Romanulu, noiembrie 1877 (Anul 21)

1877-11-01

ANULU DOUE-PECI-ȘI-UNU r­edacțiunea și Admini­strațiun­ea strada Dómnei 14 VOIESCE SI VEI PUTEA. ANUNOSURI. Linia de 30 litere petit, paginea IV, — 40 bani. Deta „ „ „ paginea III, 2 lei —: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8. Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nii Haasenstein și Vogler, Wallfischgasse 10. Articolele nepublicate se ardă. .A. se adresa 20 BANI ESEMPLARULU.ROMANDLD ^ BRUMARELU. DUTUROSIily 12 BRUMARU. Monitorulu, an­unțându perderile nóstre, a ^ișü adesea , „morți și dispăruți“.— Aflămti din sorginte sicură c’a­­vemu prisoniarî, la Turci, doui oficiali ș’aprope patru sute soldați. Guvernulu turcescă, respunz­ându la notele ce i-au făcută unele din puteri, că ucide pe prisoniarî, negândă acusarea, o dată ca dovadă numă­­rulă prisoniarilor­ români ce are și buna stare în care se află ei. D. ministru ală afacerilor­ străine a luată măsuri pentru a dobândi în curendă scrii positive despre numă­­rul ă și numele loră, ș’asigurăm­ că voră fi pe deplină bine tratați. Acestă scrie ne conduce d’a dreptur ă la cea dată alaltă­ ieri de Pressa, că în cele două bătălii de la Gri­vița Românii ară fi perdută 14 mii de ómeni. Reduta acesta,­­vice corespondin­­tele Pressei, „ne-a costată deja 5­ s­ă 6 mii de ómeni. De astă­ dată, per­derile s’aă rădicată la 8 mii de ó­­meni“. Pressa n’a pusă nici măcară uă notă, pentru ca s’arate spăimântă­­tórea exagerare a corespondintelui său. Pressa scie fórte bine că n’amă a­­vută la Grivița opta mii de ómeni, nici chiară cu trupele care erau de­parte de focă. Pressa scie, in modă positivă, că la acestă din urmă atacă n’a luată parte de câtă numai ba­­talionulu I de vănători, unulă din ală 5-lea de dorobanți și ală 7-lea de infanteriă. Se scie că totă acesta oștire nu putea fi într’ună numără mai mare de trei, fiă de patru mii de omeni. Cum dâră publică că, din trei, din patru mii de omeni, aă căzută optu mii ? Ea scie asemenea că, în lupta de la 30 Augustă, n’a luată parte m­ă numără mai mare de oștire. Cum doru afirmă, și încă peste 30 de zile, că perderile nóstre au fostă a­­tunci de șese mii? Și cu ce scapă omenesă și națio­nală făcu Pressa cu uciderea Româ­­niloră minunea ce făcu Christ pentru hrana omenirii ? Cu șapte pâni, Elă hrăni patru mii de omeni, afară de femei și de copii. Cei de la Pressa din patru mii de omeni uciseră uă dată șase mii, altă dată optă mii, peste totă patru-spre­­zece mii. Pentru care scapă, pentru ce ser­viciu voiră cei de la Pressa se facă acesta ucis Jetóre minune? Adversarii noștrii politici și-au lu­ată nobila misiune d’a apăra nați­unea în contra jafului, trădărilor­ și crimelor­ guvernului actuale. Bine, forte bine facă c’o apără, le­­ jiserămă și le vomă fice tot­de­­una: întrebarea e însă cum o apără și la ce consecințe ajungă cu acesta apărare ? E că ceia­ ce credemă că e bine să se lămurescă, spre a sei toți în ce parte pote găsi națiunea garan­ții temeinice pentru domnirea drep­tului și a legalității, pentru prospe­ritatea și fericirea mea. Intr’ună regiună constituțională, ca ală nostru, tóte puterile statului emană de la națiune, care și­ le e­­xercită prin legalii săi mandatari, cărora le transmite aplicarea acelei suveranități, pe care ea și numai ea o posede și o póte poseda. Nmică dâră nu se face, nu pote și nu trebuie să se facă, de câtă cu scirea și consimțimăntară acestor­ mandatari, delegațiune directă a na­țiunii ca corpă politică și ca suve­rană cu drepturi neprescriptibile. Ș’acestă corectă procedere trebuie păzită mai cu sema ’n eveniminte pline de gravitate, „în vremuri de grea cumpănă“ cum­­ zice cronicarulă, atunci cândă e vorba de esistența și de viața ’ntregului poporă. In asemenea momente, totală tre­buie spusă, comunicată și deferită națiunii, ca voința iei să prevaleze, ca interesele iei să fie ocrotite, ca onerea și demnitatea iei să fiă la a­­dăpost­ de ori­­ce atingere. Ast­felă fiindă neclintita nóstra credință, totă-de-una și la tote o­­căsiunile nu lipsirămă d’a repeta: „cum o vrea națiunea“. Căci o res­­pectămă pre multă, pentru a o dis­prețui păn’a zice seu consilia pe cine­va să se dispenseze d’a o consulta și d’a lucra făr’a iei deplină parti­cipare. Cum dură bărbații de stază de la Pressa, ei care se [dau ca apărători ai intereselor] țării în contra guver­nului, pe care ’lă acasă d’a le fi ne­socotită și compromisă, cum dară ne facă să vină din credințele, din vor­bele și din răspunsură ce le dămă, că totulă trebuie făcută „ast­felă cum o vrea națiunea“ ? Pentru ce ne impută că „în darnă vorbimă necontenită de națiune„ (1), fiindă că guvernul o singură trebuie și e datoră să lucreze în momentele cele mai seriose? Pentru ce ierăși mergă cu condes­­cendința către guvernă pen’a susține că, în cestiunea trecerii Dunării ș’a participării nóstre la resbidă, minis­­terulă nu trebuia să consulte nici chiară parlamentară, chiară cândă ară fi funcționată (2) ? A nu vorbi ș’a nu se supune ne­contenită națiunii, e­a o disprețui ș’a-i dori asuprirea. A lua cele mai grave otărîri fără scirea, fără prea­labila ’nvoire a legitimi­lor, repre­­­­sintanți ai țării, e nu a practica, ci a surpa regimulă constituțională. Ba, mai multă, e a propovedui celă mai mare despotismă, căci acolo dacă consecințele un­oră îndemnuri atâtă de periculose pentru binele publică, dară forte profitabile celoră deprinși a pune ’n aplicare sistema impunerii ș’a nesocotirii opiniunii a­­legătorilor­, a came­relor ă, a națiunii. Ast­fel, dérü învățații și logicii noștrii protivnici, chiară cândă pară că s’ară încerca să susțină prero­gativele națiunii, ale Camerei ș’ale Senatului, nu potă s’o facă făr’a le încărca de dispreță , atâtă e de pu­ternică deprinderea ce aă d’a se crede stăpânii și guvernatorii per­petui - adică gata a se impune prin ori­ce m­ujloce — al națiunii de dânșii oropsite. Omenii și partitele fără principie într’adevără liberale suntă ca pilo­­tulă fără busolă, în mi­jlocul­ vije­liei. Vrea să mergă într’uă parte, și merge într’alta, căci n’are cine să’lă conducă și să’lă orienteze. Intr’ună momentă a avută uă fugitivă ideiă bună, într’altă momentă va ave alta contrariă, căci tote ’t voră fi fostă inspirate de ’mprej­urări și de presu­puneri, eră­ri de cugetare și refle­­siune. Și cam totă ast­felă se ’ntămplă și cu conservatorii noștrii, celă pu­țină cu ’nvățații scriitori de la Pressa. Admitemă c’ară dori forte să facă din articolele dumnelor, nu numai „espresiunea unoră idei nobile și ge­nerose“, darii și „espunerea și apă­rarea unora și acelorași principie“. Însă, abia aă scrisă câte-va rânduri supt influința acestei otărîri, și ’n- ! dată vechia deprindere ’i învinge, în­dată lipsa de principie și de convin­geri intime se dă pe față, ș’atunci­, din contrazicere în contrazicere, din îngânare în îngânare, scă din critică în critică, se pomenescă la sfirșitul ă­i unoră pre lungi colóne. Pună deră­ină piuită, lasă condeiulă, și ecă Mă ’ uscată—ca să nu zicemă mai multă—­­ nutrimentală menită, după dumne­fază, a lumina țara despre ilegali­tățile, greșelile și jafurile guvernului. Numai ast­felă se póte explica a­­celă ne’nțelesă fenomenă, ca ’n a­­celași articolu ideiele de sus să com­bată și să distrugă pe cele de mai la vale, și ca opiniunile d-loră să fie schimbatóre ca văntulă, precum cu priso să dovedirămă cu propiere Pressei cuvinte, puse față ’n față unele cu altele. Apere déra națiunea ’n contra ne­­legiuiriloră cabinetului Brătianu, déru permită-ne și nouă a arăta aceleiași națiuni cu câtă doră, cu ce respectă și cu ce intențiuni facă acésta a­­părare. Eră deca le place să mergă până ’n capătă cu contrazicerile, cu în­­gânările, cu propagarea voluntară ori nevoluntară a despotismului, cu denigrarea și calomniarea partitei liberale, atunci afle că și noi sun­­temă siliți să mergemă până ’n ca­pătă, nu însă imitându’i, nici es­­ploatândă și răsipindă averea publică, cum am făcută d-loră în timpul­ a­­tâtoră ani de guvernare, ci luptândă pentru a vindeca ranele trecutului, îngrijindă cu scumpătate de renumele, de interesele și de viitorul­ națiunii, și arătândă sinceritatea lacrimelor, pe care le vărsă cu atâta duioșia noii noștrii leremii pe ruinele ce aă făcută țării Româniloră. Câtă despre guvernă, mai nainte d’a face ori­ ce pasă, elă și-a ’mpli­­nită datoria d’a consulta națiunea legală, ără după aceia datoria d’a aplica vederile, simțimintele și es­­presa’i voința, lucrândă într’ună sin­gură scopă: ca, la sfirșitul­ eve­­niminteloră, România să­­să c’uă posițiune bine lămurită și pe deplină independinte, ca ast­felă să’și potă realisa misiunea ce are ’n priintele Europei. Ast­felă a vorbită țera legală, ast­felă a urmată și ministerul ă. Și totuși, a declarată și stăruie a de­clara că iea singură totă respunde­­rea, că elă și numai elă se recunosce responsabilă pentru totă ce va fi rău sau neconformă cu interesele gene­rale. Politicii din oposițiune i-au dată tótu răspunderea ș’apoi i-au negată dreptulă și datoria d’a o lua asupră-i, căci penă ’n capătă voră să mergă cu învâlmășiela. Mergă déra și guvernulu penă ’n capătă cu leala și corecta’i purtare, ș’at­unci, adresându-se națiunii suve­rane, cera’i cu ’ncredere ca ea să a­­precieze și să o târască. (O Pressa de la 28 Iu­nin. (2) Pressa de la 18 Iunin. MARȚI, 1 NOEMBRE 1877. LUMINEZA­TE SI VEI FI. ABONAMENTE. In capitală, unu anii 48 lei; șese luni 24 lei trei luni 12 lei; uă lună 4 lei In districte, unu­ ană 54 lei; șese luni 27 lei trei luni 14 leî; uă lună 5 lei. Pentru tote țările Europei trimestrulu 15 lei: .A. se adresa: IN ROMÂNIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la d-nul Darras-N­allegrain, 5 rue de l’Ancienne comedie și Havas, Laffite et C­ine, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt. Scrisorile nefrancate se refund. 20 BANI ESEMPLARULU. Franci fic" — Minister­ulă Pouyer- Quertier­a murită înainte de a fi tră­ită. „Președintele său presumptiv, Zice Independința belgică, se luase în se­­riosă și oferise portofoliuri amicilor­ Mareșalului pe cari-i credea că aveau dorința de a guverna Francia supt au­toritatea marelui politică care, după cum Zice le Pays, întrece pe toți politicii vechi și moderni. Déra unii aă refusată cu prudință acestă între­prindere imposibile, ne vreadă să se facă de rîsă; alții, după ce aă pri­mită, s’aă gândită că mai bine era să’șî retragă consimțimăntură, ast­felă în­câtă ieri totă era de reîncepută și d. Pouyer-Quertier aprope să re­­nund­e la misiunea ce primise. Ce se va ’ntempla acum? Câte­va ziare reacționare propun ă­­ combina­­țiunile cele mai ciudate, luândă de POLITICA ST­R­A­I­N­I. Politische Corespondents publică ur~­matorele din Londra: „Bărbații de statu ai Turciei sciu pre bine că mijlocirile de pace ale Angliei sunt­ îndreptate în contra Rusiei. La Con­­stantinopole pare că începu a înțelege că Turcia se luptă mai multă pentru intere­sele Angliei de­câtă pentru ale sale. Po­litica Angliei a împedicată menținerea păcii și acum împedică și mai multă re­stabilirea iei.“ Aceași corespondență afirmă că relațiu­­nile dintre Porta și Serbia au devenită drăși încordate. Porta ar­ fi adresată Ser­biei un notă verbale prin care cere ca se -și retragă oștirile concentrate la fruntarii. D. ministru Ristici ar­ fi însărcinată apoi pe d. Christie i se declare Porții că Ser­bia a concentrată acele trupe pentru pă­­zirea fruntarielor, și că guvernul­ serbii nu va renuncia la atitudinea sea neutră. In fine de Christici ar fi mai adausă, că împilarea creștinilor­ din Bosnia și Ser­­bia­ Vechiă ingreuieză multă atitudinea ne­­utră a guvernului, și de aceia Porta se caute a înlătura câtă mai curândă relele ce bântuie poporațiunea creștină. Zastava vorbird­ă despre acțiunea Ser­biei se exprimă astă­felă: „Pe câtă timpă Rusia nu va adera la programa tutoră Slaviloră, Serbia nu póte intra în acțiune. Serbia trebuie să fiă de­plină asecurată că Rusia îi va susține in­­depend­nța și va lucra pentru unitatea na­ționale a poporului serbă. Toți voi mă res­­belulă, ense­m­ă resbelă demnă de causa nostră. Nimeni nu pote pretinde ca sol­dații șerbi se libereze Bosnia în profitul­ Austriei.“ Neue Freie Presse află din Londra urmă­­torele: „Ambasadorii Germaniei, Rusiei și Ita­liei au refuzată invitarea la banchotulă Lordului-maior , ală Austriei și ală Turciei înse­nă aceptate.“ 1) Deutsche­­ Leitung anuncță următorele : „Cercurile guvernamentale din Pesta sunt­ de părere că situațiunea Austriei după căderea Plevnei se va întorce orășî în același stadiu in care fusese înainte de victoriele Turcilor­. Prin urmare, dacă va cădea Plevna, bărbații de stată ai Austriei trebuie să aibă în vedere eventualitatea u­­nei pregătiri financiare a Monarh­iei.O basă principială că Mareșalul­ a promisă să nu primescă nici uă dată republicani în consiliele sale. Altele, ca Monitorulü Universale, or­­ganul­ ducelui Decazes, propună chie­­m­area d-lui Gambetta la putere. A­­cestă din urmă propunere ară fi uă supunere, care ară întrece totă ce s’a rezuta până acum în istoria pa­­lm­ocheloră potitice. Miniștrii de la 16 Mai rămână la locurile loră așteptândă ... Astep­­tândă ce? ... Nu se scie .. . In ori ce casă, d. de Mac-Mahon și consiliarii săi au făcută celă pu­țină Franciei ună neprețuită servi­­ciă aă republicanisata Francia până în măduvă, în tóte treptele repre­­sintațiunii sale. Se scie astăzi că, în cele din urmă alegeri pentru consi­liele generale, stângele a,ă repurtată ună succesă care întrece totă ce pu­­team spera, mai cu semnin facia u­­noră influințe locale cari în acestă scrutină du multă greutate. Dacă acesta mișcare se va repro­duce cu aceași energie în alegerile municipale cari se vor­ face în luna viitare, transformarea Senatului nu va mai fi de­câtă uă cestiune de timpă. Resultatul­ alegerilor­ departamen­tale în Francia nu e cu totulă cu­noscută: mai lipsescă vre 15 locuri și resultatulă balotagiuriloră. Repu­blicanii au câștigată pănă acum 113 locuri. D. I. Grévy a obținută ca preșe­dinte al­ Camerei 290 din 291 vo­turi esprimate. Resultatele au fost­ cele urmă­­tore: Votanți­ .... Abțineri .... Voturi esprimate . Majoritate absolută Pentru d. Grévy . Germania. —ziațele oficiase din Berlin, Zice Independința belgică, com­bată cu asprime partita liberală-na­­țională, adică majoritatea care a susținută tot­deauna guvernulu, chiar cu risiculă d’a’și perde popolarita­­tea. Acestă tactică a produsă ună efectă forte răă asupra opiniunii pu­blice, care vede în ea tendințe re­acționare. Comisiunea Camerii deputaților­, în ședința sea de Luni, a răspunsă acestor­ provocări ale presei auto­­ritate respingende, aprope cu una­nimitate, proiectulă de împrumută de 127 milione pentru lucrările pu­blice. Ea voiesce a reserva legisla­ture­ dreptulă de a vota succesivă, în bugetulă fie­cărui ană, creditele a­­fectate la uă destinațiune specială. Ministrul­ financierară, prevăzendă votulă Camerei, a declarată că mi­­nisterial­ nu va face din adoptarea conclusiunilor­ comisiunei să cesti­une de cabinetă. Însă scomptele des­pre crisa ministerială au­reîncepută din nou la Berlin, Belgia. Deschiderea Camere­lor­ va avea loc. Marți 1 (13) No­­embre. Sesiunea se va deschide cu ună discursă ale tronului. Independința belgică asig­ură că dis­­cursul­ nu va trata de câtă de pro­iecte militare și de diferite cestiuni de dramă de seră. Sesiunea, într’a­devăr, va fi forte scurtă, trebuindă să se facă alegeri în Iuniu. Prin ur­­­­mare, va fi oă sesiune de afaceri și­­ guvernulu nu va vorbi de câtă de­­ afaceri.­­ „Auiă spusă, adaugă Independința, ra­­­­țiunile cari facă trebuinci osă deschiderea unoră mari desbateri politice. Adresa prin 461 170 291 146 290 1) Asin deru devine învederatu că la banche­­rulă Lordului Primaru n’a fostu de câtii amba­­sadorulu Turciei ș’ală Austriei. Ca lordulu Beaconsfield, se fi făcută în a­celă banchetă numai laude armatei ruseșci și nimică bună, și încă forte bună pentru Turcia, în facia ambasadorului turcii, ară fi se crede că că primul­ ministru ală En­­gh­tezei ară fi călcată p­ână și buna-cuviință. Cu tóte aceste astă­felă este comunicarea fă­cută ieri Românilor­ de către Agenția Havas din Bucuresci. Este dâră învederată că lipsa de cuviință a fostă numai din partea Agenției că­tre publicul­ Română. Protestămă și denunțămă guvernului acesta lipsă de bună cuviință. I­dcă guvernul­ nostru va voi să ’ndure a­­semene necuviințe nu le ’ndurămă noi, nu póte și nu trebuie să le ’ndure națiunea și protes­tăm u.

Next