sei și d’a se guverna însuși și că opiniunea publică este că femeia de ulițe. Dec­larările iei le-a afinmat­, pe care i-a fostu cu putință, prin fapte. Neputându se decrete desființa­rea Constituțiunii, a desființată re­­gimulu parlamentarii, suprimêndu de faptu alegerile. Facêndu aci unü studiu, era nn polemică, putemu afirma că nu este unü singură omu, unulü singură, care se nu scie că nu s’au făcută alegeri în acești cinci ani, precum nu este nici unulü care se nu cu­­nosca că, în genere vorbindu, libere au fostü alegerile din Iunia trecută. Nu este asemene nimeni care se potă nega că ea n’a luptat, se ’m­­brâncescă națiunea, prin legea co­munală, pene ’n véculü de miijlocit. Nu este nimeni care se nu cu­­noscu că reformarea procedurii co­­dicelui penale, a juriului, a gardei naționale, etc. le-a facutu cu sco­pulu d’a nimici totu ce se dobândi de la 1848 și péné la 1866, ș’a res­tabili acea vechiă ordină, care făcea că boiarulu era boiaru și mojiculă mojică, era omulu nimica. Nu este nimeni în fine care se nu scie c’acea partită a dechlaratu ne­curmată, prin graiu, prin scrisă și, pe câtü a putut­, prin faptu că: Gfuvernamentulü parlamentară (ala națiunii prin ea însășî) este culmea anarh­iei; Constituțiunea unu edificiu ca tur­­nulu Babiloniei; Votulu claselorü muncitóre vă ac­țiune disolvatóre, care va distruge societatea; Instrucțiunea publică, fără a sa­­luta domnire asupra iei a clasei gu­vernamentale, amețală și anarh­ia . Descentralizarea, să desorganisare distrugetóre a comunei, a judeciu­­lui, a Statului, și tote ideiele emise de revoluțiunile nóstre de la 1848 și pâne astăzi, ruperea legăminte­­lor­ naturale între omeni, reducerea în pulbere și spulberarea elemente­­lor­ de moralitate și de propășire ale societății. Tote aceste declaiarări și acte au fost­ recunoscute și mărturite de toți omenii inteligenți și onești din tote partitele și chiar­ de Pressa cea vecin­ă în lunele din urmă ale gu­vernului Catargi și de cea nouă în prima z­i a reaparițiunii iei. După uă răbdare, din cele mai rari, națiunea re^éndu că guvernul­, în locu d’a recunosce înțelepciunea și patriotismul, care ’i da putere d’a suferi atâtă de multă, o des­­prețuiesce ș’o ruineză din ce în ce mai tare, se rădica în piciure și se puse în facia lui. Din fericire revoluțiunea morală fu atâtă de unanimă, în­câtü ne scăpa de durerile unei revoluțiuni materiale. Națiunea, reintrândă în drepturile iei, cu liniște și pe calea legală, liniștite și legale fură și pro­­cederile ieî, mârginindu-se a decreta în unanimitate trimiterea naintea justiției a celora dovediți de călcă­tori ai legilor­. In urma acestei procederi ultra­­moderată, nobilă și legală a națiu­nii, ce vedemü de câte­va timpi ? Reacțiunea reaparenda cu trafia naintea națiunii, acuzații iei deve­­nindu acusatori și poruncindu-’i se ’și plece cap ulii. Nimica, bunu sea réți, nu se face, nu se póte face, fără se fiă uă ca­­usă. Trebuie dérit se coutumü cu toții și necurmată causa acestei cu­­tezatóre rescule a acusaților, contra acusatorilor”. Faptul, fiindu curiosü și grava, nu ne putem­ îndoui că ela va fi studiată de toți bărbații din par­tita națională, atât­ în presă cât­ și în întruniri publice, unde lumina se face mai mare și este tare puterea ce ele dau. Ca se deschidemü calea, supunem­ desbaterii publice câte­va aprob­iri emise aci de câte­va ori. Reacțiunea nu pate se aibă cea mai mică speranță în națiune, căci de densa a fugită totü-de-una și contra­ver­nă fostă și suntü lu­crările sale. Acusații nu potu să se rezeme pe densa pentru ca se devie acusatori, căci densa i-a pusă supt acusare. Pe cine dori s’a rezemată în ia­­nuarie majoritatea Senatului, cândv­a trecută la ordinea «jilei în pri­vința celora ce densum­, în numele națiunii, i-a fostu acusata în Aprile trecută ? Scimți că reacțiunea are unu nu­­mérü însemnată de aginți fórte ac­tivi și cari suntu gata a o servi cu ori­ ce prețu. Acei aginți cnsé sunt u­cil totulü de considerați de națiune, și prin urmare ei nu potu lucra de câtu în întunerecă și nu potu face pentru densa de câtü acte de întu­­nereca. Scimü că reacțiunea, la noi ca pretutindeni, nevoindu să lucreze cu națiunea și pentru națiune, spre stră­ini­a năzuită. Scimi, și s’a demonstrată aci chiarü mai de ună-iji, că unii gu­vernü în adevĕri naționale este sti­mată déja nu și iubita de către stră­ini, cari urmăresc și interese contrarie națiunii. Și faptul­ este naturale și cunos­cută de secole întregi. Încă din secolul al 17-lea, com­itele d’Argenson a definită principiile mi­­niștrilor­ acestei partite prin ur­­matorea mărturire : „In deșertă se luptă inamicii mei; ei nu mă vor­ pute răsturna, fiindu­­ca nimeni nu este aci mai slugă de­câta mine.“ Cum déri străinii nu vor­ pre­feri asemeni miniștrii în locul a­ce­lora cari le­ricii : „Ne puteți sdrobi, dérü ne veți respecta.“ Aceste triste adevăruri sunt­ bine cunoscute. Cu tóte acestea totuși tre­buie se mai fiă ad­­âncă ce­va care dă atâta cutesare reacțiunii ș’acelă ce­va, facemü âncă vă­ dată apelu la toți Românii sé’la caute cu grabă, fără ură și fără iubire, sé’lü gaséscá și sé’la curme. Câte­va cuvinte încă în privința acelui ce­va, asupra cărora atragem­ atențiunea publică, și vomü sfîrși pentru astăzi. Reacțiunea lucreza și, încă vă­­dată, ea își împlinesce sarcina iei de reacțiune. Noi énse ne ’m­plinimű őre bine și necurmată, fără pripire dérit fără pregetă, tótu datoria nostră ? Suferințele națiunii ne suntu pe deplină cunoscute. Inceputu-amü cu toții lucrarea de totă i­iua ce se cere pentru­ treptata lora vindecare ? Scimți că pene ce nu se va sfîrși crima care bântuie Orivntele, nu pu­temu face nici bănci, nici fabrice, nici asociațiuni pentru sploatarea mineloru, nici una în fine din acele lucrări cari ceru bani. Pusu-ne-amü­inse în acțiune pentru a ’ncepe cele­­l­alte lucrări ce, mai multă sau mai puținii, se potu face și ’n timpi de cri­me ? S’a afinmatü că suntü uă mulțime de sătiani, mai cu semn în Româ­nia de peste Milcova, ale căroră pámêntu este emanetatü și chiarü vândutű. Ordonatü-a guvernulu­uă cerce­tare seriósá și leale în acésta ces­­tiune atâta de mare? Déca n’a facutu-o este, după noi, fórte culpabile. Prefecții și suptprefecții, consiliele judeciane și comunale, împlinitu­­ș’aă de la sinele acésta imperiosá datoriă ? Nu ? ș’aceștia suntu cu toții cul­pabili. Dérü noi, cetățianii, împlinitu­­ne-amu datoria nóstra? Imbolditü­amü pe miniștrii, pe prefecți, pe supt­­prefecți și pe membrii consilieloru judeciane și comunale ca se’și facă datoria, în acesta privință și ’n tóte cele-l-alte ? Nu. Și prin urmare se recunos­­cema și partea nóstra de răspun­dere. De la terminarea alegerilor­ ge­nerale, câte întruniri publice se ți­nură în fie­care orași­i, pentru ca se ne luminămă cu toții în privința situațiunii ș’a trebuințelorA­ijilei ? Nici una. Cândü dérit noi lasäma națiunea să se svârcolescă în sufe­rințele­­ Jilei, cum nu 'nțelegemă că ea s’abate, și se iriteză cu atâta mai multă cu câtu omulu, prin na­tura lui, uită reula celu mare de ieri pe lângă durerea­­ jilei, fiă ea cu multă mai mică de­câtă cea tre­cută ? Moștenirea ce ne-a lăsată trecu­­tulă cere imperiosa refacerea ime­diată a legilor, acelea cari sugrumă și ruineză națiunea. Cele mai urginte sunt: legile co­munale și judeciane, legile pentru ca se se de poporului uă adevărată justiție, și legile financiare cari, prin­­tr’uă mai dreptă repartițiune, se uștureze pe cela mai săracă și se de răsuflare producerii. Cum se face déjit că deputații simt­ ostenela, cându sciü că ale­gătorii lor­ suntu căluți pe brânci de obosala unui despotism, care i-a bântuită în cursă de șapte ani ? E!­­fscă ori­ cine ce va voi, căci noi susținem ü cu mâna pe consciință că ’ndată ce aleșii națiunii potu se simță unü singura minuta ostenela, reacțiunea este ’nvertoșrată și pro­fită de tóte momentele nóstre de repausa , cari grămădite producű martea. SCIRI DE PRIN­CIARE, Constantinopole, 1 Februarie.—Spf­­talele facă pregătiri spre a trimite uă deputațiune la Pesta pentru a esprime Maghiarilor­ simpatiele Tur­­cilor”. Se asigură că Austria ar­ fi po­vățuită pe înalta Portă ca să tra­teze cu blândețe pe Miridițî, pentru a paraliza influința moscovită. Pesta, 1 Februarie.—Pester Lloyd anuncță că conferințele miniștrilor­ din Pesta și Viena în cestiunea băn­­cei au rămas­ fără resultatü și ast­­­felü cabinetul. Tisza se va retrage. Viena. 1 Februarie. — Neue Freie Presse asigură că negocierile între Turcia și Serbia înainteză în modă favorabilă. înalta Porta, arétândü­uă mare dorință conciliatóre, va re­­nundia la cestiunea garanțielor et. Se speră că tratările vorü ave unu resultatu bunü. Berlin, 1 Februarie. — Cercurile competinte se índruiesc­ de esacti­­tatea scomptului răspânditű despre u­ nouă întrevedere a celor­ trei îm­părați de la nord­ la Varșovia. Cracovia, 1 Februarie. — Czar a­­firmă că întrevederea împăraților­ la Varșovia ar­ fi numai oă son­dare făcută din partea cercurilor­ guvernamentale din Varșovia.

Next