Romanulu, mai 1878 (Anul 22)

1878-05-04

424 Pesta, 14 Main. — Camera a discutații proiectulu privitor! la modul! d’a acoperi creditul! de 60 milione. Președintele con­siliului, d. Tisza, refusă d’a arăta în ame­­nunț! stipulațiunile tratatului de la San- Stefano, pe care le găsesce în contradicere cu interesele Austriei. Densul! adauge că a­­cest­ tratat! cuprinde stipulațiuni care nu se pot împăca cu interesele monarh­iei privitore atât la partea despre resarit! cât­ și la cea despre apus! a peninsulei Balcanilor. Guver­nul n’a avut! nici­ uă­dată intențiunea d’a a­­dera la ceia­ ce se pute să se facă spre ră­sărit! de Balcani printr’uă ocupare de te­ritoriu și la apus! de Balcani cu titlul­ de compensare. Guvernul!­isperă ca va fi cu putință d’a ajunge la uă soluțiune prin congres! și, daca nu va reuși în acesta, e dispus! d’a lucra în înțelegere cu puterile care, în soluțiunea cestiunii priintelui, ur­măresc­ acelaș scop, ca și Austria. Ministrul! declară neîntemeiat! scomotul! că refugiații bosniaci ar! fi escortați pene în patria lor! de către trupe austriace. Ministrul­ afaceri­lor­ străine a negociat­ în acestă privință cu Turcia și va lua disposițiuni în înțele­gere cu Turcia, de va fi cu putință. In orî­ ce cas!, nu va face nimic! de natură d’a provoca uă oposițiune din partea ce­­lor­-l­alte puteri europene. Guvernul­ e informat! despre mișcările trupelor­ rusesci în Romania, dar! nu crede c’aceste mișcări sunt­ ostile Aus­triei. Cu tote acestea, e necesar! de a asi­­gura fruntariele monarh­iei în contra ori­cărei surprinderi. Creditul­ cerut! se va întrebuința pentru a lua disposițiuni la fruntariele monarh­iei de la măd­ă-di, de la mădlă-di și răsărit!, și de la mădă-nopte și pentru a adauge eventuală numărul! trupelor! într’un! punt! să! în altul!. D’altă parte, pentru moment!, se va întrebuința numai jumătate din credită. D. Tisza termină invitând! pe Cameră să vo­teze creditul!. Mai multe părți din discur­sul! d-lui Tisza au fost­ aplaudate. Discu­­siunea s’a amânat!. ■ ...— Eastern Budget de la 10 Main scrie urmatórele : „Tóte scirile privitóre la uă ’nțe­­legere separată între Austria și Ru­sia sunt­ curate invențiuni. Corni­țele Andrassy nu e de loc! dispusă o.­«. imica porunca nle „ui­ ar­are“ a Rusiei. Cabinetul­ din Viena se gân­­desce numai la uă liberare : la li­berarea Austriei de acele greutăți, care ar! fi fără sfîrșit!, decă în pro­vin­­ciele turcesc! nu se va stabili un­ felu de ordine.“ Gazeta Coloniei de la 10 Mai! se exprimă, în privința Austriei, în mo­dul­ următor­ : „Intrarea oștirilor­ austriace în Bosnia ar­ provoca de bună semă­nă opunere din partea Englitezei și Turciei, și în cele din urmă pre u­­șor! s’ar! pute întâmpla ca Austria să fie nevoită a ceda Italiei între­gul­ litoral­ dalmatinn. „Déca Austria ânsa ar! stărui pe tărâmul­ dreptului europen!, déca ar! face causă comună cu Englitera, atunci fără ’ndouială com­itele Suva­­loff ar­ duce la London uă ramură de oliv!. „Dar!, după cum sta! astăzi lu­crurile în Austria, totul! e nesigur!, totul! e contrazicere.“ Die Presse de la 11 Aprile se es­primă ast­­fel­: „Până când­ nu se va cunosce re­sultatul­ misiunii comitelui Șuva­FOIȚA ROMANULUI. — 3 MAIU 1878. STUDIE ȘI SCENE DE FAMILIA PROBITATEA IN COPILĂRIA de d. ERNEST LECOUVÉ (Membru alü Academiei francese). III. 1). 16 Iuliü 1876. „Am! găsit!­ Mâne voi! face încercarea. Ceia ce încerc! este forte grav!; dar! voi! desluși în fine! Tremur! ca în ajunul­ u­­nei operațiuni, din care trebuie să­ăsa sentința medicului, care dice : „Fiul! d-v. este perdut!, său, fiul! d-vostră pute fi scăpat!.“ 17 Iuliu 1876: „Eră ce s’a petrecut!. Eram! întruniți câte­ și trei în salon!: bărbatul­ meu, bă­iatul! și ei. Copilul! își făcea lecția. A­!) Vecii numerulű de la 30 Aprile și celü de la 2 Mai i­, loff, va fi uă­pausă în afacerile di­plomatice. „Se zice că ambasadorul! rus!, înainte d’a pleca de la London, a rugat! !pe cornițele Beaconsfield și pe mard­usul! de Salisbury ca asupra cursului negocierilor! să se păstreze secretul! cel­ mai stricto. „Prin urmare, vor! trebui să trecá cel! puțin! 14 zile, până se va pute iei ceva.“ Norddeutsche Allgemeine Zeitung Zice : „Impresiunile ce dobândesc!, în urma convorbirilor! cu ambasado­rul! rus!, îți măresc­ convingerea că intențiunile pacifice ale acestui bărbat­ de stat! sunt­ oneste și sincere. „Cu tote acestea însă, nu e just! a presupune că cornițele Șuvaloff ar! duce la Petersburg ore­care pro­puneri englese. „Din contră, se pare ca cornițele Șuvaloff ca unul! ce cunosce inten­țiunile cabinetului din London, să fie chiemat! la Petersburg spre a face propuneri conform­ cunoștin­­țelor­ sale și spre a primi instruc­țiuni pentru care apoi să stăruiască la London.“ Die Post, luând­ act! de declara­­țiunea făcută de Journal de St. Pe­tersburg, că Rusia e gata de a supune Congresului tratatul­ de pace, z­ice, urmatorele : „Déca acesta declarațiune e exactă atunci pericolul! unui resbel! anglo­­rus! ar! dispare și s’ar fi stabili­tă ’nțelegere în privința lucrurilor! din Oriinte, care ar! fi pus! din noi supt autoritatea Europei întregi. „Déca tratatul! de la St.­­Stefano va ajunge în adevăr! ca să fie re­­vizuit!, Englitera ar! trebui s’aibă cel­ puțin! atâta considerațiune pen­tru adversarul! său, care a cedat!, în­cât! să n’atingă cel­ puțin! for­ma esterioră a acelui tratat!, căruia în tot! cazul! i­ se va lua­­ efectul! și sufletul!. Se va împedica ca Bul­garia să deviă uă provincia rusă și Sultanul! să fie lăsat! la grația Ru­siei, fără case a ave trebuință d’a șterge cu desăvârșire fie chiar! un! singur! articol! din acel­ tratat!. Cea mai crâncenă luptă diplomatică la congres! va fi în privința posesi­unii Batumului.“ sfîrșit!, supt comanda d-lui generală Raco­­viță, comandantul! divisiei a IV. După ter­minarea inspecției făcută fie­cărui corp! în parteb a urmat! defileul!, înălțimea Sea, ră­mânând! satisfăcută, atât! de ținuta ome­­nilor!, de curățenia echipamentului de tot! felul!, precum și întru ceia­ ce privește in­strucțiunea, a bine-voit! a arăta înalta Sea mulțămire tuturor! d-lor! oficiali. I". La 12 ore a pornit! spre Slatina, la sta­ția Stolnici, regimentul! al­­V-lea de do­robanți asemenea a fost­ inspectat! de înălțimea Sea, și pe la 2 ore și-a făcut­ intrarea în orașul­ Slatina, care asemenea se împodobise pentru a sărbători sosirea Domnitorului, înălțimea rea de la gară es­­primând­ dorința de a merge mai ântâi! la biserica catedrală spre a asculta servi­țiul­ divină, aci din întâmplare fiind! a se celebra cununia fiului d-lui senator! De­­lăni cu d-șora Elena Muntănul și la intrarea Inălțimei Săle în biserică, tinerii aflându-se tocmai înaintea St. abtar­, cu înalta mea bună­voință, înălțimea Sa bine-voi a se oferi de naș, și, împreună cu d-nul Caramaliu, cu­nun­a tinerii. Acestă norocită întâmplare a mișcat! adânc! pe părinți și pe numero­sul! public! asistent!. La 6 ore, înălțimea Lea a bine-voit! a întruni la prând­u pe d-nii comandanți de corpuri aflați în Slatina pe primarul­ o­­rașului, împreună cu mai mulți fruntași o­­rășeni. Săra, după ce înălțimea Lea a asis­tat! la un! foc! de artificie, în trăsură și însorit! de d. ministru de resbel!, a fă­cut! uă preumblare în oraș!, forte frumos! iluminat! pentru acestă ocasiune. (Monitorul!) Călătoria Măriei-Săle Domnitorului. Sâmbătă, 29 Aprile, I. S. Domnitorul! a pornit! din capitală pentru a inspecta ar­mata. La 6 ore fără un! quart!, înălți­mea Sea a fost­ întâmpinat! la gara Târ­­­­gu­ veștii de înalt! Pro Sânția Sea mi­­­­tropolitul! primtă, de domnii miniștri și­­ de un­ numeros! public!, care veniseră ! pentru a ara­tă călătoria bună înălți­me! Săle. La ora 6 trenul! princiar! por­nind! spre Pitesci, la ora 8 și jumătate înălțimea Lea ș’a făcut! intrarea în oraș!, carele era împodobit! și iluminat! splen­did! pentru acestă ocasiune. Pe tot! par­cursul! de la gară și până la locuința d­­lui Moraru, înălțimea Lea a fost­ întâmpi­nat! cu aclamațiuni entusiaste din partea­­ poporului. Duminecă, 30 Aprile, I. S. Domnitorul!, Și după ce a asistat! mai ântâi! la servițiul­ divin!, care s’a celebrat! în catedrala ora­șului, însoțit! de d. ministru de resbel!, a inspectat­ trupele aflate în orașul­ Pi­teșci și cantonamentele de prin prejur!, a­­­­dunate pe platoul­ orașului pentru acest! ! ROMANULU, 4 MAID, 1978 DOCUMENTE DIPLOMATICE. Guvernul! engles! a distribuit! mai zilele trecute un! supliment! la Cartea albastră, care conține cores­­pondința diplomatică privitore la a­­facerile României. Acest! supliment­ conține trei documente: 1) uă scrisore adresată de d. Cogâlnicenu d-lui Călim­aki Catargi, agintele român! la Paris, și comunicată de acesta, la 24 Aprile trecut!, marchisului de Salisbury; 2) protestul­ în contra tratatului de la San-Stefano, și 3) uă scrisóre a marchizului de Salisbury către repre­­sintantele Ungureni­ia Bucuresci. Al­ douilea din aceste documente, fiind! deja cunoscut! cititorilor! noștri, reproducem! numai pe cel! d’ântâi! și p’al! treilea, după tes­tul! ce publică Die Presse din Viena în număru’1 de la 10 Mai!. Nota d-lui ministru Cogâlnicenu de la­ 30 Martin (12 Aprile) 1878 către d. Calimaki Catargi, agin­­w­tele diplomaticii alti R­omâniei la Londra. Domnule aginte. In nota mea circulară de la 28 Marti! ț­-am­ atras­ atențiunea asupra neapăratei necesități pentru Româ­nia d’a fi pusă în posițiune ca glasul!­iei să fie ascultată în sânul! congresului vii­tor!. Tratatul! de la San Stefano, încheiat! între M. S. împăratul! Rusielor! și între M. S. împăratul! Otomanilor!, ne răpesce tote garanțiele dreptului ginților! europen!, d’ale căruia folăse s’a bucurat! țăra nostră până astăzi, mulți din articolii lui vio­lez! drepturile nóstre și atingă cele mai scumpe interese sie nóstre. Acest­ tratat! dispune de noi, fără noi și în contra vo­inței nóstre, și noi — guvern! și națiune — l’am! declarat! încă de la ’nceput! fără de nici un! caracter! obligatori! pen­tru România. Prin circulara mea mai sus! menționată te-am! rugată, d-le aginte, d’a comunica cabinetului pe lângă care ești acreditat! protestul­ nostru în contra ac­tului în cestiune și, în același timp!, d’a susține pretensiunea nostră d’a fi ad­miși în congresul­ viitor!, pentru a pută fi în stare d’a explica importantele consi­­derante, ce ne-am dictat! adoptarea ati­­tudinei ce-a urmat! guvernul­ român! faciă cu tratatul! de la San-Stefano. Iți trămit! astădi uă copiă a protestului în cuprinsul­ său, pe care ne-am­! simțit! datori d’a-1! trimite direct! cabinetului din St. Petersburg. Dup’uă recapitulare a faptelor! vei vede adevăratul! tărâm! pe care s’a pus! guvernul! română, și pe care are in­tențiunea d’a se afirma. Acest! tărâm! e dreptul! ginților! Europei, pe care în tot! d’a una l’am! considerat! ca scutul­ no­stru și de la care n’avem­ intențiunea d’a ne abate. Dăcă vom! arunca uă privire a­­supra schimbărilor­ politice săvârșite în România în cursul­ celor­ 20 din urmă ani, e evident! că tote actele ce au desvoltat! și stabilit suveranitatea nostră națională, au fost săvârșite după inițiativa să­ cu consimți­­mântul­ puterilor­ semnatare ale tratatu­lui din Paris. Astă­feră, cu ori­cât­ de mare ,bună-voințâ, nu putem! admite ca două din acele puteri, Rusia și Turcia, să ’și însușescă un­ drept! esclusiv! d’a dis­pune de drepturile și interesele nóstre, c’un­ cuvânt!, d’a regula singure și fără consimțimântul­ nostru destinele României. Acesta e, după guvernul­ și națiunea ro­mână, greșala de căpetenie a tratatului de la San-Stefano. Acesta l’a îndemnată, încă de la ’nceput!, a declara stipulațiunile a­­celui tratat!, întru­cât! privesc! pe Ro­mânia, ca nule și fără valore. Acesta ne face să considerăm! ca uă neapărată da­­toriă d’a apela la marele puteri și a pro­testa solemn! înaintea lor! în contra aces­tui tratat!, care e menit! a scote pe Ro­mânia afară din limitele garanției dreptu­lui ginților­ europeni.“ Depeșa marchizului de Salisbury către d. colonelă Mansfield consululu generală ală Enghiterei la Bucuresci. j Ministerulu de externe, 24 Apr. 878. j „Sire! D. Calimaki Catargi m’a vădut! • pentru a ’mi lăsa copie de pe alăturatele­­ scrisori ș’a ’mi declara că starea lucruri­­­­lor­ în România să uă fațiă din ce în ce­­ mai amenințătore, că Rusia a ocupat­ pe deplin! Basarabia, că unu corp­ de ar­mată încongiură Bucurescii și că guvernul­ pate fi nevoit!, în tot! momentul!, d’a ’și obs.’o, na vi La, ropodisaLa în România mică, MI106 este trimisă deja armata română. El­ a venit­ pentru a exprima speranța că Ro­­­­mânia va fi represintată la congres­, spre­­ a-și apăra causa ea însășî, pentru a de- I­clara că e­otărîtă de a nu ceda Rusiei, să- l sandu ca mai bine să fie silită. „E! Fam! asigurat! că guvernul! M. S. reginei doresce în gradul­ cel­ mai mare ca integritatea teritorului român! să nu fie violata și va face ce’î va sta în pu­tință ca să se dă uă atențiune cuvenită re­­presintanților­ României în congres!. (Semnat!) Salisbury. “­­ ș'al­ douilea cu 170 voturi în con­tra 90. Spania.—Uă mare desbatere se urmeza în Cortesele Spaniei asupra procederilor­ întrebuințate de gene­ralul­ Martinez Campos pentru a restabili pacea în Cuba. Un­ depu­tat! din oposițiune, generalul! Sa­lamanca, a atacat! aceste procederi, mi­nistrul!^ Canovas del Castillo, le-a apărat!, luând! asupră­ și responsa­bilitatea actelor­ represintantelui său militar! în coloniă și promițând­­ că va ține tote îngagiamintele ce a luat!. Francia—Senatulű a discutat! proiectul! de lege privitor! la res­­cumpărarea drumurilor! ferate. Pro­iectul­ guvernului a fost­ atacat! cu «­înverșunare de foștii miniștri Buffet și Ca­illaux din drepta, amân­­doui susțiitori ai politicei de la 16 Mai!. Însă, în urma unui minunat! discurs! al! d-lui Freycinet, minis­trul! lucrăr­ilor! publice, întreg! pro­iectul! a fost! adoptat! de Senat!. Procedând! apoi la discusiunea pe articole, Senatul­ a respins­ două amendamente propuse de drepta, cel! d’ântâi! cu 156 voturi contra 114. Atentatul­ în contra împăratului Germaniei. Neue Breie Presse din Viena pri­­mesce urmatorele amănunte asupra atentatului la vieța împăratului Ger­maniei : Mărturii oculari ai atentatului istori­sesc­ faptul! în modul­ următor! : La orele 4 și jumătate, împăratul­ ve­nia cu trăsura din­spre porta de Brande­burg, având! lângă dânsul! în trăsură pe marea ducesă de Baden, fiica sea. Când­ trăsura se afla în uleiul­ numit­ „ Supt zei“, tocmai între casele cu numerele 6 și 7, adică între casa Reichenheim și ’ntre am­basada rusăscă, un! tânăr! înalt! și slab!, îmbrăcat! în haine sure și după aparință abia de 17—18 ani, trase două focuri. După descărcarea celor­ două focuri, el­ se puse ! pe fuga și mai trase un! foc! în vânt!, i Un! domn! bătrân! se răpedi și-i smul­se revolverul! din mână; atentatorele fugi pe partea opusă a aleiului, însă a­­colo fu prins! de publicul! care alergase după dânsul! și ținut! cu totă împotrivi­rea sea desperată, până la sosirea omeni­­lor! poliției, împăratul!, care nu fuse de loc! atins!, opri trăsura și trimise pe vâ­nătorul! de pe capră să liniștescă publi­cul! despre starea sea;­ăi!, după ce se în­credința că publicul­ nu omorîse pe aten­­tatore, își urmă mersul! spre palat!. La orele 5, principele de coronă, care se afla în Potsdam, veni la Berlin în mare agi­tațiune, chrămat! de împăratul! prin­să depeșă. Atentatorele se numesce Emil Heinrich Max Hödel (numit! și Lehmann), este năs­cut­ la 25 Mai­ 1857 în Lipsca, de pro­fesiune tinichegi!, și se află de la 25 A­­prile a. c. în Berlin. El! era bine îmbră­cat!, năgă c’ar! fi voit! să ’mpușce pe îm­păratul! și dice c’a voit! să se ’mpușce pe sine însuși. Deposițiunile martorilor­ ocu­lari însă și chiar! impresiunea împăratu­lui sunt­ că Hödel a tras! în împărat!. Martori și cum­ arătă că Hödel ar­ fi so­­cial­-democrat!.! Deposițiunile săle dove­desc­ că are uă bună instrucțiune șco­lară.“ Cele­l­alte amănunte ni le-a transmis! agenția Havas. Cel! d’ântâi care a felici­tat! pe împăratul! a fost! ambasadorele francez!, în urmă veni cea­l­altă diploma­ție, aristocrația și autoritățile. O­ mare parte a or­șului a fost­ împodobită cu stindarde. Cu acestă ocasiune, observăm­ că ’n con­tra împăratului Wilhelm, care ’n luna tre­cută și-a împlinit! al! 82-lea an!, a mai fost! un! atentat!, încă pe când! era nu­mai rege al­ Prusiei. P’atunci spiritele erau forte iritate, din causa asprimei cu care represintațiunea națională era lovită în drepturile sale constituționale printr’un­ conflict­ militar!. Glonțul i­eșise atunci din urma unui student!. tunci­­ lisei! bărbatului me! cu uă voce cam turburată, pe care cătami s’o fac! mai liniștită : „Amice, am! se’ți spun! uă tristă scrie. — Care ? — Ții mult!, ca și mine, la mi­cul­ nostru servitor! Josef? — Se în­țelege, el! s’a născut! în casa nostră, încă de când! era la sînul­ mamei săle, acum trei­spre­zece ani, l’ami îngagiat! ca fe­cior!, sicur! fiind! că copiul­ unor­ pă­rinți așa de buni nu pate fi de­cât! es­­celinte! N­u iubesc! forte mult!. Ore ! s’a întâmplat! ceva ? — Laudele ce-i faci, a­­miculi mei, fac! răspunsul! me! mai grei. — Vorbesce. — Ei bine, amice, mi-e temă că nu e onest!. — Neonest!, el!, Josef! Este peste putință! — Dăcă ți-aș! spune că sunt! aprope sicură... mai mult! de­cât­ sicură... că a furat!­ — Furat!! strigă bărbatul! me!, furat! ! Josef! Când! ? De la cine ? Ce ? Unde’țî sunt! probele ? — Că probă care nu se pote tăgădui. A tagt! chiar! de la mine ! — De la tine!... După tate câte am! făcut! pentru ele! După ce Fam! crescut! ca copilul­ nostru! Ar! fi ceva pră urît!... atât! de urîtfi... ca și dăcă fiul! nostru... Cum ai prins! de veste?“ „Rămăsei! un­ moment! fără a respunde, cu ochii țintiți asupra fiului meu. „De la începutul­ convorbirii el! se fă­cuse galben! ca căra, și, deși aplecat! pe h­ârtie, condeiul! să! se oprise, asculta. „Reîncepui! dar! încet! „Acum câte­va zile, îmi uitasem! punga aici, pe masa de lucru. (Copilul­ me! începu a tremura.) Cunoscem! cifra exactă a banilor! ce con­­ținea. „(Fie­care cuvânt! măria tremurătura fi­ului me!...) „—Mă dusei­ în grădină, lăsând­ pe Io­­sef în odaia vecină, unde scutura prin casă. Nimeni alt! nu era faclă. După uă scurtă preumblare, mă întorsei! și audii! pași răpede afară. Cine­va care fugia. Intrai! în bibliotecă, Iosef nu mai era acolo. Alergai! la pungă, lipsia! două piese de argint!. î „(Fiul! me! deveni palid! ca păretele.) „—Furtul­ era déz­ vădit!. Acum, a­­i micul­ meu, ce este de făcut!? „Bărbatul! me! tăcea. Părea asta­? dânc mișcat!. Figura mea, de obște atât­ de­­ liniștită, trăda că tulburare estraordinară. ” Răspunse în fine cu uă voce forte agitată:­­ „— Nu este de­cât! un­ lucru de fă­cut!... să spunem! tot! părinților!. Bieții omeni! Ce lovitură pentru dânșii! Suflete așa de nobile! Ce va face tatăl!? îmi în­­chipuesc! ce aș! resimți e! dacă aș! afla ! că fiul! me!!... „Aici se opri, lacrimile tulburându-i cu­­ totul! vocea. „Mă uitai! la fiul­ me!, el! își mușca ] busele până la sânge. I „— Dar! ce vei duce părinților! ? „— ’Ți am! spusă, le voi! mărturisi tată. j „— O să gonesci pe Iosef? „—Mai e vorbă!.. striga el!. N’aș! mai­­ pută să-l­ vădă! Mi-e groză de pungași !... f „Fui! înspăimântată de figura turburată a fiului me!! Noi, mamele, nu putem! fi mult­ timp! inflecsibile. De aceia reînce­pui! încet­: „Liniștesce-te amice! Gân­­desce-te că Iosef n’are de­cât! trei­spre­­zece ani. Se pute încă îndrepta. Este multă lipsă de consciință în faptele unor­ copii. Fac! adesea răul! pentru că nu iei! că­ră­ e ceia ce fac!!“ Vorbiam! pentru copilul­ meu­, ca să’l­ împac! puțin! cu el­ însuși. „N’ar­ fi mai bine să ne adre­săm! consciințeî acestui copil!, să’l­ fa­cem! să’și recunosc! greșăla? — Uă lovi­tură tare, răspunse bărbatul! meu, îl­ va face s’o recunoscă. Ceia ce a făcut! nu se pute justifica. Iți promit! că voi! opri mâ­nia tatălui. Pe cât! îl­ cunosc!, ea ar! pută fi teribilă. Dar!, dăcă ’mi va cere un! consiliu, i-l! voi! da fără întârziare. — Ce sfat! îi vei da? — D’a pune pe fiul! să! trei luni în­­tr’uă casă de corecțiune. — La închisore ! strigai! cu înspăimânt

Next