Romanulu, iunie 1877 (Anul 21)
1877-06-01
ANULU ALU DOUE-PECI-ȘI-UNU Redacțiunea și Administrațiunea strada Dómnei 14 VOIESCE SI VEI PUTEA. ANUNCIURI. .Linia de 30 litere petit, paginea IV, — 40 bani. Deta „ „ „ paginea III, 2 lei — .A. se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea 4>aru'u'LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8. Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nii Haasenstein și Vogler, Wallfischgasse 10. Articolele nepublicate se ardă. 20 BANI ESEMPLARULU. 20 MERCURI, 1 IUNIU, 1877. LUMINEZATE SI VEI FI. ABONAMENTE. In capitali, unü am 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă luna 4 lei. In districte: unu anu 54 lei; șase luni 27 lei; trei luni 14 lei; uă luna 5 lei. Pentru tóte erele Europei trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diariului. LA PARIS, la d-nul Darras-Hallegrain, 5 rue de l’ancienne comedie, si Havas, Laffite et C nne, 8. Place de la Bourse. * LA VIENA, la de B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt. Scrisorile nefrancate se refusă. BANI ESEMPLARULU. Ruf MirAQpi FLORARU DIHURUDOI, 12 CIREȘIARU Peste puțineile suntu a se face numeróse alegeri pentru Senatu și apoi pentru Cameră. In gravele momente prin cari trece România, aceste alegeri, de la cari póte depinde modificarea grupuriloru parlamentare, Intr’una sensu sen íntr’altula, au cea mai mare însemnătate. Astăzi evenemintele facü ca toți cetățianii să fiă deștepți și cu grijă în sufletu; este destulă demű sé le amintim că peste câte-vaile suntu a se face numeróse alegeri pentru Senatu pentru ca ori care aru fi alegátorii sĕ se grabésca a merge în deplină libertate sĕ desemneze prin votulu séu pe acela care arü represinta mai exactu și mai cu credință voințele națiunii române în marele fapte ce suntu a se săvârși. A’și esercita cu seriositate dreptulu; éce totu ce ceremu alegétoriloru. Déca totudeuna nepăsarea cetățianilor și pentru esercitarea drepturilorü loru este culpabilă, astăzi, în situațiunea în care se află țara, acesta nepăsare ar fi criminală, arü fi uă deșertare tradatore. Preocuparea de fiecare oră a situațiunii especționale în care se află România de câteva timpi, marele cestiuni politice și militare cari se agită neîncetată la mijlocul nostru, ne-a făcută până astăzi se scäpumü din vedere a anuncia aparițiunea unui nou organü de publicitate, care merită atențiunea publică, atât prin seriositatea sea, câtă și prin simțimintele ce esprimă. Acestü organü este România liberă, care a ajunsu la alü 14-a numérü alü séa și n’a facutu de câtü sĕ câștige din ce în ce mai multú în stima ce i se cuvine. Moștenitoră în parte, decá nu în totali, alții ziarului Unirea democratică, noula organü dă probă de aceleași simțiminte democratice și românesci, pe câtu timpu va urma pe acesta cale — și nu ne índouima că o va urma — va fi salutată de frățescele nóstre urări de succesü. In numerulü seu de Duminecă, România liberă tratezà cu multă seriositate și soliditate cestiunea de a se sei decá trebuie séa nu trebuie ca armata română sĕ treca Dunărea, și în ce condițiuni s’o tréca. Recomandàmii atențiunii cititorilorü acesta articole alü confratelui nostru. Noi ama tratată deja și vomu mai trata acésta cestiune, déra nu ne mai este permisă de aci ’nainte a «Jice de câtü ultimulu nostru cuvântă, și de aceea se ascultama și se suntemu détori cugetámü bine mal ’nainte de a’lu Jice. In numerulü séu de astăzi România liberă publică grave denundări în contra administrațiunii județiului Oltu, care s’ar fi făcută culpabilă de cele mai criminale abuzuri, rechiziționândă pe locuitorii săteni, pentru transportări ale armatei rusesc!, și frustrându-i de prețul acestora transporturi, plătite de armatele ruseșc. Vedem cu părere de rea că România liberă, făcândă aceste denunduri, în sinue că Românulü ar sfătui fiarele de a tăcea asupra unora asemeni nelegiuiri. Acesta insinuire e câmü se pate de puțină întemeiată, căci Românulü a fostăcela d’ântâiă care a denundatu abusuri de asemene natură, cerându aspra lora pedepsire; totu Románulü a denundatu cela d’ântâia speculele infame ce se fáceau pe unele locuri cu pânea soldatului; și astăzi avemă satisfacerea de a afla că guvernulu a luată energice moduri de a pedepsi cu neînduplecare aceste neomenii. Ancă vă probă că forte amăgită a fostu România liberă cându ne-a atribuită voința de-a arunca vélulu tăcerii asupra unorü asemeni fapte, este că chiar în numerula viitoră vomă reproduce întregulu său articolu, prin care denundă abusurile din Oltu, rĕmânându negreșită ca uă scrupulosa anchetă sĕ le constate. După opiniunea nóstra nici ocna n’arü fi uă pedépsa pré aspră în contra celora cari, pentru folosula loru pecuniară, arü avé sufletul de-a specula asupra unorü situațiuni ca aceea în care se află astăzi România. Ceremü dorii de la guvernă se isbescu cu ultima asprime ori-ce tendințe de-a specula într’una moda nelegiuită asupra hranei și îmbrăcămintei soldaților, ca și asupra servicieloru și sacrificielor estraordinare ce se ceru astăzi poporațiuniloru române. De multü ce doresce lumea pricea, tóte combinațiunile de pacificare au fost inventate și plănuite de diferitele ifiaze din străinătate. Nimeni ansé n’a nemerita modulă de a mulțămi, prin restabilirea păcii, pe Turci și pe puternicii de la Porto. Și íntr’adevĕrit, cel ce suscită, cei ce pricinuiescu resboiulu astății, nu suntu alții decâtă Turcii, cu ideile loru îndărătnice, cu ambițiunile lorü nepotrivite cu ale loru putințe actuale, în fine cu speranțele ce au ori-ce li se dau că, lorü în parte, resboiulu le va face mai multă bine de câtü rcii. Două cause determină, pare-ni-se, mai cu sema acesta stransă obstinațiune a Porții de a persista într’uă purtare politică, care nu se putea deslega de câtu prin lupte armate. Una este posițiunea interiora a imperiului otomană, datorii către străini mai multu de câtu ce póte plăti, și fórte sigurți că nu se póte câtuși de puțină bizui pe bună-voința și credința elementeloru popolare cari constituiescu Statululorü din Europa. Intr’astafelu de situațiune, perspectiva iminentă a unei rușindse bancrute pe deuă parte, era pe de altă parte, imposibilitatea de a reprima legitimele revolte ale chreștiniloru asupriți peste ori-ce măsurá, fără ca prin mésuri pre aspre să ’și atragă blamulu Europei întregi; cee doué grósnice încurcături, a cǎrora soluțiune, nici Divanulü Sultanului, nici Camerele otomane n’au solutu s’q afle aiurea de cátü în resbelü. Câtü va ține lupta, creditorii Porței voru fi siliți s’o păsuiască, și mijlócele represive, cele mai barbare, se voru pute acoperi supt scutul desiginților imperióse ale stării de resbelü. Bine s’au gândită Turcii conducândă lucrurile astafelu în câtü, în locu ca alții să se bată toba mufluziloru, sé se arate lumii că el suntu siliți a bate toba batälieloru. Bine s’au gândită asemenea, din puntulü loru de vedere, de a copleși acea nenorocită poporațiune a Bulgariloru, pe care de câțîva ani pe ascunsă o schingiuescu în totu felulu, bine s’au gândită, pentru scopul lora, a o inunda astăzii, supt tóte hordele de bașibuzuci, de Cerchezi și de Nizami, de câte pute încă dispune în Europa Sultanatü. Fără resboiu, Porta ar fi fosta somată de détornicii iei din occidinte ca se platescá ceea ce datoresce. Fără resboiu, publicul și guvernulu din Europa arü fi statü pururea cu ochii deschiși asupra acelora nefericite poporațiuni chreștine dintre Dunăre și Balcani, asupra cărora compasiunea lumii s’a deșteptată cu mare cuvânt. Din contra, starea actuală în care se află Turcia, o scutesce d’ua cam dată și de urmăririle creditorilor și de controlulu opiniunei publice. Dibăcia iei principală a fost de a împinge lucrurile până într’acolo, încâte să fiă siliți alții a o pune în acesta posițiune, care era cea mai puțină nesuferită pentru dânsa. De aceea, îndată ce Rusia i-a declarată resboiu, ea s’a grăbită a striga prin lumea întrega că, fiindu gata a satisface tóte cerințele Europei civilisate, adică dându’și uă nouă Constituțiune, care cu timpulü i-arü fi permisü sâ’și restabilescá financed și sĕ acorde chrestinilor drepturi și libertăți sociale, dânsa a fost împedecată în acesta operă de reformă, printr’unii ataca din afară. Din nenorocirea iei, Porta care ’și-a cama mâncată credința pretutindeni, n’a putută amăgi pe nimeni de astă-dată, cu joculu iei de dibăcie. Déru ce’i pasă ea astăzi se bucură de ceea ce aștepta de la viclena’s purtare. Détoriele nu le plătesce, și pe chreștini încă îl ține sugrumați. Mai mult,âncă în ochii unora, în locu de a fi cufundată în rușinea unei bancrute și a unei barbare destrămări administrative, ea ’și-a recâștigată pate prestigiul unei țâri care, cu armele în mână, își apără esistența și vechile sale posesiuni. Ca especientű ale momentului, nu se póte tăgădui, că joculü este destulă de bine meșteșugită. Sé vedemü énsé déca élű póte avé și resultate ulterióre, totü așa de avantagióse pentru Turci. Se zice, prin lume, că are să se încheiă pacea, fiindu ca Pórta a simțit și că nu va pute să resiste puterilor rusesc!. In Asia, pe tota ora, armatele imperiale își întindă raza de cuprindere. Nu este prin putință a crede că, îndată ce Dunărea va fi trecută, n’are să fiă toto asta-felü și în Europa. Dunărea este déja astă a fi unu nou Rubiconui; și ori câtü arü fi ea de îmflată de natură, ori câtü arü fi apărată de tunuri turcesci, au mai trecutu-o și în alte rânduri armatele rusesci, au trecutu-o odinióra și eroii României. Și unii și alții voru sei s’o mai trécu și mâne. Turcii, mai cu sémn, nu’și potu închipui că ea va fi uă stavilă neînvinsă pentru armatele de pe malulű stânga. Déru, cu tótá acésta convicțiune, pe care, noi suntem încredințați că celü puțină puternicii din Constantinopole o au fórte lămurită, cu tótu încredințarea ce amu putea avea Turcii că în Europa sortea răsboiului nu va fi diferită de ceea a luptelor din Asia, veni-vorii ei se ceru pace mai nainte de a fi cu totulü înfrânți ? Noi nu credem acesta, și nu o credem, fiinducă ni se pare că nu ar fi câtuși de puțină în adevăratele interese cu cari se mângâie speranțele politicei turcesci. Astăfel, déca Porta arü cere pace, ea scie bine că n’o póte obține, de câtü cedându puternicei sale rivale, totu ceea ce drepta indignațiune a Rusiei ară reclama în favorulű supușilor din imperiulu otomană. Porta arü fi nevoită, fără ca nici una din puterile neutre să aibă vr’una cuvântă d’a interveni, să cedeze totu ce i-se va cere, și astfelu i-s’arüi reteza de îndată, fără speranță de înapoiare, multe provincii, multe drepturi suverane. Intr’una cuvântă, déca nu i-s’arü curma cu totulu, dérü negreșită i-s’arü scurta fórte multa viața ca Statu europenü. Pacea făcută ăstățji în asemenea condițiuni, arti fi uă ínvoiela specială, făcută între ambele puteri beligerante. Turcia, care arü fi cerutü-o, n’arü ave dreptulü a invoca ajutorulu altora puteri ca să’i apere interesele la regularea condițiuniloru. Rusia, de altă parte, n’arü avé nici dânsa cuvântă d’a provoca séu d’a admite intervențiuni străine. Turculü arü plăti pe ide’ntregü, de asta-dată. Nu credemu dérü ca elü să vină a cere acum pace. Dérü déca simte că va fi bătută ? La acésta interogațiune, noi credemü că putemü răspunde íntr’astfelu , convinsă fiindu, că va fi bătută, Porta va susține cum va pute resboiulu, și acesta o va face cu părere că, pe câta va fi mai tare învinsă, cu atâta ’și va câștiga mai mulți sorți de s Apare în opiniunea cabinetelor apusane. Turcii sunt și astăzi bine încredințați că puterile europene, cari stau acum privitóre neutre, déru ru neinteresate, la lupta ce s’a începută în Oriunte, voru prinde milă de dânșii cându ’I voru vede bine înfrânți, și că, îndată ce spectatorii din Europa apusană voru <Jări lucinda stoguri chreștine pe culmele Balcanilorű iei, ca și în alte rânduri, vomu interveni spre a scăpa imperiulu otomani deuă totale năruire, vomü stărui a ’i conserva unu restü, cátü de slabü, de suflare. Credința Porței este cum că acela restu de suflare, obținută prin concursul s areopagului politicu alü Europei apusane, după uă luptă nepotrivită, va fi mai tare și mai bine întemeiată decâtă acela pe care i-l’amü lăsa astățil uă pace pripită ce ea arü închiria d’a dreptulu cu Rusia. Calcululü acesta e socotéla ofticosului, care nu voiesce să înțelagă că bala ’l este, în ori ce casa, mortală și totu speră că, déci va face cutare cură, sau se va duce în cutare climă, totu mai are se petrecáră véri și apoi să iârnă și așa totu mereu înainte. Enseverele și sprnele de viață ale imperiului otomanü s’au împuținată. Medicii cari mai deună^I i-au pipăită de aprópe pulsulü și i-au ascultatü suflarea au declarată acesta stare desperată de lucruri, în cuvinte mai multă sau mai puțină clare. Printre medici, sunt unii cari se măgulescă mai multü decâtü alții cu speranța că vor isbuti să susțină mai îndelungă viața bolnavului și să se bucure mai îndelungă de clientela lui. Enghtera a jucată pe lîngă ofticosulu Oriintelui, acestă rolă de medică optimistă. Astă primăvară a începută ânsé și dânsa a recunosce simptome splimentatore. A voita énsé să țină câtü se póte mai secretă acesta părere a sea, și póte a mersu pené a șopti bolnavului cuvinte de îmbărbătare. Ela, bieta, pare a se fi încredințată multü în acele amagitore șoptiri. La momentul morții éase, mediculu consolatoru nu va fi de sicurü acela care se va lepăda mai lesne de a reclama cu stăruință partea sea de onorarii sau de moștenire. MM. II. Domnitorul și Dómna, în urma unei invitațiuni din partea Maiestății Sale Imperatorelul Rusiei, au mersu, în sociți de mareșalul curții, de d. A. Mavrocordat, șambelani alți M. S. Domnel, și de doul d-ni ajutanți domnesci, Duminecă, 29 ale curuntei, cu unu trenü espresti, la orele 4 la Ploiesci, spre a prânzi la Maiestatea Sea. Măriile Lorii au sosit la Ploiesci la orele 5 Maiestatea Sea Impeperială, împreună cu AA. U. N. Marii Duci Czarevici, Nicolae Nicolaevici și ceilalți membrii ai familiei imperiale, au primită la gară pe Măriile Lorii. Imperatorele dândă brațură M. S. Domnel s’au urcatu în trăsură. M. S. Domnitorulă s’a suită într’altă trăsură cu Marele Duce Moștenitor, și, urmați de ceilalți membrii al Augustei familii Imperiale, au smersu la cartierulu Maiestății Sale. La locuința Imperatorului se afla înșiruită escorta imperială, compusă de deputațiuni din tote regimentele gardei. După defilarea escortei a urmat o prândusă de familie la Maiestatea Lea. La orele 7 :21 Imperatorele împreună cu Domna și Domnitorul, cu Marele Duce Moștenitoră și ceilalți Mari Duci au mersă de au visitata tabăra cazacilor din gardă. Maiestatea-Sea Imperatulu a ordonată să se dea semnalulu de alarmă, regimentulü a fost îndată gata, a încălecată și a defilată. După acesta Maiestatea-Sea Imperială a însocitit pe înălțimile Lora la gară împreună cu AA. II. II. Marii Duci, unde au statü până la orele 8 și 20 minute, cându, luându’și o Jiua bună de la Măriile Lorü, trenulü Princiaru a plecatu. NI. reîntorsu LL. Domnitorulu și Dómna s’au în capitală la orele 10 séra. In aceste din urmă ,zile, M. S. Domnitorulu a bine-voitu a primi