Romanulu, ianuarie 1878 (Anul 22)

1878-01-14

ANTIStI DOVE­PECI ȘI DOÜI VOIESCE ȘI VEI PUTEA ANUNCIURI. Linia de 80 litere petit, pa­gin­ea IV,— 40 bant Deto » » » paginea III, 2 lei — A se adresa: LA ROMANIA, la administrați unea diarukil IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de la Bourse. LA LONDON, Ia Eugene Micoud,No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nil Haasenstein și Vogler, Walfisch gaase 10. Articolele nepublicate se ardd. 20 BANI ESEMPLARULU Redacțiunea și Administrațiunea, strada Domnei, 14 %__________________ SAMBATA, 14 IANUARIU, 1878. LUMINEZA­TE SI TEI FI. ABONAMENTE. In capitală și districte, une anfi 48 leî; ș­s luni 24 lei; trei luni 12 lei; a luni 4 leî. Pentru tote țările Europei, trimestru 15 lei­­ se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea Șiarului LA PARIS, la d-nil Darrae-Halegrain, 5 rue de l’anciene comődie și Havas: Laffite et C-nie, 8 Place de la Bourse. LA VIENA,la de B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI ESEMPLARULU Bucuresci, 11 Călindaru. ■ S­' Ară trebui să se lămurescă vă-dată pentru totă-de-una să cestiune multa și­­ în tóte modurile esploatată, de a­­ceia cari n’au cela mai mica scru­­pula în alegerea mijlocelora lora de luptă. 11 februarie și februariștii. Aceste cuvinte le vedem a neîncetata arun­­cându-se partitei și omenilor, astăzi la putere, ca acusațiune și, mai multă încă, ca mijjlocă de a ațîța intriga și neîncrederea. Daca organele reacțiunii, sca în genere ale adversarilor a regimului actuala, voiesca se insinue, cu buna credință ce le caracterisă, că acesta regima este capabila de trădări, re­petă : 11 Februaria și februariștii. Daca voiesca se ațîțe intriga intre tronu și națiune, pentru ca apoi reacțiunea să potă domni pe ruinele armoniei fără de care uă țară nu póte să prospere și nici uă stabilitate te­meinică nu pute să esiste, repetă urăși. 11 Februaria și februariștii. Daca voiesca să esploateze instinc­­tul­ de conservare ala unora, ară­­tându-le una periculo­­să amenin­țare probabile, după dânșii, în vii­torii, repetă asemene: 11 Februaria și februariștii. Nu e momentula astăzi, și cre­­dema chiara de prisosa se mai spu­­nem a ceia­ ce de atâte ori a fost a­­fișu, că n’a pututu se esiste!trădare acolo unde nu era uă armoniă apa­­rinte, fupt care s’ara fi ascunsa con­spirarea, ci uă luptă francă și în­cordată între Domna, ajutata de uă camarilă, și restul a națiunii. Trădare ard fi fosta numai atunci cânda partidele în luptă cu puterea personale ard fi căutata în tote mo­durile a se întînui pe lângă Capul­ Statului, în scopul de a ajunge la putere, și apoi, vă­dată ajunse,­­ară fi ușatfi de mitjlocele ce le-ar­ fi fosta încredințate spre a face res­­turnarea. Credemă asemene de prisosă se demonstrămd că este ineptă intriga care ținteșce să facă să nască neîn­crederea într’uă partidă, care în tota esistința ei a lucrată pe faclă și totd-de­una, mai nainte de a ’ncepe lupta, a ruptă francamente relațiunile și a declarată resbelului. Numai astă­fela lucreza­ză par­tidă care are credința că represintă marea majoritate a națiunii, și prin urmare dispune de mi­jlocele de a lupta și triumfa prin adevăratele pu­teri ale unei țări, ord nu prin in­trigă și ranchinațiuni tenebrase. Astăzi nu voim a de câtă se în­trebăm a cine suntă aceia cari, supt formă de intrigă saa de acusare, a­­runcă în discnsiunea politică cuvin­tele de 11 Februarie și de februa­­riști. In capul­ lord vedemd mergendd întrega reacțiune. Nu este ore­sfruntare din parte­i de-a întrebuința aceste mijjloce de luptă ? Cum? Se lepada ore de 11 Fe­bruarie ? Aci corifeii reacțiunii nu sunt­ și ei februariști împreună cu noi ? Renugă ei astăzi opera la care am conlucrată cu toții? Amd voi s’o sciind acesta, căci noi unii, cari n’amd renegată nici una din faptele nóstre, am a fi gata a lua numai asupra nostră acea operă, cu tóte consecințele iei; amd lua-o cu atâtd mai bucuroși, cu câtă cea mai mărâță din consecințele iei s’a săvârșită în anulă 1877, nu nu­mai fără concursul ci, dord chiard în contra voinței reacțiunii. Se­ pare că d-lord, capricioși ca toți feciorii răsfățați ai privilegie­­lor­, după ce ad săvârșită faptele împreună cu noi, ară voi acum să se lepede de dânsula și se adopte numai consecințele ce le convină, ba mai mult­ de­câta atâta: le-ară conveni să se servescă de faptă ca d’uă intrigă, luându’și în același timpa consecințele în folosulă d-lord esclusivă. Socotela pare să fiă forte avanta­­giosă, nu case totd atâtd de onestă și chiar­ de posibile, căci ori­cine 11 aude astăzi «Iscândă, 11 Februarie și februariști, trebuie să ’I privescá cu dispreță ca pe nisce omeni de rea-credință. Apoi, cânda îi vede în­­trebuințânda aceleași cuvinte ca mi­j­­loce de intrigă, are dreptul­ să re­pete, mai cu osebire la adresa d-lord, că cine a conspirată vă dată nu’și va face scrupulă de a conspira și a doua oră, dacă va fi nemulțămită. Și se scie că nemulțămirile per­sonale și de castă sunt­ mult­ mai violent­e, mult­ mai neîmblânjite, de­câtă nemulțămirile cari cu încetulă germineză în sînul­ unei națiuni, și numai după o îndelungă răbdare is­­bucnescă. Istoria ne arătă că, din­uă sută de conspirațiuni, nouă­ tjeci și noué ad fostu făcute de caste, de camarile, de facțiuni, și numai una, derd totd­­de­una hotărîtore, de națiuni. Inteliginții hoți cari ad furată pe do urna Momulo s’au prinsă, sca mai drepta s’a prinsă capul a lora. Feli­­cităm și poliția c’a putută prinde asia de curândă und hord atât d de inte­­liginte, ea care este mai cu totul­ lipsită de aginți polițienesci, înce­­pândd de la gardiști și mergânda penă la comisari. Acesta meritată omagiu adusă po­liției, avema datoria sé ’i facemd cu­noscuta ceia ce ni se mai spune. Cela care este arestată, a­nume Serdaru, primula acusată, s’a văd­ută ieri în arestul ă séa cu ochiul­ le­gată. Fostu-a luptă între elă și aginții poliției la prindere? S’afirmă că nu. De unde derd provine rana ce are la ochi­­? Se spune c’ara fi fostă lovită c’să biciușcă în arestulă poliției. Adevărată să fiă acésta acu sare ce se face poliției ? Adevarata se fiă că corupțiunea s’a infiltrata în noi pene a vedea lo­­vindu-se, chiară supt­ând prefectd de poliție ca cele de astăzi, pe und­oma, și mai cu semn pe und prevenita, care, în acea posițiune, trebuie să fiă și mai bine tratata? Ne place a crede că nu, dérd tare ne temema că póte să fiă ș’adeva­­rată. De ce ne tememă? Fiindă­că ve­­demă cu durere și cu rușine că cu anevoie se ’nvinge vechia ciocoiască deprindere d’a me prisa pe omă. Bătaia o vedema pretutindeni, în tóte orașele, pe strade, prin poliții și chiară în cazarme, și din nenoro­cire puțini, fórte puțini suntă âncă aceia cari se revoltă d’acésta revol­­tatóre faptă de sclava emancipată. Tóta vieța nostră amdi protestată, și vomu protesta din generațiune în generațiune, contra unora asemeni fapte, căci este positivă că cela care bate, și chiară celor care sufere sé se bată omuld, are în ela und­restd de corupțiune, care spre multe rele îld póte îmbrânci. Sperăm d énse că poporul­ român d­e pe cale d’a se lumina, speramä,a­­semene că ostenii, cari după victo­­riă se vor ă întorce în căminele lorii, vor­ contribui multa a sili pe toți cei reci crescuți se respecte pe omă, se nu’la mai fure, se nu’să mai lo­vésed, fiă cela puțină de frică daca nu de simțiminte mai nobile. Facemd apela acum la d. prefectd și la d-nii procurori, d’a cerceta în­dată ș’a cere pedepsa celui care va fi comisă crima d’a lovi până omă, și mai cu semă peună arestată și prevenită, care este ună deposită sacru. Nu se va face nimica, acum ca totd­de­una ? Ei bine, prevenimă pe toți aceia cari bată sed cari primescă ca o­­mul, să fiă bătută că, pentru a<fi ei contribuiescă a corupe țara lord, ord pentru mine se espună ca justi­ția poporului sé’í silescá sé’la res­pecte de frică décà nu mai sunt­ capabili de alte simțiminte. Cu tobă gravitatea evenimente­­lor, cari absorbo atențiunea gene­rală, sunt­ cesti­uni arginte de or­­ganisare interiorá, cari trebu­ied dis­cutate și regulate, căci nu pot­ fi înlăturate. Asemeni regular­ nu tre­­bue cnse să se facă în pripă, seci în urma unei interpelări, seci cu oca­­siunea votării bugetelor­; în ase­meni cazuri, oă parte din represin­­tanții națiunii nu sunt­ pregătiți; ei nu pot­ discuta și cunosce opi­­niunea omenilor­ speciali. Rolula pre­sei este asemene înlăturată, și nu’i mai rămâne de­câtă a înregistra fap­­tula împlinită. Procedându-se astă­fela amd vă­zută la începutul­ anului trecută, cu ocasiunea votării bugetului cul­­telor­, desorganisându-se și condem­­nându-se la uă disolvere sicură una din scólele nóstre practice cele mai importante, scala de poduri și șosele, și acesta mai ’nainte ca presa să fi avută timpul a se tiscă nid singură cuvântă, deore­ce nici ună omă com­­petinte, nici uici ingineră nu se pu­tea aștepta la un asemene măsură. Atragemă atențiunea Adunării a­­supra acestei cestiuni, sperândă că réuld făcuta anula trecuta va fi în­dreptată cu ocasiunea votării buge­tului pe 1878. Scala de poduri și șosele, instituită de fostul­ ministru de lucrări pu­blice, d. ingineră Donici, avea, la ’n­­cepută, modestul­ scopul d’a forma conductori de poduri și șosele. Un­ simplu regulamenta ministerială era clasa școllor, care rămânea supusă ca­­priciilor­ ministeriale și fluctuațiuni­­lor­ bugetare. Cu tote acestea, în de­cursă de câți­va ani scala deze re­­sultatele cele mai satisfacătóre, și proba ne este dată chiar de foștii școlari, cari ocupă cele d’ântâi lo­curi între conductorii statului, și chiar a posturi de ingineri la primării și districte. In acesta țară de răpeai progre­­suri, nefiindu-ne însé permisă a ră­mânea staționari, tate autoritățile neputând a aștepta inginerii de cari au trebuință numai de la ch­eltuie­­lele făcute de părinții avuți, cari ’și pot s­trimite copiii în sculele străi­nătății, și neputându-se pe de altă parte admite ca tote ramurele sci­­ințeloră se aibă facultățile și sculele lor­, afară numai de ramura atât­ de necesară a geniului civilă, deve­nită și mai importantă prin esecu­­tarea unei rețea atât d de întinsă de căi ferate, ministerială lucrărilor­ publice, la finele anului 1875, supt impulsiunea și stăruința d-lui col. Fălcoianu, atunci directoră ala aces­tui minister­, modifică organisarea scalei de conductori, completândă­ o astă­felă în­câtă, după patru ani de studiu, tinerii să potăeși cu diploma de ingineri. Ministerială își reserva case dreptul­ de a nu da de câtă diplome de conductori acelora dintre școlari cari n’ar­ fi dobândită note cu totula satisfacetóre. Prin uă asemene organisare șcala putea produce și ingineri și conduc­tori, în ambele categorii tineri ca­pabili. In acesta transformare se făcu éase aceiași greșelă ca și la înfiin­țarea scalei. In locă d’a se statornici e sistența unei instituțiuni atâta de utile prin uă lege care să ’i asigure viitorul­ și desvoltarea, i-se regu­­liza transformarea printr’h­­otărîre ministerială, apoi, la votarea buge­tului se deferă banii necesari nouei reorganisări. Abia se pusese în aplicare nou­ele disposițiuni în cursul­ anului 1876, și la începutul­ anului 1877,­­cu o­­casiunea votării bugetului ministe­rului cultelor­, se lua scala de supt autoritatea ministerului lucrărilor­ publice și se impuse, putemi d­ejice, domnului ministru al­ instrucțiunii publice fară voia sea, după cum ân­­suși­a dec­iarată în cursula discu­­țiunii; se alipia scala pe lângă fa­cultatea de științe și, silindă pe șco­lari a urma cursurile teoretice ale facultății, se suprimă o­ parte din profesori și chiara localură. Efectul­ votului data­ru că nu trecu multă timpă și funcționarea șcalei se opri cu totul­; cursurile theoretice ale facultății ne cores­­punzénda cu cele predate la scala, elevii nu le putură urma, și se gă­siră la finele anului în aceiași stare ca la începută. In urma acestei ne­fericite încercări, recunoscându-se că organisațiunea unei scale de aplica­ți­une nu are nici un asemănare cu un facultate, scala s’a trecută de faptă tot­ supt direcțiunea ministerului lucrărilor­ publice, făcându-se apelă la buna-voință a foștilor­ profesori suprimați, de a reîncepe cursurile lor, fără plată. Astă­fela s’a reîn­ființată, éase într’ună modă cu to­tala precaria, vechia organisare cu programa­rea. Rămâne acum ca A­­dunarea se pute capătă desorgani­­sării cu ocasiunea votării bugetului pe 1878, scala de poduri și șosele trebuindă să fie cu totul­ separată de facultate, și pusă supt direcțiu­nea ministerului lucrărilor­ publice, singură competiție. Scopul a unei facultăți de științe, este progresul­ sclinței pentru ea însăș­­­ună profesora de facultate urmeză dorii a se ține necontenită în curentula progreseloră sclinței pure, a nu lăsa se treca nici uă theorie nouă și importantă fără a o espune audito­ilora soí, fie ea necesară séa nu în aplicațiunile sclințel­­elor ră­mâne, și trebuie să rămână, într’uă sferă înaltă, fără a se coborî la a­­mănuntele practice, la consecințele ce decurgă în aplicațiune din prin­­cipiele theoriei. Astă­fela, într’uă scala de aplica­­țiune de 4 ani de studiu, ca scala de poduri și șosele, proporțiunea în­tre theorie și aplicațiune trebuie "să fie de 1 and pentru cea d­ ântâia și 3 pentru a doua; alipindu-se scala de ingineri pe lângă facultate se schimbă acesta proporțiune, dându­­se trei ani theoriei și numai unuia practicei. Cele mai profană pote pricepe că uă asemene intervertire nimicesce însăși instituțiunea. Pe de altă parte, pentru a pute ur­ma cu folosă cursurile unei facul­tăți, tinerii, după trecerea bacalau­reatului, ad încă trebuință de ore­­care pregătire; pentru că scula de aplicațiune, bacalaureatul­ este forte îndestulătură : prin urmare, dificul­tate pentru tineri și descura­iare; proba despre acestea o avemă în a­­nulă cuvinte, cânda nu s’a presin­­tată la admitere mai nici ună can­didata. In fine organisarea unei scoli de inginerie n’are nici uă asemănare cu organisarea unei facultăți. Intr’un facultate cursurile sunt­ libere, și la finele anului se póte presinta ci­ne voiesce la esamene. Intr’un scala de inginerie, unde aplicațiunile suntă partea principală, presința școlaru­lui în tota cursulă zilei și supt­­ă severă priveghiare este absoluta ne­cesară; nu mai puțină necesare suntă esamenele pe fie­care lună. Cum se se pote dară acorda, în aceași scala, libertatea pentru theorie cu supra­­veghiarea pentru aplicațiune. Durata cursurilor­ la scala de a­­plicațiune este de șapte lune, reser­vându-se restul­ anului pentru apli­cațiunile pe ter­mă, complimentă ab­solută necesară ale cursurilor­; la facultate cursurile urmândă noua lune, timpul­ rămasă pentru aplica­­țiune este cu totul­ nesuficientă. Credemă că aceste cuvinte vor­ fi de ajunsă, pentru a proba că ali­pirea scalei de inginerie pe lângă fa­cultatea de șciințe nu pute da nici ună resultată satisfăcătoră. Esperiența ne-a dovedita că scala de inginerie trebue să remaie cu to­­tulă separată de facultate, urmărindă fie­care ună scop și diferită. Profeso­rii din scala de inginerie, chiară pentru partea theoretică, [trebuie se cunoscá bine la ce aplicațiuni dă loc­ solința ce sunt a chemați se pre­dea, datori fiindă a se limita numai la părțile absolută necesare. Ună a­­semenea scopă nu va pute fi împli­nita de câta însărcinândă numai in­gineri cu predarea acestora cursuri, și mai cu semn însărcinândă, pe câtă se pate, pe aceiași personă a preda, în fie­care ramură, și partea theoretică și partea practică, astă-felă ca am­bele părți să se contopescá într’u­ singură unitate. Acesta spiritu a pre­­ședjută la distribuirea ,­ catedreloră supt direcțiunea ministerului lucră­­rilor­ publice. Scala astă-fela organisată, trebue ca să fiă pusă supt direcțiunea mi­nisterului cultelor­, sau a ministe­rului lucrărilor­ publice ? Credemă că responsulă vine de la sine. A vedea că scala propriă de in­ginerie supt direcțiunea ministerului culteloră, ni se pare toto atâta de strania câtă și­ de a vedea supt a­­cestă direcțiune sculele militare, scu­lele de agricultură sau meserii: în tôte se învață mai multă sea mai puțină matematica, fisica și chimia; deca­deră supt acesta protestă cea d’ântâiă trebue să fiă trecută mi­nisterului cultelor­, nu vedema de ce și cele-l­alte nu vor­ urma aceia­și serte. Raționândă în speciala pentru scala de inginerie, vom­ arăta că acesta scala trebuie să fiă supt direcțiunea ministerului lucrărilor­ publice, pen­tru următorele cuvinte: profesorii, fiind­­ în genere ingineri, sunt­ re­crutați din corpulă inginerilor a mi­nisterului și acesta singură este în situațiune a face uă bună alegere, cunoscândă capacitatea fie­căruia, acești ingineri profesori, depinzândă de ministeră, nu numai ca profesori, ci și ca ingineri, pot a fi mai cu în­lesnire obligați la îndeplinirea dato­­rielor­­loră; scala pate fi asemene supraveghiată de ministeră în me­­todele urmate de profesori și în mo­dula predării cursurilor­, prin com­siliulü superioră technici; în fine, par­tea programei pentru aplicațiu­nile pe tărâmă nu pate fi îndepli­nită de­câtă de acesta ministeră, trimițândă pe școlari pe la deosebi­tele lucrări, în cursă de esecutare, și însărcinândă pe ingineri să’i ob­serve de aprope. Adunarea n’ară trebui să se mul­­țămască anulă acesta numai cu în­dreptarea réului, reînscriinda scala de poduri și șosele în bugetul­ mi­nisterului lucrărilor­ publice, ară trebui sé­ă puse capătă zeului pentru toto­de­una, ne mai lăsânda ca uă instituțiune atâtă de utilă să fiă supusă fluctuațiunilor­ bugetare. Ară trebui dóra se statornicescu printr’un a­nume lege esistența sca­­lei de inginerie. Numai în urma unoră asemeni disposițiuni scala va pute să pros­pere și să de tóte rudele sale, des­­chif­ândă carierele geniului civilă, nu numai fericițiloră cari potă chel­tui cu studiere loră în străinătate, dară și tuturora tinerilor, cari arü voi să se consacre acestora cariere.

Next