Romanulu, februarie 1877 (Anul 21)
1877-02-02
* « ANULU ALU DOUE PECI-ȘI-UNU VOIESCE SI VEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, paginea IV, — 40 liant n „ „ paginea III, 2 lei — A se adresa, IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8, Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nii Haasenätein si Vogler, VVallfischgasse 10. Articolele nepublicate se ardă 20 BANI EXEMPLARULU. SERVICIULU TELEGRAFIC ALU AGENȚIEI HAVAS Constantinopole, 12 Februarie, 6 ore sera.— S’asigură că Serbia va trimite la Constantinopole pe d. Christici, cu misiunea de a urma negociările în vederea păcii. Câtă pentru Muntenegru, principele ar voi ca negociările se se facă la Viena. Midhat-pașa a sosită la Brindisi, Paris, 12 Februarie, 8 ore 30 m. sera.— Serbia, prelungind negociările, e temere în cercurile politice că Rusia nu s’a otărît o ancă definitivă d’a nu face rebelă. Washington. 12 Februarie.—Președintele Republicei, d. Grant, a declarată că decă s’ar anula voturile Luisianei, nici d. Hayes, candidatulă partitei republicane, nici d. Tilden, candidatulă partitei democratice, n’ară întruni condițiunile cerute pentru validitatea alegerii d-loră și că, după termenii Constituțiunii, Camera represintanțiloră ară fi chrămată a numi pe viitorul președinte.i Londra, 12 Februarie.—Disensiunea interpelării d-lui Gladstone s’a amânată pentru Vineri. D. Bourke, suptsecretarul de stată la departamentală afacerilor străine, vorbind despre politica angloză în Oriinte, adică că nimică nu se mai opunea acum la publicarea telegramei lordului Derby din Februarie 1876, telegramă prin care ministrul afacerilor străine informa pe Portă că acesta nu trebuia se compteze pe ajutorul materiale ală Angliei în casulă unui resbelă cu Rusia, Bucuresci,, Făurarii. Ministeriul, recompuindu-se, suntemii datori să postimă bună-venire vechilorü și nouilor, miniștrii din acestă cabinetü. Salutările variază după omenii cari le facă și după cei cărora li se adreseză. Vomă saluta pe miniștrii în modulă celă mai demnă de dânșii și de noi. Acestă modă este a le spune soră și amiciloră noștrii din Senată, din Cameră și din țară, ceea ce credemă că este adeverit, dreptă și bine. Nu pretindemă că nu ne putemă înceta. Nu voimă să fimă crezuți fără cercetare, déjű rugămă pe fiecare se citescă cu atențiune, să ia în considerare cele ce chemă, se cugete ș'apoi...... se facă ceaa ce va găsi că este mai bine. Partita nostra, propriu zisă, amintimă din nou, n’a fostă la guvernă de câtă cam vre doni ani peste totă, în timpă de ani doué<zeci și noné. Scimă bine că de câte ori națiunea a putută se ’și manifeste voința, ea s’a pronunciată în mare majoritate pentru densa. Scimă case asemene că națiunea fiindă mai necurmată supt téscű, guvernulă a fostă în mâna partitei opuse. Din acestă faptă positivă decurgă urmatorele fapte positive. Cel cari aă guvernată fără curmare s’aă deprinsă a crede că acesta este ună dreptă esclusivă alătoră. Celă care le ia loculă este, pentru dânșii, ună usurpatoră, ună răpitoră, ună tâlhară chiară. D’aci turbarea loră, calomniele, injultele și lovirile de totă felulă în contra nostru. Guvernândă contra voinței marei I redacțiunea și Administrațiunea strada Domnei 14 MERCURI, 2 FEBRUARIE 1877. LUMI NEZA TE SI VEI FI. ABONAMENTE. In capitală, unu and 48 lei, șese luni 24 lei; trei luni 12 lei; un luna 4 lei. In districte: unu ami 54 lei; șase luni 27 lei; trei luni 14 lei; un luna 5 lei. Pentru tote erele Europei trimestru 15 lei se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea ciaburi LA PARIS, la d-nil Dorras-Hallegrain, 5 rue de l’ancienne comedie, si Havas, Laffite et Cune, 8. Place de la Bourse. LA VIENA, la de B. G. Popovici, 15 Fleisgluß^ki Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI ESEMPLARULU. (A) Editinnen de séra majorități a națiunii, el s’aă deprinsă a crede că națiunea este pré insorinte, pré réa crescută, pre „nedegroșită“, pentru ca se putá sé - aprețuiască. Este ’nvederată că el suntă siliți se creda astă-felă, căci într’altăfelă s’ară meprisa enșii, s’ară îngrozi de el ânșii. Daci sugrumarea națiunii prin legi și chiară prin puterea materială, și spaima, naturală putemă Jice, ce aă cândă vedű națiunea reintrândă în acei suveranitate, alegêndu pe represintanții săi și guvernându-se prin ea însăși. Protivnicii noștril, guvernândă fără voia națiunii, au fostă siliți se-și facă clienți. Stăpâni absoluți pe tote legile și pe tóta averea publică, și stăpânirea loră dăinuindă ani peste ani și mai fără curmare, el dă pentru dânșii încă două puterice pârghii. Una , deprinderea publicului d’a se supune de frică, d’a’și pleca capul ănaintea loră, cum și’să aplece omul ănaintea morții, sau d’a I resturna prin revoluțiuni. Alta : clienții loră, siliți d’a’i servi contra legiloră , a trebuită sĕ se desparță și denșii de națiune. Despărțindu-se de națiune și servindă ilegalitatea a trebuită, nenorociții, se’și caute despăgubire și alinare mustrării cugetului în beția poftelară. El dâră îl servescă cu acea înverșiunată activitate și putere care ’nvinge culesnire onestitatea și simpla dorință a binelui. D’aci datoria, imperiósa pentru cei buni, d’a iubi virtutea și patria cu acea înfocare care singură dă putere omului d’a nu pregeta, d’a nu osteni pe câtă mai este uă suferință care cere vindecare, ună pericolă care trebuie înlăturată. Națiunea, înlățuită, îngenuchiată și sugrumată, prin deprinderile, uneltirile și instrumentele ce le amintirămă, este asemene învederată că n’a putută, cum diserămă, se reintre în suveranitatea iei de câtă prin revoluțiuni. Revoluțiunile nu se facă și nu trebuie să se facă de câtă în momente de desperare, cândă nu mai este speranță delocă pe calea legală. Delegații națiunii, luândă puterea în asemene durerose situațiuni, se găsescă în facia unor[ suferinți generale], ajunse în culme și prin urmare lipsiți de cele mai neapărate mijloce pentru a procede la vindecarea lor. Delegații națiunii găsesc o tesaurulă publică golă, sărăcia generală, sorginul avuției publice unii secați și alții astupați, moravurile corupte în parte, cetățianii, unii năspriți d’atâtea suferințe, alții cu răbdarea ajunsă la culme, și cel mai mulți nedeprinși d’a se servi cu libertatea întrunirilor ș’a tiparului pentru a găsi prin ele locul și celă sigură și positivă ce numai liberele întruniri,chibzuirea și lucrarea în comună îl potă produce. Delegații națiunii de la Camere și de la guvernă , arătatu-s’aă necurmată pătrunși d’aceste adevăruri, și deplinitu-s’aă datoriele, tóte datoriele, fără curmare și fără pregetă ? Nu, după opiniunea nostră. Și dovadă temeinică avemă curagială ce au prinsă cei respinși de către națiune prin pacinica lei revoluțiune de la Aprile trecută. Trecutulă ânsă amintită, pentru ca se ne serve de ’nvățămentă, trebuie se ne ’ntorcemu ochii, mintea, inima și acțiunea spre viitoră. I Deputații din stânga Camerei din Francia aă re’nouită la 1 Februarie biuroulă loră. Vomă precede astăzi cele ce avemă a mai fi ce tutoră membriloră partitei naționale liberale, puindă supt ochii loră uă parte din discursul ă pronunciată de d. Leblond, după alegerea sea de președinte al acestui grup: „Resultatele cele mari ce dobândi râină pen’acum, disc d. Leblonul, le datorim răbdării nóstre, înțelepciunii nóstre, moderațiunii nóstre. Moderațiunea este arma celoră tari. Decă ea are trebuință de timp, nimeni celă puțină nu ’î resistă, nimeni nu va pute se ’I resistă.“ Națiunea română nare nevoiă să amintimă acestă adeverit. Generositatea a fostă totu-de una din cele mai mari calități ale iei. Domna absolută lui 1848,ila 1859, la 1866, ea na persecutată pe nimeni, n’a lovită pe nimeni, nici măcară n’a arestată pe nimeni. Protivnicii iei, îndată ce aă triumfată, aă lovită, aă întemnițată, aă eșilată, aă arestată, aă sugrumată. Națiunea ș’a resteunată iertându-I pe toți. Totă astă-felă aă procedată ș’acum delegații iei din Cameră și de la guvernă. Déca déja reproduserămă aci cuvintele de mai susă ale d-lui Leblond, o făcurămă dintr’ună simțimântă de mândriă națională, pentru ca se dovedimă vă dată mai multă că generositatea și nobilele simțiminte ale adevăraților suverani suntă înăscute în Români. Totă din acestă pantă de vedere, și totă d’uă dată ca învățământă pentru unii plin noi și ca cordială întăritură pentru cel cari sară înăspri d’atâtea calomnii și loviri cari neaă venită și ne vină de la protivnicii noștril, mai reproducemă aci urmatórele linii din cuvântul președintelui stângei republicane din Francia: „Causa nostra e causa națiunii; marea majoritate a concetățenilor s nostril e d’acum câștigată pentru acestă causă; de ce amu compromite noi prin mesuri grăbite resultatele deja dobândite? „Esiste încă în țeră uă minoritate oposantă. Ea s’a oprită în evoluțiunea-i, prin tradițiunea, prin educațiunea, prin prejudițiele sale, prin calomniele cu cari ne adapă necontenită. Ea e ostile seu eșită, deră în totă casulă îi trebuie óre care timpă pentru a veni la noi. Se ’i dămu timpulă necesară și se ’să întrebuințămu pentru a o reasigura și convinge. „Acesta nu va sedică, d-loră, că trebuie s’amânămă indefinită reformele indispensabile. Amu voită numai a ve recomanda d’a nu grăbi, d’a nu exagera nimică. Propriul adevărului e d’a nu fi niciuă dată escesivă; se pregătimă reformele pe cari le credeamă folositóre; se le studiămă cum trebuie s’o facă nesce omeni însărcinați cu interesele unei mari națiuni; se facem lumina acolo unde ignoranța/rutina, nămănținută întunerecată și cândă va veni ora, cândă ancheta vi se va pare completă, se ne otărîmă cu curagiă. N’am voită adice că trebuie se ’ncredințămă unorămâni inamice direcțiunea servițielor publice. Considerațiunea datorită minorității nu pute merge pene a abdica înainte-i. Amă deschisă rândurile nóstre acelora cari vină francă la noi; nu mai suntem a uă partită, nu mai putemă fi esclusivi, deră amă fi culpabili de slăbiciune dacă amă autoriza prin atitudinea nóstra transacțiunea aprópe criminale ală căreia efectă asigurată e d’a , compromite, d’a slăbi autoritatea legii, și mai cu semă d’a înjosi caracterele, înjosindü nivehdu morale ale Ur.“ Luândă din aceste cuvinte părțile cari se potu aplica și ’n câtă ele se potu aplica la noi, puțină mai avemü de <Jisă pentru publiculü inteliginte către care ne adresama. Reacțiunea s’a ’ncuragiata. Neputându fi efectă fără causă, nu póte fi înduiala că suntă greșeli ale nóstre cari i-afi dată animă. Greșialele principale sunt, după noi, cele următore. Delegații noștril de la guvernă, sinceri, capabili, devotați aă uitată —precum le-am spusă-o de mai multe ori,— c’aă venită la putere în urma unei unanime revoluțiuni a națiunii. Acesta uitare a făcută ca acțiunea loră să fiă pré Íncéta, prémolatecă, lipsită în fine de suflarea vieței. Acesta moliciune a dată resuflare reacțiunii. Câte va mici neînțelegeri între membrii guvernului; câte va capricii din partea unora din el, câte va capricii din partea unora din deputați, au produsă câteva schimbări în ministerie. Acele schimbări reacțiunea le credin ca simptome sigure ale unei dislocări a partitei naționaleliberale. Ea mai prinse derű uă resuflare și ’ncepu a intriga în tóte modurile și cu mare activitate, pentru ca se producă uă adevérata desbinare și se pute asta-felű se reintre în cetate. Sărăcia moștenită fiindă fórte mare și multe și felurite durerile, națiunea, ca totă celă care suferă, era și este nerăbdătore și iritată. Puține suntă satisfacerile ce i-se puteau da în câteva luni numai, mai cu somn când o fărâmă necurmată amenințați și de resbelă. Cu tote acestea totă s'ară fi putută face ceva, totă ară fi fostă de cea mai imperiosa datoriă se se facă ceva. Guvernul și represintanții națiunii n’aă făcută nimică.... Nici elă nici ei n’aă lucrată câtă puteaă, câtă trebuiaă cu orice preță se pótá lucra. S’adăugămă încă că pe lîngă acesta nenorocită neproducere, cetățenii Cei buni aă părăsită cu totulă întrunirile publice. Nici uă lucrare mare prin care se ’ncepu națiunea se resufte, sau celă puțină se vede că acțiunea binelui a ’nceputu. Lipsă totală de ’ntruniri publice, prin cari cetățianii se luminéza unii p’alții, se ’mbarboteza și, sorbindă suflarea vieții, dobândescă puteri noul pentru luptele cu tóte nevoiele dilei. Acestea tóte împreună făcură ca reacțiunea se resufle, se ’și împie plămânii cu suflarea speranței, și se puie ea în contra națiunii tótu acea activitate ce noi stăruirămă a nu voi s’o punemă în servițiulă publică. Conclusiunile sunt deja făcute. G’amere și guvernă se se puie pe lucru, fără curmare, fără pregetă, fără ostenela. Se se de îndată bugetele pe anul 1877, pentru ca se ’ncepemă a intra în era economieloră. Se se facă îndată legile cari suntă temelia casei , Legea comunală, Legea judecătorilor, cari se dea poporului un adevărata justițiă; Legea juraților și a codicelur penale, reformate pentru ucidere de către fostul guvernă ; Legea pentru libertatea individuală ; Legea pentru responsabilitatea ministerială, și câteva din legile fiscale ce de urgență le reclamă situațiunea nostru financiară. Se se pune îndată în lucrare legea în favorea însurățeiloră. Se se cerceteze pământurile satianilor, răpite în contra legii și se li-se napoieze. Se se facă câtă mai curândă cadastrulă pământuriloră concedate prin legea rurală, căci totulă este uă amețelă, nă învălmășălă, uă jată. Se se începu apoi studiul bugetului anului 1878, care, bine și pe îndeletele studiată și lucrată, va da— împreună cu celelalte lucrări și cu ajutorul întrunirilor publice— dovedi pipăite națiunii că s’a ’ncepută lucrarea care va face-a se resufle, se tráiéscá, sĕ producă. Ece ce trebuie se facă, și se facă îndată, represintanții națiunii și guvernul ă soră. Nimenui nu ’i este permisă să se odinéscá pe câtă timpă națiunea suferă tare. Nici uă dată nu póte simți ostenela celă care iubesce și are consciința că prin lucrarea sea scapă din dureri și pericole pe cel pe cari îl iubesce. Reacțiunea, cu câtă este de cutesatare cândă simte că națiunea este divisată și amorțită, cu atâta este silită să se încline în facia celoră cari stau uniți și producă cu inteligință și cu eroismă. Cine nu înțelege, în adevĕra, că reacțiunea, care pare pentru densa de câtă nesce clienți, nu póte cuteza a face uă singură mișcare, cândă vede că partita națională își reîncuiesce pe totul fiua puterile printr’ună necurmată contactă cu națiunea, lucreza și produce fără ’ncetare, crede, iubesce și produce cu aceaași neobosire cu care mama hrănesce. Ingrijesce și veghiază copilașul ăiei. De la noi depinde deri se simă iubiți de națiune și prin urmare respectați și admirați în consciința lor, de toți protivnicii noștrii politici. Voi-vomă? Isbânda este asigurată. Nu vomă voi? ală nostru și numai ală nostru va fi pocatul”. SCIRI DE PRINȚi ARE Viena, 9 Februarie. — Deutsche Zeitung afirmă că generarele Ignatieff ară fi fostă autorizată de a cere de la comitele Andrassy declarațiuni positive despre atitudinea Austriei în privința Rusiei. Viena 9 Februarie. — E probabilă că cabinetul ungurescă se va compune din conservatori. Neues Wiener Tagblatt dice că dacă s’ară compune ună astăferă de cabinetă, atunci ministerială Auersperg încă se va retrage. Odesa, 10 Februarie.— Marele principe Nicolae va r’emâne aici până la 20 ale curintei, din care causă se crede că Țarulă nu va merge deuă cam-data la Chișineu.