Romanulu, iunie 1878 (Anul 22)

1878-06-01

ANULU D QUE­PECT ȘI DOUI VOLEN CE 81 VEI PUTEA. « AN­U­NC­IU EI. Linia de 80 litere petit, paginea IV,— 40 bani Deto » » » paginea lil, 2 lei -A se adresa: IN ROMANIA, la administratiunea diamlnl­­­S PARIS» la Havas, Laffite et C­une, 8, Place de la Bourse. AA LONDON, la Engine Micoud, No. 81 -A Fleet Street, London E. C. LA VIES A, la d-niî Haasenstein și Vogler, Walfisch gasse 10, LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru tótS, Germania. Articolele nepublicate se ardü. 20 BANI ESEMPLAKULU Re<lacțtm»«a șl Admlnistrațlnnea, strada IMnmef, 14 JOTJI, 1 IUNIU, 1878. L1TMINÉZA-TE 81 VEI FI. -n: ■■ «. ABONAMENTE. In capitală și districte: unii anii 48 lei; și p luni 24 lei: trei luni 12 lei; vă luna 4 lei. Pentru tote țările Europei, m­inistru­lă se­A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea ^iarulu LA PARIS, la d-niî Darras-Halegrain, 5 ruo de l’anciene Comédie și Havas: Laffite et C-nie, 8 Place de la Bourse. LA VIENA, la de B. G. Popovicî, 15 FleischmarlU Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI ESEMPLARULU i r­iii›tiriAor^1 florarii OUI/81­ GMsl, 12 CIREȘARU . De câte­va grife oposițiunea, și mai în specială organulu săă,­­fia­­rulă Pressa, se îndeletnicesce cu un meserie, pe care nu scimă cum s’o calificămă și ce nume merită. Trebuie să renunțămă de a o ca­lifica, căci este ceva monstruos­; este uă aberațiune a tutorü simțu­­­rilor, de morală și de patriotisme; este ceva neințelesă din partea u­­nor o­ameni, care trebuie să urmeze de a trăi în acesta țară și care, în cestiunea Basarabiei, esceptândă că broșiură dată la lumină de anulă din sânu­l lor, părinți, nu s’aă ros­tită înca pe fașiă pentru retro­cedare. Noua campanie întreprinsă de dem­­nulă organă ală oposițiunii are de scopă de -a face, cu ori­ce preță, să nu isbutescă ^misiunea patriotică a d-loră Brătianu și Cogălnicenu la Berlin. Totă ce este posibilă de a ima­gina, spre a face ca delegații Ro­mâniei să fiă roc și cu neîncredere primiți la Congresă, e pusă în jocă, e scormonită din trecută, e inven­tată în presentă de­­ fiarul) Pressa. Este în fine că furie monstruosa, că furie care, dacă nu e aberațiune, e adevărată trădare, de a face ca Ro­mânia să fiă respinsă de la Con­gresă și ca drepta iei cau să să fiă perdută. Pentru astăzil facemă acesta sim­plă desceptare organului oposițiunii, care, în setea’i de putere, se uită pene a comite ceia ce, daca s’aru comite de alții, elă ănsuși ară stri­ga : înaltă trădare! Sperămă că acestă strigătă de desceptare va fi auzită și că Pressa nu se va încăpățîna se atragă asu­­pră’i indignațiunea publică, esploa­­tândă, în modul­ în care espioită, uă cestiune în care toți Românii n’ară trebui să aibă de câtă ună singură gândă, uă singură voință. Este durerosă de-a fi nevoiți să ne aruncămă privirile în afară, spre a găsi sprijinul­, stima și buna-vo­­ința, de care guvernul­ țării, ori­care ară fi elă, are astăzil trebuință spre a triumfa în contra imenselor­ dificultăți politice ce întâmpină Ro­mânia. Este durerosă de-a vede că, pe cândă presa Europei întregi aco­pere de laude și de stimă România și pe ómenii ce’i conducă afacerile în aceste grele evenimente, se gă­­sescă pretinși Români, care n’au altă grijă de­câtă de-a inunda pe fie­care­­ fi uă parte din presa lo­cală cu balele calomnielor) și ale învierșunării lor) în contra guver­nului. In ‘tóte filele publicămă după fiarele străine aprecierile atâtă de magulitate ce se facă despre Ro­mânia; în tóte filele dăm­ă astă-felă probe că nici uă dată România n’a fostă atâtă de stimată, atâtă de con­siderată, atâtă de susă pusă în o­­piniunea Europei ca astăzi. Ieri amă publicată ună articolă de sondă fórte însemnată din Noua presă liberă a­­supra situațiunii României, astăzi publicămă mai la vale ună articolă specială asupra biletelor­ nóstre hypo­­thecare. Pe lângă atențiunea plină de in­teresă și de simpatie ce ne o a­­răta opiniunea publică prin orga­nele sale, cabinetele unora din ma­rele puteri nu lipsescă din parte-le, la ocasiune, de a ne dovedi că și ele împărtășescă aceleași simțiminte în privirea nóstru. Eeé scriea imbucuratóre ce gă­­simă din acestă punză de vedere în Memorialulă diplomatică, organă atâtă de bine informată în totă ce pri­­vesce pe România : „Cabinetulă din Londra.­­lice Me­morialulu diplomatică, s’a îngagiată fa­­ciă cu România să sprijine cererea principatului de a fi represintată di­rectă în sînul­ Congresului. Lordul­ Salisbury a recunoscută pe deplină legitimitatea acestei cereri și a pro­­­misă că va stărui să i­ se facă drepta­te. E de dorită ca acesta cestiune preliminară să fiă deslegată ch­iar­ de la deschiderea Congresului; căci, ori­care ară fi ordinea adoptată pen­tru lucrările sale, elă nu va pute trata nici ună puntă fundamentală, fără s’atingă în vr’uă parte ore­ care cestiunea română, care e totă­ d’uă­­dată uă cestiune eur­opéná, asupra căreia trimișii României voră fi mai bine de­câtă ori­cine în stare d’a da deslușiri folositare.“ Cea de pe urmă întorsătură , pe care a luat-o cestiunea Basa­rabiei în organele ruse, se înteme­­ieză—cine are­ară fi putută să și-o închipuiescá vr’vă­ dată !—pe marele principiu ală naționalitățiloră. Rusia, fad­ă cu nestrămutata resistență a guvernului română, nu mai cere re­­trocesiunea întregului teritoriu per­dută prin tratatul­ din 1856 , ci nu­mai a acelei părți din Basarabia de r­usă, „a căreia poporațiune este ru­­sescă“. Deri­tă Basarabia de națio­nalitate rusescă există ea unde­va în lume ? Există unde­va, decă nu cu­rată rusescă, celă puțină uă Basa­rabiă de naționalitate slavică? Vor­­bindă despre uă Basarabia „a căreia poporațiune este rusă“» diplomația de la Neva înțelege, negreșită, prin­cipială naționalităților, cu totală altă­ felă de cum îl­ înțelege seco­­lul­ ală XIX-lea. Și ’n adeverü, așa cum îlă înțelege secolul­ ală XIX- lea Rusia nici că ară puté sc ’să pricepa, de vreme ce ară trebui să renunțe de bună-voie, în acelașă mo­mentă, la tată ce nu este rusescă în imensulă imperiă de la Kara­­ciatka pene la Caucas, adică să se desbrace de cea mai mare și cea mai frumo­­ á parte a posesiunilor­ sale­ țncendă : „amă dreptulă la porțiunea cutare a Basarabiei, căci acea porțiune este de naționalitate ru­să“, guvernul­ imperială ară­­tice prin însăși acesta într’ună modă im­plicită : „n’amă dreptul ă la tóte a­­cele provincie ale mele a cărora na­ționalitate nu este rusă“. Oă ase­menea naivă declarațiune nu-i pote veni la socoteli. Este învederată dejit, supt tote ponturile de vedere, că prin „naționalitatea rusă“ a Basara­biei guvernulă imperială înțelege altă­ceva de­câtă principiulă națio­nalitățiloră. Și apoi ori­ce ară înțe­lege, fiă lucruri câtă de curiose, câtă de pe dosă, n’ară mai fi astăzi de mirare, după ce scimă cu toții în ce chipă a înțelesă elă „integrita­tea teritoriului română“ în conven­­țiunea ruso-română din Aprile! Nimeni n’a apreciată și nu res­pectă mai multă de­câtă Românii prin­cipiulă naționalităților:. îlă respec­­tămu pentru noi onșine, îlă respectămă pentru vecinii noștri, îlă respectămă pentru tóte poporele. Nici uă dată Românulă n’a voită se desnaționa­­lisare pe nimeni și mai nicăiri nu s’a lăsată a fi desnaționalisată el- însuși. Chiară participarea nostrá la resboiulă turco-rusă a fostă ună omagiă adusă principiului naționa­lităților”. Pe cândă aliații noștri, punendă principială religiosă în frun­te, c­iceaă că mergă a salva pe creștini din ghiarele mahometaniloră, Românii au luată arma în mână nu dintr’uă preocupațiune teologică, ci pentru a smulge națiunile transda­­nubiane cele aposate de supt jugulă unei alte națiuni aposatore. Voimă ca Bulgarulă să fie Bulgară, nu Ro­mână, déri nici Rusă. Voimă ca Șer­bul­ă să fie Serbu, Greculă—Grecă, Românulă— Română. Respectulă nostru pentru princi­pi­ul­ naționalitățiloră merge pette acolo, în câtă amă dori­să se înfiin­țeze ună deosebită regiună cantonală după modelul­ celui elvețiană în acele provincii ale Turciei, ca Epirulă, Tesalia și Macedonia, unde locuescă de­­ zecimi de secol­ una lângă alta trei naționalități diverse : Români, Albanesi și Greci, astă­felă ca nici una din ele să nu pute fi amenin­țată în cșnstința­rea națională de către cele­l­alte două. Nu Românii, prin urmare, ară contesta dreptatea cererii rusesc!, déci ară există în adevera unde­va uă „Basarabiă de naționalitate rusă“. Derit­tă asemenea Basarabiă, mai repetămă încă uă dată, nu există nicăiri, căci principiul­ naționalită­ților­ are in vedere stabilirea secu­lară a unui poporă pe ună teritoriu pre­ care, era nici de cum uă prosperă contrabandă, după cum suntă puținii Ruși, și chiară Slavii în genere, câți se găsescă pe ici pe calea în Basa­rabia de jos­. Chiară mulți de ară­și, și totă încă principiulă naționa­litățiloră s’ară întreba mai ântâiă de tóte: de cândă a­nume și ’n ce modă s’aă introdusă ei acolo ? Dacă nu s’ară lua în considerațiune de câtă faptulă brută ală posesiunii momentane, atunci­­ je­ce chiriași stră­ini în casa unui proprietară Română ară trebui priviți, cu același dreptu, ca proprietari ai casei. Până la 1812 nu există în între­­ga Basarabiă, fiă pe susă, fiă pe josă, nici ună singură locuitoră rusă. Câtă se atinge de Bulgari, ei au în­cepută a se stabili acolo abia de pe la finea secolului trecută. de ’ntâiă imigrațiune bulgară Cea în Basarabia s’a întâmplat­ între anii 1769 — 1791, cândă au venită ei de peste Dunăre în numera de „aprópe 2000 suflete“, după cum o constată însuși statisticalu rusescă Skalkows­­ki în cartea sea despre coloniile bulgare în Rusia meridională. Și se se observe încă, că din acei 2000 de Bulgari uă parte n’am rămasa în Basarabia, ci aă trecută mai de­parte peste Nistru, unde s’aă stabi­lită lângă orășelul­ Olinopole în gu­vernamentală de Cherson. Se pute doja afirma cu uă Certitudine mate­matică, ră­temându-ne chiară pe fân­­tâne statistice ruseșci, cum că în a­­nulă 1800 nu era în tota Basarabia nici ună Rusă și cu anevoie s’ară fi putută găsi vr’uă 1000 de Bulgari, pe care Moldovenii îi numină a­­tunci cu termenul„ tecnică puțină măgulitură de „bejenari“, adică „fu­gari“. Eeo ce se chiamă Basarabia „de naționalitate rusă“! Pe cândă patriotica nóstra opo­­sițiune face totă ce’î stă prin pu­tință spre a compromite tóte inte­resele României, spre a aduce ruina și discreditară, atâtă în afacerile politice câtă și în afacerile econo­mice și financiare ale țarei, străinii, care ne judecă cu imparțialitate, nu înceteza de a lăuda purtarea Ro­­mânilor­ și a guvernului țoră, a­­­­tată pe férâmula politică câtă și pe celă economică și financiară. Se scie cu câtă învierșunare oposi­țiunea a esploatată cestiunea bilete­lor, hypothecare, proorocindă că ele voră ajunge ca asignatele revoluțiu­­nii francese, că voră ruina statulă și voră prăda publiculă. Ei bine, asupra aceleași cestiuni se ascultămă ce țrică străinii. Pen­tru a uita ună momentă miseriele luptelor­ interne de partidă, să ne­întorceaü fâșia de la aceia ce cu­­teza a se <zice Români și se ascul­­tămă pe ună străină autorizată, vor­­bindă despre aceleași bilete ipote­care din care oposițiunea a voită cu totă prețulă să-și facă m­ă cală de bătălie. Rugămă pe cititori în genere, și pe ómenii de afaceri în specială, se citesc o următorulă articolă cu totă luarea aminte ce merită: Biletele ipotecare române. piarul­ Der Osten de la 9 Iunie publică următorulă articolă în pri­vința biletelor­ ipotecare române : „Ministerul­ Brătianu, care s’a dis­tinsă printr’uă exactă cunoscere a ne­­voilor­ politice și economice ale sta­tului română, a cerută ș’a dobân­dită de mai multă timpă votulă cor­­purilor­ legiuitore spre a emite bi­lete ipotecare în sumă de 30 mili­­one. In filele trecute s’a pusă în circulațiune u­ mică parte din a­­ceste bilete, și tote casieriele statu­lui au fost­ însărcinate nu numai se primesc­ acele bilete, ci de a le și schimba la cererea ori­căruia, în ori­ce momentă, cu monetă sunatare. Prin urmare, se înțelege de sine că toți banchierii din Bucuresci, întru­­nindu-se la d. ministru de financie, au declarată că primescă al pari bi­letele ipotecare. Acesta asigurare ca­tegorică cnse nu era de­locă de tre­buință. Trei­zeci miliane de franci de h­ârtiă-monetă suntă pentru ună stată ca România uă sumă forte mică. In fad­a relațiunilor­ desvol­­tate de astăzi nici nu se póte ’nchi­­pui ună stată fără hhârtiă-monetă. Unde statulă nu emite ensuși hhâr­tiă-monetă, acolo există hhârtiă-mo­netă d’a banceloră particulare, sée s’ajută prin hhârtiă-monetă d’a sta­tului vecină, sau prin schimbă la banchiuri. Chârtiă-monetă e uă ne­cesitate neapărată pentru înlesnirea comerciului. In transacțiunile între Austria și România, se întâmplă a­­desea că Românii își facă plățile cu banc­note austriace. Pe viitorii éase Românii își vor­ pute face plățile cu propria loră h­ârtie-monetă, de­ore­ce acesta în Austria nu va fi numai cu­ ’nlesnire primită, ci și că­utată in proporțiune cu plățile ce avemă a le face în România. E întrebarea numai: câtă h­ârtiă­­monetă póte să emită un ă stată, fără ca se trece limitele oportuni­tății și fără d’a se teme de vr’uă de preț­are. Chiară și în statele cele mai înaintate, unde creditul­ și sis­tema banceloră e forte desvoltată, există în circulațiune, pe lângă mo­­neta de metală, și oă sumă enormă de banc­note, cercuri, asemnațiuni, polițe și altele; guvernulă­oate e­­mite, chiară și’n aceste state, celă puțină atâta h­ârtiă-monetă câtă contribuțiune percepe pe fie­care ană, căci atâta în totă-dea­una va fi primită de publică, fiindă-că scie că o pate întrebuința după valorea iei întrâgă la plătirea contribuțiuni­­loră. Profesorele Laurențiu Stein, unul­ dintre cei mai vestiți econo­miști moderni, ț­ice că h­ârtia-mo­­netă emisă de stată pate să trece fără nici ună pericolă peste totalul­ bugetului anuale. Cu atâtă deja mai multă se póte aplica acesta în Ro­mânia, unde nu există de­locă bănci, care se emită h­ârtiă-monetă, și unde, din cauza puținei desvoltări a sistemei creditului, circulațiunea h­ârtielor­ de credită (cekuri, a­­semnațiuni, polițe) e forte neînsem­nată. Prin urmare, visteria română pute să emită 200 milione franci în h­ârtie-monetă fără nici un garan­țiă sau ipotecă. Când­ tóte statele se folosescă de acesta sistemă în măsură forte mare și în osebite for­me, pentru ce are România sé nu ’și folosescu creditulu sĕu pentru a’și procura ună capitală scutită de do­bândi ? Cei de la Bucureșci au a­­lergată în destulă la împrumuturi, luândă asupră’și pentru câte uă su­mă neînsemnată cele mai grele și chiară ridicule îndatoriri, și âncă în timpuri cândă creditulă statului era, așa­­ Jie­ndü, âncă virgină. Nu scriă sĕ s’ajute. Preocupați d’uă falsă va­nitate, că numai aurulă e bană, se înspăimântau de emiterea h­ârtiei mo­­nete și d’aci aă urmără două rele: ântâiă banii aă ajunsă a fi fórte rari și scumpi, căci cu câtă suntă mai rari cu atâtă suntă mai scumpi, ș’ală douilea statură a fostă apoi nevoită s’alerge pururea la împru­muturi și să le plătască forte scumpă. In România, în genere, n’ad încă deplină cunoscință de resursele fi­nanciare și economice ce posede țera. Pamântulü roditoră, domeniele bo­gate, micimea contribuțiunilor­, ma­rea întindere teritoriale, suntă totă atâtea elemente puternice financiare și economice. Déca A. are se platesca lui B. 10,000 galbeni, și vice-versa, e în adevera uă nebunia fără sem­enii ca A. să fiă nevoită a­târî m­ă sacă greă, umplută cu aură, pene la B. Aceste plăți s’ară face cu mai multă înlesnire prin simpla schimbare a h­ârtiilor­ de credită. Părțile ară scăpa de povera atâtă de mare ce aă cu transportarea banilor­ și per­­derea timpului cu numărarea, și ce e mai importantă, acei bani n’ară zăcea grămădiți timpă îndelungată. Exemplulă citată de noi se baseza pe principiul­ că plățile se potă face mai cu multă înlesnire prin opera­țiuni de credită. In London, există un așa numită casa Blearing­ House, unde­­ Jilnicu­l’adună represintanții tutorii bancilor, pentru a’și achita reciprocă plățile. Aici se ’ntâmpla în câte­vă <ji ca plăți în sumă de 250 milióne franci să se facă prin mijlocire de bac­note în sumă celă multă de 5 milióne. Deca ună guvernă percepe anual­­mente contribuțiuni în sumă de 200 milióne franci și asemenea aceste 200 milióne le ínapoiéza anualmente ârăși poporațiunii, de bună semn ară fi uă mare nebuniă ca poporulă se țină în totă-d’a­una gata în ar­gintă sau în aură acele 200 mi­lióne pentru a le vărsa la casieriele de contribuțiune și guvernul, ase­menea să fiă nevoită a ține grămă­dite acele 200 milióne în metală e­­fectivă pentru a face faciă plățiloră. Aceste 400 milione franci, pentru a căroră procurare efectivă trebuie să se facă în fie­care ană cele mai mari sacrificie și să se plătescă cele mai mari dobândi, s’ară pute în­locui printr’u­ simplă operațiune de credită, prin emiterea h­ârtiei-mo­­nete. Felicită mă dom­ pe România și pe ministerul­ său pentru acestă nou pasă făcută pe tărâmul­ desvoltării economice. Biletele ipotecare române se voră încetățeni în tota lumea și în tote piețele care stau în relați­­uni de comerciă cu România. Pen­tru acestă sfirșită se cere numai ca statulă să nu treca peste limitele arătate, să nu inundeze țara cu h­ârtiă-monetă. Asemenea, statulă trebuie să rămâie credinciosă cuvin­­te’oru­sele, ca casieriele sé fiă în totă-d’a­una deschise pentru primi­rea h­âr­tiei-monete. In fine, e ne­cesară ca, în fie­care săptămână, să se publice unu conspectă despre suma h­ârtiei-monete care se află în circulațiune.“

Next