Romanulu, iunie 1878 (Anul 22)
1878-06-10
544 represintanții săi suntă represintanții séi, că aceia care s’au dusă la Berlin s’au duse în numele țărei lor, trămișî de țera lorű ? Socotiți,că represintanții poporelor fi, care se află întruniți astăii la Berlin, aă atâtă de puțină cunoscință de ale lumii, câtă le presupuneți d-v<astră, ca se credă că d-nii Brătianu și Cogălnicenu s’au dusu acolo ca sé vorbescă în numele lorii propriii și sé’’i apere interesele loru proprii ? || Nu, domniloru . Basarabia nu e moșia d-lui Brătianu, nici a d-lui Cogalnicenu, dera nici a d-luî Boerescu, .Nicolae Cretzulescu sau Iascar Catargi, Basarabia e moșia Ifirei românesci, drepturile României suntu drepturile poporului română, ale acelui popor și care de veacuri și-a apĕratu cu prețuiți sângelui séu esistența și individualitatea, și, decă acesta România a alesu pe d-nii Brătianu și Cogălnicenu ca să le pledeze dreptățile dinaintea marelui Tribunal de la Berlin, e pentru că scie ce face. Decă diplomații întruniți în capitala Germaniei nu, vor ținea sema de pledurile acelora, care simtă cea mai fidelă espresiune a poporului în numele căruia s’au dusu să vorbescă, dacă Congresulă nu va asculta de barbații aceia, a carora întregă vieță e strîns si legată cu vieța țării iar—apoi,Jon, nu scimti cum același Congresă ar fi fi ținută sema de pledoariile aceloră care au fostă dați în judecată de națiunea în numele căreia ei s-ară fi dusă se vorbesca. Fiă d. Brătianu socialistă, fia petroliștii, decă se place celoră de la Fresia și Timpulu, — elă este astăzi represintantulă poporului română, elă este trimisă de acestă poporă, nu ca sé cerșescă mila diplomațiloră de la Berlin, ci ca se ceră, sé pretindă süsai și tare, d’a ni se respecta drepturile câștigate și păstrate cu șiroie de sânge din timpurile cele mai vechi și pene ’n filele nóstre, d’a nu da altora ceia ce numai ală nostru este, d’a nu dispune de unu lucru ce nu este alătora, ș’asupra căruia numai noi avemă dreptuli se dispunemă. Acestea suntă cererile României, acestea le voră cere represintanții poporului română, și, decă delegații marilor puteri nu voră ținea sema de cererile d-loră Brătianu și Cogălnicanu, ei nu voră ținea sema de cererile României, și, decă nu voră ținea sema de cererile României, de ficură n’ară fi ținută semă de pledoariile ce1oră de la Pressa și Timpulu, afară numai déca acele pledoarii n’ară fi pentru că tocmelă d’a se primi bani pentru cedarea unei părți din corpulii României căci nu ne vine a, crede că aceia, ce Congresul ă ară refusa întregei națiuni române, ară acorda pentru hanrulu d-soră Boerescu-Cretzulescu- Catargi. In totul casulu éase, citescă Românii cele ce scriu organele conservatorii oră și se voră convinge de înalta bună-voință ce au acești domni pentru România, și voră vede modulă cum scră ei să apere în aceste grele momente drepturile poporului română pe care ’să iubescă atâtă de multă, a asculta pe Grecia, casă numai cu titlu consultativă și asupra Gestiuniloră ce o privescă în speciale. Se crede că se va face înțelegere asupra acestei clause. Cu tote că mai suntă de desbătută multe punte din tratată, se crede că resultatul Congresului va fi pacifică. Guvernul germană stăruieșce în silințele sale pentru a ajunge la acestă scopă. Imperătesa Germaniei a primită ieri într’ună modă forte curtenitoră, pe d. Waddington, care e pretutindeni obiectulă unor mari simpatii. M. S. i-a vorbită în termeni simpatici despre Francia pentru care a avută tată-dea una uă mare stimă. D. Waddington a mulțumită M. S. pentru îngrijirile ce a dată răniților în cele din urmă resbelă. D. Waddington a avut o ieri uă lungă întrevedere cu cornițele Andrassy. Ministrulă franceză a conferită asemenea după amedii cu lordur Beaconsfield. Pentru astă seră, i s-a oferită una prodă de către învățații germani cu care e de multă timpă în legături și de către membrii Academiei din Berlin din care face parte. O altă telegramă, adresată Corespondenței politice, constată caracterul„ împăciuitor« ală convorbirilor« între cornițele Andrassy și cornițele Suvaloff. Cu tóte acestea, tratăriloru n’au adusă pen’acum (15 lunifi) practică vorbindă elementele unei apropieri între cele doua guverne. Cu totă autenticitatea unei părți din relevările făcute de The Globe din Londra, la Berlin înțelegerea între Engliteza și Rusia nu se consideră ca mai înaintată de iată cea dintre Rusia și Austria. Principele Maikon Khan, ministru al Persiei la Londra, a sosită la Berlin, spre a susține pe lângă puteri cererea deja făcută de Persia de a fi primită în Congresă. Acestă cerere se baseza pe faptul că Congresul va discuta cestiuni, care atingă interesele Persiei. Agenția Havas crede a si că, afară de scrisórea către președintele Congresului, marele vizită persană s’a adresată și la principele Gorciakoff, la cornițele Andrassy și la mare insulă Salisbury. In scrisorea adresată acestui din urmă, marele vizită aduce aminte promisiunile ce s’au făcută Persiei decá va observa neutralitatea și constată că Persia a observată cu sânțemă neutralitatea în timpul celui din urmă resbelă. După sciri din alte isvare, densula reclamă în contra tratatului de la San-Stefano, și anume în contra art. 18, prin care se cedeză Turciei orașul persană Kotur. Bonsulă va susține că posesiunea acestui potecă de pământ nu e de nici ună folosă pentru Turcia, pe cândă pentru Persia este uă trecetare însemnată, căci pe totă anulă trecu pe acolo milione de Persian. Asupra petrecerilor, organisate în onórea membrilor Congresului, se comunică următorele din Berlin cu data de 15 : Plenipotenții ruși, austriaci și engles aă prândută ieri la lordulă Odo Russel. Mai târziiu, sera, a fostă recepțiune la principale de Bismarck pentru toți diplomații veniți la Congresă. Luni, va fi serată la lady Russel. Mercian, cornitele Carolyi va dauă serbare. Lordulă Beaconsfield și mare insulă de Salisbury aă primită uă invitare d’a petrece ziua de Duminecă la principesa imperiale, în noulă palata de la Postdam. In tote Lunele, voră fi serate la lordul Odo Russel și Mercuria la Comitesa Karolyi. ..~*..•—' CONGRESULU Corespondintele berlinesă ale Barului Le Temps anunciă, cu data de 15 iunie, că memoriile României, Serbiei și Muntenegrului, redactate în limba francesă, s’au trimisă la tipografia secretă a guvernului. Din Berlin, s’anundă dia reloră francese următorele cu data de 15 : Negocierile se urmără. Gestiunea Bulgariei, a Greciei și Muntenegrului face fondulă tratăriloru. D. de Bismarck e de opiniune că aceste cestiuni să fie supuse mai ântâiă Congresului. Acestă opiniune este în generale împărtășită. In principiu, s’a făcută înțelegere întru câtă priveșce Bulgaria, deră române a se desbate delimitarea granițelor, cestiune de amănuntă, care éu se póte da locă la discuțiune. Se confirmă că acestă cestiune se va supune Congresului cea d’ântâiu. Majoritatea Congresului pare de acordă pentru MEMBRII CONGRESULUI 1). Principele Karl Otto von Bismarck-Schoenhausen, marele cancelarii ală imperiului germană, s’a născută la Schoenhausen (Prusia), la 1 Aprile 1814; are, prin urmare, 64 ani, își făcu studiile la Göttingen, la Berlin și la Greifswalde, și apoi intra în armată. Membru al Dietei Saxoniei în 1846, fu alesă în 1847 membru al Dietei generale. Intrată, la 1851, în cariera diplomatică prin legațiunea de la Francfort, fu trimisă la Viena în 1852 și s’aréta inamicul Austriei, fácându-o sé fiă esclulă din Zollverein. D-lui de Bismarck s’a atribuită paternitatea unei broșure, apărută în 1858 : Prusia și cestiunea italiană, în care se preconisera alianța celor trei împărați, cu acesta diferință că împeratură Austriei este înlocuită prin împeratură Franciei. De la 1859 penă la 1862, d. de Bismarck ocupa postură de ambasadore la Periș se vede Românului de la 8 Iunifi. ROMANULU, 10 IUNIU, 1878 1 ssss ascunsă: „pacea nu va fi turburata" nu putea fi înțeleșit decâtă întrucâtă privia pe Austria, Germania și Rusia. Căci, din 1875, peninsula balcanică n’a avută nici ună momentă de liniște. In fine, Congresul este adunată și vomă sei de că pacea va fi sau nu turburată.tersburg, unde strînse legăturile unei amiciții cu d. Goreiakoff, începută la Francfort și care a avută așa de mari resultate pentru Rusia și pentru Prusia. Rechiemată în 1862 și numită la ambasada de la Paris, d. de Bismarck fu chiemată la 22 Septembre la președința cabinetului prusiană cu titlul de ministru al casei Regelui și ministru de externe. Uă mare cestiune frământa atunci partidele politice, cestiunea reorganisării armatei prusiane, care cerea uă mărire enormă a bugetului de rebelă. Ambele Camere refusau d’a vota proiectulă. I. de Bismarck reuși a face ca elă se fiă adoptată de Camera senioriloră și disolva Camera deputation. Diariști,magistrați, funcționari, protestară, cei d’ântâiă fură urmăriți, ceilalți destituiți, și ministruîă rămase triumfătorii. Însă cestiunea Poloniei și sei rea răspândită despre ună tratată secretă, ce s-ară fi fostă suptsemnată între Prusia și Rusia, tulbura din noă spiritele. D. de Bismarck inaugura atunci în Prusia sistema franceză în contra presei. După victoriele din Danemarca, antagonismul între Camera deputaților și cabinetulă prusiană, personificată de capulă său, nu se micșoră; derűd. de Bismarck, susținută de Camera senioriloră, declară la 23 Februarie că re~ inundă la concursul deputațiloră. I. de Bismarck avea una visă: să rădice Prusia la înălțimea unei mari puteri. Din nenorocire, acestă visă nu se putea realisa decâtă pe ruinele puterilor vecine. Se’ncheie uă alianță cu Italia, și Francia, amăgită, tace. Că campania de câteva septemâni se termină la Sadova (3 iulie 1866) prin deplina învingere a Austriei și a Statelor Germane ce o sprijiniseră. Napoleon luis deschideadă Camerele francese, câtăva timp după Sadowa, declară că guvernul ă seu oprise armatele prusiane la porțile Vienei. Preliminariile păcii iscălite la Nickolsburg (26 iulie 1866) esclndeau pe Austria din Confederațiunea Germanică. Pe la finele anului, ună tratată de alianță defensivă și ofensivă era încheiată între Prusia și statele germane, Bavaria, Saxonia, Wurtemberg, etc., care acordă regelui Prusiei comanda supremă a armatelor aliate în casă de resbelă. In 1867, Confederațiunea Germaniei de Nord fu organisată sept președenția regelui Prusiei, c’ună consiliu federale compusă din delegații fiecaruia din cele 22 state și dinuă Cameră alesă de sufragiule universale. Noua Constituțiune federale, votată de Camerele prusiane, intra în vigore la 13 su iă și d. de Bismark fu numită îndată Cancelară ală nouei Confederațiuni și președinte al Consiliului federale. Se ivescă dificultăți asupra cestiunii Luxemburgului, a cărei cedare se oferia Fraudei în contra voinței d-lui de Bismark, care luă în acestă ocasiune atitudinea cea mai provocătore. Totă lumea cunosce evenimentele din 1870—71, care se terminară prin Capitularea Parisului, cedarea Alsaței-Lomb, plata a cinci miliarde și proclamarea Imperiului Germană în partum de la Versailles. Cornițele de Bismarck numită mare Cancelară ală imperiului germană și înălțată la rangul de principe, asista la întâlnirea împăraților Germaniei și Austriei la Gastein. Peste puțină, d. de Bismarck începu campania în contra partitei catolice din Germania, dete afară pe jt suiți (Iulie 1872), închise pe episcopii care nu se supuneau și proclamă supremația statului asupra bisericei. In Decembre 1872, d. de Bismarck renunția la președenția consiliului de miniștri. Cu ocasiunea retragerii sale, marele cancelar a primi din partea împăratului Germaniei ordinul Vulturului Negru cu placă de diamante, însoțită deuă scrisore autografă a împăratului care suptsemnase „ală vostru rege, credinciosă, devotată și recunoscetoră". După câteva luni, d. de Bismarck relua președenția. La 13 iulie 1874, Kullmann trase asupra lui și îl lovi la brațură dreptă. In același an, începu lupta cancelarului cu cornitele de Arnim, fostul ambardare la Paris, luptă terminată prin succesivele condamnări pronunciate în contra d-lui d’Arnim. La 10 Mai 1875, Țarulă veni la Berlin și d. de Bismarck avu multe întrevederi cu principele Goreiakoff, în urma cărora cancelarii declarară că „pacea nu va fi turburată”1. Din nefericire, aceste declarațiuni ale liplomatiei dătată-deauna mă înțelesă Alegerile în Germania. „Corespondințele nóstre, dice Le Temps, ne vorbescă despre impresiunea produsă în imperiu de votul Consiliului federale care disolve Reichstagul« actuale și care chiamă națiunea germană la nouă alegeri. Acestă impresiune nu este bună pretutindeni. Se crede în genere că guvernul a fostărea inspirată, adăugândăragitațiismea electorale pe lângă cea produsă deja de cele două atentate îndreptate în contra personei împăratului și de catastrofa în care a perit o unul din cele mai frumose vase ale marinei germane, precum și uă mare parte a echipagiului. Aceste incidente au aruncată un mare tulburare în spirite și, în aceste împrejurări, este de temută că noulă Parlamentă ală imperiului nu se va nasce în condițiuni care să’i permită d’a fi și d’a seduce espresiunea eșaetă a adeveratelor simțiminte ale țării ș’a stării partitelor”. „Mai multe persone mergă pene a crede că agitarea care domnesce în spirite sa va traduce prin desordine materiale și c’aceste desordine voră pute fi provocate, în timpul periodei electorale, de socialiștii doritori d’a-și răsbuna și d’a se despăgubi astaferă de stricta supraveghiere la care poliția îi supune de câtăva timpă. „Corespondenții noștri suntă de părere că aceste prevederi nu se voră realis». Este probabile că socialiștii voră căta se împedice, se previe chiaru, ori ce felu de tulburare și totu ce ară pute compromite succesulă propagandei în favorea ideilor ă sora. Tóte silințele loră se concentră acum asupra acestei propagande și ori ce acțiune ară eși din domeniulă ideiloră li s’ară părea prematurată, și prin urmare neoportună. „Orice ar fi, Germania întrăgă se întrebă cu îngrijire: ce va eși din urnele electorale? Partita socialistă eșiva întărită săă slăbită ? Este greă de a ne pronuncia. Ceia ce e sigură este că cele douăjntentate au produsă vă are oare eșuare în câteva cercuri de lucrători, care nu erau încă câștigate de doctrinele cele nouăderă care erau influințate de ele. Este bine stabilită că cele două crime nu potă fi imputate socialismului luată ca doctrină; care autorii atentatelor fuseseră amândouă supt influența unor idei legate întru câtăva de corpură de doctrine socialiste. Acestă faptă a atrasă atențiunea lucrătorilor, de care vorbimă și se pare ca ună óre care numără dintre dânșii, care, te alegerile trecute, aă votată pentru candidații socialiști, nu pentru că împărtășiaă tote ideile lor ă și credeaă la posibilitatea d’a le realisa pe tote în imperială germană, ci pentru că vedeau în candidații socialiști amicii cei mai devotați causei lucrătorilor, și cei mai capabili d’a obține îmbunătățirea fortei sorü pe căile regulate, nu este cu neputință ca aceștia să esite d’astă-dată la darea votului sorü. „Ense, nu se póte contesta că numerulă partisenilor hotărîți, convinși, ai doctrineloru socialiste s’a mărită forte multă de la cele din urmă alegeri, mai cu semn la Berlin. D’aceia se crede că numerulă deputaților socialiști la Berlin nu se va micșora, ținendă mai cu osebire sema de crisa economică ce bântuie Germania mai tare decâtă ori-ce altă țară și provine nu numai din resbelulă orientale, deră încă din situațiunea ce resbelulă din 1870 a făcută Germaniei. Trebuie să se mai fie semă și de stagnarea afacerilor, de lipsa de lucru de care sufere celă mai mare numără de lucrători și de nemulțămirea permaniate ce resultă din acesta. In fine, la tote aceste elemente de care profită socialiștii s’adauga și rigorile poliției, care au crescută de la cele din urmă incidinte.“ Compunerea Parlamentului germană. Parlamentulă germană, care a fostă disolvată acum câteva zile, fusese alesă la 10 ianuarie 1877 și se compunea astfelă : Liberalii-naționali, 128; centru (catolici, etc.), 38; membri ai partitei imperiului germană, 37; conservatori germani, 36; progresiști, 33; Polonesi, 14, socialist), 13; pruma Tive, 11; membri ai nariitei no IIIII 1 Iporului, 4. Alsațieni-Loreni, 15 (din care 6 autonomisti, 5 protestaționiști, și 4 catolici); diferiți, 7. Danesă 1. Din 8,943,028 alegători înscriși, 5,557,774 au luată parte la alegerile din 1877. Liberalii-naționali au obținută 1,659,431 voturi, progresistă 432,291, ceilalți liberali 149,128, centrală 1,392,644, conservatorii 540,103, partita imperiului 437,663, socialistă 481,008. SOIRI D’ALE PILEI. In capitală. Aflămă ca Dumineca viitore va apare oă revistă hebdomedară intitulată Le spectateur de Bucarest și redigiată în limba francesă. Redactarele acestei reviste este abilută scriitori! d. A. Boetzel care a colaborată mai multă timpă la ziarul V Orient. Predusă unui exemplară va fi 50 bani. * Cu trenul ă sosită în gara Filaretă aseră la 7 și jun. ore, aă venită în Bucuresci 29 oficiali ruși și 23 soldați. Din județe. Ti Orient primeșce din Galați sedea că ’n ziua de 6 Iuniă aă trecută prin Galați ■ numerose trupe ruseșci, care venină din Rusia și se duceau în Bulgaria sau spre Bucuresci. S’aă observată și are 20 vagone cu munițiune. * Din Ismailă, se scrie aceluiași diată cu data de 6 (18) Iuniă : In Basarabia română nu contenesce propaganda rusescă. Una din formele noni ale acestei propagande consiste în a înfățișa pe guvernulă română ca favorabile retrocedării, decă va fi despăgubită în bani de perderea acestei provincii. Scopul unei atâtă de odiese manopere este d’a face pe poporațiuni să credă că guvernulă ține mai multă la bani decâtă la ele și că, prin urmare, ele potă primi anexarea loră la j Í Rusia fără păreri de reă. * D. cavaleră Bernard Mendel a oferită suma de lei 500 la cinci răniți ,grade inferiore ce se aflaă în Brăila. Comuna rurală Isbicenii, din județulăi Romanați, a oferită Iei 200 pentru cumpărare de arme. Ministerul se adreseză prin Monitorii mulțămiri pentru aceste ofrande. Din străinătate. Camera deputaților din Viena a adopt tată, la a treia citire, cu 147 în contra 1 75 voturi, proiectul de lege privitoră la punerea în vigore a statutelor a Bancei 1 austro-ungare și mai multe proiecte de legi I 1 două însemnătate secundară. Ea a respinsă și propunere care declara în pemanință comisiunea însărcinată a examina proiectulă privitoră la reformarea impositelară. * Papa a adresată M. S. împeratură Germaniei uă scrisore privitore la alegerile I pentru Reichstag. Em. S. ofere guvernului I sprijinulă catoliciloră în contra socialismismului. lt. Citirnu în Gazeta Germaniei de Nord: j „Ca simptome că aspirațiunile Guelfilor n 1 n’aștepta de câtă mă protestă spre a se i manfesta, putemă cita faptulă că, cu ocaziunea morții regelui George, s’au depusă în mai multe localități din Germania telegrame cu adresa acesta: „Regelui Ernest August II, ală Hanovrei.“ * Corespondința politică, întemeiându-se pe nouă informațiuni, se crede în posițiunea d’a mănține autenticitatea memorandului i Porții privitoră la tratatul de la San- Itefano, pe care Taină publicată în aceste coloóne, și d’a afirma c’acésta autenticitate e mai presusă d’orice contestare. Sorii din Constantinopole spună că Gazi- Osman a făcută mari schimbări în trupele care păziaă palatulă imperiale. Garda circasiană a fost licențiată. La Constantinopole, sosescu necontenită trupe turcesc! IÎ * Steaua Belgiei anundă că la 30 Iunie se va da la Bruxelles ună banchetă la care I voru lua parte 5000 persone, spre a serbători triumfal partitei liberale în alegerile parlamentare de la 11 Iunie. Asociațiunea liberală din Bruxelles va invita la acestă banchetă 200 din membrii asocia-