Romanulu, noiembrie 1877 (Anul 21)
1877-11-01
ANULU DOUE-PECI-ȘI-UNU redacțiunea și Administrațiunea strada Dómnei 14 VOIESCE SI VEI PUTEA. ANUNOSURI. Linia de 30 litere petit, paginea IV, — 40 bani. Deta „ „ „ paginea III, 2 lei —: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8. Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nii Haasenstein și Vogler, Wallfischgasse 10. Articolele nepublicate se ardă. .A. se adresa 20 BANI ESEMPLARULU.ROMANDLD ^ BRUMARELU. DUTUROSIily 12 BRUMARU. Monitorulu, anunțându perderile nóstre, a ^ișü adesea , „morți și dispăruți“.— Aflămti din sorginte sicură c’avemu prisoniarî, la Turci, doui oficiali ș’aprope patru sute soldați. Guvernulu turcescă, respunzându la notele ce i-au făcută unele din puteri, că ucide pe prisoniarî, negândă acusarea, o dată ca dovadă numărulă prisoniarilor români ce are și buna stare în care se află ei. D. ministru ală afacerilor străine a luată măsuri pentru a dobândi în curendă scrii positive despre numărul ă și numele loră, ș’asigurăm că voră fi pe deplină bine tratați. Acestă scrie ne conduce d’a dreptur ă la cea dată alaltă ieri de Pressa, că în cele două bătălii de la Grivița Românii ară fi perdută 14 mii de ómeni. Reduta acesta,vice corespondintele Pressei, „ne-a costată deja 5 să 6 mii de ómeni. De astă dată, perderile s’aă rădicată la 8 mii de ómeni“. Pressa n’a pusă nici măcară uă notă, pentru ca s’arate spăimântătórea exagerare a corespondintelui său. Pressa scie fórte bine că n’amă avută la Grivița opta mii de ómeni, nici chiară cu trupele care erau departe de focă. Pressa scie, in modă positivă, că la acestă din urmă atacă n’a luată parte de câtă numai batalionulu I de vănători, unulă din ală 5-lea de dorobanți și ală 7-lea de infanteriă. Se scie că totă acesta oștire nu putea fi într’ună numără mai mare de trei, fiă de patru mii de omeni. Cum dâră publică că, din trei, din patru mii de omeni, aă căzută optu mii ? Ea scie asemenea că, în lupta de la 30 Augustă, n’a luată parte mă numără mai mare de oștire. Cum doru afirmă, și încă peste 30 de zile, că perderile nóstre au fostă atunci de șese mii? Și cu ce scapă omenesă și națională făcu Pressa cu uciderea Româniloră minunea ce făcu Christ pentru hrana omenirii ? Cu șapte pâni, Elă hrăni patru mii de omeni, afară de femei și de copii. Cei de la Pressa din patru mii de omeni uciseră uă dată șase mii, altă dată optă mii, peste totă patru-sprezece mii. Pentru care scapă, pentru ce serviciu voiră cei de la Pressa se facă acesta ucis Jetóre minune? Adversarii noștrii politici și-au luată nobila misiune d’a apăra națiunea în contra jafului, trădărilor și crimelor guvernului actuale. Bine, forte bine facă c’o apără, le jiserămă și le vomă fice totdeuna: întrebarea e însă cum o apără și la ce consecințe ajungă cu acesta apărare ? E că ceia ce credemă că e bine să se lămurescă, spre a sei toți în ce parte pote găsi națiunea garanții temeinice pentru domnirea dreptului și a legalității, pentru prosperitatea și fericirea mea. Intr’ună regiună constituțională, ca ală nostru, tóte puterile statului emană de la națiune, care și le exercită prin legalii săi mandatari, cărora le transmite aplicarea acelei suveranități, pe care ea și numai ea o posede și o póte poseda. Nmică dâră nu se face, nu pote și nu trebuie să se facă, de câtă cu scirea și consimțimăntară acestor mandatari, delegațiune directă a națiunii ca corpă politică și ca suverană cu drepturi neprescriptibile. Ș’acestă corectă procedere trebuie păzită mai cu sema ’n eveniminte pline de gravitate, „în vremuri de grea cumpănă“ cum zice cronicarulă, atunci cândă e vorba de esistența și de viața ’ntregului poporă. In asemenea momente, totală trebuie spusă, comunicată și deferită națiunii, ca voința iei să prevaleze, ca interesele iei să fie ocrotite, ca onerea și demnitatea iei să fiă la adăpost de orice atingere. Astfelă fiindă neclintita nóstra credință, totă-de-una și la tote ocăsiunile nu lipsirămă d’a repeta: „cum o vrea națiunea“. Căci o respectămă pre multă, pentru a o disprețui păn’a zice seu consilia pe cineva să se dispenseze d’a o consulta și d’a lucra făr’a iei deplină participare. Cum dură bărbații de stază de la Pressa, ei care se [dau ca apărători ai intereselor] țării în contra guvernului, pe care ’lă acasă d’a le fi nesocotită și compromisă, cum dară ne facă să vină din credințele, din vorbele și din răspunsură ce le dămă, că totulă trebuie făcută „astfelă cum o vrea națiunea“ ? Pentru ce ne impută că „în darnă vorbimă necontenită de națiune„ (1), fiindă că guvernul o singură trebuie și e datoră să lucreze în momentele cele mai seriose? Pentru ce ierăși mergă cu condescendința către guvernă pen’a susține că, în cestiunea trecerii Dunării ș’a participării nóstre la resbidă, ministerulă nu trebuia să consulte nici chiară parlamentară, chiară cândă ară fi funcționată (2) ? A nu vorbi ș’a nu se supune necontenită națiunii, ea o disprețui ș’a-i dori asuprirea. A lua cele mai grave otărîri fără scirea, fără prealabila ’nvoire a legitimilor, represintanți ai țării, e nu a practica, ci a surpa regimulă constituțională. Ba, mai multă, e a propovedui celă mai mare despotismă, căci acolo dacă consecințele unoră îndemnuri atâtă de periculose pentru binele publică, dară forte profitabile celoră deprinși a pune ’n aplicare sistema impunerii ș’a nesocotirii opiniunii alegătorilor, a camerelor ă, a națiunii. Astfel, dérü învățații și logicii noștrii protivnici, chiară cândă pară că s’ară încerca să susțină prerogativele națiunii, ale Camerei ș’ale Senatului, nu potă s’o facă făr’a le încărca de dispreță , atâtă e de puternică deprinderea ce aă d’a se crede stăpânii și guvernatorii perpetui - adică gata a se impune prin orice mujloce — al națiunii de dânșii oropsite. Omenii și partitele fără principie într’adevără liberale suntă ca pilotulă fără busolă, în mijlocul vijeliei. Vrea să mergă într’uă parte, și merge într’alta, căci n’are cine să’lă conducă și să’lă orienteze. Intr’ună momentă a avută uă fugitivă ideiă bună, într’altă momentă va ave alta contrariă, căci tote ’t voră fi fostă inspirate de ’mprejurări și de presupuneri, erări de cugetare și reflesiune. Și cam totă astfelă se ’ntămplă și cu conservatorii noștrii, celă puțină cu ’nvățații scriitori de la Pressa. Admitemă c’ară dori forte să facă din articolele dumnelor, nu numai „espresiunea unoră idei nobile și generose“, darii și „espunerea și apărarea unora și acelorași principie“. Însă, abia aă scrisă câte-va rânduri supt influința acestei otărîri, și ’n- ! dată vechia deprindere ’i învinge, îndată lipsa de principie și de convingeri intime se dă pe față, ș’atunci, din contrazicere în contrazicere, din îngânare în îngânare, scă din critică în critică, se pomenescă la sfirșitul ăi unoră pre lungi colóne. Pună derăină piuită, lasă condeiulă, și ecă Mă ’ uscată—ca să nu zicemă mai multă— nutrimentală menită, după dumnefază, a lumina țara despre ilegalitățile, greșelile și jafurile guvernului. Numai astfelă se póte explica acelă ne’nțelesă fenomenă, ca ’n același articolu ideiele de sus să combată și să distrugă pe cele de mai la vale, și ca opiniunile d-loră să fie schimbatóre ca văntulă, precum cu priso să dovedirămă cu propiere Pressei cuvinte, puse față ’n față unele cu altele. Apere déra națiunea ’n contra nelegiuiriloră cabinetului Brătianu, déru permită-ne și nouă a arăta aceleiași națiuni cu câtă doră, cu ce respectă și cu ce intențiuni facă acésta apărare. Eră deca le place să mergă până ’n capătă cu contrazicerile, cu îngânările, cu propagarea voluntară ori nevoluntară a despotismului, cu denigrarea și calomniarea partitei liberale, atunci afle că și noi suntemă siliți să mergemă până ’n capătă, nu însă imitându’i, nici esploatândă și răsipindă averea publică, cum am făcută d-loră în timpul atâtoră ani de guvernare, ci luptândă pentru a vindeca ranele trecutului, îngrijindă cu scumpătate de renumele, de interesele și de viitorul națiunii, și arătândă sinceritatea lacrimelor, pe care le vărsă cu atâta duioșia noii noștrii leremii pe ruinele ce aă făcută țării Româniloră. Câtă despre guvernă, mai nainte d’a face ori ce pasă, elă și-a ’mplinită datoria d’a consulta națiunea legală, ără după aceia datoria d’a aplica vederile, simțimintele și espresa’i voința, lucrândă într’ună singură scopă: ca, la sfirșitul eveniminteloră, România săsă c’uă posițiune bine lămurită și pe deplină independinte, ca astfelă să’și potă realisa misiunea ce are ’n priintele Europei. Astfelă a vorbită țera legală, astfelă a urmată și ministerul ă. Și totuși, a declarată și stăruie a declara că iea singură totă respunderea, că elă și numai elă se recunosce responsabilă pentru totă ce va fi rău sau neconformă cu interesele generale. Politicii din oposițiune i-au dată tótu răspunderea ș’apoi i-au negată dreptulă și datoria d’a o lua asupră-i, căci penă ’n capătă voră să mergă cu învâlmășiela. Mergă déra și guvernulu penă ’n capătă cu leala și corecta’i purtare, ș’atunci, adresându-se națiunii suverane, cera’i cu ’ncredere ca ea să aprecieze și să o târască. (O Pressa de la 28 Iunin. (2) Pressa de la 18 Iunin. MARȚI, 1 NOEMBRE 1877. LUMINEZATE SI VEI FI. ABONAMENTE. In capitală, unu anii 48 lei; șese luni 24 lei trei luni 12 lei; uă lună 4 lei In districte, unu ană 54 lei; șese luni 27 lei trei luni 14 leî; uă lună 5 lei. Pentru tote țările Europei trimestrulu 15 lei: .A. se adresa: IN ROMÂNIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la d-nul Darras-Nallegrain, 5 rue de l’Ancienne comedie și Havas, Laffite et Cine, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt. Scrisorile nefrancate se refund. 20 BANI ESEMPLARULU. Franci fic" — Ministerulă Pouyer- Quertiera murită înainte de a fi trăită. „Președintele său presumptiv, Zice Independința belgică, se luase în seriosă și oferise portofoliuri amicilor Mareșalului pe cari-i credea că aveau dorința de a guverna Francia supt autoritatea marelui politică care, după cum Zice le Pays, întrece pe toți politicii vechi și moderni. Déra unii aă refusată cu prudință acestă întreprindere imposibile, ne vreadă să se facă de rîsă; alții, după ce aă primită, s’aă gândită că mai bine era să’șî retragă consimțimăntură, astfelă încâtă ieri totă era de reîncepută și d. Pouyer-Quertier aprope să renunde la misiunea ce primise. Ce se va ’ntempla acum? Câteva ziare reacționare propun ă combinațiunile cele mai ciudate, luândă de POLITICA STRAINI. Politische Corespondents publică ur~matorele din Londra: „Bărbații de statu ai Turciei sciu pre bine că mijlocirile de pace ale Angliei sunt îndreptate în contra Rusiei. La Constantinopole pare că începu a înțelege că Turcia se luptă mai multă pentru interesele Angliei decâtă pentru ale sale. Politica Angliei a împedicată menținerea păcii și acum împedică și mai multă restabilirea iei.“ Aceași corespondență afirmă că relațiunile dintre Porta și Serbia au devenită drăși încordate. Porta ar fi adresată Serbiei un notă verbale prin care cere ca se -și retragă oștirile concentrate la fruntarii. D. ministru Ristici ar fi însărcinată apoi pe d. Christie i se declare Porții că Serbia a concentrată acele trupe pentru păzirea fruntarielor, și că guvernul serbii nu va renuncia la atitudinea sea neutră. In fine de Christici ar fi mai adausă, că împilarea creștinilor din Bosnia și Serbia Vechiă ingreuieză multă atitudinea neutră a guvernului, și de aceia Porta se caute a înlătura câtă mai curândă relele ce bântuie poporațiunea creștină. Zastava vorbirdă despre acțiunea Serbiei se exprimă astăfelă: „Pe câtă timpă Rusia nu va adera la programa tutoră Slaviloră, Serbia nu póte intra în acțiune. Serbia trebuie să fiă deplină asecurată că Rusia îi va susține independnța și va lucra pentru unitatea naționale a poporului serbă. Toți voi mă resbelulă, ensemă resbelă demnă de causa nostră. Nimeni nu pote pretinde ca soldații șerbi se libereze Bosnia în profitul Austriei.“ Neue Freie Presse află din Londra următorele: „Ambasadorii Germaniei, Rusiei și Italiei au refuzată invitarea la banchotulă Lordului-maior , ală Austriei și ală Turciei însenă aceptate.“ 1) Deutsche Leitung anuncță următorele : „Cercurile guvernamentale din Pesta sunt de părere că situațiunea Austriei după căderea Plevnei se va întorce orășî în același stadiu in care fusese înainte de victoriele Turcilor. Prin urmare, dacă va cădea Plevna, bărbații de stată ai Austriei trebuie să aibă în vedere eventualitatea unei pregătiri financiare a Monarhiei.O basă principială că Mareșalul a promisă să nu primescă nici uă dată republicani în consiliele sale. Altele, ca Monitorulü Universale, organul ducelui Decazes, propună chiemarea d-lui Gambetta la putere. Acestă din urmă propunere ară fi uă supunere, care ară întrece totă ce s’a rezuta până acum în istoria palmocheloră potitice. Miniștrii de la 16 Mai rămână la locurile loră așteptândă ... Asteptândă ce? ... Nu se scie .. . In ori ce casă, d. de Mac-Mahon și consiliarii săi au făcută celă puțină Franciei ună neprețuită serviciă aă republicanisata Francia până în măduvă, în tóte treptele represintațiunii sale. Se scie astăzi că, în cele din urmă alegeri pentru consiliele generale, stângele a,ă repurtată ună succesă care întrece totă ce puteam spera, mai cu semnin facia unoră influințe locale cari în acestă scrutină du multă greutate. Dacă acesta mișcare se va reproduce cu aceași energie în alegerile municipale cari se vor face în luna viitare, transformarea Senatului nu va mai fi decâtă uă cestiune de timpă. Resultatul alegerilor departamentale în Francia nu e cu totulă cunoscută: mai lipsescă vre 15 locuri și resultatulă balotagiuriloră. Republicanii au câștigată pănă acum 113 locuri. D. I. Grévy a obținută ca președinte al Camerei 290 din 291 voturi esprimate. Resultatele au fost cele următore: Votanți .... Abțineri .... Voturi esprimate . Majoritate absolută Pentru d. Grévy . Germania. —ziațele oficiase din Berlin, Zice Independința belgică, combată cu asprime partita liberală-națională, adică majoritatea care a susținută totdeauna guvernulu, chiar cu risiculă d’a’și perde popolaritatea. Acestă tactică a produsă ună efectă forte răă asupra opiniunii publice, care vede în ea tendințe reacționare. Comisiunea Camerii deputaților, în ședința sea de Luni, a răspunsă acestor provocări ale presei autoritate respingende, aprope cu unanimitate, proiectulă de împrumută de 127 milione pentru lucrările publice. Ea voiesce a reserva legislature dreptulă de a vota succesivă, în bugetulă fiecărui ană, creditele afectate la uă destinațiune specială. Ministrul financierară, prevăzendă votulă Camerei, a declarată că ministerial nu va face din adoptarea conclusiunilor comisiunei să cestiune de cabinetă. Însă scomptele despre crisa ministerială aureîncepută din nou la Berlin, Belgia. Deschiderea Camerelor va avea loc. Marți 1 (13) Noembre. Sesiunea se va deschide cu ună discursă ale tronului. Independința belgică asigură că discursul nu va trata de câtă de proiecte militare și de diferite cestiuni de dramă de seră. Sesiunea, într’adevăr, va fi forte scurtă, trebuindă să se facă alegeri în Iuniu. Prin urmare, va fi oă sesiune de afaceri și guvernulu nu va vorbi de câtă de afaceri. „Auiă spusă, adaugă Independința, rațiunile cari facă trebuinci osă deschiderea unoră mari desbateri politice. Adresa prin 461 170 291 146 290 1) Asin deru devine învederatu că la bancherulă Lordului Primaru n’a fostu de câtii ambasadorulu Turciei ș’ală Austriei. Ca lordulu Beaconsfield, se fi făcută în acelă banchetă numai laude armatei ruseșci și nimică bună, și încă forte bună pentru Turcia, în facia ambasadorului turcii, ară fi se crede că că primul ministru ală Enghtezei ară fi călcată până și buna-cuviință. Cu tóte aceste astăfelă este comunicarea făcută ieri Românilor de către Agenția Havas din Bucuresci. Este dâră învederată că lipsa de cuviință a fostă numai din partea Agenției către publicul Română. Protestămă și denunțămă guvernului acesta lipsă de bună cuviință. Idcă guvernul nostru va voi să ’ndure asemene necuviințe nu le ’ndurămă noi, nu póte și nu trebuie să le ’ndure națiunea și protestăm u.