Romanulu, septembrie 1877 (Anul 21)
1877-09-19
ANULU DOUEPECI-ȘI-UNU Redacțiunea și Administrațiunea strada Romnel Î4 VOIESCE 81 TEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, paginea IV,— 40 bani Data » » » paginea III, 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea ziarului 1.A PARIS, la Havas. Laffite et Cune, 8. Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. IN VIENA, la d-niî Haasenatein și Vogler, Walflschgasse 10. Articolele nepublicate se ardă. 20 BANI ESEMPLARULU. LUNI, MARȚI, 19, 20. SEPTEMBRE, 1877. LUMINIZATE ȘI TEI FI. ABONAMENTE. In capitală, unii and 48 lei; șase luni 24 lei trei luni 12 lei; un lună 4 1st In districte, umană 54 lei; sase luni 27 lei trei luni 14 lei; un lună 5 lei Pentru tóte țările Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea Ștarului. LA PARIS, la d-nii Darran-Hallegrain, 5 rue de l’ancienne comedie și Havas: Laffite et C nne, 8 Place de la Bourse. LA VIENA, la de B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt Scrisorile nefrancaze se refusă. 20 BANI EXEMPLARULU SERVICIULU TELEGRAFIC ALU AGENȚIEI HAVAS Gorji-Studen, 27 Septembre.—Turcii au atacată la 24 ante-garda unui detașament rus de la Elena în apropiere de Morena. Respinși cu forte mari perderi după oă luptă de cinci ore, au perdutű unü drapelu. Rușii au avut 4 morți și 18 răniți. Turcii, după învingerea de la Cerkovna, au parasit cu totul posițiunile lor, părăsindu-și telegraful de câmpii și chesenele de munițiuni. Ei s’au retrasu în totă graba la Pankioi. N’a fost o altă lupta. Pretutindeni e frigü și timpű réű. In Balkáni, ninge. Rușii au perdutü dela 21 — 27 Septembre, 15 omeni morți și răniți. •Mortierele ruseșci începă a lucra în contra Plevnei, ele au aruncată un magaziă de prafi de pușcă. Orihania, 27 Septembre. — Uă a doua colonă comandată de Șefket-pașa e gata se se ducă la Plevna. Erzerum, 26 Septembre.— Domnesc ouă mare activitate pentru transportarea de nutrimente la Kars. Bislina, 27 Septembre. — O parte din garnisona Zvornicului a părăsită fortăreța pentru a ocupa lagărul întărită care e în fața orașului sârbesc. Losnitza. Cettigne, 26 Septembre.—Turcii au fost abătuți din nou la Chteka. Buda Pesta, 29 Septembre.—Se confirmă scomptulü că ’n Transilvania domnesc o orecare agitațiune. cee ce i-a dată nascere. Nișce tulburători turco-fili voiaü se formeze oă legiune ungurescă de 5,000 óameni destinată a năvăli în România. Acestă legiune după ce s’ar fi unită cu ună corpu turcescu ar fi tăiată drumul de seră română pentru a opri sosirea de ajutore Rușiloră. țiua întrunirii legiunii era fișată 28 Septembre. Se pretinde că printre capi era și generalele Klapka. Mișcarea a fostă cu totulă comprimată grație vigilinței autoritățiloru unguresc î. Londra, 29 Septembre. — Lordul Odo Russel, ambasadorele engleză la Berlin, a sosită la Londra. Se crede că acestă călătoria are legătură cu scomptele, ce s’acredităză, despre o încercare apropiată de mijlocire. Constantinopole, 29 Septembre.— Uă telegramă oficiale din Rusciuk datată de Joițî anuncță că Rușii au reîncepută a bombarda Rusciukul și că Turcii respundă bombardândă Giurgiulă. Suleiman-pașa a telegrafiată Joaia trecută că bombardarea urmeză și c’a făcută stricăciuni întăririlor rusesci de la Sf. Nicolae. Uă telegramă de la Plevna dă noutății pene la 24. La acea dată, Rușii urmau a bombarda orașulă. j Cracovia, 29 Septembre.—Astăzia trecută pe la gara nostră, cu destinațiune pentru România, mă numără considerabile de vagone încărcate cu pontone rusesci-Constantinopole, 29 Septembre.—înrolarea de voluntari în Asia mică se urmeză , cu succesă. Guvernul otomană convocă, în numele profetului, pe toți omenii în stare d’a purta armele. Viena, 29 Septembre. — Se evalueză la 225,000 omeni cifra actuale a armatei ruseșci de cândv a primită întăriri și făr’a număra corpul din Dobrogia. S’ascăptă operațiuni decisive în scurtură restimpă ce ne desparte de iernă. Gorji-Studen, 29 Septembre (oficială).— Nimică nou, totă e liniștită. Atena, 30 Septembre. — 150 omeni aă plecată de la Teba la Agrignon. Regele se va duce la 11 Octobre, care trăcă în revistă trupele aședate la Teba. Pensulă va lipsi cinci spre dece zile. „ Bucuresci,18 RAPCIUNE 30 BRUMBELU A mai rămașii cineva, în țară, și n străinătate, care să nu fia cu totului convinsă că nu noi amu provocată resbelulă de față? Mai e cineva, în țeră și ’n străinătate, care să nu cunoscă marele nóstre stăruințe, fiă d’a dreptură către puteri, fiă către represintanții lorii de la conferința din Constantinopole, cu scopu d’a ne asecura neutralitatea ? E cineva care să fi uitată atâtă de răpede eșitările nóstre și precauți umile ce luarămă în preziua ostilitățiloră ? Și cine nu ’și aduce aminte cum totă lumea zicea că România—pusă ’n cea mai dificilă situațiune, între ciocană și nicovală — avea aerul ă d’a sta cu manele ’n sînă, nesciindă de ce parte să trecă ? Atunci națiunea supusă ’n deplină cunoscință de causă. Camerele desbăturările ’ntregi linia de conduită ce guvernul trebuia să urmeze, și stabilită rămase că, intrândă în acțiune, n’aveamă numai să ne apărămă țera de jăfuitori, ci să trecemă a le strica și cuiburile din care ne aduceau pustiirea prin focă și prin sabia. Disensiunile ’ncepură prin presă și ’n întrunirile particulare, eră dintr’ănsele ne ’ncredințarămă că sacrificiele ce vomă face ’n luptă voră fi cu neasemenare mai mici decâtă perderile morale și materiale ce avea să se suferimă, în casă cândă resbelulă ară fi fostă strămutată în ânsăși țera nostră. Căci atunci ne amă fi văzută satele aprinse, ogórele călcate ’n potcavele cailoră, familiele maltratate, avutură țării prădată fără frâu, arendă pe lângă tote acestea și disprețulă lumii. Reputațiunea de fricoși și de nemernici ne-ară fi rămasă pentru multă vreme, și rușine ne-ară fi fostă de lume, rușine de noi enșine. Nu trecu însă multă, și ’mprejurările se ’ngreuiară forte. Provocările, insultele și barbarele Turcilor, jăfuiri ne siliră să eșimă din nedomirire , spre a răspunde forței prin forță, resbelului prin resbelă. Astfel, fură preludiele acestei campanii, pe care n’amă dorit-o, pentru care amă făcută totă ce ne sta prin putință spre a o ’nlătura, deră căreia nu’I puteamă întorce spatele fără a ne ucide enșine. In ce condițiuni trecurămă Dunărea pentru prima oră la Nicopoli? Aceste condițiuni trebuiescă amintite, căci fură de mare importanță pentru restul eveniminteloră. Rușii, surprinși la Plevna, ne’ntinseră sămână leală, cerendu-ne de urgință mă ajutară de câte-va mii de omeni. A fi stată la tocmielă cu dânșii, în asemenea momente, ară fi fostă, pare-ne, uă purtare puțină corectă din partea unor sinceri aliați. Căci nu e ’n caracterulă Românului să fiă taleră cu două fețe și să esploateze nenorocirea acelora, pe care’i numesce amici, cărora se ’ncrede ’n schimbul unei depline ’ncrederi. Prin urmare, a IV-a divisiune din armata română trecu pe țărmul drepții, spre a ocupa Nicopoli ș’a nainta, pe rîul Vid, până la Trestenik. Ea rămase intactă până la ’ntrunirea cu restul armatei nóstre. Peste câteva săptămâni, suveranul României ne anunța, prin patrioticii’! manifestă, că oștea română a trecută Dunărea și că personal minte i-s’a ’ncredințată înalta comandă a trupelor din fața Plevnei. Cele ’ntemplate 'n urmă simtă tuturor cunoscute. Vitejia românescă atrase mirarea și admirarea străinilor, eră împăratulă Rusieioră, confirmândă acesta prețiosă mărturire, încununa cu lauri d’apururea neveștejiți pe descendinții eroilor, de la Rahova, de la Valea-Albă și de la Călugăreni, sinceră și strălucită dovedă despre sincera alianță a celoră două suverani ș’a armateloră celoră două state. Ba chiară independința ne fu consfințită, din momentulă cândă monarhulă vecinului imperiă primi și continua d’a purta Steua României, simbolă ală neatirnării ce țera ’și dete ’n jiua cândă Turcii ne declaraă ca vasali și ca raiele. Și cu tóte aceste fapte incontestabile, cu tóte avantagiele ce oricine vede că vomă ave din activa nostră participare la acestă resbelă, cu tóte ’ndemnurile ce adresarămă tuturoră, în cursă de mai multe săptămâni, ca să spuie categorică ce credu că póte și trebuie să facă guvernul, neîmpăcații noștrii adversari stăruiescă a face mare scomptă cu nobilele lorătrase. Care le suntă însă plângerile, care voința, care conclusiunile, iată ce nu voră să preciseze, cu nici-ună preță, spre a sei cine are dreptulă să sea petra ca s’o arunce ’n capulă miniștriloră, și cine trebuie să s’acopere cu cenușia, spre a ’și ispăși nenumărate păcate. Intr’adevără, de ce crime le place s’acuse guvernulă ? Că n’a oprită resbelulă mal ’nainte de trecerea Rușiloră peste Prută? —Ferescă Dumnezeu, dise mai demăji Pressa. Vina e a Angliei ș’a Austro-Ungariei, care n’aă voită să ’și esercite totă influința spre a scuti răsăritulă d’atâta vărsare de sânge. — Ba da, guvernulă nostru e de vină, răspunde ’n altă di totă Pressa, căci, daca nu ne-amă fi amestecată noi, nu s’ară fi făcută atâta vărsare de sânge. (?!!). S’acasă ensă pentru c’amă luată și noi parte la resbelă? — Nu, răspunde Pressa, noi Românii amă fostă siliți de împrejurări ca să intrămă în acestă dramă sângerosă, și încă siliți să intrămă pe neașteptate. — Ba da, guvernul e de vină, răspunde totă Pressa ’n altă ji, căci trebuia să nu scie nici de împrejurări, nici de nevoiă, ci să ne ținemă în defensivă pe țărmură stângă, ori la răcorea munțiloră, căci țara n’a fostă consultată și n’a scrută nimică despre uă acțiune ofensivă. Stă acasă ’n fine pentru că nu se pune capătă acestei sângerose drame? — Nicide-cum, răspunde Pressa, căci ce póte face guvernul nostru în fața unui resbelă de coalițiune, care nu se pote termina decâtă prin învingerea desăvârșită a uneia din părți? Până ce acestă ’nvingere nu se va dobândi d’uă parte seă d’alta, pacea nu e cu putință. — Da, guvernulă e de vină, răspunde totă Pressa a doua <Ji, căci, cu totă coalițiunea, cu totă neînvingerea deseverșită, să pace neapărată cabinetulă română e datoră să închieie, cerendă imediata, în ciuda tutoră coalițiuniloră, încetarea resbelului. E că cine suntă nobilii, logicii și consecinții noștrii adversari, câtă de lămurită vorbescă și câtă lumină póte vede țera din acusările loră cele pre temeinice. In orice stată constituțională, oposițiunea e legitimă ș’adesea necesară. Pentru ce ? Pentru serviciele ce póte să aducă guvernanților, prin expunerea unoră idei seriose, prin neclintirea principielor, ce susține, prin controlulă esercitată asupra actelor publice. Noi înseameni fără norocă, trebuie să mărturisimă cu durere că n’avemă parte d’asemenea favore, căci protivnicii noștrii potă zăpăci pe oricine, afirmândă mâne ceia-ce aă negată adl, negândă pot-mâne ceia-ce aă afirmată ieri. Luați deră petra, nobili și logici adversari, luați-o și isbiți cu dânsa Capulă miniștriloru, déca principie so vă suntă atâtă de statornice, consecința atâtă de nestrămutată, patriotismulă atâtă de mare, și deca majoritatea țării, care v’a respinsă, a trecută astăzi cu voi pentru a respinge onorea, gloria, respectului lumii, și independința ce România a dobândită prin faptele iei din anul acesta. Die Post, asemenea din Berlin, atrage atențiunea bărbaților de stată ai Austro-Ungariei ca să urmeze oă politică înțeleptă, pentru ca nu cumva prin provocările Maghiarilor să se nască în întrulă monarhiei să teribilă ferbere și scuduire. Norddeutsche Allgemeine Zeitung se exprimă în următorii termeni: „Exageratură fanatismă ală Ungurilor” face asupra privitorului uă impresiune tragi-comică, tragică, fiindă că se constată că rasa maghiară își închipuiesce că ară aveaă înaltă misiune de împlinită în statură Habsburgiloră, comică, deorece demonstrătorii de bună semn credă că prin demonstrațiunile loră voră pute impune omenilor, cari nu împărtășescă vederile Turcilor ș’a Maghiariloră“. Pester Lloyd, vorbindă despre uă eventuală invasiune a Turciloră în România, se exprimă astăfelă: „E sigură că nici uă putere europenă, afară de Anglia, n’ară admite uă invasiune în România. E positivă că, acum câteva zile, ună bărbată distinsă întrebândă pe ună represintante ală unui stată mare de rasă latină despre că atare invasiune, acela a răspunsă în următorulă modă: In privința acesta, poți fi mai multă decâtă liniștită că România, fiind bună stată înrudită cu noi, înainte d’a admite ca ea să fiă nimicită, vomă avé serostină și noi ultimulă nostru cuvântă.“ Bateriele române de la Calafată au deschisă foculă asupra Vidinului ads dimineță la 8 ore 30 minute. Se pare că scopul acestei bombardări este distrugerea vaselor din portulă Vidinului. Scopulă a fostă în parte atinsă; căci ună vaporă a fostă lovită de mai multe ori, ș’apoi s’a văzută scoțându-se din ele mai mulți răniți seă morți precum și materialul. Echipagiulă asemenea a părăsită vasală. Stricăciunile causate ’n Vidin pân’ acum nu suntă cunoscute. Turcii au ripostată, deră bombele loră n’aă făcută dă câtă stricăciuni neînsemnate. Bombardarea a ’ncetată la 11 ore. Uă telegramă primită aji-napte ne-anuncă că vaporulă de care vorbimă mai susă, a fostă cu desăvârșire distrusă. Domnulă Eugeniă Stătescu a reintrată la ministeriul de justiție. Astăzi a plecată la Poradim pentru a depune jurământul în mânele Măriei-Sele. D. Câmpinenu rămâne la ministeriul de finance. Editurî la demonstrațiunile Maghiariloră. National-Zeitung din Berlin vorbindă despre demonstrațiunile Unguriloră, zice că ele suntă îndreptate în contra dinastiei habsburgilor. MAGHIARII ȘI TURCII. Maghiarii din Budapesta au Tencitatu jueie acestea pe Suleimanpașa pentru pretinsele victorii de la Șipka. Suleiman-pașa a răspunsă apoi consângenilor săi în următorulă modă: „Amă primită cu mulțămire telegrama cu care a’țî bine-voita a mĕ onora. Amă comunicată simpatiele vóstre soldațiloră Turci, frațiloră voștrii, cari s’aă bucurată multă. Numai de la Maghiari primimă telegrame încuragiatore. Pare c’amă finesce străini ’n Europa. Amândouă națiunile, Maghiarii și Turcii, suntă fiii aceluiași tată. l Actualminte suntemă d’uă potrivă priviți cu ochi răi. Deră speră că strălucitele arme turcesci și ungurescî, cândă voră fi unite, voră orbi vă dată ochii barbariloră noștriî dușmani.“ Maghiarii, in escesivulă lrătelă turcescă, au începută a’și numi copii cu numiri turcesci, Osman, Ahmed, Hasan, Șuleica și altele. Deutsche Zeitung află din Pesta că la 13 (25) Septembre deputatul Somsich dândăină banchetă în onorea victorieloră turcesci, d. ministru-președinte Tisza ar fi rostită următorele cuvinte : „Decă ora periculului va suna, că și ființă meă, vomă fi cel d’ântâiă, cari vor combate cu arma în mână pentru libertate și patriă.“ Ună amică ală nostru bine ’nformată ne scrie următorele în privința mișcărilor turco-file de peste Carpați : „La gara din Brașovă, s’au prinsă filele acestea, 13 lăji încărcate cu pusei și munițiuni destinate pentru Kezdi-Vásárhely, în districtul celor Trei Scaune, unde nu de multă s’ară și mai fi especiată 60 lăji cu pusei supt adresa unui Horvath, împreună cu un ladă încărcată cu fesuri destinate pentru acei cari ară voi să intre ca voluntari în armata turcescă. Se zice că întregă districtulă Trei-Scauneleră ară fi înarmată și că comanda militară aujundă despre aceste mișcări a trimisă imediată la Kezdi-Vásárhely ună batalionă de infanteria și ună escadronă de cavaleria. „Judecândă domit lucrurile după aceste vuiete și după demonstrațiunile tumultase din Oradea-Mare, Clușă, Cașovia și din alte părți, unde pretutindeni a trebuită sé