Romanulu, mai 1877 (Anul 21)

1877-05-04

396 ROMANULU, 4 MAIU, 1877 Citim și în Pressa: „fiarele străine se ocupă mereu­ de atitudinea Forței faciă cu Ro­­mânia, și constatămu cu plăcere că, afară de foile recunoscute ca turco­­file, ca Debats și Neue-Prese-Presse, și afară de câte­va f­iare englese, mai tote foile seriose se unescü în a blama conduita Turciei și a recu­­nosce dreptatea României. Die Presse,­­Jiara cu greutate din Viena, pu­blică și ea așai una importantă ar­­ticoli­, ca primă Viena, pe care să reproducemă, pentru ca să potă ve­dea cititorii noștrii, că în Austria nu domnescă vederile Nouen­ presse­­libere. Eră acestă articolă: In Constantinopole domina dilele acestea una adevăratü jubileu. Sublima Portă și palatul­ Seraskierului erau iluminate, pe minarete strălucinu flacăre bengalice; Șeik­­ul-Islam orândui solemnități de mulțămire prin moschee, era stăpânitorulă credincioși­lor și a mers­ în persana, însoțita de în­­trega sea Curte la moscheia Nuri-Osmanie, spre a mulțămi lui Allah pentru victoriele turcescî. Prin cuartierele turcesci domină unii entusiasmă întocmai ca și în zilele de serbători mari ale Islamului. Cuvântul­ de ordine era pretutindeni: , Nu mai e nici uă „îndoaielă, vomă mânca pe Moscovî-ciorî;« ghiubi.“ Lumea se întrebă cu ore­care mi­rare, cari au­ fost­ succesele estraordinare ce au putută sĕ înferbânteze atâta pe os­­malîi, și atîă cu și mai multă mirare, că scriea despre cei 800 de ruși morți de la Batum a electrisatu pe Sultană totă atâtă de multă, ca și pe cei de prin cafenelele Constantinopolii. In­ faptă case lucrurile nu suntă de­locă favorabile turcilor­, nici pe teatrul ă de resbelă din Asia nici pe celă din Eu­ropa. Pe acesta din urmă mai alesă s’aă distinsă pene acum numai bașibuzucii ș­unca într’ună modă care provocă indigna­­țiunea generale. Erai victorii eftine, pe cari le-au câștigată acești voluntari vitezi, cândă au întreprinsă bilele acestea espe­­dițiunile loru de țafă pe țărmură română ală Dunării, pustiindă totă ce le venia în drumă; ei au fostă secundați în aceste es­­pedițiuni de monitori turcesci, cari operau în numele onorabilului și civilisatului Hobart pașa. Flotila Dunării, în acceptare ca se ltă închisă în vre uă înfundătură, petrece două cam dată a bombarda orașe române, des­chise și neapărate—fără nici ună scapă vădită. Turcii începă astăzi resboiulă, pre­cum începeaă și întrețineau tóte resboiele loru, de la prima invasiune în Europa. Și se nu se uite, că Porta n’a rupt’o oficială cu țăra românescă, ba nici chiară indirectă prin circulara din urmă a lui Savfet-pașa prin care se protestă numai în contra intrării rușilor­. Precum se anunc­ă acii din Bucuresci, guvernul­ română a protestată pe lângă cabinetele puterilor, contra acestoră acte de brutalitate ale turciloră, pe cari prin­­țul­ Carol le-a constatată deja solemnă prin responsulă seă la adresa Senatului. Roma­nia va declara, că va respinge de acum înainte cu putere armată ori­ce atacă ală trupelor­ otomane. Acestă actă nu are, se înțelege, de câtă uă însemnătate formale și nu se ascăptă nici în Bucuresci ca se intre vre­oă putere în discnsiune cu Port asupra apelului română. Și pe câtă se vede România este decisă a se ajuta singură... Cu Bași­buzucii nu se pote închiria tra­tată. Acesta părere am susținută-o cândă am aliată de convențiunea ruso-română și de respingerea propunerii Porții, ca se intre România în înțelegere cu guvernul­ otomană contra invasiunei ruseșci. Rușii în acestă casă ar fi ocupată țara ca nea­mici; eră Turcii, cari ară fi trecută Dună­rea în ajutorul­ României, ară fi prădată și pustiită țara mai reă de­câtă neamicii Nu este de câtă o simplă trasă, a vorbi de dreptulu­gințiloru față cu Turcia; cee­a ce au constatată savanții de la Hugo Gro­­tiusu în care, în modă științifică, ca norme internaționale cari s’aă și pusă în practică, nu însemneză nimicit pentru bărbații de stată ai Porții și pentru soldatul­­ turcă. Omoră, jafă, pustiire, după obiceiură asi­atică, chiară fără scopă și țintă, etă norma de resbelă a turciloră, care s’a pusă in practică și de astă-dată. Și espedițiunea contra României n’are într’adevără abso­­­­lută nici ună sensă, afară pate de acela, că de acum înainte Dunărea formăză frun­­tăria Turciei de la Radujevac (1) în josă „Turcii bombardeză Calafatulu din Vidină, „bateriele române ripostă.“ Acestă depeșă care ne sosesce astă seră, cuprinde declarați­­unea de resbelă a Porței și respunsulă României. Nu credemă ca osmanlii să aibă motivă de a continua cu iluminarea su­blimei Porți și a ministeriului de resbelă. Același­ ijiară, mai dându sema Infor’una articola specială despre miș­cările resbe’ului și mai [alesă des­pre atacurile turciloră asupra ora­­șelor­ și sateloră deschise ale Ro­mâniei, face urmatórele reflesiuni: „ . . . . Câtă despre prădarea și bom­bardarea localităților­ neocupate, care s’a urmată și în casulă acesta, fără decla­­rațiune prealabile de resbelă, n’avemă de câtă să amintimă normele păzite de tóte puterile beligerante în ultimele respele eu­­opene. Ense chiară capturarea vaseloru străine de către escadra Dunărei este o călcare flagrantă a dreptului, care cores­punde case pe deplină cu maniera tur­cilor, de a păzi tratatele și obligațiunile. Căci, în emului 1856 tele puterile semnatare ale tratatului de Paris au închiriată de­­clarațiune cu totulă independinte de tra­tată, prin care se stipuleză art. 1. „Sis­tema capturărei vaseloru este și rămâne des­­­ființată, “ și art. 2. „pavilionulă neutrală „aperă averea neamică, afară de contra­banda de resbelă.11 La acestă declarațiune au mai aderată pe urmă încă patru­zeci de puteri, afară de America de Nord. Dăcă dără astăzi flotila turcă capturez­i tóte va­sele de pe Dunăre, ea co­mite ună actă de brutalitate, și nu este de­locă în pos­țiune de a invoca vre­ună titlu de dreptă în favorea procedurei sale. Reserva de care s’a vorbită, că se voră despăgubi proprie­tarii vaselor­ capturate, nu ni-se pare de câtă uă garanțiă pe jumătate giumăță și cu desăvârșire problematică, față cu situația financiară, în care se află Turcia. Primele impresiuni ale țiiarului Times în privința nostră s’aă modi­ficată. Constatămă cu plăcere că a­­cestă puternică organă a devenită dreptă pentru noi. Eco în adeverii cum aprecieză eră predările comise de Turci pe țărm­ii noștril : „Predările stupide ce comită Turcii pe țăm­ulă română ale Dunării nu potă produce celă mai mică efectă asupra mișcărilor. Rușiloră, deră aă naturalmente de resultată, d’a ațîța poporulă română chiară în momen­tul­ cândă partita păcii căuta să oprescă acestă principală d’a intra în resbelă deschisă în contra Porții „Trupele române au primită or­­dinulă, d’a trage asupra bandelor­ de borfași turci cari ară putea trece Dunărea. „Aci aréta, că m­ă­rginte turcă a cerută protecțiunea prefectului de Galați pentru supușii otomani reșe­­dința în acelă orașă și că prefectură i-a răspunsă, că România și Turcia nefiindă în resbelă una cu alta, nu există nici ună motivă ca supușii turci să nu rămâne fără grije pe te­­ritoriul­ română, apoi urmeza: „Trupele române de la Calafat nu­mără aprópe 20.000 omeni. Ele po­sedă ună mare numără de tunuri cari bată departe și cari­eră face nesuferită șederea în Vidin, dacă bombar­darea de care e amenințată acestă orașă se va face de pe înăl­țimile de la Calafat, de unde e lesne a face se curgă uă plată de proiec­tile asupra orașului și asupra posi­­țiunilor­ turcesci.“ Alică (Jilnicu Neue Pr­eie Presse în contra României: „....Distinsulu nostru confrate, or­­gană ală­partitei liberale austriace, e atâtă de­spăimântată la ideia u­­nei victorii posibile a Rușiloră, in câtă aruncă acuzări contra Româ­niei, cari singure suntă de ajunsă spre a rădica ori­ce autoritate a­­prețianilor­ acelui fi alra în lupta actuală. „Acesta e vă probă mai multă pentru noi câtă încredere merită ne­utralitatea aust­ro- ungară. “ Apreciările reü-voitare și injuri­ose ale unei părți din presa austro­ungară în contra României începă a fi considerate de fiarele seriose europene după adevărata loră va­lore. Astă­fel, Republica francese în­demna mai bunele trecute pe citi­torii săi a nu pune temeiă pe afir­mările (fiarelor) din Austro-Unga­ria despre România, de­ore­ce ele suntă pornite a atribui României numai proiecte negre. Acum ună însemnată organă din Roma, II Dovere, dă vă frumosa sec­țiune acelui soră de f­iare, între cai Neue Freie Presse din Viena ocupă primul ă locă, și în cumpăna cărori cîntăresce mai greă interesată su­nătoră de­câtă ființa adevărată a lucruriloră. Asemenea lecțiuni, decă orbirea patimei n’ară suprima sim­țimintele de demnitate și de res­pectă de sine, ar trebui se profite aceloră cărora se daă, și prin acasta multă oră folosi și publicului, care n’ară­mai fi victima unoră mistifi­cări din cele mai neoneste. E că ce ifice N­ Dovere despre ă­­nulă din articolele injurióse ce au SCIRI DIN INTRU. M. S. Domnitorulă, Mercur 1, 27 ale curintei, a asistată, la gara Tărgo­­viște, la ambarcarea trupeloră cari porniaă prin drumul­-de-seră în Ol­tenia. La 29 ale curintei, M. S. Dom­nitorul­ a mersă asemenea împre­ună cu M. S. Domna spre a asista la plecarea din gară a altor­ deta­șamente avendă aceași destinație.­­Monitorului. Pressa publică urmatórele tele­grame : Târgoviște, 28 Aprile. D-luî colonela Cerchez, comandantele tru­­pelorü. Catafata. Și în orașulă nostru, ca ’n totă țăra, s’a aflată că Turcii nă voită să facă și la Calafata cea-a ce aă făcută l­a Brăila, Reni, Bechet, și póte în acestă momentă și la alte porturi ale nóstre de pe m­alul­ Dunării, cum și că atitudinea d-vostră ș’a vitezei armate ce comandați a sclută și d’astă-dată a arăta celoră ce au uitată că bombardeză orașe ale unei­­tări ce nu i-a declarată tresbelă, printr’ună răspunsă i­dentică de faptă ; că decă armata română a bravului Michaiă și-a schimbată omenii, totuși a păstrată cu scumpătate vechia iei vitejiă și că sângele de Română pentru a­­părarea țării lui astăzi este totă celă de la Călugerenî. Orășenii din vechia capitală a țării, lă­­gănă ală gloriei și vitejiei românesci, cari la fiă­ ce pasu­ală piostru dărimă printre ruinele lui urmele de eroismă ale străbu­­niloră nostriî, vă trămitemu salutulă nos­tru atâtă d-vostră în parte câtă și de a­semenea fle­cărui bravă oștenă ce luptă în rândurile d-vostră. Facă cerulă, care în totă­ dă­ una a protesă astă țără, să înco­roneze de succese tóte încercările ce veți face pentru alungarea vrășmașilor ă iei! — Caragială și iubirea țării ne mântuie de tote relele! Isaia Lerescu, Alesandru Penescu, Geor­ge Bagieru, Doctoră Beșteleș, Constantină Cosma, Ștefană Mărculescu, Vasile Visan­­tie, Vasile Dumitrescu, Nicu Sasu, Michail Popescu, Ionă Petraru, Ștefănescu, Rădu­­canu Ionă, Ghiță Pîrjolescu, Nicolae Io­­nescu cojocară, Michail Șerbănescu, Con­stantină Dimitrescu, Protopopă N. Ionescu, Iorgu Pastia, Costache Dragomirescu, Ionă Andronescu, Ghiță I. Popescu, Michailă Io­nescu, Sache Stoenescu, Christache H. Ni­­colaeff, Avramă Cosma, Răducanu Stănescu, Scarlată Michăiescu, Scarlată I. Ionescu, George Bărbulescu, Grigore Zenide, Alecu Stam­atiu, Petre Mih­ăiescu, Nicolae Veri­­cănu, Mateiă Iacovă, Niță Rusu, Ionă Ni­­sipenu, G. Popescu, Ionă Anghelescu, Alecu Mih­ăiescu, Ionă Bărbulescu, Dimitrie Chir­­culescu, Nicolae Gheorghiu, Grigore Untă­­rescu, Dimitrie Tomulăuu, Ionă Stamatiu ființă, Costică Petrescu, Costache Chris­­tescu, Alecu Nicolescu, Ionă Bozescu, Cost. Bucșenanu, Tom­a Câmpenu, Alecu Zo­­grescu. Acestă vasă cuirasată, de uă mare forță, arendă opt­ tunuri grele în două turnuri și echipa­tă 160 omeni, precum se­dice, era spaima orașiului nostru, fiindă­că Du­mineca trecută proiectilele aruncate aici cântăriaă circa 40 ocale. Acestă monstru maritimă, Luni plecase în susul­ Dunării, și eramă liniștiți că póte nu se va mai înterce­­deră astăzi, (29 Mas­), pe la ora 1 și jum. p. m., apăru eră, urmată de două alte canoniere și se aședa pe Dună­rea cea vechiă, tocmai vis-a-vis de orașiu, cu intențiunea, se vede, a bombarda ora­­șială, eră nu bateriele. Acestea, pe cândă monitorulă ancora și se pregătia a ne saluta, au deschisă m­ă facă de­uă precisiune admirabilă de la ba­teriele din josulă orașiului și, după 15 său 20 focuri, la care turcii n’aă respunsă, ună tună rusescă de ună calibru mai mare a nemerită monitorulă tocmai pe covertă în mijlocă și bomba, să­­ cadă esplosiune, se vede ca au spartă casanele mașinei săă ierbăria, fiindă­că d’uă-dată audirămu uă detunătură mare, și unu fumu negru dejit cu focă acoperise celulă, aruncândă în aeră totă echipagiulă și artileria vasului După răsipirea fumului, vădurămă numai ună mică catartată, care mai plutias­eră go­gorița orașiului nostru se confundase. Acestă strălucită [aptă a umplută ora­­șiulă nostru de bucuriă și poporațiunea nu va mai părăsi căminulă săă, fiindă­că Tur­cii nu voră mai avă curagială a se apro­pia de bateriele răsescî. Calafatu, 29 Aprile, 1877. D-lui Isaia Lerescu și bunitorii cetă­țeni din Târgoviște. Dumnedeă a reservată trupeloră de supt comanda mea onorată d’a primi pen­tru ântâia oră, după 200 ani, pe jefuitorii țării nóstre, altă­ felă de câtă cu pane și sare. Mândru­ de acestă onoră, vă arezămă recunoscința pentru salutură încuragiatură ce ne trimiteți. Vuietulă armelor­ române trebuie să aibă mnă resunetă în acea vechiă capitală, ce n’a uitată câtă acestă vuietă e de plă­cută cândă elă este produsă pentru apă­rarea țării în contra unei nedrepte năvă­liri. Comand, divis. I, Colonela Cerchez. V-Pressa primesce din Brăila urmatorele amănunte asupra esplosiunii monitorului turcescă, de care amă vorbită mai dilele trecute. Rusia­ — Journal de Saint-Peters­­bourg, publicândă responsulă lordu­lui Derby la nota circulară a Rusiei, respinsă pe care l’amă reprodusă într’unulă din numerile precedinți, (zice, că elă va remâne fără latera­­pinare din partea guvernului. 1­ia­­rulă menționată casc îlă întâmpină cu următorii termeni : „Polemica n’ară contribui a mănține în­țelegerea între marile puteri, înțelegere care remâne voința tuturora. Dăcă ea a remasă pân’acum sterilă, causa e c’a avută să basă falsă. Puterile cari dorescă seriosă a restabili înțelegerea și a garanta pacea generală, trebuie să caute ună noă tărâmă, care să fie mai în conformitate cu împre­jurările, fără se se oprescă mai multă la rătăcirile trecutului, ale căroră resultate suntă cea mai bună combatere a telegra­mei angleze. In privința tratatului de la 1871 pe care ’să invocă acestă telegramă, suntemă în­dreptă a ne întreba, dăcă Porta n’a fostă cea dântâiă care a ruptă îngagiamentulă din precedintele tratată de la 1856. Decă guvernul­ angresă pretinde că Porta nu era îngagiată, atunci acestă tratată n’ar­ fi servită de­câtă a garanta acestei din urmă uă deplină impunitate. „Tóte documentele din acestă epocă pro­­bată din contră, că puterile străine nu în­­țelege să se apere ună regimă apăsătoră pentru chreștini : ele conchideau numai în contra protectoratului esclusivă ală Rusiei. Ele aă suprstituită acestui protectorată, protecțiunea colectivă a Europei. Ele aă esercitată, după hatti-humanium drepturile și datoriile cari decurgeau din acesta, mai întâiă în conferințele de la Paris și Lon­dra, apoi în privința afacerilor­ Serbiei, Moldo-României, Muntenegrului, Siriei, Cre­tei, în fine prin nota Andrassy, memoran­­dulă din Berlin, cea din urmă conferință de la Constantinopole și protocolulă de la Londra. Faptele a­ probază că aceste in­­terveniri platonice n’avemă nici ună resul­tată. „Dacă pentru cabinetulă anglosă, inter­pretarea tratatului de la 1856 este în a­­cestă neputință, interpretarea va fi ane­­voiă primită de Europa și chiară de na­țiunea anglosă. Ea nu va fi primită mai cu sumă de guvernal­ și națiunea rusă. „Acțiunea și presiunea Europei ar­ tre­bui să se îndeplinăscă în interesul­ aces­tui tratată. Rusia a făcută totală pentru acestă scopă. Silințele sale, remâne adă énse infructuose, nu mai rămânea Rusiei de­câtă se esecute singură misiunea pe care cele­­l­alte cabinete, înțelese cu ea în principiu, eșitaă d’a o lua asupră-le în practică. „Cabinetul­ imperiale e deră întemeiată să afirme că lucrăză în conformitate cu sim­­țimintele și cu interesele Europei. „Cabinetulă anglesă nu se pate sustrage din acesta dilemă, de­câtă proclamândă că Anglia e cea d’ântâiă putere musulmană din lume și că voiesce prin urm­are men­­ținerea domniei turcescî asupra chresti­­nilor­, chiară cu prețul d­esterminării lerii. Avemă pre multă stimă pentru națiunea anglosă spre a crede că ea ar sancționa uă asemenea politică.“ Mesageriile oficiale publică uni ukaz imperiale, care ordonă aplica­rea legilor­ municipale ruse, decre­tate la 16 iunie 1870,în tote ora­șele din provinciele Baltice, Livonia, Curlanda și Estonia. Uă scrisore adresată Noului Timpi­ anund­ă că Rușii au capturată uă șalupă turcescă pe cândă făcea son­­dage pe apele Od­esei. Organele oficiase, vorbind­ despre trimiterea principelui de Reuss ca ambasadore al­ Germaniei la Con­stantinopole, observă că acestă di­plomată a lăsată frumose amintiri la Petersburg. Ele adaugă­ alegerea principelui de Reuss ca protectoră ală supușilor. Ruși în Turcia e con­siderată aici ca nouă dovadă despre relațiunile amicale ale Germaniei și Rusiei. Allglill. — Camera com­­unelară a fostă în țiilele trecute teatrală u­­noră discusiuni pasionate in privința conflictului orientale. Interpelarea d-lui Gladstone, ală căreia resultată va fi pute cunoscută cândă vară a­­pare aceste rânduri, de­ore­ce ur­marea discusiunii asupra iei a fostă amânată pe ne astății cu­otărîrea d’a se lua că resoluțiune a fostă obiec­­tulu principale ală acestoră desbateri. D. Gladstone a usat de totă talentulă son oratoricü, de totă autoritatea ce are prin servițiele aduse țârii sale, spre a discredita politica guvernu­lui. Camera l’a ascultată cu aten­țiune, totuși atitudinea iei nu pre­­vestia succesă pentru nici unul­ din puntele propunerii d-lui Glad­stone. Inserată deja de noi supt a­­cestă rubrică. Acesta pare a fi ca­usa pentru care d. Gladstone a re­trasă trei din ele ș’a părăsită în­tr’ună modă tacită p’ală patrulea, de óre­ce s’a urmată disensiune nu­mai asupra unui singură pantă. Ministrul­ de interne, d. Cross, respund­endu d-lui Gladstone, a $isă intre altele că desastrele acestui resbelă potă întrece măcelurile din Bulgaria, căci e în partea cea mai inflamabilă a Europei, într’uă parte a Europei unde mai tate puterile dă interese, și din nefericire interese opuse. Chiară în țara nóstrá, a a- I dansă ministrulă, amă simțită e­­­­fectele resbelului prin urcarea pre­­țiului pânei. Vorbindă despre ati­tudinea Angliei, a­­fish că ea s’a declarată absolută neutră și că si­­­­lințele­ I voră avè de scopă a loca­ I lisa ș’a îndulci resbelulă; apoi, res­­­­pund­ându la cestiunea d’a defini in­­­­teresele Angliei, cari ară p­ute fi lo- I lovite în acestă resbelă, a mențio­­­­nată formulă de Suez, Egiptul­, Dardanelele și in fine Constantino­pole, ș’a adausă : „Speră totuși, ca interesele de care amu vorbită nu potă fi lovite de câtă intr’ună viitoră atâtă de depărtată în­câtă nu e trebuință d’a le lua în considerațiune. Nu­­ e multă timpu de cândă împeratură Rusiei­­ a declarată solemnă ambasadorelui nostru,­­ că nu doria cuceriri și n’avea nici-de­cum intențiunea d’a cuprinde Constantinopole, adaugându că posesiunea acestei capitale­i ar fi uă nefericire pentru Rusia. „Décá așă fi obligată se ocupă uă parte a Bulgariei, a mai disă țarulă, n’așă face-o de câtă provisoriă.“ Decă împăratul­ Rusiei își va țină cuvântul o dată cu atâta solemnitate­ , interesele britanice nu voră fi espuse la­­ nici una pericolű. Derit­tă armată victo­­­­riosă e anevoiă de reținută, ș’că națiune ' uă-data rădicată nu se liniștesce lesne, i Toții ce potă dice e, că guvernul­ M. S.­­ crede că Rusia nu va atrage interese cari­­ în realitate suntă în afară de ținta resbe­­­­lului, căci dăcă ar face-o, Anglia și Eu­­­­ropa n’ar pute vede acesta cu indiferență.11 In lu­re, ministrul­ a închin­ată astă­felă: „Politica guvernului a fostă d’a opri vio­larea tratatelor, pe cari le suptsemnase, ș’a oferi Europei și lumea ună exemplu care dăc’ar fi fostă armată, ar fi contribuită multă la fericirea lumei; politica guvernu­lui s’a silită a mănține neutralitatea cea mai strictă între națiuni, de­ore­ce a­­dâncă regretă resbelulă; politica guver­nului a fostă, afară de necesitățile actuale ale resbelului, d’a ocroti, cum trebuie s’o facă orî­ce guvernă britanică interesele esențiale ale Angliei: guvernul­ nu caută se câștige nimică; în facia Camerii, în facia Angliei ș’a lumei, elă se basăză pe con­­sciința ce are despre onestitatea scopului ce urmăresce și despre sincera-i dorință

Next