Romanulu, septembrie 1877 (Anul 21)
1877-09-01
ANÜLÜ DOÜE-pECI-gl-ÜNÜ TOIE8CE ȘI VEI PUTEA. ANUNClURI. Linia de 30 litere petit, paginea IV,— 40 bani Deto » » » paginea III, 2 lei — A se adresa: LA ROMANIA, la administrațiunea dianului LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8. Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugene Micoud,No. 81-A Fleet Street, London E. G. IN VIENA, la d-nii Haasenstein ți Vogler, Walfischgasse 10. Articolele nepublicate se ardu. 20 BANI ESEMPLARULU Re&acțiunnea și aministrațiunea strada Iormei 14 Ospiciele Independinței. Ospiciului Independinței din Măgurele, deși neî nzestrată încă pe deplinii, a și ’ncepută a avea răniți. Suntu acum acolo d-nii medici Felix, Polichronie, și Sergiu. D. doctore Polichronie, împreună cu d. architect! constructorii, Stacey suntu acolo de 6 zile. Domna Maria Rosetti a plecată la Măgurele Duminecă dimineța, cu 11 lăzi de farmacie și alte obiecte. Luni dimineța a plecații d. doctore Sergiu, cu alte lăzi, cu douî interni, cu unii farmaciștii și cu două infirmiare. Se face din nou apelă d-loră doctori chirurgi a merge grabnică căci răniții ii asceptă cu legitimă nerăbdare. Biletele împărțite pentru rotărie nu ni s’aă înapoiată încă. Prin urmare, din acestă causă, tragerea lotăriei și represintațiunea trebuiescui din noă amânate. Timpulă grăbesce. Simtă rugați dera cei cari aă binevoită a se ’nsărcina cu vinderea biletelor, a trimite câtă mai curendă banii sau biletele rămase ne date. Sperămă că rugăciunea ne va fi ascultată ca să se potă face tragerea rotăliei pe Sâmbătă seă Duminecă, fiică la vestulă Balkaniloră, a fostă îndreptată spre fruntaria sârbăscă. Constantinopole, 10 Septembre.—Cetatea Nicșici s’a predată Muntenegrenilor. Trupele turcesci de la etajele Serbiei au primită ordinul de a năvăli imediată în Serbia, în casulă cândă ea va lua parte la resbelă. Paris, 11 Septembre.—D. Gambetta nu s’a înfățișată înaintea tribunalului corecțională. Avocatură seăfundă bolnavă nu s’a presintată. D. Gambetta a fost condamnată la trei luni de închisore și 2000 fl. amendă. Kaschau, 11 Septembre. — La prâmbulă Curții, la care a luată parte arhiducii Albert și Ion, principele Leopold și toți oficialii străini cari au asistată la manevra armatei, împăratură Francisc Iosef a rădicată mă toastă în sănătatea scumpului seu amică și aliată Țarului, a cărui sărbatare era în aceeași zi. Musica a intonată apoi imnulă rusescă. CT7 I« ? JQjbl. 1 SEPTEMBRE, 1877. ‘ ,• v .p]ty LUMINIZATE ȘI VEI FI. ABONAMENTE. In capitală, umană 48 lei; șese luni 24 lei trei luni 12 lei; uă lună 4 lei In districte, unei anii 54 lei; iese luni 27 lei trei luni 14 lei; uă lună 5 lei Pentru tote țările Europei, trimestru 15 lei. A se adresa îN ROMANIA, la administrațiunea ziarului. LA PARIS, la d-nul Darras-Hallegrain, 5 rue de l’ancienne comedie și Havas; Laffite et C-une, 8 Place de la Bourse. LA VIENA, la de B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI EXEMPLARULU SERVICIULU TELEGRAFIC ALU AGENȚIEI HAVAS Constantinopole, 10 Septembre. — Noutăți din sorginte seriosă anundă că bătaiă continuă un giuru la Plevneî. Osman-pașa, aici ține ț epta marii forțe ruseșcî mai numerose și avândüuă mare superioritate asupra artileriei turceșci. Suleiman-pașa își urmeză atacurile în contra pasului Șipka și își dă tote silințele pentru a mai cuprinde câteva redute. Situațiunea corpului lui Mehemet-Ali e bună. Se confirmă că Rușii s’aă retrasă spre Biela. Paradia, 11 Septembre. — La 9 Septembre a fostă dinaintea Plevnei totă dina uă canonadă tare. Bateriele rusescî aă trasă la uă depărtare de 1800 pene la 2000 piciore de la posițiunile inamice. Dimineța, Turcii au începută contra flancului stângă ale Rușilor, u i eșire tare care fuse respinsă cu mari perderi pentru năvălitori. In timpul acesta, Românii făceară recunoscere îndrăsneță asupra unei redute inamice care deschise ună focă de muscheteriă forte vnă. Acesta redută fu redusă în tăcere de focură concentrată ală mai multor baterii ruse. Uă bateriă rusă de asediă s’a apropiată ieri sera de tabăra întărită a Turcilor. In timpul nopții uă canonadă ș’uă împușcătură forte bine nutrite n’aă încetată de focă. La 10 Septembre, la 5 ore dimineța, tunurile de asediă și de câmpă ale Rușilor, au reîncepută foculă cu multă vioiciune. Către seră, flanculă stângă rusă, comandată de generalul Skobeleff, a mai ocupat o oă înălțime de unde amenință pe inamică în tabăra lui întărită și chiară în orașul Plevna. Cu acestă opasiune resistența Rușilor fuse slabă. Cavaleria rusă a tăiată, pe drumulu Sofiei, mă numără ore care de cerchezi cari eșiseră din Plevna și se îndreptaă asupra Rușilor. Până acuma perderile Rușilor sunt puțină considerabile. Liniștea domnesce în tote celelalte puncte ale câmpului resbelului. Rușii au luată la 3 Septembre, cu ocazia ocupării Lovcei, două steguri turcesci, oă cantitate de cartușe și lădî cu munițiune. 2200 de Turci au fostă îngropați cu acestă ocasiă. Ună altă numără dintr’ăușii au fostă uciși în gona pe care fuseseră puși. Perderile Rușilor în lupta de la Plevna n’aă trecută peste 1000 omeni. Adrianopole, 9 Septembre. — Ună cârpă turcescă considerabilă care păzia unu de Bucuresci,31 AUGUSTU 12 RAPCIUNE" Cândă neotărîrâma a declara resbelă Turciei, fărâmă conduși mai ântâiă de apărarea intereseloră materiale și economice, apoi de protegerea intereselor nóstre morale și politice. Astfelă, lu desființarea tributului, stîrpirea cuiburilor, din care se răpezină jefuitorii ca se ne ardă și se ne ucidă, desvoltarea comerciului ș’a navigațiunii, ștergerea nemeritatei umiliri d’a f ’n secolul al XIX-lea vasalii unoră barbari ș’ai unoră sălbateci, legitima dorință d’a ne redobândi neatârnarea, în fine siguranța viitorului, în care netulburați se putemă păși pe calea civilizării. Tóte acestea le arătarămă, credemă, cu deplină lămurire, în două din numerele nedre] precedinte 1). Aiî vomă adauge că, pe lângă aceste motive, mai aveamă ș’altele d’ună înaltă ordină politică. De la redesceptarea simțimintelor naționale până astăzi, de la 1821 pene mai lunile trecute—restimp d’uă jumătate de veacă—nu făcurămă de câtă să ne hrănimă cu suvenirea glorieloră d’uă-dinioră, ca bătrânii ce se umbrescă supt dafinii cununelor, din tinerețe. La evenimintele în urma cărora veniră tratatele din Ackerman la 1826 și din Adrianopole la 1829, partea ce lua rămă fu cu desăvârșire neînsemnată, ca să nu ci cernă cu desăvirșire nulă. Domnii d’atunci se retraseră, și cu dânșii țera ’ntregá, din fața armatelor de ocupațiune, care transformară teritorială română in teatrală unui resbelă bogată in secerișiuri de viețe omenesci. In fericerile de la 1830, rămaseră mă ierăși la urmă, și trebui ca tocmai peste optă-sprezece ani, la 1848 — prin vărsarea vitejescului sânge din vinele câtor-va pompieri — să descoptămă Europa și s’o facemă a sei că la Dunăre există ș’uă națiune latină, care formeză România. La 1853, Știrbei-Vodă sta ’mărmurită în fața pregătirii Rușiloră d’a trece ’n țera românescă. Pe cândă cornițele Nesselrod presinta Porții ună ultimată care neapărată că fu respinsă, principele Mencikof se și punea ’n mișcare spre Kișinău. La 2 iulie, 91000 Ruși, cu 240 tunuri, trecură Prutulă supt comanda generalului Gorceakof, locuțiitorul de predilecțiune ală principelui Paskievici. Însă Domnitorulă muntenescă * nu ’nțelese situațiunea, ș’astfelă perdurămă totă ce puteamă câștiga, totă ce trebuia să câștigămă in acea minunată pentru noi epocă. Memorabila și nenorocita bătălie dată la Oltenița ’n luna lui Noembre, în care Omer-pașia birui după planurile seraskierului Mehemet-Ali; trecerea lui Ismail-pașia la Calafată, și sângerosă luptă ce pustii ținutură Olteniei până dincole de Craiova ; instalarea baronului Buchberg ca guvernatorii ală principatelor și ocuparea țării de Austriac, ne aretă câtă răă ne putea, causa și d’astădata lipsa unei abțiuni directe din parte-ne. Ce drapelă urmarămă la 1856 și câtă de răă profitarămă de ’ntâmplările ivite până la 1866, o scimă destulă de bine, pentru ca să nu mai stăruimii asupra unoră fapte atâtă de prospete in memoria tuturor ă. Din tote însă resultă că, ori de câte ori amă stată cu mânile ’n șină în fața eveniminteloră, acele eveniminte ne-am lăsatei cu densele legate. Și ierăși, din contra , n’amă dobândită câte ceva, de câtă atunci, cândă amă dată semne de vieță, ca la 1848 și ’n alte ’mprejurări, pe tărâmură politică și diplomatică. Era derti uă datoria imperiolă pentru România ca sortea, să și-o pregătescă ea însăși, cu armele ’n mână. Destulă de cândă asceptămă ca noroculu séu întâmplarea să ne trimită totulu d’a gata. Lumea se ’ndoia forte despre vitejia nostră, cândă ne audia vorbindă de densa. Zîmbia la citarea gloriaselor pagine ale istoriei. Ba chiară noi enșine ne cam obosisemă d’a totă audi pronunțându-se falnicele nume ale lui Ștefană celă Mare, Mihaiü Vitezului și chiară— s’o mărturimă cu durere—chiară dulcele nume de „patriă“. Ei bine, acum ori nici-nă dată era momântulă să ne punem ă la ’ncercare, ca să ne redobânditul! Încrederea ’n noi enșine și s’o inspirămă și Europei. Numai pe câmpul ă de bătaia ne puteamă [dovedi vitalitatea ’n modulă celă mai ne’ndoiosă. Amă dovedit-o pen’acum. Vomă dovedi-o și d’acum înainte. Trăiescă deră România, căci ea merită să trăiescă, și să hă liberă, și să hă independințe, și să hă unită, adică puternică și respectată. „ Înainte, cu animă românescă și lumea să ne judece după faptele nóstre“ ! Déca, p’acestă cale, amă impusă tăcere calomnieloră și batjocoririloră ce ne aruncați dușmanii, apoi în același timpă amă mai dobândită ș’alte folose, d’uă deosebită ’nsemnătate. Așezați la gurele Dunării, celă mai mare fluvii ală Europei, avândă, d’uă parte munții, eră dalta Marea; posedendă rîuri numerose și bogății încă neatinse, noi suntemă destinați a juca mnă rolă politică de căpetenia în privntele continintelui. Ne-a spus-o Napoleon III, cândă ne-a Țisă să ne silimă a deveni „bulevardulă Europei“ , ne-am spus-o toți diplomații de bună-credință , carii ne-aă numită „Belgia privntelui“. Ca să meritămă acesta stimă, ca să realisămă aceste ascepturi, ca se ne asigurămă aceste legitime aspirațiuni, trebuia să probămă fie d’uă parte că suntem capabili de civilisare, de mbunătățiri economice, de totă felulă de progrese pe tóte tărâmurile și ’n tóte ramurile de activitate, ție d’alta că scimă—la vreme de nevoiă—să ne apărămă cu prețulă vieței bunurile strămoșesci, drepturile și ti bei’tațile naționale. D’aceia amu luată armele. Și bine amă făcută, „înainte deru toți, cu animă românescă, și lumea să ne judece după faptele nóstre.“ Derutată prin acestă procedere credemă că ne-amă asigurată nu numai viitorulă rolă politică și recunoscerea dreptelor n nóstre reclamări, pe care Turcia le respinse necurmată, fățiș să sca pe supt mână, ci chiară ș’uă ’nrîurire frățescă asupra diferitelor naționalități cu care ne găsimă fu strînse relațiuni de vecinătate. In urma acestui resbelă—chiară damă admite casulă celă mai tristă, acela d’a nu ne h priinciosă, ceiace nu credemă — în urma acestui resbelă, vecinii noștril de la mietlă ji, de la răsărită și chiară de la mie la-noapte voră sei să ne prețuiescă mai multă de câtă pân’acum, și din acesta nu vomă puté decât a profita, supt tote puntele de privire. De veacuri întregi suferirămă cele ne mai pomenite calamități, espuși fiindă atâtă invasiuniloră, câtă și rapacității celoră mai puternici. In timpii mai din urmă, lu cincizeci de ani răbdarămă optă ocupațiuni străine, pustiirea ce resbelulă impune, mai cu sema celor slabi, și felurite alte amaruri, ale căroră rane se mai vădă și până ’nuiua de astăzi. Cu tote astea, neamulă românescă se păstra plină de vigore și de viitoră, cum se cuvine unei națiuni menite a se număra printre statele civilisate. Ni se mai cerea însă și ună certificată pentru fapte săvârșite în ochii tuturoră, cu pericolul vieții, cu tăria sacrificiului, pe câmpulă celă crudă ală sângelui. Acesta era uă condițiune neapărată, pentru ca vecinii mai puternici să ne respecte și să ne care arabia, cei mai slabi să se deprindă a spera și de la noi ajutorarea. Dovada amă dat-o, și continuămă d’a o da, „înainte, Români, cu inimă românescă, și lumea să ne judece după faptele nóstre!“ Scriea dată de Națiunea Română despre luarea Plevnei este, din nefericire, prematură (1 jun. ore). Lumea este in nerăbdare d’a afla că s’a luată Plevna. Nerăbdarea o ’nțelegemă, oeră să nțelegă și publiculă că la Plevna nu este uă bătălie ce se dă pe câmpă intre două armate ci să luptă în contra unei contra unei cetăți, că trebuie să luămă unuia câte mnută retranșamente peste retrașamente, și, fericiți că deja luarămă trei, să ne stăpânimă nerăbdarea și să ne întâmmă în credință. 1). A vedé Românulu de la 27 și 28 cuvinte. Plevna, ci cea ună corespondinte englesă, este mai ună felii de Gibraltară. Plevna, ciicea ună altulă, este mai mă ală douilea Sebastopolă. Să nu uitămă derii că luptămă M iS. Domnitorulă a plecat l^Luni, 15 Augustă, de la cuărtierul ă seă generală de la Grădini la Gornji-Studen, unde se află cuărtierul Maiestății Sale Impăretorului Alesandru și marele cuartieră generală ală armatei imperiale ruse, înălțimea rea ajunsei acolo a doua zi, Marți 16 Augustă, și fu primită in modulă celă mai afabilă și binevoitorii, atâtă de Maiestatea Sea câtă și de marele duce Nicolae, comandantul- șefă al armatei imperiale. Pentru combinarea acțiunii armatelor ruse și române în contra inamicului comună, și pentru a da uă mai mare unitate operațiunilor militare, Maiestatea Sea și R. S. S. marele duce invitată fie S S. Domnitorulă a lua comanda asupra tuturor trupelor ruse cari Împreună cu trupele române dă a opera în contra Plevnei, și cari vor lua denumirea de „armata de Vest.“ După ce șetia până a doua ji, 17 Augustă, la Gornji-Stilden, S. S. își luă concediă de la Maiestatea Sea Impăratorulă și de la marele duce Nicolae, și la orele 3 după ameții porni spre Zimnicea trecendă Dunărea pe podul de la Sistova. M. S. petrecu noptea in Zimnicea. A doua zi, Joul 18 Augustă, M. S. porni spre Turnu-Magurele și de acolo spre Corabia, unde se incredința in persani de pregătirile luate pentru trecerea peste Dunăre a reservei armatei de operațiune română, eră sera ajunse la cuărtierul ă seă generală de la Grădini. Vineri, 19 Augustă, M. S. Domnitorulă merse era, și în Corabia, de unde se întorse noptea la Grădini. Sâmbătă, 20 Augustă, M. S. dete ordină a se rădica cuărtierul ă săă generală de la Grădini, și merse spre e asista la trecerea trupelor de reservă peste Dunăre, pe podulă stabilită la Corabia. Domnitorul trecu înaintea frontului trupelor, gata de marș și fu primită cu aclamațiuni entusiaste. După săvârșirea oficiului divină celebrată de P. S. S. Episcopii de Râmnică, se dete citire înaltului ordine de a zi prin care Domnitorul spunea oștirea că țara așteptă de la dânsa a apăra cu vitejia onórea și drepturile patriei. Apoi I. S. se puse in capulă trupelor și se îndreptă spre podă, unde ele defilară pe dinaintea Măriei-Sele. In aceași zi, Inălțimea-Sea porni spre Turnu-Măgurele, unde ajunsesera și petrecu noi naptea. Duminecă, 21 Augustă, la orele 7 de dimineță, Domnitorul trecu Dunărea în yachtulă Marelui Duce Alexis, care însoțise pe Inălțimea Lea la pantură de îmbarcare, și ajunse la Nicopole. Generalul- comandantă rusă împreună cu trupele imperiale, precum și comandanții români cu trupele loră cantonate in Nicopole, adăstat aci sosirea Măriei- Sele. Domnitorul trecu in revistă oștirile aparținândă ambelor armate, și după ce se opri câtăva timpă in Nicopole, își urma calea spre cnartia rură generală ală armatei occidentale, unde ajunse în aceași zi, la orele 4 sera. (Monitorulu). De pe câmpuli de resbelă. Sorii telegrafice ale „Românului“. Giurgiu, 30 Augustă (11 Septembre) 6 ore sera. Astăzi la 5 ore și