Romanulu, iunie 1878 (Anul 22)

1878-06-10

544 represintanții săi suntă represintanții séi, că aceia care s’au dusă la Berlin s’au duse în numele țărei lor­, trămișî de țera lorű ? Socotiți,că represintanții popore­­lor fi, care se află întruniți ast­ăi­i la Berlin, aă atâtă de puțină cunos­­cință de ale lumii, câtă le presupu­neți d-v<astră, ca se credă că d-nii Brătianu și Cogălnicenu s’au dusu acolo ca sé vorbescă în numele lorii propriii și sé’’i apere interesele loru proprii ? || Nu, domniloru . Basarabia nu e moșia d-lui Brătianu, nici a d-lui Cogalnicenu, dera nici a d-luî Boe­­rescu, .Nicol­ae Cretzulescu sau I­as­­car Catargi, Basarabia e moșia Ifirei românesci, drepturile României suntu drepturile poporului română, ale a­­celui popor și care de veacuri și-a apĕratu cu prețuiți sângelui séu e­­sistența și individualitatea, și, decă acesta România a alesu pe d-nii Brătianu și Cogălnicenu ca să le pledeze dreptățile dinaintea marelui Tribunal­ de la Berlin, e pentru că scie ce face. Decă diplomații întruniți în capi­tala Germaniei nu, vor­ ținea sema de pledurile acelora, care simtă cea mai fidelă espresiune a poporului în numele căruia s’au dusu să vor­­bescă, dacă Congresulă nu va as­culta de barba­ții aceia, a carora în­­tregă vieță e strîns si legată cu vieța ță­rii iar—apoi,­­Jon, nu scimti cum același Congresă ar fi fi ținută sema de ple­doariile acel­oră care au fostă dați în judecată de națiunea în numele căreia ei s-ară fi dusă se vorbesca. Fiă d. Brătianu socialistă, fia pe­troliștii, decă se place celoră de la Fresia și Timpulu, — elă este astăzi represintantulă poporului română, elă este trimisă de acestă poporă, nu ca sé cerșescă mila diplomațiloră de la Berlin, ci ca se ceră, sé pretindă süsai și tare, d’a ni se respecta drepturile câștigate și păstrate cu șiroie de sânge din timpurile cele mai vechi și pene ’n filele nóstre, d’a nu da altora ceia ce numai ală nostru este, d’a nu dispune de unu lucru ce nu este ală­tora, ș’asupra căruia numai noi avem­ă dreptuli se dispunemă. Acestea suntă cererile României, acestea le voră cere represintanții poporului română, și, decă delega­ții marilor­ puteri nu voră ținea sema de cererile d-loră Brătianu și Cogălnicanu, ei nu voră ținea sema de cererile României, și, decă nu voră ținea sema de cererile României, de ficură n’ară fi ținută sem­ă de pledoariile ce1oră de la Pressa și Timpulu, afară numai déca acele pledoarii n’ară fi pentru că tocmelă d’a se primi bani pentru cedarea unei părți din corpulii României căci nu ne vine a, crede că aceia, ce Congresul ă ară refusa întregei națiuni române, ară acorda pentru hanrulu d-soră Boerescu-Cretzulescu- Catargi. In totul casulu éase, citescă Ro­mânii cele ce scriu organele con­servatorii oră și se voră convinge de înalta bună-voință ce au acești domni pentru România, și voră vede modulă cum scră ei să apere în a­­ceste grele momente drepturile po­porului română pe care ’­să iubescă atâtă de multă, a asculta pe Grecia, casă numai cu titlu consultativă și asupra Gestiuniloră ce o pri­­vescă în speciale. Se crede că se va face înțelegere asupra acestei clause. Cu tote că mai suntă de desbătută multe punte din tratată, se crede că resultatul­ Congresului va fi pacifică. Guvernul­ ger­mană stăruieșce în silințele sale pentru a ajunge la acestă scopă. Imperătesa Germaniei a primită ieri în­­tr’ună modă forte curtenitoră, pe d. Wad­­dington, care e pretutindeni obiectulă u­­nor­ mari simpatii. M. S. i-a vorbită în termeni simpatici despre Francia pentru care a avută tată-dea­ una uă mare stimă. D. Waddington a mulțumită M. S. pentru îngrijirile ce a dată răniților­ în cele din urmă resbelă. D. Waddington a avut o ieri uă lungă întrevedere cu cornițele Andrassy. Minis­­trulă franceză a conferită asemenea după amedii cu lordur­ Beaconsfield. Pentru astă seră, i­ s-a oferită una prod­ă de către învățații germani cu care e de multă timpă în legături și de către mem­brii Academiei din Berlin din care face parte. O­ altă telegramă, adresată Corespon­denței politice, constată caracterul„ împă­ciuitor« ală convorbirilor« între cornițele Andrassy și cornițele Suvaloff. Cu tóte a­­cestea, tratăriloru n’au adusă pen’acum (15 lunifi) practică vorbindă elementele unei apropieri între cele doua guverne. Cu totă autenticitatea unei părți din re­levările făcute de The Globe din Londra, la Berlin înțelegerea între Engliteza și Ru­sia nu se consideră ca mai înaintată de iată cea dintre Rusia și Austria. Principele Maikon Khan, ministru al Per­­siei la Londra, a sosită la Berlin, spre a susține pe lângă puteri cererea deja făcută de Persia de a fi primită în Congresă. A­­cestă cerere se baseza pe faptul­ că Con­­gresul­ va discuta cestiuni, care atingă in­teresele Persiei. Agenția Havas crede a s­i că, afară de scrisórea către președintele Congresului, marele vizită persană s’a adresată și la principele Gorciakoff, la cornițele Andrassy și la mare insulă Salisbury. In scrisorea a­­dresată acestui din urmă, marele vizită a­­duce aminte promisiunile ce s’au făcută Persiei decá va observa neutralitatea și constată că Persia a observată cu sânțe­­m­ă neutralitatea în timpul­ celui din urmă resbelă. După sciri din alte isvare, densula re­clamă în contra tratatului de la San-Ste­­fano, și anume în contra art. 18, prin care se cedeză Turciei orașul­ persană Kotur. Bonsulă va susține că posesiunea acestui potecă de pământ­ nu e de nici­ ună fo­­losă pentru Turcia, pe cândă pentru Per­sia este uă trecetare însemnată, căci pe totă anulă trecu pe acolo milione de Per­sian­. Asupra petrecerilor, organisate în onó­­rea membrilor­ Congresului, se comunică următorele din Berlin cu data de 15 : Plenipotenții ruși, austriaci și engles aă prândută ieri la lordulă Odo Russel. Mai târziiu, sera, a fostă recepțiune la princi­pale de Bismarck pentru toți diplomații veniți la Congresă. Luni, va fi serată la lady Russel. Mer­cian, cornitele Carolyi va da­uă serbare. Lordulă Beaconsfield și mare insulă de Salisbury aă primită uă invitare d’a pe­trece ziua de Duminecă la principesa im­periale, în noulă palata de la Postdam. In tote Lunele, voră fi serate la lordul­ Odo Russel și Mercuria la Comitesa Ka­rolyi. ..~*..•—' CONGRESULU Corespondintele berlinesă ale­­ Barului Le Temps anunciă, cu data de 15 iunie, că memoriile României, Serbiei și Mun­­tenegrului, redactate în limba francesă, s’au trimisă la tipografia secretă a gu­vern­ului. Din Berlin, s’anund­ă dia reloră francese următorele cu data de 15 : Negocierile se urm­ără. Gestiunea Bulga­riei, a Greciei și Muntenegrului face fon­dulă tratăriloru. D. de Bismarck e de opiniune că aceste cestiuni să fie supuse mai ântâiă Congre­sului. Acestă opiniune este în generale îm­părtășită. In principiu, s’a făcută înțelegere întru câtă priveșce Bulgaria, deră române a se desbate delimitarea granițelor­, cestiune de amănuntă, care éu se póte da locă la discuțiune. Se confirmă că acestă cestiune se va supune Congresului cea d’ântâiu. Majo­­ritatea Congresului pare de acordă pentru MEMBRII CONGRESULUI 1). Principele Karl Otto von Bismarck-Schoen­­hausen, marele cancelarii ală imperiului germană, s’a născută la Schoenhausen (Pru­sia), la 1 Aprile 1814; are, prin urmare, 64 ani, își făcu studiile la Göttingen, la Berlin și la Greifswalde, și apoi intra în armată. Membru al­ Dietei Saxoniei în 1846, fu alesă în 1847 membru al­ Die­tei generale. Intrată, la 1851, în cariera diplomatică prin legațiunea de la Franc­fort, fu trimisă la Viena în 1852 și s’a­­réta inamicul­ Austriei, fácându-o sé fiă esclulă din Zollverein. D-lui de Bismarck s’a atribuită paterni­tatea unei broșure, apărută în 1858 : Pru­sia și cestiunea italiană, în care se preco­­nisera alianța celor­ trei împărați, cu a­­cesta diferință că împeratură Austriei este înlocuită prin împeratură Franciei. De la 1859 penă la 1862, d. de Bis­marck ocupa postură de ambasadore la Pe­ri­ș se vede Românului de la 8 Iunifi. ROMANULU, 10 IUNIU, 1878 1 ssss ascunsă: „pacea nu va fi turburata" nu putea fi înțeleșit de­câtă întru­câtă privia pe Austria­, Germania și Rusia. Căci, din 1875, peninsula balcanică n’a avută nici ună mo­­mentă de liniște. In fine, Congresul­ este adunată și vomă sei de că pacea va fi sau nu turburată.­tersburg, unde strînse legăturile unei a­­miciții cu d. Goreiakoff, începută la Franc­fort și care a avută așa de mari resultate pentru Rusia și pentru Prusia. Rechiemată în 1862 și numită la ambasada­­ de la Pa­ris, d. de Bismarck fu chiemată la 22 Sep­­tembre la președința cabinetului prusiană cu titlul­ de ministru al­ casei Regelui și ministru de externe. Uă mare cestiune frământa atunci par­tidele politice, cestiunea reorganisării ar­matei prusiane, care cerea uă mărire enor­mă a bugetului de re­belă. Ambele Camere refusau d’a vota proiectulă. I­. de Bismarck reuși a face ca elă se fiă adoptată de Ca­mera senioriloră și disolva Camera depu­tation­. Diariști,magistrați, funcționari, pro­testară, cei d’ântâiă fură urmăriți, cei­l­­alți destituiți, și ministruîă rămase trium­fătorii. Însă cestiunea Poloniei și sei rea răspândită despre ună tratată secretă, ce s-ară fi fostă suptsemnată între Prusia și Rusia, tulbura din noă spiritele. D. de Bis­marck inaugura atunci­­ în Prusia sistema franceză în contra presei. După victoriele din Danemarca, antagonismul­ între Ca­mera deputaților­ și cabinetulă prusiană, personificată de capulă său, nu se micșoră; derű­d. de Bismarck, susținută de Camera senioriloră, declară la 23 Februarie că re~ inund­ă la concursul­ deputațiloră. I­. de Bismarck avea una visă: să ră­dice Prusia la înălțimea unei mari puteri. Din nenorocire, acestă visă nu se putea realisa de­câtă pe ruinele puterilor­ ve­cine. Se’ncheie uă alianță cu Italia, și Fran­cia, amăgită, tace. Că campania de câte­va septemâni se termină la Sadova (3 iulie 1866) prin deplina învingere a Au­striei și a Statelor­ Germane ce o sprijiniseră. Napoleon luis deschideadă Camerele fran­cese, câtă­va timp­ după Sadowa, declară că guvernul ă seu oprise armatele prusiane la porțile Vienei. Preliminariile păcii iscălite la Nickols­­burg (26 iulie 1866) esclndeau pe Au­stria din Con­federațiunea Germanică. Pe la finele anului, ună tratată de alianță de­fensivă și ofensivă era încheiată între Pru­sia și statele germane, Bavaria, Saxonia, Wurtemberg, etc., care acord­ă regelui Prusiei comanda supremă a armatelor­ a­­liate în casă de resbelă. In 1867, Confederațiunea Germaniei de Nord fu organisată sept președenția re­gelui Prusiei, c’ună consiliu federale com­pusă din delegații fie­caruia din cele 22 state și din­uă Cameră alesă de sufragiule universale. Noua Constituțiune federale, votată de Camerele prusiane, intra în vi­­gore la 13 su iă și d. de Bismark fu nu­mită îndată Cancelară ală nouei Confede­­rațiuni și președinte al­ Consiliului fe­derale. Se ivescă dificultăți asupra cestiunii Luxemburgului, a cărei cedare se oferia Fraudei în contra voinței d-lui de Bis­­m­ark, care luă în acestă ocasiune atitudi­nea cea mai provocătore. Totă lumea cunosce evenimentele din 1870—71, care se terminară prin Capitu­larea Parisului, cedarea Alsaței-Lomb­, plata a cinci miliarde și proclamarea Im­periului Germană în partum de la Ver­sailles. Cornițele de Bismarck numită mare Cancelară ală imperiului germană și înăl­țată la rangul­ de principe, asista la în­tâlnirea împăraților­ Germaniei și Austriei la Gastein. Peste puțină, d. de Bismarck începu cam­pania în contra partitei catolice din Ger­mania, dete afară pe jt suiți (Iulie 1872), închise pe episcopii care nu se supuneau și proclamă supremația statului asupra bi­­sericei. In Decembre 1872, d. de Bismarck re­­nunția la președenția consiliului de miniș­tri. Cu ocasiunea retragerii sale, marele cancelar a primi din partea împăratului Germaniei ordinul­ Vulturului Negru cu placă de diamante, însoțită deuă scri­­sore autografă a împăratului care suptsem­­nase „ală vostru rege, credinciosă, devo­tată și recunoscetoră". După câte­va luni, d. de Bismarck re­­lua președenția. La 13 iulie 1874, Kull­­mann trase asupra lui și îl­ lovi la bra­­țură dreptă. In același an, începu lupta cancelaru­lui cu cornitele de Arnim, fostul­ amba­r­­dare la Paris, luptă terminată prin succe­sivele condamnări pronunciate în contra d-lui d’Arnim. La 10 Mai­ 1875, Țarulă veni la Ber­lin și­­ d. de Bismarck avu multe întreve­deri cu principele Goreiakoff, în urma că­­rora cancelarii declarară că „pacea nu va fi turburată”1. Din nefericire, aceste declarațiuni ale liplomatiei dă­tată-dea­una m­ă înțelesă Alegerile în Germania. „Corespondințele nóstre, dice Le Temps, ne vorbescă despre impresiunea produsă în imperiu de votul­ Consiliului federale care disolve Reichstagul« actuale și care chiam­ă națiunea germană la nouă alegeri. Acestă impresiune nu este bună pretutin­deni. Se crede în genere că guvernul­ a fostă­rea inspirată, adăugândăragitațiismea electorale pe lângă cea produsă deja de cele două atentate îndreptate în contra personei împăratului și de catastrofa în care a perit o unul­ din cele mai frumose vase ale marinei germane, precum și uă mare parte a echipagiului. Aceste inci­­dente au aruncată un mare tulburare în spirite și, în aceste împrejurări, este de temută că noulă Parlamentă ală imperiu­lui nu se va nasce în condițiuni care să’i permită d’a fi și d’a se­duce espresiunea eșaetă a adeveratelor­ simțiminte ale ță­rii ș’a stării partitelor”. „Mai multe persone mergă pene a crede că agitarea care domnesce în spirite sa va traduce p­rin desordine materiale și c’aceste desordine voră pute fi provocate, în tim­­pul­ periodei electorale, de socialiștii do­ritori d’a-și răsbuna și d’a se despăgubi asta­feră de stricta supraveghiere la care poliția îi supune de câtă­va timpă. „Corespondenții noștri suntă de părere că aceste prevederi nu se voră realis». Este probabile că socialiștii voră căta se împedice, se previe ch­iaru, ori­ ce felu de tulburare și totu ce ară pute compromite succesulă propagandei în favorea ideilor ă sora. Tóte silințele loră se concentră acum asupra acestei propagande și ori­ ce acțiu­ne ară eși din domeniulă ideiloră li s’ară părea prematurată, și prin urmare neopor­tună. „Ori­ce ar­ fi, Germania întrăgă se în­trebă cu îngrijire: ce va eși din urnele electorale? Partita socialistă eși­va întă­rită săă slăbită ? Este greă de a ne pronun­­cia. Ceia ce e sigură este că cele douăjn­­tentate au produsă vă are­ oare eșu­are în câte­va cercuri de lucrători, care nu erau încă câștigate de doctrinele cele nouă­­deră care erau influințate de ele. Este bine sta­bilită că cele două crime nu potă fi im­putate socialismului luată ca doctrină; ca­re autorii atentatelor­ fuseseră amândouă supt influența unor­ idei legate întru câtă­va de corpură de doctrine socialiste. Acestă faptă a atrasă atențiunea lucrătorilor, de care vorbimă și se pare ca ună óre­ care nu­mără dintre dânșii, care, te alegerile tre­cute, aă votată pentru candidații socialiști, nu pentru că împărtășiaă tote ideile lor ă și credeaă la posibilitatea d’a le realisa pe tote în imperială germană, ci pentru că vedeau în candidații socialiști amicii cei mai devotați causei lucrătorilor, și cei mai capabili d’a obține îmbunătățirea for­tei sorü pe căile regulate, nu este cu ne­putință ca aceștia să esite d’astă-dată la da­rea votului sorü. „Ense, nu se póte contesta că numerulă partisenilor h­otărîți, convinși, ai doctrine­­loru socialiste s’a mărită forte multă de la cele din urmă alegeri, mai cu semn la Ber­lin. D’aceia se crede că numerulă deputa­­ților­ socialiști la Berlin nu se va mic­șora, ținendă mai cu osebire sema de crisa economică ce bântuie Germania mai tare de­câtă ori-ce altă țară și provine nu nu­mai din resbelulă orientale, deră încă din situațiunea ce resbelulă din 1870 a făcută Germaniei. Trebuie să se mai fie sem­ă și de stagnarea afacerilor­, de lipsa de lu­cru de care sufere celă mai mare numără de lucrători și de nemulțămirea per­ma­niate ce resultă din acesta. In fine, la tote aceste elemente de care profită socialiștii s’adauga și rigorile poliției, care au cres­cută de la cele din urmă incidinte.“ Co­mpu­n­erea Parlam­entul­ui germană. Parlamentulă germană, care a fostă di­­solvată acum câte­va zile, fusese alesă la 10 ianuarie 1877 și se compunea ast­­­felă : Liberalii-naționali, 128; centru (catolici, etc.), 38; membri ai partitei imperiului ge­rmană, 37; conservatori germani, 36; progresiști, 33; Polonesi, 14, socialist), 13; pruma T­ive, 11; membri ai nariitei no­ I­I­I­I­I 1 I­­­porului, 4. Alsațieni-Loreni, 15 (din care 6 autonomisti, 5 protestaționiști, și 4 ca­tolici); diferiți, 7. Danesă 1. Din 8,943,028 alegători înscriși, 5,557,774 au luată parte la alegerile din 1877. Liberalii-naționali au obținută 1,659,431 voturi, progresistă 432,291, cei­l­alți libe­rali 149,128, centrală 1,392,644, conser­vatorii 540,103, partita imperiului 437,663, socialistă 481,008. SOIRI D’ALE PILEI. I­n capitală. Aflămă ca Dumineca viitore va apare oă revistă hebdomedară intitulată Le specta­­teur de Bucarest și redigiată în limba fran­cesă. Redactarele acestei reviste este abilută scriitori! d. A. Boetzel care a colaborată mai multă timpă la ziarul­ V Orient. Pred­usă unui exemplară va fi 50 bani. * Cu trenul ă sosită în gara Filaretă a­­seră la 7 și jun. ore, aă venită în Bu­­curesci 29 oficiali ruși și 23 soldați. Din județe. Ti Orient primeșce din Galați sed­ea că­­ ’n ziua de 6 Iuniă aă trecută prin Galați ■ numerose trupe ruseșci, care venină din­­ Rusia și se duceau în Bulgaria sau spre Bucuresci. S’aă observată și are 20 va­gone cu munițiune. * Din Ismailă, se scrie aceluiași diată cu­­ data de 6 (18) Iuniă : In Basarabia română nu contenesce pro­­­­paganda rusescă. Una din formele noni ale acestei propagande consiste în a înfățișa pe­­ guvernulă română ca favorabile retroce­­­­dării, decă va fi­­ despăgubită în bani de perderea acestei provincii. Scopul­ unei­­ atâtă de odiese manopere este d’a face pe poporațiuni să credă că guvernulă ține mai­­ multă la bani de­câtă la ele și că, prin­­ urm­are, ele potă primi anexarea loră la j Í Rusia fără păreri de reă. * D. cavaleră Bernard Mendel a oferită­­ suma de lei 500 la cinci răniți ,grade in­­­­­­feri­ore ce se aflaă în Brăila. Comuna rurală Isbicenii, din județulă­i Romanați, a oferită Iei 200 pentru cum­­­­părare de arme. Ministerul­ se adreseză prin Monitorii mulțămiri pentru aceste ofrande. Din străinătate. Camera deputaților­ din Viena a adop­­t tată, la a treia citire, cu 147 în contra 1 75 voturi, proiectul­ de lege privitoră la­­ punerea în vigore a statutelor a Bancei 1 austro-ungare și mai multe proiecte de legi I 1 două însemnătate secundară. Ea a respinsă și propunere care de­­­­clara în pem­anință comisiunea însărcina­­­­tă a examina proiectulă privitoră la refor­­­­marea impositelară. * Papa a adresată M. S. împeratură Ger­­­­maniei uă scrisore privi­tore la alegerile I pentru Reichstag. Em. S. ofere guvernului I sprijinulă catoliciloră în contra socialis­mi­­s­mului. lt. Citirnu în Gazeta Germaniei de Nord: j „Ca simptome că aspirațiunile Guelfilor n 1 n’aștepta de câtă m­ă protestă spre a se i man­festa, putemă cita faptulă că, cu oca­z­iunea morții regelui George, s’au depusă­­ în mai multe localități din Germania te­­­legrame cu adresa acesta: „Regelui Er­­­­­nest August II, ală Hanovrei.“ * Corespondința politică, întemeiându-se pe­­ nouă informațiuni, se crede în posițiune­a d’a mănține autenticitatea memorandului i Porții privitoră la tratatul­ de la San- I­­tefano, pe care Taină publicată în aceste co­l­­­oóne, și d’a afirma c’acésta autenticitate e­­ mai pre­susă d’ori­ce contestare. Sorii din Constantinopole spună că Gazi- Osman a făcută mari schimbări în trupele care păziaă palatulă imperiale. Garda cir­­casiană a fost­ licențiată. La Constantinopole, sosescu necontenită trupe turcesc! IÎ * Steaua Belgiei anund­ă că la 30 Iunie se va da la Bruxelles ună banchetă la care I voru lua parte 5000 persone, spre a ser­­­­bători triumfal­ partitei liberale în alege­­­­rile parlamentare de la 11 Iunie. Asocia­­­­țiunea liberală din Bruxelles va invita la­­ acestă banchetă 200 din membrii asocia-

Next