Romanulu, mai 1877 (Anul 21)

1877-05-05

AEUI^^J^JIDOUE^ECI-ȘI U^ și Administrațiunea strada Domnei 14 VOIESCE SI VEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, paginea TV, — 40 t Deto „ . , paginea III, 2 lei A se adresa: IN ROMANIA, la administratiunea 4'aru'u- LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8, P de la Bourse, LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81 A I Street, London E. C. LA VIENA, la d-nii Haasenstein și Vo| Wallfiselsgasse 10. Articolele nepublicate se arat. 20 BANI ESEMPLAR Din causa sărbătorii „înălțarea“ diarului nu va apare mâne. Soirile ce ne vor sosi mâne, le vom publica în suplimentă, care se va împărți sora abonațiloru. Bucuresci, ,< Floraru. Unü momentu de repausu, de așteptare, care de bună sema îndelungă nu se va prelungi, pare că desparte acum decisiunile Corpurilor nóstre legiuitóre, de alte acte, pote cu mult mai importante și mai decisive ale vieței nóstre politice. Amu spusü aci părerea nóstru, și o vomü repeți neîncetată până ce evenemintele ne voră însărcina ânsele a ne confirma opiniunea, amă spusă că exagerată ni s’a părută prudința, care a dictată decisiunile Corpurilor legiuitóre. Și ceea ce este curiosă, neașteptată și încă puțină explicabilă pentru noi, este că, în casuță de faciă, judecândă în proporțiune cu numărul represintanților națiunii și cu sistema de argumentare a oratoriloră oposițiunii. Senatulă s’a arătată cu multă mai bine pătrunsă de putința și de datoriele națiunii în momentul de faptă, de câtă mai juna iei sacio, de câtă Camera deputaților”. Diserămă că acestă faptă ni se pare greu de esplicată și în numărul din urmă ne deterămă judecata asupră’i, fără reservă și fără cruțare. Căutândă astăzi a ne da sema SERVICIULU TELEGRAFIC ALU AGENȚIEI HAVAS. London, la Main.—Camera comunelorü. Sir Northcote, ministrul de financie, respomdendii marchizului de Hartington, șeful oposiției, recunoce că singura speranță a Turciei e într’uă reformă completă a administrațiunii sale interiore, reformă de natură a face se dispară] relele cari bântue guvernarea acelei țeri. Se cuvenia a ’i lăsa timpă ca se încerce aplicarea acestoră reforme. Intru câtă priveșce Anglia, pe câtă timp, interesele britanice voră rămâne neatinse, pe câtă timpă calea Indieloră mai cu semă nu va fi amenințată, nu voră fi cuvinte pentru ca se susțină singură uă luptă, în care alte țări sunt asemenea interesate. Sir Northcote adauge că Anglia n’a aprobată pe Rusia și n’a provocată-o. Voința guvernului anglosă se română liberă d’a lucra după împrejurări, așa încâtă se ocrotescă interesele Angliei, cari consistă mai cu să mă întru a menține pacea și prosperitatea lumei întregi. Guvernul va urma acestă politică cu tărie șiotărîre. Camera respinge propunerea d-lui Gladstone cu 354 voturi în contra 223 și apoi adoptă amendamentul. Wolf. Londra, 15 Maiă.— In Camera lordiloră, lordul Roseburg dice c’ară voină înțelegere prealabilă între Francia, Austria și Anglia pentru abrogarea tratatului din luna Aprile, 1856. Lord Derby nu crede ca momentul se fiă oportună. Eldice că trebuie a aștepta finele resbelului spre a reclama modificări la tratate și a propune regulărî cari se voră crede necesare și de natură a apăra interesele diferitelor puteri. Lordul Derby adauge că guvernul rusă declarândă resbelulă, a luată singură respedterea lui. Secretarul de stată la afacerile străine adauge că adice, că nu vomă face resbelă pentru menținerea integrității imperiului otomană și a face demersuri cari ară pută fi considerate de Europa cu dreptă curentă, ca uă declarațiune formale de indiferință din parte ne facă cu tote eventualitățile ce se voră ivi, acestea sunt două lucruri cu totul diferite. Avemă cu Austria relațiuni d’ună caracteră cu totulă confidențială. Ună schimbă confidențială de idei a avută locă între noi, și nu credă ca Austria se ne căra ca se lucrămă, în virtutea tractateloră, într’ună modă care ne-ară pune în încurcătură. Villafranca, 15 Maiă. — In momentul cândă escadra făcea pregătiri ca să plece, cazanulă fregatei cuirasate la Revalcie, a făcută esplosiune. Se asigură că 2 omeni sunt morți și 60 răniți, Paris, 16 Maiă. — După uă telegramă din Constantinopole, cu data de 15 Maiă, escadra turcescă ar fi bombardată portulă rusescă Sukum-Kalch, din provincia Caucasului, despre temerile, despre îndouințele, despre îngălmelile unui mare, multă pre mare numără dintre deputații din ori ce partită, nu putem vede în acestă curiosă stare de lucruri, decâtă ună efectă ală deprinderilor trecutului. Insultele Porței mormâită de mult în jurul nostru. Posițiunea ce avemü până mai de măiji ne impunea datoria de a le răbda, ca și cândă nu te-amă fi auzită. Deja, prin prelungirea în timpă de tecimi, ba și de sutimi de ani, a acestei stări de umilință silită— trebuie să o mărturisimă—pelița ni s’a cam îngroșată, neamă dedată cu insulta și chiară cândă proporțiunile ei au ajunsă a cresce în modă necumpătată, cândă în urma cuvântului, a venită și fapta, cândă palma a dată năvală peste ocară, cândă tunulă lui Abdul-Kerima urlată în contra nostru după notele desprețuitore ale lui Savfet-pașa, atunci indignațiunea celoră cari se aflaă espuși a priimi mai de-a dreptul, ceea ce inamicii adresau națiunii, indignațiunea în Cameră n’a putut covârși pe deplină limitele prudentei reserve, cu care mai mulți din omenii noștrii de stată suntă de multă dedați. Cei dintr’ânșii cari aă avută a încerca primul ă focă s’aă arătată și mai puțin hotărîți decâtă aă fostă a doua și următorii judecători ai conflictului nostru cu Porta. In Sonată s’aă spusă cuvinte mai demne și mai bine raționate decâtă cele pe cari ni le-aă aurită urechile în sînulă Camerei, de la ómeni, pe cari posițiunea și caracterul ă loră ne îndemnă aș vede ținândă susa și tare drapelulă demnității naționale. In orice casă, și cu tóte că progresulă pe calea adevăratei nóstre deșceptări la lumina politică s’a simțită învederată de la discuțiunile Camerei până la acelea ale Senatului, nici unul din aceste două Corpuri n’a dată lamei uă dreptă ideiă de acela floră, care se strecura prin arterele națiunii române. Represintanții iei, au crezută că li se cuvine a fi mai prudenți și miri înțelepți de câtă evenemintele, aă socotită că li-se cuvine a împedeca rota la carul propășirii naționale, tocmai cândă una puternică avântă îlă suia mai susü de câtă el se asceptaă; într’ună cuvântă, s’aă arătată mai slabi de câtă li-se impunea prin forța naturală a lucruriloră. Efectele acestei slăbiciuni ni se pară a nu fi, până la orecare pantă, amenințătdre pentru noi, darü totuși suntă destulă de triste. Nu este puțină lucru ca să se facă în tota Europa că, pe când, prin însăși țările apusane cele puternice, se vorbia, în regimuri oficiale despre declarațiunea de independință a României, ca despre una faptă neîndoiosă și produsă pri logica eveneminteloră, Camerile române n’au avută curagială a admite cu uă unanimă conglăsuire acestă resultată firescă ală logicei politice, acestă strigătă care îneca glasulă națiunii, pe care toți se asceptaă a ’lă aui fi rostită cu tăriă de represintațiunea națională. Déci în Englitera se voră mira de prudința nóstrá îngăimălă, apoi ne întrebămă : ce se va zice despre dânsa la Constantinopole? Ce se va zfice la S.Petersburg ? Ară fi trebuită ca aceste două întrebări să fi fostă puse în facia fiecărui deputată, fiecărui senatoră, în minutulă cândă el se răspândeaă cum să împace, sau mai bine cum se încurce soluțiunea curagiosa pe care o reclamă momentulă de faciă, cu vechiele obiceiuri de șerpuita codelá. Atunci fie care nu și-arămas fi zisă: „Să căutămă mai presusț de tóte a cruța pe puterile apusane și a ne mănține către densele în vechiele posițiunî reciproce, ca uu deva, întrebând a-ne noi ar fi mai tare ca națiune și ca Stată, ele să ne lipsescă de ocrotirea prin care ne-au împinsă la acestă desvoltare“. Nu și-ară mai fi Țisă așa, căci ară fi simțită câtă contradicțiune și câte poticneli suntă în acestu raționamentă ologă, care pare a fi fostă rațiunea supremă a decisiunilor Corpurilor nóstre legiuitore. Ară fi vădută de sicurți, cugetândă la impresiunea ce atâta nedumirire are să producă la Porto, că noi înșine ne mărturisimă a nu fi încă sătul îndestulă cu paharul de umilință, cu care Turcia ne-a adăpată pân’acum, ba nici chiară deciși a ne lepăda cu totul de dânsulă spre a sórbe cu uă nobilă decisiune din isvorul limpede ală independinței absolute. Apoi încă, ară fi vădută că, mai multă de câtă ori cândă, este acum momentul de a arăta puternicului imperiu, cu care amă intrată în înțelegeri mai speciale, asupra viitorului nostru, că noi posedămă un programă bine determinată pentru ulteriora nóstrá acțiune politică și că, după acea programă și numai după dânsa, vomă înainta cu tăriă, pe câtă timpă puterniculă nostru aliată ne va ajuta cu sprijinul seu, ba âncă și în orice casă diferită de acesta. Era timpulă oportună spre a se face uă afirmațiune energică a acestoru principii. Ca unii singurii omă, ca uă adevărată personificațiune a poporului română s’ară fi cădată ca Senată și Cameră, să fi spusă ațții puterilor apusane, Rusiei și Porței: „M’ați pusă în posițiune de a fi. Voiu fi! „îndestule, mai multă decâtă îndestule suntă temeiurile vóstre spre a ne lepăda de acum, de orice vechi legăminte cu fățarnica și barbara putere turcescă. „Credă în sincerulă și balulă ajutoră ce mi se dă astăzi de imperială rusescă și ’mi ’nsemneza de îndată mie și lume întregi la ce anume scapă are să ’mi serve acestă ajutoră.“ In modulă acesta rolulă fiecăruia va fi clară și nesupusă la nici uă contestațiune pe viitoră. „In fine, puteriloră apusane, care au voită să pună în mâna României uă armă, cu care să stea stroja a civilisațiunei Europene în Orientă, iată le arătămă că așceptările lor nu au fostă desmințite de noi. Ne ați pregătită ca se devenimă ceva. Iată-ne gata.“ Acestea sunt, după părerea nóstrá, afirmațiunile ce ară fi răsărită clare, veghiate și puternice, din neste decisiuni mai virile, mai positive decâtă cele pe cari le-am pronunțată Corpurile nóstre legiuitóre. Déri omulü vechiu, omulu trecutului, raiaua secolului trecută, sofistula fanariotisata, pate chiară și tificanulă plină de argint, a luată-o și în modulă acesta pe dinainte, în clasa cea cultă de la noi, în hainaalbastră. Ultimulă cuvântă nu este ânsă rostită în acestă cestiune. Mai suntă încă milionele de Români cu opincă, pe cari a<ji îl vedemă, cu arma la umără , pășindă apăsată către malurile Dunării, din tote înfundăturile Carpaților și de pe tóte șesurile româneșci; mai suntă acei oșteni și acei țărani români, cari n’au stată în vieța loră să îndruge sofisme cu cărturarii din Stambulă; mai suntă aceia cari mâne poimâne, cândă voră înfrânge, ca odiniora, ordiile turcesci, vor sei să proclame în gura mare și în facia tuturoră, cărera loră, Româmânia, apărată cu peptură loră, este și va rămâne pururea unăutată de sine și stătătoră, pe care Turcii — de vară mai fi — aă să’lă temă și să’lă onoreze, pe care tóte puterile vecine și depărtate aă să’lă pună supt scumpa și dreptă ocrotire, ca uă strejă viteză a civilisațiunii în Oriunte, ca ună chiăzașă temeinică ală păcii europene, basată pe că mai echitabilă distribuire a puterii în părțile răsăritene ale continentului nostru, încrederea ce avemă în luptătorul ă care, prin votulu séu, va șterge și va limpezi în curându, îngânările voturiloră de mai de-ună<jl, ne face a spera că va rămână în umbra sorelui nostru de mâne, acestă ultimă câtușă ce ne mai amintesce urmele înjosirii nóstre trecute. Marele duce Nicolae, împreună cu fiul său, a sosită ieri, la orele douăsprezece, în Bucuresci, precum amă avunciată. M. M. L. L. Domnulă și Dozana au primită la gară pe Ilustrulüaspe, încongiurați de miniștrii, de casa civilă și militară și d’ună stată-majoră numerosă. Ună escadronă de cavaleriă, care se afla pe peronulăgărei, cu stindardulă regimentului a făcută marelui duce onorile militare, era musica a esecutată marșură naționale rusescă. M. S. Domnulă și marele duce s’ră îmbrățișată; apoi marele duce, dându brațură M. S. Domnei, s’au îndreptată spre salonulü de onore ală garei, unde M. S. a presintată augustului este pe miniștrii, casa sea civile și militară, diferiți șefi de corpuri și mai multe persone de distincțiune. M. S. Domna s’a suită apoi într’uă trăsură cu marele duce. M. S. Domnulă într’un alta cu fiul marelui duce și d. primă-ministru cu d. generare Nepotooiinski în a treia. Sosindă la paiață , corpulă de gardă a salutată ș’a defilată pe dinaintea Altețeloră Joră. Marele duce a salutată drapelulă română. Unele fiare urmeză a se face resunetulă sciriloră false ce să inventeză prin cafenele. Astăfelă, ca confirmare a sciriloră răspândite că au căzută atâți soldați români, că au fostă uciși atâți oficiali, și altele, pretindă că „amă avută perderi regretabile.“ Amă căutată informațiunile cele mai precise și afirmămă în modulă celă mai formală ca la Calafată n’amă avută absolută nici uă perdere, nici chiară uă rănire. Totă ce să vorbesce despre morții și răniții de la acestă puntă suntă pure invențiuni. La Oltenița, la prima bombardare, amă avută trei soldați ușor confusionați, cari astăzi însă suntă toți în rânduri. Morți n’avemă de câtă soldatură ucisă la pichetulă Cetățuia din județulă Ialomița, două locuitori ș’uă femeiă lângă Brăila. Alaltă ieri să preumbla pe malulă Dunării la Oltenița ună artileristă română. Turcii, vărsându’lu de pe cela-lalta masă ală Dunării, aă trasă cu pușcile într’insulă și artileristul, a fostă rănită la umără. In urma acestui faptu, sentinelele române de pe malul Dunării la Oltenița au făcută uă adevărată vânătore de Turci, cum o și numiaă; ele au trasă mereu în soldații turci cari să apropiaă de țărmură Dunării; două dintre dânșii nă cădută; JOUI, 5 MAIU 1877. LUMINEZATE SI VEI FI. ABONAMENTE. In capitală: unu anii 48 lei; șese lun! 24 lei; trei luni 12 lei; uă luna 4 lei. In districte: unu anii 54 lei; șase luni 27 lei; trei luni 14 lei; vă luna 5 lei. Pentru tote țerele Europei trimestru 15 lei A. se adresa: IN ROMANIA, la administratiunea 4*ar*ud’: LA PARIS, la d-nî Darras-Hallegrain, 5 rue de l’ancienne comedie, si Havas, Laffite et C-mie, 8, Place de la Bourne, LA VIENA, la de B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt Scrisorile nefrancate se refusă. BANI ESEMPLARULU. nu să scie câți voră fi fostă răniți. Se tfice c’ună oficiără română, trăgândă cu carabina într’ună oficiără turcă ce se afla pe cela-1-alta masă ală Dunării, s’ară fi ucisă. Pe la 6 ore bateriele române de la Oltenița au deschisă foculă asupra nouelor baterii așezate de Turci la Turtucaia. Bateriele turce au începută să răspundă. Acestă luptă de artileriă a durată numai uă oră și jumătate. Obusele turcesci din care d’astcă dată mai multe aă eclatată, aă fostă mai tate răă îndreptate. In Oltenița n’a ajunsă nici una și cele mai multe au căzut spre Carantina vechiă,unde d’astă dată nu erau nici tunuri nici trupe române. Prima baterie română care mai zilele trecute răspunsese la bombardarea din Turtucaia, fusese în adevără așezată la Carantina vechiă. Se pare însă că Turcii nu băgaseră de semă că acea baterie își schimbase în urmă posițiunea și astăfelă își perdură focurile contra Carantinei vechi, cu totulă pustie. In totă timpul bombardării deaspra, trupele nostre n’au avută nici ună mortă, nici ună rănită; numai uă rotă de tună fu lovită de uă sburătură de abusă. Oficicliâi noștri asigură că obusele baterielor nóstre eclamă dreptă d’asupra baterieloră turcescă. In timpul bombardării de ieri sérii de la Oltenița s’a produsă ună faptă care trebuie să facă se bază de fericire inima oricărui română. Regimentulă al 16-lea de dorobanți sosise în Oltenița câteva ore înainte de bombardare. Transportați de resunetul artileriei și de mirosul prafului, soldații acestui regimentă eșiră în glote pe strade, căutând pe șefii lor și rugându-i să le dea voie să trecă Dunărea ca să se bată cu Turcii. Unii strigau: „Trecemă în nora !“ Oficialii fură nevoiți a se lua binișoră pe lîngă soldații sor, pentru a nu jicnimă atâtă de nobilă și vitejescă avântă și pentru a face să fie ascultați. Din Giurgiu s’a văzută ferină mare agitațiune în trupele din Rusciuk. Nu se scie deca acesta mare mișcare era provocată, de manevrele generale sau decá trupele de la Rusciuk plecau spre ună altă pantă. Nu se crede în nici ună casă că voiescă să trecă Dunărea. In urmă, monitorele turce respinse pe matca vechiă, dincolo de Ghecetă, au trasă asupra unor vaporașe ruse de supt țărmulfi română. Acesta bombardare n’a avută nici ună efectă, ca și bombele turcescină căzută în Dunăre forte departe de acele vaporașe. Astăzi, la 12 juni. ore a reîncepută la Oltenița bombardarea între Turci și Români. 2 ore— In acestă moment o mare luptă cu tunuri între Turtucaia și Oltenița. Să vede deja uă focă la Turtucaia. 2 ore. Foculă baterielor române de la Oltenița a fostă atâtă de vie, încâtă aflămă că Turtucaia este în flăcări. Ună numără de vre 50 Turcină trecută ieri dimineță în două caice la pichetulă No. 8, numită Morile aă trasă asupra celor șase dororobanți cari păzină poștulă. Aceștia retrăgendu-se. Turcii aă debarcată, aă pusă focă pichetului și unei șure de lână și apoi s’aă retrasă.