Romanulu, mai 1878 (Anul 22)
1878-05-04
424 Pesta, 14 Main. — Camera a discutații proiectulu privitor! la modul! d’a acoperi creditul! de 60 milione. Președintele consiliului, d. Tisza, refusă d’a arăta în amenunț! stipulațiunile tratatului de la San- Stefano, pe care le găsesce în contradicere cu interesele Austriei. Densul! adauge că acest tratat! cuprinde stipulațiuni care nu se pot împăca cu interesele monarhiei privitore atât la partea despre resarit! cât și la cea despre apus! a peninsulei Balcanilor. Guvernul n’a avut! nici uădată intențiunea d’a adera la ceia ce se pute să se facă spre răsărit! de Balcani printr’uă ocupare de teritoriu și la apus! de Balcani cu titlul de compensare. Guvernul!isperă ca va fi cu putință d’a ajunge la uă soluțiune prin congres! și, daca nu va reuși în acesta, e dispus! d’a lucra în înțelegere cu puterile care, în soluțiunea cestiunii priintelui, urmăresc acelaș scop, ca și Austria. Ministrul! declară neîntemeiat! scomotul! că refugiații bosniaci ar! fi escortați pene în patria lor! de către trupe austriace. Ministrul afacerilor străine a negociat în acestă privință cu Turcia și va lua disposițiuni în înțelegere cu Turcia, de va fi cu putință. In orî ce cas!, nu va face nimic! de natură d’a provoca uă oposițiune din partea celor-lalte puteri europene. Guvernul e informat! despre mișcările trupelor rusesci în Romania, dar! nu crede c’aceste mișcări sunt ostile Austriei. Cu tote acestea, e necesar! de a asigura fruntariele monarhiei în contra oricărei surprinderi. Creditul cerut! se va întrebuința pentru a lua disposițiuni la fruntariele monarhiei de la mădă-di, de la mădlă-di și răsărit!, și de la mădă-nopte și pentru a adauge eventuală numărul! trupelor! într’un! punt! să! în altul!. D’altă parte, pentru moment!, se va întrebuința numai jumătate din credită. D. Tisza termină invitând! pe Cameră să voteze creditul!. Mai multe părți din discursul! d-lui Tisza au fost aplaudate. Discusiunea s’a amânat!. ■ ...— Eastern Budget de la 10 Main scrie urmatórele : „Tóte scirile privitóre la uă ’nțelegere separată între Austria și Rusia sunt curate invențiuni. Cornițele Andrassy nu e de loc! dispusă o.«. imica porunca nle „ui arare“ a Rusiei. Cabinetul din Viena se gândesce numai la uă liberare : la liberarea Austriei de acele greutăți, care ar! fi fără sfîrșit!, decă în provinciele turcesc! nu se va stabili un felu de ordine.“ Gazeta Coloniei de la 10 Mai! se exprimă, în privința Austriei, în modul următor : „Intrarea oștirilor austriace în Bosnia ar provoca de bună semănă opunere din partea Englitezei și Turciei, și în cele din urmă pre ușor! s’ar! pute întâmpla ca Austria să fie nevoită a ceda Italiei întregul litoral dalmatinn. „Déca Austria ânsa ar! stărui pe tărâmul dreptului europen!, déca ar! face causă comună cu Englitera, atunci fără ’ndouială comitele Suvaloff ar duce la London uă ramură de oliv!. „Dar!, după cum sta! astăzi lucrurile în Austria, totul! e nesigur!, totul! e contrazicere.“ Die Presse de la 11 Aprile se esprimă astfel: „Până când nu se va cunosce resultatul misiunii comitelui ȘuvaFOIȚA ROMANULUI. — 3 MAIU 1878. STUDIE ȘI SCENE DE FAMILIA PROBITATEA IN COPILĂRIA de d. ERNEST LECOUVÉ (Membru alü Academiei francese). III. 1). 16 Iuliü 1876. „Am! găsit! Mâne voi! face încercarea. Ceia ce încerc! este forte grav!; dar! voi! desluși în fine! Tremur! ca în ajunul unei operațiuni, din care trebuie săăsa sentința medicului, care dice : „Fiul! d-v. este perdut!, său, fiul! d-vostră pute fi scăpat!.“ 17 Iuliu 1876: „Eră ce s’a petrecut!. Eram! întruniți câte și trei în salon!: bărbatul meu, băiatul! și ei. Copilul! își făcea lecția. A!) Vecii numerulű de la 30 Aprile și celü de la 2 Mai i, loff, va fi uăpausă în afacerile diplomatice. „Se zice că ambasadorul! rus!, înainte d’a pleca de la London, a rugat! !pe cornițele Beaconsfield și pe mardusul! de Salisbury ca asupra cursului negocierilor! să se păstreze secretul! cel mai stricto. „Prin urmare, vor! trebui să trecá cel! puțin! 14 zile, până se va pute iei ceva.“ Norddeutsche Allgemeine Zeitung Zice : „Impresiunile ce dobândesc!, în urma convorbirilor! cu ambasadorul! rus!, îți măresc convingerea că intențiunile pacifice ale acestui bărbat de stat! sunt oneste și sincere. „Cu tote acestea însă, nu e just! a presupune că cornițele Șuvaloff ar! duce la Petersburg orecare propuneri englese. „Din contră, se pare ca cornițele Șuvaloff ca unul! ce cunosce intențiunile cabinetului din London, să fie chiemat! la Petersburg spre a face propuneri conform cunoștințelor sale și spre a primi instrucțiuni pentru care apoi să stăruiască la London.“ Die Post, luând act! de declarațiunea făcută de Journal de St. Petersburg, că Rusia e gata de a supune Congresului tratatul de pace, zice, urmatorele : „Déca acesta declarațiune e exactă atunci pericolul! unui resbel! anglorus! ar! dispare și s’ar fi stabilită ’nțelegere în privința lucrurilor! din Oriinte, care ar! fi pus! din noi supt autoritatea Europei întregi. „Déca tratatul! de la St.Stefano va ajunge în adevăr! ca să fie revizuit!, Englitera ar! trebui s’aibă cel puțin! atâta considerațiune pentru adversarul! său, care a cedat!, încât! să n’atingă cel puțin! forma esterioră a acelui tratat!, căruia în tot! cazul! i se va lua efectul! și sufletul!. Se va împedica ca Bulgaria să deviă uă provincia rusă și Sultanul! să fie lăsat! la grația Rusiei, fără case a ave trebuință d’a șterge cu desăvârșire fie chiar! un! singur! articol! din acel tratat!. Cea mai crâncenă luptă diplomatică la congres! va fi în privința posesiunii Batumului.“ sfîrșit!, supt comanda d-lui generală Racoviță, comandantul! divisiei a IV. După terminarea inspecției făcută fiecărui corp! în parteb a urmat! defileul!, înălțimea Sea, rămânând! satisfăcută, atât! de ținuta omenilor!, de curățenia echipamentului de tot! felul!, precum și întru ceia ce privește instrucțiunea, a bine-voit! a arăta înalta Sea mulțămire tuturor! d-lor! oficiali. I". La 12 ore a pornit! spre Slatina, la stația Stolnici, regimentul! alV-lea de dorobanți asemenea a fost inspectat! de înălțimea Sea, și pe la 2 ore și-a făcut intrarea în orașul Slatina, care asemenea se împodobise pentru a sărbători sosirea Domnitorului, înălțimea rea de la gară esprimând dorința de a merge mai ântâi! la biserica catedrală spre a asculta servițiul divină, aci din întâmplare fiind! a se celebra cununia fiului d-lui senator! Delăni cu d-șora Elena Muntănul și la intrarea Inălțimei Săle în biserică, tinerii aflându-se tocmai înaintea St. abtar, cu înalta mea bunăvoință, înălțimea Sa bine-voi a se oferi de naș, și, împreună cu d-nul Caramaliu, cununa tinerii. Acestă norocită întâmplare a mișcat! adânc! pe părinți și pe numerosul! public! asistent!. La 6 ore, înălțimea Lea a bine-voit! a întruni la prându pe d-nii comandanți de corpuri aflați în Slatina pe primarul orașului, împreună cu mai mulți fruntași orășeni. Săra, după ce înălțimea Lea a asistat! la un! foc! de artificie, în trăsură și însorit! de d. ministru de resbel!, a făcut! uă preumblare în oraș!, forte frumos! iluminat! pentru acestă ocasiune. (Monitorul!) Călătoria Măriei-Săle Domnitorului. Sâmbătă, 29 Aprile, I. S. Domnitorul! a pornit! din capitală pentru a inspecta armata. La 6 ore fără un! quart!, înălțimea Sea a fost întâmpinat! la gara Târgu veștii de înalt! Pro Sânția Sea mitropolitul! primtă, de domnii miniștri și de un numeros! public!, care veniseră ! pentru a arată călătoria bună înălțime! Săle. La ora 6 trenul! princiar! pornind! spre Pitesci, la ora 8 și jumătate înălțimea Lea ș’a făcut! intrarea în oraș!, carele era împodobit! și iluminat! splendid! pentru acestă ocasiune. Pe tot! parcursul! de la gară și până la locuința dlui Moraru, înălțimea Lea a fost întâmpinat! cu aclamațiuni entusiaste din partea poporului. Duminecă, 30 Aprile, I. S. Domnitorul!, Și după ce a asistat! mai ântâi! la servițiul divin!, care s’a celebrat! în catedrala orașului, însoțit! de d. ministru de resbel!, a inspectat trupele aflate în orașul Piteșci și cantonamentele de prin prejur!, adunate pe platoul orașului pentru acest! ! ROMANULU, 4 MAID, 1978 DOCUMENTE DIPLOMATICE. Guvernul! engles! a distribuit! mai zilele trecute un! supliment! la Cartea albastră, care conține corespondința diplomatică privitore la afacerile României. Acest! supliment conține trei documente: 1) uă scrisore adresată de d. Cogâlnicenu d-lui Călimaki Catargi, agintele român! la Paris, și comunicată de acesta, la 24 Aprile trecut!, marchisului de Salisbury; 2) protestul în contra tratatului de la San-Stefano, și 3) uă scrisóre a marchizului de Salisbury către represintantele Ungureniia Bucuresci. Al douilea din aceste documente, fiind! deja cunoscut! cititorilor! noștri, reproducem! numai pe cel! d’ântâi! și p’al! treilea, după testul! ce publică Die Presse din Viena în număru’1 de la 10 Mai!. Nota d-lui ministru Cogâlnicenu de la 30 Martin (12 Aprile) 1878 către d. Calimaki Catargi, aginwtele diplomaticii alti României la Londra. Domnule aginte. In nota mea circulară de la 28 Marti! ț-am atras atențiunea asupra neapăratei necesități pentru România d’a fi pusă în posițiune ca glasul!iei să fie ascultată în sânul! congresului viitor!. Tratatul! de la San Stefano, încheiat! între M. S. împăratul! Rusielor! și între M. S. împăratul! Otomanilor!, ne răpesce tote garanțiele dreptului ginților! europen!, d’ale căruia folăse s’a bucurat! țăra nostră până astăzi, mulți din articolii lui violez! drepturile nóstre și atingă cele mai scumpe interese sie nóstre. Acest tratat! dispune de noi, fără noi și în contra voinței nóstre, și noi — guvern! și națiune — l’am! declarat! încă de la ’nceput! fără de nici un! caracter! obligatori! pentru România. Prin circulara mea mai sus! menționată te-am! rugată, d-le aginte, d’a comunica cabinetului pe lângă care ești acreditat! protestul nostru în contra actului în cestiune și, în același timp!, d’a susține pretensiunea nostră d’a fi admiși în congresul viitor!, pentru a pută fi în stare d’a explica importantele considerante, ce ne-am dictat! adoptarea atitudinei ce-a urmat! guvernul român! faciă cu tratatul! de la San-Stefano. Iți trămit! astădi uă copiă a protestului în cuprinsul său, pe care ne-am! simțit! datori d’a-1! trimite direct! cabinetului din St. Petersburg. Dup’uă recapitulare a faptelor! vei vede adevăratul! tărâm! pe care s’a pus! guvernul! română, și pe care are intențiunea d’a se afirma. Acest! tărâm! e dreptul! ginților! Europei, pe care în tot! d’a una l’am! considerat! ca scutul nostru și de la care n’avem intențiunea d’a ne abate. Dăcă vom! arunca uă privire asupra schimbărilor politice săvârșite în România în cursul celor 20 din urmă ani, e evident! că tote actele ce au desvoltat! și stabilit suveranitatea nostră națională, au fost săvârșite după inițiativa să cu consimțimântul puterilor semnatare ale tratatului din Paris. Astăferă, cu oricât de mare ,bună-voințâ, nu putem! admite ca două din acele puteri, Rusia și Turcia, să ’și însușescă un drept! esclusiv! d’a dispune de drepturile și interesele nóstre, c’un cuvânt!, d’a regula singure și fără consimțimântul nostru destinele României. Acesta e, după guvernul și națiunea română, greșala de căpetenie a tratatului de la San-Stefano. Acesta l’a îndemnată, încă de la ’nceput!, a declara stipulațiunile acelui tratat!, întrucât! privesc! pe România, ca nule și fără valore. Acesta ne face să considerăm! ca uă neapărată datoriă d’a apela la marele puteri și a protesta solemn! înaintea lor! în contra acestui tratat!, care e menit! a scote pe România afară din limitele garanției dreptului ginților europeni.“ Depeșa marchizului de Salisbury către d. colonelă Mansfield consululu generală ală Enghiterei la Bucuresci. j Ministerulu de externe, 24 Apr. 878. j „Sire! D. Calimaki Catargi m’a vădut! • pentru a ’mi lăsa copie de pe alăturatele scrisori ș’a ’mi declara că starea lucrurilor în România să uă fațiă din ce în ce mai amenințătore, că Rusia a ocupat pe deplin! Basarabia, că unu corp de armată încongiură Bucurescii și că guvernul pate fi nevoit!, în tot! momentul!, d’a ’și obs.’o, na vi La, ropodisaLa în România mică, MI106 este trimisă deja armata română. El a venit pentru a exprima speranța că România va fi represintată la congres, spre a-și apăra causa ea însășî, pentru a de- Iclara că eotărîtă de a nu ceda Rusiei, să- l sandu ca mai bine să fie silită. „E! Fam! asigurat! că guvernul! M. S. reginei doresce în gradul cel mai mare ca integritatea teritorului român! să nu fie violata și va face ce’î va sta în putință ca să se dă uă atențiune cuvenită represintanților României în congres!. (Semnat!) Salisbury. “ ș'al douilea cu 170 voturi în contra 90. Spania.—Uă mare desbatere se urmeza în Cortesele Spaniei asupra procederilor întrebuințate de generalul Martinez Campos pentru a restabili pacea în Cuba. Un deputat! din oposițiune, generalul! Salamanca, a atacat! aceste procederi, ministrul!^ Canovas del Castillo, le-a apărat!, luând! asupră și responsabilitatea actelor represintantelui său militar! în coloniă și promițând că va ține tote îngagiamintele ce a luat!. Francia—Senatulű a discutat! proiectul! de lege privitor! la rescumpărarea drumurilor! ferate. Proiectul guvernului a fost atacat! cu «înverșunare de foștii miniștri Buffet și Caillaux din drepta, amândoui susțiitori ai politicei de la 16 Mai!. Însă, în urma unui minunat! discurs! al! d-lui Freycinet, ministrul! lucrărilor! publice, întreg! proiectul! a fost! adoptat! de Senat!. Procedând! apoi la discusiunea pe articole, Senatul a respins două amendamente propuse de drepta, cel! d’ântâi! cu 156 voturi contra 114. Atentatul în contra împăratului Germaniei. Neue Breie Presse din Viena primesce urmatorele amănunte asupra atentatului la vieța împăratului Germaniei : Mărturii oculari ai atentatului istorisesc faptul! în modul următor! : La orele 4 și jumătate, împăratul venia cu trăsura dinspre porta de Brandeburg, având! lângă dânsul! în trăsură pe marea ducesă de Baden, fiica sea. Când trăsura se afla în uleiul numit „ Supt zei“, tocmai între casele cu numerele 6 și 7, adică între casa Reichenheim și ’ntre ambasada rusăscă, un! tânăr! înalt! și slab!, îmbrăcat! în haine sure și după aparință abia de 17—18 ani, trase două focuri. După descărcarea celor două focuri, el se puse ! pe fuga și mai trase un! foc! în vânt!, i Un! domn! bătrân! se răpedi și-i smulse revolverul! din mână; atentatorele fugi pe partea opusă a aleiului, însă acolo fu prins! de publicul! care alergase după dânsul! și ținut! cu totă împotrivirea sea desperată, până la sosirea omenilor! poliției, împăratul!, care nu fuse de loc! atins!, opri trăsura și trimise pe vânătorul! de pe capră să liniștescă publicul! despre starea sea;ăi!, după ce se încredința că publicul nu omorîse pe atentatore, își urmă mersul! spre palat!. La orele 5, principele de coronă, care se afla în Potsdam, veni la Berlin în mare agitațiune, chrămat! de împăratul! prinsă depeșă. Atentatorele se numesce Emil Heinrich Max Hödel (numit! și Lehmann), este născut la 25 Mai 1857 în Lipsca, de profesiune tinichegi!, și se află de la 25 Aprile a. c. în Berlin. El! era bine îmbrăcat!, năgă c’ar! fi voit! să ’mpușce pe împăratul! și dice c’a voit! să se ’mpușce pe sine însuși. Deposițiunile martorilor oculari însă și chiar! impresiunea împăratului sunt că Hödel a tras! în împărat!. Martori și cum arătă că Hödel ar fi social-democrat!.! Deposițiunile săle dovedesc că are uă bună instrucțiune școlară.“ Celelalte amănunte ni le-a transmis! agenția Havas. Cel! d’ântâi care a felicitat! pe împăratul! a fost! ambasadorele francez!, în urmă veni cealaltă diplomație, aristocrația și autoritățile. O mare parte a orșului a fost împodobită cu stindarde. Cu acestă ocasiune, observăm că ’n contra împăratului Wilhelm, care ’n luna trecută și-a împlinit! al! 82-lea an!, a mai fost! un! atentat!, încă pe când! era numai rege al Prusiei. P’atunci spiritele erau forte iritate, din causa asprimei cu care represintațiunea națională era lovită în drepturile sale constituționale printr’un conflict militar!. Glonțul ieșise atunci din urma unui student!. tunci lisei! bărbatului me! cu uă voce cam turburată, pe care cătami s’o fac! mai liniștită : „Amice, am! se’ți spun! uă tristă scrie. — Care ? — Ții mult!, ca și mine, la micul nostru servitor! Josef? — Se înțelege, el! s’a născut! în casa nostră, încă de când! era la sînul mamei săle, acum treisprezece ani, l’ami îngagiat! ca fecior!, sicur! fiind! că copiul unor părinți așa de buni nu pate fi decât! escelinte! Nu iubesc! forte mult!. Ore ! s’a întâmplat! ceva ? — Laudele ce-i faci, amiculi mei, fac! răspunsul! me! mai grei. — Vorbesce. — Ei bine, amice, mi-e temă că nu e onest!. — Neonest!, el!, Josef! Este peste putință! — Dăcă ți-aș! spune că sunt! aprope sicură... mai mult! decât sicură... că a furat! — Furat!! strigă bărbatul! me!, furat! ! Josef! Când! ? De la cine ? Ce ? Unde’țî sunt! probele ? — Că probă care nu se pote tăgădui. A tagt! chiar! de la mine ! — De la tine!... După tate câte am! făcut! pentru ele! După ce Fam! crescut! ca copilul nostru! Ar! fi ceva pră urît!... atât! de urîtfi... ca și dăcă fiul! nostru... Cum ai prins! de veste?“ „Rămăsei! un moment! fără a respunde, cu ochii țintiți asupra fiului meu. „De la începutul convorbirii el! se făcuse galben! ca căra, și, deși aplecat! pe hârtie, condeiul! să! se oprise, asculta. „Reîncepui! dar! încet! „Acum câteva zile, îmi uitasem! punga aici, pe masa de lucru. (Copilul me! începu a tremura.) Cunoscem! cifra exactă a banilor! ce conținea. „(Fiecare cuvânt! măria tremurătura fiului me!...) „—Mă dusei în grădină, lăsând pe Iosef în odaia vecină, unde scutura prin casă. Nimeni alt! nu era faclă. După uă scurtă preumblare, mă întorsei! și audii! pași răpede afară. Cineva care fugia. Intrai! în bibliotecă, Iosef nu mai era acolo. Alergai! la pungă, lipsia! două piese de argint!. î „(Fiul! me! deveni palid! ca păretele.) „—Furtul era déz vădit!. Acum, ai micul meu, ce este de făcut!? „Bărbatul! me! tăcea. Părea asta? dânc mișcat!. Figura mea, de obște atât de liniștită, trăda că tulburare estraordinară. ” Răspunse în fine cu uă voce forte agitată: „— Nu este decât! un lucru de făcut!... să spunem! tot! părinților!. Bieții omeni! Ce lovitură pentru dânșii! Suflete așa de nobile! Ce va face tatăl!? îmi închipuesc! ce aș! resimți e! dacă aș! afla ! că fiul! me!!... „Aici se opri, lacrimile tulburându-i cu totul! vocea. „Mă uitai! la fiul me!, el! își mușca ] busele până la sânge. I „— Dar! ce vei duce părinților! ? „— ’Ți am! spusă, le voi! mărturisi tată. j „— O să gonesci pe Iosef? „—Mai e vorbă!.. striga el!. N’aș! mai pută să-l vădă! Mi-e groză de pungași !... f „Fui! înspăimântată de figura turburată a fiului me!! Noi, mamele, nu putem! fi mult timp! inflecsibile. De aceia reîncepui! încet: „Liniștesce-te amice! Gândesce-te că Iosef n’are decât! treisprezece ani. Se pute încă îndrepta. Este multă lipsă de consciință în faptele unor copii. Fac! adesea răul! pentru că nu iei! cără e ceia ce fac!!“ Vorbiam! pentru copilul meu, ca să’l împac! puțin! cu el însuși. „N’ar fi mai bine să ne adresăm! consciințeî acestui copil!, să’l facem! să’și recunosc! greșăla? — Uă lovitură tare, răspunse bărbatul! meu, îl va face s’o recunoscă. Ceia ce a făcut! nu se pute justifica. Iți promit! că voi! opri mânia tatălui. Pe cât! îl cunosc!, ea ar! pută fi teribilă. Dar!, dăcă ’mi va cere un! consiliu, i-l! voi! da fără întârziare. — Ce sfat! îi vei da? — D’a pune pe fiul! să! trei luni într’uă casă de corecțiune. — La închisore ! strigai! cu înspăimânt