Romanulu, ianuarie 1878 (Anul 22)
1878-01-02
olC< „,aü. £0 BjxM ssemplarult. Redacțiunea și Administrațiunea, strapa Domnei, 14 LUNI, MARȚI 2, 3 IANUARIU, 18 LUMINIZATE ȘI VEZI ABONAMENTE. In capitală și districte, ună and 48 luni 24 lei, trei luni 12 lună 4 lei. Pentru tóte țerile Europei, trimestr. A se adresa: IS IOMASIA, la administrațiunea LA PARIS, la d-nii Darras-Hallegrain, l’ancienne comédie și tiara et C-nne, 8 Place de la LA TIENA, la de B. G. Popovici, 15 Flera-Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI E SEMPLARU Bucuresci, 20 Calindaru. Armata erea echipată, aven nente cu mantale rupte, avendați care suntă aprope cu câtle! Da , asta este, în parte, și nici due a fi altfelă, în condițiunile cum serămft siliți a purta acesta mare anevoie să resbele. In adevĕrü, care erau pregătirile sare în ajunul începerii ostilită.oră ? Conferința se triunise la Constantopole, spre a discuta memoranții, era noi stăruiamu pe lângă binetele puteriloru europene și pe agă plenipotențiarii lor, din con L’ință spre a dobândi neutralitatea ritoriului. â speramu că dreptele nostre cereri 3. sperami că curge propriulă sőu inja România sĕ se deneutru; speramu că mtale se voru gândi și industria loru, la Dunării, la calamită, și că voru înlătura de amărăciune. Ele putură sĕ facă ca sferințele se disolvară nil, éró noi rĕmaseossumus ale puterinon possumuto alu pu ' ncepu și Turcia sé ne declare de raia turcésca, argintele diplomaticü, armele țârii, se ne destinnitorii, se náváléseá cu , sĕ ne jăfuiescă satele, se ieze orașele și vasele, dérii nevoiți sĕ intrămă a se intrămit fără pregâîn cinci ani de domniă, atargi — Florescu se gânduri de casarme, la panalte accesorie, nu casé prebuințele de căpetenia, la la materială de resbely, labrăcăminte, la organisarea servidorii de transporturi și aprovisiori. Déja nu numai atâta. Regimulă 3cum secase atâtă de multă avea publică, secase atâtă de multă varele avuției naționale, încâtă atâtă, fără credită, fără rai^rece, amenințată de cele mai grave eminente, era îmbrâncită spre faliientă. Pe cândădojit unii susțineau cărmata nóstra trebuie dusă la munți,că Dumitru Sturza, ministru de france, nu mai vedea mântuire penru situațiunea financiară a Româiei decâtă în desființarea armatei, e care o propunea ca un măsură urgentă și inevitabilă. Astfel, ne aflamu cândă începu ■esbelulu. Eramü deja siliți sau se agimă cu armata, cum fugiră în a oră de cadință boierii cu slugele loră, și se lăsămă țara în prada mai multoru armate, sau se punemă mâna pe armă și se dovediră în fine Europei că suntemă uă națiune viiă și nobile, și că putemă fi acelă bulevardă ală creștinismului cum furămă uá dinvara și cum o uiJujóe se fimă d’acum fără curmare. Regreșită că națiunea veni cu rimă deschisă în ajutorul guverului, negreșită că guvernele nimică mintea și fără are meriși șl defirescu că prin puate înacțune și trebuințele armatei și esigințele resbelului iă și prin rechisițiuni, fiă și prin confibuiri voluntare. Dera ce putea să facă guvernulă ii contra vânturilor și furtuneloră, tare nerupeau podurile de pe Dunăre ii ’ntrerupeau astfelă transportulă provisiunifară ? Ce putea face guvernulă în contra intemperielor, care împloaă șlanțurile de apă și reduceau câmpiele in noróie? D’aceia îmbrăcămintea armatei se sdrențuieră statală nu avu cu ce s’o ’nlocuiescá bine și numaidecâtă. E! Ore armata Franciei nu fu în tote multă mai sdrențuită, mai flămândă și mai nenorocită, în resbeluță de la 1870? Și cine a putută acusa pe guvernă d’acele mari nevoi? Mulțămită énse activității și neobositeloră îngrijiri ale d-lui ministru de resbelu — căci acesta e mă merită ală d-sele, pe care nu i’să vor ă rădica nici cei mai îndáretnici mai tot deuna provisiuni și mai totdeuna fură îndestulați, afară de coșurile cândă ataculă era prelungită. Ș’astfelă, pe cândă se ’ntâmpla ca corpuri din armata bogatului și puternicului imperiu rusă se remaie vâ <ji, două și trei în suferință, pene ce cu anevoie sosină provisiunile, soldatură română avea celă puțină pesmeți, doca nu și carne și recituri. Și cu tóte că hainele le erau rupte, cu tote că ’n ruptele larăcisme intra apa și noroiulu, soldații români nu se lăsară mai prejosă de câtă aliații ruși, pregătiți d’atâta timpă și care d’ună ană și mai bine stau cu armata brață la Pirtă și la Nistru spre a porni la cea d’ântâiă comandă. Soldații români munciră mai ântâiă cu sapa la lucrările de apărare; el își păziră șianțurile inundate de plaia și pardosite cu noroiă; pe d’uă parte dérii își vér]ură îmbrăcămintea udată, noroită, pe d’alta sdrențuită și ciuruită de glonte, și flă care fășiă dintrensa fugă globă pentru el. Confortulă suferia, déru brațulă se ’nvărtoșia, și, cu brațulă, se oțelia și peptură, se ’ntăria și sufletulă. Astfelă acei soldați, pe care o numimă ar fi desculți -- precum vădinioră dușmanii ’i numină nemernici — acei soldați cu haine rupte și cu piciorele aprópe góle dovediră că, supt trențe, s’ascundă animi de eroi într’enșii, căci astfelă s’arătară în tóte ’mprejurările, și admirare, stină și iubire dobândită din partea imperatorulor Rusieior, din partea tutoră generalilor și corespondințioră străini. D Ca deja parte din armata români erea echipată, numai guvernată acesta nu pote fi acuzată de neîngrijire și de rea-voință. Câtă despre soldată, se dă întrebămă pe densulă ce gândesce ’n acésta privință, și ne va răspunde că uă manta bună scu ruptă nu e nimică în comparațiune c’uă bună întreținere și că totulue sĕ ’ți scit face datoria, sĕ fii vitéza și Română verde, cum Intr’adevérit a fostă elă. Cândă prin urmare oposițiunea face uă armă din acestă cestiune spre a lovi pe guvernă, ea nu face de câtă a ’și acasa chiară pe șefii săi, care atâția ani au fostă la putere, far’a prevede și far’a se pregăti. Arma dorü se ’ntorce și lovesce chiară pe cel ce voră s’o mânuiescă. Cândă apoi aceiași oposițiune se face jelizarea gratuită a soldațiloră „desculți“, e ’n adevăratu’i rolă, căci după urma capiloră din oposițiune rămaseră ei desculți, cum au fostă de pe urma loră sărăciți sătenii. Singura deosebire e c’acel care îl jeles că ar fi l-ară fi condusă, acum ca totu-deuna, la starea de sclavi al străinilor și la disprețul ă generală, pe cândă guvernală actuală i-a „asversiza, micii ei înșiși, pe câmpul ă de onore“, și i-a făcută să capete deplină cunoscință despre valorea drepturilor ăloră, și stima, și respectul ă lumii întregi. per suntă de uăpotrivă interesate în cestiune. Puterile nu vor permite nici sădată vreuă încercare destinată a împedica libera circulațiune pe canal. A fost o forte nenorocită că guvernul a refuzat a să adopte planul d-lui de Lesseps, care propunea a se pune canalulű în orecari condițiuni de siguranță. D. Bright deplânge gelosia ce arată unii Eagreși făciă cu Rusia. Rusia este mai puțină în stare să ne ofenseze decâtă oricare altă națiune și noi nu suntemă în stare s’o ofensăm. După ce făcu elogiulă Țarului, d. Bright declara că este convinsă că națiunea întrega doresce menținerea într’uă strictă neutralitate. (Aplause frenetice însoțescă acestă discursă și meetingulă adoptă o resoluțiune prin care se protesteza contra ideii de a se lăsa Engliteza să fiă târîtă a lua parte pentru Turcia în lupta actuale. Malta, 12 Ianuarie.—In urma ordinelor telegrafice venite din Londra, amiralul Hornby și statură seu majoră pornescă în apele Levantului pe bordul vasului Sultan. SERVICIUL! TELEGRAFIC ALIT ATENȚIEI HAVAS Londra, 12 Ianuarie.— De la Atena se telegrafiaza următorele ziarului Times: Crisa ministeriale continuă. Cabnetului in deplina neî nțelegere în privința unui resbeli eventuale. Opiniunea publică e via surescitată. Constantinopole, 12 ianuarie.—După primirea răspunsului Rusiei, în privința baselor preliminare ale păcii, se vor trimite delegați la cvartia rulă generală rusesri, spre a regula definitivă cestiunile privitóre la armistițiu. A sosită una însemnată numără de emigrați. Acești emigrați provină mai cu sără din Filipopoli. Birmingham, 12 Ianuarie. — Intr’ună meeting care s’a ținută astă fără, d. Bright, adresându-se către alegătorii sei, a semnalată nerăbdarea și chiară întristarea cea causată convocarea pripită a Parlamentului. Trebuie, clise elu, se atribuimă acestă nerăbdare lipsei de încredere în guvernă faciă cu uă cestiune care îngrijeșce spiritulă publică, adică marea și solemna cestiune a păcii său resbelului. Acestă cestiune a fostă supusă publicului și în 1854. Poporul se oțărî atunci pentru resbelu. Oratorul amintește că pe acelă timpă era opusă resbelului. Era convinsă că nici ună argumntă seriosă nu putea duce la oă participare la resbelu. Conflictula actuală este resultatulă resbelului din Crimeea, ală distrugerii Sebastopolei, ală nimicirii flotei ruse, ală semnării tratatului din Paris. Resbulă acela a cstată două miliarde și ună milionă de omeni. Atunci s’a întărită părerea că puterea Rusiei, cu totulă distrusă, n’ară puté sc mai fiă uă amenințare pentru Turcii, și cu tote acestea, astăzi tote folosele resbelului din Crimea sunt perdute. Rusia e acum totă atâtă de puternică ca și cândă resbelulă din 1854 n’ar fi avută lorți. In 1854, Francia era aliata nóstra. Francia nu fusese nici vădată simpatică acestui resbelu; derii ea fusese târîtă într’insulți de ambițiunea ui Napoleon III, de dorința lui de a câștiga alianța unei bătrâne națiuni anarctice. Francesii perită pentru un causă care nu era simpatică națiunii loră. Astăzi avemă tot ungurîse interveningă în afacerile Orintelii. Avemă negreșită ■ mari interese cari suntă în legătură cu canalul de Suez: dari tóte puterile Euro Decorarea stindardului regas de dorobanți. Citimă în Monitoru: M. S. Domnitoruló, fiindă răcită și neputendă eși din casă, a binevoită a ordona ca uă deputațiune din regimentul a 13-lea de dorobanți, înainte de marșulăseu spre Iași, să se presiute cu drapelul regimentului spre a primi decorațiunea Stelei României, care a fostă conferită acestui regiment, pe câmpul de resbelü pentru strălucita sea purtare în lupta de la 27 August. In sala Tronului se afla corpulă oficiărescă, deputăție ni de tote gradele din fiecare companie, cari au fost decorate cu medalia de Virtutea militară și Crucea S-tului Gheorghe, în totală uă sută de omeni. Inălțimele Loră, încongiurați de Casa militară și în presența d-lui ministru al afacerilor străine, care adusese însemnele ordinului, de d-nii generali Cernat și Racoviță, aă pusă pe drapelul regimentului Steua României. Apoi s’aă făcută apelulu oficiăriloră cari erau propuși a se decora cu Steua României, dérii cari nu primise încă decorațiunile. M. S. Domna a pusă fiecăruia pe peptă semnulă de vitejie ce câștigase. M. S. Domnitorulă a rostită următorele cuvinte: „Regimentul” al 13-lea a meritată prin bravura mea cea mai mare „distincțiune. Steua României pe drapelulă vostru va aminti pururea că „dorobanții de Iași și de Vaslui” au „fostă cei d’ântâiu cari aă dată peptu „cu dușmanulă. La 27 Augustă, amu „avută ocasiunea a admira vitejia „voistră, pe care nici uă dată nu o „voi” uita. Intorcețivă acum în a doua „capitală a României, care póte fi „mândră de voi. Trăiescă bravură „regimentă ală 13-lea. Urale entusiaste răspunseră la aceste cuvinte urmate de strigătură : Trăiescă Măria Sea Domnitorulă! Trăiescă Măria Sea Domna! Apoi corpulă oficiărescă și deputațiunea de tote gradele aă defilată de înaintea Mării soră Loră, cari le-am arată cale bună și ani fericiți. Nota adresată de d. Rogodnicinu ministru ală aceriloră străine, cu data de 30 Decembre, scpt No. 16,204, d-lui Baron de Fava, agentă diplomatică și consulă generală ală Italiei Domnule Agenta, Cu unu profundă sentimentu de durere amă primită de la d-vóstră trista noutate a morței Majestăței Sale regele Vittore Emmanuele. Acestă perdere nu lovesce numai pe Italia, care plânge întrensulă pe regele să pre iubită, dorü pe Europa intrega, care Tă admira și Tu respecta ca pe un celeră mai înalte virtuți naționale alesă pe România, care din timpi îi gați , plăcea a considera și a ventr’ensulă pe bine-încetorilă scă și ternicălă garantă ală esistențeî seitice. Vină, în numele guvernului Romi presintă guvernului Italiană, în d-vostră, espresiunea întristărei unii ardicată în România de acesta nen neprevedută, de acésta morte arâtă o matură și aré cere voia de a ase leagă doliulu Italiei mâhnită, dar regreteală junei sale surorii, Roma Bine-voiți a primi etc. Semnată, M. Kogălnicum Francia. — Alegerile munită întrecută tóte speranțele blicaniloró. Reacționarii avea tr’una însemnată numerü de coi imensula avantagiă d’a forma filială comunale a căruia,inte trebuie să se facă, totuși vă dută multe din aceste posițiur costa mișcare electorală intei multă viitorulu Franciei, pent aceste consilie voră lua parte legerea jumătății Senatului, altuia mandantă espiră în 1880 In urma acestoră alegeri, nici corespondinte ale Independințe gice, consiliele sunt mai omo minoritățile reacționare dispară tru a face lacă republicanilc majoritățile în favorea republică sunt mai mari decâtă din urma alegeri. Intr’unii mamora de consilie se găsiaă ames diverse partite, pentru că, la an de mai ’nainte se ’nlăturase p și numai considerațiuniie loc: asigurată succesulă aleșilor ă, data s’aă alesă numai republic ce e și fórte semnificativă, î filiele ce erau compuse de ri câni neotărîți, alegătorii să fi acum republicani încercați. R( cânii, afară de câteva escepții au postrază posițiunile și au multe câștiguri în tote departele fără escepțiune. Suntă elemente privilegiate, în cari tot siliarii suntă republicani. Mai multe personagie din n’au reușită a se alege coasi comunele ce locuiescă. As suntă: d. Louis Passy, deput. Azemar, deputată; d. Cazalas, tore monarchists; d. Raulli putată bonapartistă; d. Ma senatore constituționale, care énse toto-deuna cu drepta. Insă s’aă alesă d. Feray, senato: stânga; d. Bernard, senatoră blieană; d. Bariglione, deput. publicană, și alții. Bonapartis perdută multă, mai cu semapartamentele Gers, Charente hieure, Charente, Vienne, Grandes, și altele. Republica câștigată multe consilie în cimentele în cari reacționarii , care influință. Opiniunea republicană a făci greșe însemnate îndepărtat chiemate a alege pe senatori nulă viitoră, și mai cu Osel Landes, Gers, Haute Garomn ret, Oise, etc. Departamentul care are să alegă cinci senatori, e represintată de cinci mona va alege cinci republicani. A municipale aă făcută cartea colegiului senatoriale se t finitiva de la drepta la stân ------------------►——---- SOIRI D’ALB ipiLI Din intru. In ajunul anului nou, Eforia așezămintelor brâncovenesci a împărțită lemne la vre 200 de văduve serace. * Funcționarii din administrația domenielorü